Sunteți pe pagina 1din 5

LUCRARE DE LICENŢĂ

ABSOLVENT
Dumbravean Flavius
STUDIU PRIVIND UTILIZAREA FORMEI
DE APARARE OM LA OM LA NIVELUL
ECHIPELOR DE HANDBAL

CUPRINS

INTRODUCERE:
-2 pagini privind tematica aleasa ( handbal, seniori, aparare)
CAPITOLUL I: - FUNDAMENTAREA TEORETICA A CERCETARII
1.1. FAZELE JOCULUI DE APARARE LA NIVELUL HANDBALULUI DE PERFORMANTA
1.2. FORME SI SISTEME DE APARARE OM LA OM
1.3. LECTIA DE ANTRENAMENT SPORTIV
1.4. PLANIFICAREA ANTRENAMENTULUI SPORTIV LA NIVELUL ECHIPELOR DE
HANDBAL DE PERFORMANTA
CAPITOLUL II: - METODOLOGIA CERCETA
2.1. MOTIVATIA ALEGERII TEMEI
2.2. GRADUL DE ACTUALITATE
2.3. SCOPUL LUCRARII
2.4. IPOTEZA CERCERTARII
2.5. METODELE DE CERCETARE
2.6. OBIECTIVELE SI SARCINILE CERCETARII
2.7. SUBIECTII CERCETARII
2.8. LOCUL CERCETARII
2.9. ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII
2.10. ETAPELE CERCETARII
CAPITOLUL III – TEHNOLOGIA DE ACTIONARE
3.1. DESCRIEREA PROBELOR DE CONTROL
3.2. MIJLOACE TEHNICO-TACTICE PENTRU PERFECTIONAREA APARARII OM LA OM
CAPITOLUL IV – CONCLUZII SI RECOMANDARI PRACTICO-METODICE
4.1. CONCLUZII TEORETICE
4.2. RECOMANDARI PRACTICO – METODICE
BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE
APARIŢIA JOCULUI DE HANDBAL ÎN ROMÂNIA

În România handbalul a patruns prin “filiera germana” în anii 1920 – 1921, imediat după
lansarea lui oficiala la Berlin în anul 1919 de catre profesorul KARL SCHELENTZ. Promotorul
acestor actiuni şi cel pe care putem sa-l numim “parintele” handbalului din România a fost
profesorul WILHELM BINDER, titularul catedrei de educatie fizica de la Liceul BRUKENTHAL
din Sibiu, care l-a introdus ca disciplină obligatorie în şcoala, imediat după ce vazuse la Berlin
meciurile din Cupa şi demonstraţiile studenţilor Facultatii de Educatie Fizica. Tot WILHELM
BINDER a organizat şi primele meciuri de handbal cu public pe stadionul central din Sibiu între
elevii lui, devenind astfel primul antrenor şi primul arbitru din istoria handbalului românesc.
Handbalul (în 11 jucatori) se răspândeşte apoi foarte repede în principalele oraşe din Ardeal, apoi
în Banat (Timişoara, Lugoj, Arad 1927 – 1928) şi în Regat (Bucureşti, Ploieşti 1930 – 1933), mai
apoi şi în Moldova (1934 – 1935. In anul 1933 handbalul intră alaturi de Volei şi Baschet în
F.R.V.B.H. în 1936 se constituie independent Federatia Româna de Handbal (F.R.H.). Seria
jocurilor Internaţionale este deschisa în 1934 de o echipa a oraşului Sibiu, care întreprinde un
turneu de 11 jocuri în Cehoslovacia şi Germania. În anul 1936 la Berlin, handbalul (masculin în 11
jucatori) este introdus pentru prima oara în programul Jocurilor Olimpice. Echipa României
participa la aceasta prima editie a handbalului la J.O. şi obtine un onorant loc V, avand în vedere
conditiile de constituire şi pregatire a echipei nationale, aflata la prima ei actiune. În anul 1938
Federatia Internaţională de Handbal Amator (I.H.F.A.) organizează prima editie a Campionatelor
Mondiale de handbal în 11 jucatori. Echipa României ocupa tot locul V, dar acum din 12 echipe,
aproape toate cu mai vechi state de pregatire şi jocuri Internaţionale la activ. În ordine cronologica,
urmeaza Hazena care a patruns la noi imediat după handbalul în 11 jucatori. Chiar în anul 1924 se
semnaleaza în Banat primele jocuri demonstrative ale unor echipe feminine. Handbalul în 7, cel
nordic, pe teren mic, a patruns foarte timid la noi în tara după 1930. La început se confunda cu
Hazena, dar de regula era socotit un mijloc de pregatire în timpul iernii pentru echipele de handbal
în 11 jucatori. Abia în anul 1937 se semnaleaza, la Sibiu, un turneu de sala cu participarea a 8
echipe din Sibiu şi Mediaş, respectiv cele care evoluau în campionatul de handbal în 11. În toată
aceasta perioada, pana în 1939, şi înca mult timp după acest an, nu putem vorbi de un sistem
competitional pentru handbal în 7, doar demonstraţii şi în cateva locuri doua-trei turnee în sezonul
de iarna. Şcoala Românească de Handbal, consolidată de-a lungul anilor prin performanţe
deosebite, şi-a elaborat în timp şi o fundamentare teoretică, în primul rând prin „Concepţia de joc şi
pregătire” care stabileşte jaloane de bază pentru o gândire metodică, unitar – orientativă a tuturor
profesorilor, antrenorilor şi tehnicienilor din domeniu.

„Concepţia de joc şi pregătire” evidenţiază modelul de organizare şi desfăşurare a tuturor


acţiunilor individuale şi colective spre realizarea căreia trebuie să se orienteze jocul în ansamblul
lui şi totalitatea factorilor de antrenament pentru echipe de handbal din România.

Concepţia de joc a fost şi este un document teoretic fundamental, dedus din experienţa
practică a generaţiilor de antrenori, care au trăit direct „fenomenul handbal” şi trebuie să fie în
continuare principalul instrument de lucru, pentru întreaga activitate practică şi concretă a
procesului de pregătire.

Concepţia de joc trebuie văzută însă în continuă mişcare şi neapărat periodic reactualizată faţă
de evoluţia jocului şi ţinând seama de o serie de considerente :
- tendinţele şi direcţiile fundamentale de dezvoltare şi evoluţie pe plan mondial;

- studiu asupra evoluţiei şcolilor de handbal din lume şi manifestarea concretă a acesteia în
jocul echipelor naţionale respective;

- analiza, aprecierea şi concluzia asupra activităţii echipelor reprezentative (feminine şi


masculine) din România la toate nivelele la marile competiţii;

- analiza campionatelor interne şi, în special, a jocului tuturor echipelor noastre de juniori şi
seniori.

Pe baza acestor studii şi analize, specialiştii au elaborat o reactualizare a concepţiei de joc,


care poate şi ar trebui să reprezinte puncte ferme de orientare în gândirea metodică a tuturor
antrenorilor de la mini-handbal la loturile naţionale.

S-ar putea să vă placă și