Ministerul Educației și Tineretului al Republicii Moldova

Universitatea ”Dunărea De Jos” din Galați

Facultatea Transfrontarieră de științe umanistice, economice și
inginerești

Referat

Metodica predării voleiului în școală

A realizat:Stoica Ion,anul 3,EFS

Verificat doctor,profesor universitar-
Păcuraru Alexandru

Chișinău 2021
 Cuprins

1).Metodologia predării jocului de volei și formele de organizare a

colectivului în lecție;

2) .Obiectivele operaționale privind formarea caracterului și a

personalității;

3). Pozițiile fundamentale și deplasările în teren : metodica

învățării(inițiere,fixare, consolidare);

4). Pasa de sus cu două mîini înainte: inițiere ,fixare,

consolidare;

5).Serviciul de jos din față:inițiere, fixare , consolidare;F

2
 Introducere

Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să
treacă o minge pe deasupra acestuia, cu scopul de a face ca mingea să atingă
terenul advers. Fiecărei echipe îi sunt permise cel mult trei loviri (și una sau
doua loviri) pentru a trimite mingea către terenul celeilalte echipe. Un punct se
câștigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu se respectă regula celor
trei atingeri..
Practicarea jocului de volei,la diferite categorii de vîrstă,îmbracă trăsături,cerințe
și scopuri diferite.Toate acestea conduc la o diferență netă,sub aspectul intuirii a
voleiului de masă de cel de performanță.
Este încadrat într-un sistem competițional național și internațional,fiind practicat
în cadrul secțiilor,asociațiilor și cluburilor sportive diferențiat pe categorii:
copii, juniori, seniori, masculin și feminine,avînd o largă apreciere din partea
tuturor categoriilor de practicanți de orice vîrstă.
Ca mijloc al educatiei fizice jocul de volei se practică în învățămîntul de toate
gradele, sistematizarea lui fiind cuprinsă în conținutul programelor de educație
fizică. .

Comparativ cu celelalte jocuri sportive, voleiul este singurul care solicită acţiuni
motrice mai puţin naturale, ceea ce presupune o perioadă mai lungă de
învăţare. Practicarea jocului de volei contribuie la formarea şi perfecţionarea
unor mişcări coordonate, la formarea capacităţii de antrenare rapidă în tempoul
şi ritmul activităţilor sociale, prin cumulul unor influenţe şi efecte pozitive cu
caracter sanotrofic şi educative.
Voleiul este totuși unic printre jocurile la fileu prin faptul că se insistă ca mingea
să fie păstrată cât mai mult timp în aer și prin faptul că oferă posibilitatea
paselor între membrii aceleiași echipe înainte ca mingea să fie returnată
adversarilor. Introducerea unui jucător specializat în apărare, Libero-ul, a mărit
lungimea fazelor de joc. Modificarea regulii la serviciu l-au transformat dintr-un
simplu act de a pune mingea în joc, într-o armă ofensivă. Conceptul rotației a
fost dezvoltat pentru a permite fiecărui sportiv să participe la joc. Regula poziției
jucătorilor permite echipelor flexibilitate și posibilitatea dezvoltării de tactici
interesante, atât în favoarea echipei, cât și pentru entuziasmul spectatorilor.
Astfel, imaginea voleiului devine din ce în ce mai bună. Cu cât jocul evoluează,
fără îndoială că se va schimba, va deveni mai bun, mai puternic, mai rapid.

3
1.Metodologia predării jocului de volei și formele de organizare a
colectivului în lecție

Pentru învățarea și practicarea jocului de volei tinerii trebuie să-și însușească

toate elementele și procedeele care compun acest joc,de aici rezultînd și
necesitatea cunoașterii aplicării unor mijloace și metode adecvate fiecărei trepte
de instruire.
Explicarea și demonstrarea acțiunii se vor realiza în condiții cît mai apropiate de
cele ale jocului, insistîndu-se mai ales pe demonstrare,cu accent pe ansamblul
acțiunii și sublinierea momentelor ,,cheie,,.
În măsura posibilităţilor vor fi prezentate casete video, fie metodice, fie
înregistrate la competiţii oficiale, care deschid o nouă viziune privind practicarea
acestei ramuri sportive speciale. În lecţia de educaţie fizică se pot introduce şi
forme de autopregătire şi autoconducere pe fondul unei bune discipline la
nivelul clasei şi cu ajutorul unor elevi-instructori special pregătiţi.
Pe parcursul exersării se va reveni cu explicații în funcție de necesitățile concrete
ale colectivului.
Acțiunile de bază se vor preda folosindu-se metoda globală,iar mijloacele
folosite vor fi alese după criteriul eficienței și a legăturii lor cu structura jocului.
Exersarea în condiții ușurate va fi și ea prezentă,mai ales în etapa de
învățare,locul ei fiind apoi luat din ce în ce mai mult de exersarea în condiții
apropiate de joc în etapa de fixare și consolidare.
Lucrul pe părți se folosește mai ales pentru exersarea unor aspecte dominante
din tehnica de execuție sau în cazul în care se observă dificultăți de insușire
corectă a mecanismului mișcării.
Metoda exersării frontale, cu tot colectivul clasei este recomandată ca fiind cea
mai potrivită cu condițiile lecției de educatie fizică.
Circuitul,ca metodă de exersare se poate utiliza pentru consolidarea unor
deprinderi și mai ales pentru dezvoltarea calităților motrice.
În lecția de educație fizică se pot introduce și forme de autopregatire și
autoconducere pe fondul unei bune discipline la nivelul clasei și cu ajutorul unor
elevi-instructori special pregătiți.
De asemenea se recomandă organizarea clasei pe grupe (echipe) stabile atît pe
parcursul lecțiilor cît și a desfășurării unor minicompetiții.

2.Obiectivele operationale privind formarea caracterului si a

personalitatii

În lecţiile de educaţie fizică, jocul de volei se subordonează cadrului organizatoric

al disciplinei educaţie fizică inclusă în trunchiul comun şi orarul săptămânal al
şcolii.

4
 Obiective operaţionale privind formarea caracterului şi a
personalităţii

La elevi, aceste obiective operaţionale ajung şi acţionează prin intermediul

profesorilor de educaţie fizică, în condiţiile oferite de această disciplină.
Prezenţa jocului de volei în lecţiile de educaţie fizică se realizează printr-o
didactică specifică, proprie lecţiilor şi jocului de volei..

5
3.Pozițiile fundamentale și deplasările în teren

Poziția adoptată de jucător în așteptarea mingii venite de la adversar este denumită în

volei poziția fundamentală.Fața este îndreptată spre adversar,privirea spre
minge.Picioarele sunt depărtate,aproximativ cît distanța umerilor,genunchii sînt
fixați,greutatea corpului este repartizată,în mod egal,pe ambele picioare.
Variante:medie,înaltă,joasă.
b)Înaltă
este asemănătoare cu poziția medie,dar aici genunchii
sînt ceva mai întinși și trunchiul drept.Pentru jucător
aceasta este cea mai comodă,dar ea nu oferă cea mai
bună bază de plecare pentru execuția corectă și rapidă
a diferitelor procedee cerute de joc.

a)Medie
în acest caz picioarele sunt ușor îndoite și depărtate,unul înaintea celuilalt-la o talpă sau
o jumătate de talpă-,tălpile oaralele,greutatea corpului fiind repartizată egal pe ambele
picioare,brațele vor fi îndoite din articulațiile coatelor
,cu palmele în formă de cupă,ținute la înălțimea bărbiei;
primirea sau transmiterea mingii către partener sau adversar se face prin angajarea
tuturor segmentelor corpului.

c)Joasă
șezuta
. în această poziție coboară mult sub nivelul
genunchilor.Această poziție este folosită numai atunci
cînd jucătorul este nevoit să intervină la mingile venite
cu o traiectorie joasă

Pregătirea tehnică este o condiţie obligatorie pentru creşterea performanţelor în

jocul de volei, ea urmărind însuşirea şi perfecţionarea continuă a mecanismului
execuţiei prin abordarea analitică a părţilor componente ale acţiunilor
individuale de joc.Mai mult ca în oricare joc sportiv, tehnica în volei este
esenţială pentru desfăşurarea jocului. Majoritatea acţiunilor necesită tehnici
speciale de execuţie, deoarece voleiul comparativ cu celelalte jocuri sportive, are
în conţinutul său foarte puţine mişcări naturale.
Se recomandă folosirea exercițiilor cu mingea,încă din etapa de învățare.
Acest lucru constituie un stimulent și contribuie la formarea și consolidarea
deprinderilor de a păstra,în timpul deplasării,brațele pregătite pentru lovirea
mingii.

6
1.Deplasarea înainte,înapoi,lateral,cu oprire la un semnal auditiv,într-una din pozițiile
fundamentale indicate.

2.Pe perechi,față în față.Unul din jucători se deplasează înainte-înapoi,lateral

stînga-dreapta și se oprește într-una din pozițiile fundamentale.
Partenerul caută să îl imite.(fig.1)

fig.1

Executanții se corectează reciproc,în ceea ce privește corectitudinea deplasării și luării

poziției fundamentale.
În deplasarea laterală prin pași adăugați,se pleacă cu piciorul dinspre direcția de
deplasare,evitîndu-se astfel apariția pasului încrucișat.

3.În oglindă,profesorul se deplasează și ocupă una din pozițiile fundamentale.

Executanții caută să-l imite.(fig.2)

fig.2

4.Sub formă de concurs.

Executanții se găsesc înapoia liniei de fund a terenului,pe un rînd.
La semnal auditiv sau vizual,se opresc din alergare la linia de 3 m în poziția
fundamentală joasă,continuă deplasarea pînă la fileu,unde se opresc în poziția
înaltă,căutînd să ajungă primii la linia de fund.(fig3)

7
Deplasarea de la fileu la linia de fund se face prin alergare cu spatele înainte.

5.Sub formă de concurs:ștafete,jocuri.

Colectivul pe două șiruri,în zona 1,înapoia liniei de fund a terenului.
Deplasarea înainte și latreal prin pași adăugați și alergare înapoi.

6. Din mers oprire în poziţie fundamentală cu îndoirea braţelor şi ducerea palmelor la

nivelul frunţii cu 2 – 3 balansări ale centrului de greutate;

7. Din mers oprire în poziţie fundamentală cu îndoirea braţelor şi ducerea palmelor la

nivelul frunţii cu 2 – 3 balansări ale centrului de greutate;

8. jocul „lupta cocoşilor”; pe perechi faţă în faţă, în poziţie fundamentală joasă,

partenerii vor încerca cu ajutorul palmelor să se dezechilibreze. Câştigă cel care
reuşeşte să învingă adversarul de 3 ori.

9. Din uşoară alergare, la o bătaie din palme executarea poziţiei fundamentale, la două
bătăi din palme idem cu întoarcere 180°;

8
Deplasarea în teren

Toate deplasările se execută din poziția fundamentală medie,cît mai relaxat,pentru a

trece mai ușor la o mișcare solicitată de joc.
Formele cele mai folosite sunt:
Pasul adăugat – este folosit pentru parcurgerea unei distanţe scurte, fără a-şi
schimba poziţia fundamentală (poziţie fundamentală medie).
Deplasare laterală cu pas adăugat – va începe întotdeauna cu piciorul din partea
direcţiei de deplasare, celălalt picior apropiindu-se atât cât este necesar pentru a
menţine permanent poziţia fundamentală de bază.
Deplasare înainte-înapoi cu pas adăugat – în timpul deplasării, picioarele se ţin
depărtate şi se păstrează poziţia fundamentală medie; în timpul execuţiei tălpile
sunt paralele, centrul de greutate pe aceeaşi linie; deplasarea înainte va începe
întotdeauna cu piciorul din faţă, iar deplasarea înapoi va începe cu piciorul din
urmă.

Alergarea – este scurtă, în viteză, executată de obicei cu plecare din poziţie medie. Se
poate executa înainte şi înapoi.
Săritura – în înălţime sau lungime, cu bătaie pe un picior sau două picioare, de pe loc
sau precedată de o deplasare.
Oprirea – se realizează într-un timp sau doi timpi; trebuie să asigure un bun echilibru
corpului, o mare precizie în acţiune, ştiindu-se faptul că, în momentul acţionării la
minge, executantul stă pe loc.
Schimbarea de direcţie – este folosită permanent de jucătorul de volei şi mai ales la
mingile întâmplătoare (ricoşate din blocaj).

4.Pasa de sus cu două mîini înainte

Pasa de sus cu două mîini este o acțiune individuală ce se foloseste pentru transmiterea

mingii unui coechipier, cît ți pentru concretizarea acțiunii de atac.
În faza de inițiere, profesorul/antrenorul, va realiza o explicație clară și o demonstrație a
mișcării.

Poziția pentru pasele de sus este

cea fundamentală medie, de pe loc
sau precedată de deplasare, printr-
o mișcare de întampinare a mingii
și prin întinderea succesivă a
articulațiilor gleznelor,
genunchilor și coatelor.

9
Caracteristicile care i se atribuie este că picioarele sunt ușor flexate și depărtate,aproximativ
la lățimea umerilor,unul înaintea celuilalt,la o talpă sau la o jumate de talpă,tălpile
paralele,greutatea corpului egal repartizată pe ambele picioare,brațele flexate din articulațiile
coatelor,cu palmele în formă de cupă,ținute la înălțimea capului.

Această poziție,este cea mai des folosită în jocul de volei,în etapa de învățare.
Primirea și transmiterea mingii către un partener sau la adversar se face prin angajarea
tuturor segmentelor corpului picioare,trunchi,brațe,antebrațe,mîini,degete.
Este de remarcat faptul că în faza finală a execuției,imediat ce mingea părăsește mîinile
jucătorului,brațele continuă mișcarea pînă la extensia lor și a celorlalte segmente,iar privirea
urmărește mingea.După efectuarea pasării mingii,jucătorul revine în poziția fundamentală
pentru a reintra imediat în joc,în vederea următoarelor execuții sau acțiuni tactice.

Exercițiul 1:Executanții se află în poziția șezut, față în față.Partenerul A transmite

mingea ușor lateral partenerului B, care va realiza pasa de sus cu două mîini prin
înclinarea trunchiului.
Dozare: 10 repetări fiecare.
Exercițiul 2:Se realizează individual și presupune exersarea pasei de sus cu două
mîini cu ajutorul unei mingi suspendate la diferite înălțimi. Se realizează din poziția
șezut.
Dozare: 15 repetari.
Exericițiul 3:Se realizează pe perechi. Executantul A se afla în poziția stînd iar
executantul B în poziția culcat pe spate, înaintea acestuia. Partenerul A lasă mingea
să cadă iar partenerul B execută pasa înapoi la executantul B.

10
 GREŞELI, CAUZELE PRODUCERII ACESTORA ŞI METODICA CORECTĂRII LOR

Mişcarea de întâmpinare a mingii nu este efectuată corect şi la timp cu braţele şi

picioarele – deci lipseşte coordonarea lor
Cauzele greşelii:

c)picioarele îndoite,brațele întinse ușor

Este o greșeală frecventă care se întîlnește la începători,care sunt preocupați de execuția corectă a
poziției medii fundamentale.
Ei întîmpină mingea numai cu brațele,uitînd de acțiunea picioarelor,care de multe ori îi
blochează,limitîndu-le cele mai mici deplasări.

Metodica de corectare:
a)stimularea pasării mingii cu accent pe execuția corectă,plecînd din poziția fundamentală;
b)stimularea pasării prin aruncarea mingii medicinale;
c)pase din minge aruncată de partener,după fiecare pasă luarea poziției fundamentale;
d)pasa se execută la minge suspendată la diferite înălțimi;
e)pase din minge aruncată de profesor și întinderea segmentului respectiv numai la semnalul
acestuia

11
5.Serviciul de jos din față
Se numeşte astfel pentru că mingea este lovită de jos şi din faţa executantului,cu scopul
de a o transmite peste plasă (fileu), în terenul advers.

Este procedeul tehnic uşor de însuşit, care se foloseşte la începători şi în special la

fete. El este uşor atât ca execuţie cât şi ca preluare. Ca execuţie, pentru că la
vârstele începătorilor (10 –11 ani), ei nu au încă forţa necesară executării a
serviciului de sus. Iar din punct de vedere al preluării este uşor pentru ca mingea
vine cu o traiectorie înaltă, timp necesar ca jucătorii să se deplaseze la minge şi să
realizeze preluare fie cu două mâini de sus fie cu două mâini de jos.
Fiecare procedeu tehnic are la bază un mecanism de bază, ce conţine mai multe
componente: momentul iniţial sau poziţia iniţială, execuţia propriu-zisă, poziţie
finală.

Poziţia iniţială
Jucătorul este orientat cu faţa către terenul advers, cu picioarele uşor depărtate cam la lăţimea
umerilor şi decalate, piciorul opus cu care se loveşte mingea este mai în faţă. Picioarele sunt
semiflexate la nivelul articulaţiei genunchilor, greutatea repartizată pe ambele picioare sau
uşor pe piciorul din faţă. Trunchiul uşor aplecat spre înainte, linia umerilor paralelă cu fileul.
Mingea este ţinută în mâna opusă braţului cu care se loveşte, îndoită din cot, la nivelul şoldului
de partea braţului de lovire. Braţul de lovire atârnă relaxat pe lângăşold.

Execuţia propriu-zisă
Mâna ce susţine mingea, execută o uşoară lansare, aruncare (10-20 cm) sau o retragere a
acesteia de sub minge, odată cu balansarea braţului îndemânatec, de lovire spre înapoi şi
trecerea greutăţii pe piciorul din spate. Urmează o pendulare dinspre înapoi spre înainte, pe
timpul coborârii mingii, iar piciorul din spate, printr-o impulsie în sol, trece greutatea corpului
în faţă, odată cu lovirea mingii. Mingea se loveşte pe calota inferioară, cu podul palmei,
degetele fiind întinse şi apropiate, braţul fiind blocat, încordat din articulaţia pumnului şi
cotului, după care piciorul din spate realizează, dacă este cazul, o păşire spre înainte.

Poziţia finală
După execuţie, jucătorul este în poziţie înaltă, urmăreşte traiectoria mingii, după care se
deplasează în teren pentru a participa la acţiunile de apărare.
Greşeli de execuţie
– picioarele sunt pe aceeaşi linie la poziţia iniţială, sau piciorul din faţă este de aceeaşi parte cu
braţul care va lovi mingea;
– ţinerea mingii prea aproape sau prea depărtat de corp;
– aruncarea mingii prea înalt, lateral sau înainte;
– lovirea mingii din palmă, fără aruncare, lansare sau cu degetele, antebraţul;
– pendularea braţului lovitor în plan lateral.

12
Exerciții și formații pentru învățarea și perfecționarea serviciului

1.Pe un rînd,cu fața la perete,la o distanță de 4-5 pași.

Execuția serviciului,cu exersarea punctului de lovire pe minge și transmiterea ei în
perete.

2.Aceeași formație,dar se indică puncte de reper pe perete,de înplțimea fileului,cu

transmiterea mingii peste acestea.
Distanța de perete -6-7 pași.
Indicație metodică:
Pentru a se realiza o traiectorie cît mai înală,mingea trebuie lovită sub linia
mediană,printr-o mișcare mai accentuată de învăluire cu segmetul lovitor.

3.Pe perechi,deoparte și de alta a fileului,la o distanță de 5-6 pași de acesta.

Indicații metodice:
Se va urmări ca executanții să orienteze palma spre partener.
De asemenea,orientarea executantului să fie cu vîrful piciorului din față pe aceeași
direcție.

13
 Bibliografie

•
1.,,Regulile oficiale ale jocului de volei,,Universitatea de Educație Fizică și
Sport,Chișinău 2007.

2.,,Teoria și metodica jocului de volei,,Conohova Tatiana,Păcuraru

Alexandru,Editura PIM,2014
•
3.,,Volei de la selecție la performanță,,Florin Balaiș,Alexandru
Păcuraru,Editura Academică Galați 1997
•
4.,,Volei,Emanuel Fîntîneanu,,Editura Sport Turism București,1981

14