CURS 1 - Istoria antica / HANDBALUL PE PLAN INTERNAȚIONAL

Izvoarele din perioada istoriei antice- dovezi- jocuri cu mingea-stramosii

handbalului
China - „tu-chu”
Incasi - pok-ta-pok
africani / senegal - LOUPI
imperiul roman + imperiul grec - EPISKIROB, HARPOSTOV, FOLLIS
la incasii precolumbieni "POK-TA-POK"
jocurile antice - stramosi ai jocului de handbal
imperiile antice ROMAN SI GREC- EPISKIROB, FOLLIS, HARPASTOV
Exista 3 radacini ale handbal:
Danemarca 1904 – profesor Holger Nielsen – HAANDBOLD (jocul)
Cehoslovacia 1905 – profesor Vaclav Karas – HAZENA (jocul)
Germania 1919 – profesor Karl Schelentz – HANDBALL (jocul)

1. Danemarca
jocul se numeste HAANDBOLD
terenul este de cca 45mx35m
poarta 2m x 3m
echipa de 7 jucatori
mingea era cea de fotbal si se purta ca la rugby
se aunca de la o linie dreapta, ca la handbalul de plaja de astazi, aflata la o
distanta care a variat intre 8 si 6 m.
Profesor Nielsen: redacteaza si tipareste Regulamentul jocului
1904 in Danemarca
1906 in Suedia

2. Cehoslovacia
inspectorul scolar Josef Klemker introduce in programa scolara un joc asemanator cu
handbalul de astazi
1905 – Karas
1906 – profesor Antonim Kristof consacra acest joc dandu-i cadru competitional cu
regulament denumindu-l CESKA HAZENA ( pentru a-l deosebi de jocul nordic si de a
asigura si paternitatea acestui lucru)

3. Germania
pe teren de fotbal, 11 jucatori
autor final ; Karl Schelonz ( sef al catedrei de atletism de la FES din Berlin) a
experimentat o varianta a unui joc cu mana inspirat din cateva jocuri (torball,
folkerball, handball). Pe ultimul joc, profesorul Max Heiser l-a definit si
practicat chiar din 1917
jocul de handbal in 11 jucatori era socotit in Germania un joc national numit
GROSSFELD HANDBALL (handbal pe teren mare) spre a-l deosebi de handbalul nordic
caruia i-au zis HALLEN HANDBALL (handbal de sala) si de CESKA HAZENA.
1920 se organizeaza la Berlin Cupa Germaniei cu 10 echipe masculine, 4 feminine si
4 de juniori
din 1921 incepe sa se raspandeasca in tarile vecine

Istoria echipei de handbal la special olympics

introdus in 1991, la jocurile speciale - Jocurile Olimpice Mondiale de Vara - joc
de handbal este jucat de 29.008 sportivi din intreaga lume, la Special Olympics
2003, 145 de sportivi reprezentand 14 tari au concurat Jocurile Speciale -
Jocurile Olimpice de vara, Mondiale din Dublin, Irlanda
2008, sunt prezente reprezentative de handbal din 16 tari.
Learning Module
ISTORIA HANDBALUL PE PLAN NAȚIONAL
CURS 2 - ISTORIA HANDBALUL PE PLAN NAȚIONAL
ROMANIA

a patruns in 1920 – 1921 din Germania, jocul de handbal cu 11 jucatori pe teren de

fotbal
1924 → a urmat Hazena
dupa 1930 → handbalul cu 7 jucatori (cel nordic, pe teren mic a patruns timid la
noi)
" data de nastere "a jocului de handbal 18.06.1921
locul – Stadionul Central Sibiu
parinte – profesor Wilhelm Binder
participanti – elevii liceului Bruckental si elevele Liceului de Fete
1933 – handbalul intra in FRVBH
1936 – FRH _ Federatia Romana de Handbal
1936 la Berlin intra in programul Jocurilor Olimpice; unde echipa Romaniei castiga
locul 5
1938 – IHFA _ Federatia Internationala de Handbal Amator organizeaza prima editie
a campionatelor mondiale de handbal in 11 jucatori; echipa Romaniei castiga locul 5
– dar acum din 12 echipe

REZULTATE

Feminin
1956 si 1960 – Campioni Mondiali in 11 jucatori
1962 - campioni Mondiali in 7 jucatori
Masculin
1961, 1964, 1970, 1974 – campioni mondiali
Vicecampioni mondiali la feminin in 1973
Medalie olimpica de bronz in 1972
1975-1984
Masculin
Cupa Campionilor Europeni _ Steaua in 1977
medalie olimpica : Argint 1976 si Bronz 1980 si 1982
Feminin
locul 4 la Jocurile Olimpice din 1976 , Montreal
Locul 4 la Campionatul Mondial din 1975
2002, 2006 , 2007 Cupe europene, Deva (Renin), Valcea (Oltchim), Brasov

MARI HANDBALISTI ROMANI

Virgil Hnat – inventatorul aruncarii prin evitare

Cornel Otelea – primul triplu campion mondial din istoria handbalului masculin
Ioan Moser, Gheorghe Gruia, Cristian Gatu (presedinte FRH), Cornel Penu – fiecare
la vremea lui a fost declarat „cel mai bun jucator din lume”
Maricel Voinea – a revolutionat aruncarea la poarta din unghi mai mic, prin
„efectul Maricel”
Vasile Stanga – medaliat cu bronz olimpic la Moscova in 1980, la Los Angeles in
1984, inscriind 1414 goluri pentru Echipa Romaniei ocupa locul 1 in clasamentul
all-time al Romaniei

Mari antrenori ai scolii romanesti de handbal

Antrenori emeriti

Ioan Kunst – Ghermanescu ;nominalizat de FIH intre cei mai buni antrenori ai lumii
Nicolae Nedef
Oprea Vlase
Eugen Trofin
Lascar Pana
Romeo Sotiriu
Constantin Popescu
Dumitru Popescu Colibasi

Ionela Stanca – votata in All Star Team

Luminita Hutupan – 2007 si 2010 nominalizata la titlul de cel mai bun portar al
lumii
Oltchim Rm.Valcea – finalistă Liga Campionilor
Cristina Neagu – cel mai bun tanar jucator al lui 2010

Learning Module
Caracteristicile jocului de handbal
CURS 3 - Caracteristicile jocului de handbal

este un joc colectiv

tehnica sa este simpla, facilitate in invatare
se desfasoara dupa un regulament uzor de intele la toate esaloanele de varsta si nu
necesita unbagaj motric foarte vast, si nici o baza materiala sofisticata
prin dinamica efortului el contribuie la mentinerea unei strai optime de sanatate
prin natura jocului se dezvolta calitatea motrica de baza si specifica, calitatea
moral-volitiva , calitati intelectuale (prin tactica de joc)
contributia la dezvoltarea uneor trasaturi de caracter (perseverenta, hotarare,
fair play)
are un caracter dinamic ce imbina deprinderile motrice de baza: alergare, sarituri,
prindere, aruncare

Handbalul ca fenomen sportiv

e un joc dinamic, popular, palpitant
dezvolta jocul in echipa
e cel mai rapid joc sportiv de interior? (dupa hochei pe gheata)
e cel mai popular sport din Europa (dupa fotbal) si are una din cele mai rapide
cresteri in Asia si Africa
sport olimpic din 1936
e jucat in peste 160 de tari din intreaga lume
peste 15 milioane participanti
cel mai votat sport la JO de la Sidney 2000 si Londra 2012

Tendintele de dezvoltare si evolutia jocului de handbal pe plan mondial

Sunt grupate pe 2 directii principale: tendinte prin selectia sportivilor si
tendinte prin jocul echipelor

a) privind selectia sportivilor

1. cresterea inaltimii medii a jucatorilor: 178cm feminin ; 190 cm masculin
2. prezenta a cel putin 2-3 jucatori cu inaltime ce depaseste 200cm masculin
si 180 cm la feminin
3. jucatorii cu talie mai mica aduc un aport deosebit pe posturile de extrema
si centru
4. se constata si o crestere importanta a puterii jucatorilor concomitent cu
cresterea motricitatii
b) privind jocul echipelor
aspecte pozitive :
aplicarea cu exactitate a sistemelor de joc in atac si aparare
jocul intamplator e pe cale de disparitie
numarul de greseli tehnice este in descrestere
apar combinatii tactice de mare finete si se dezvolta jocul acrobatic , in
apropierea ei si pe deasupra de poarta, ceea ce duce la cresterea spectaculozitatii
jocului
actiunea jocului e subordonata ideii jocului colectiv
se constata o crestere a vitezei de joc in toate fazele atacului
jocul de aparare tinde sa se perfectioneze pe seama unei aplicari mai exacte a
sistemelor de joc, in functie de particularitatile echipei adverse
specializarea temeinica a jcuatorilor pentru posturi, atat in atac cat si in
aparare e din ce in ce mai stricta.
- aspecte negative:
- jocul neregulamentar al aparatorilor practic in mod intetionat si
premeditat, in scopul intreruperii permanente a cursivitatii atacului
- jocul pasiv si intarzierea reluarii jocului apar destul de frecvent in anume
situatii, ceea ce contravine desigur spiritului jocului
privind formele de practicare a jocului de handbal
- ia amploare considerabila practicarea jocului de handbal la varste
mici si asistenta competitiva prin minihandbal
- a aparut si se dezvolta vertiginos joc de handbal pe plaja, ce
include deja campionate nationale, internationale si mondiale
- sa adopta cerintele oamenilor cu dizabilitati fizice si psihice,
creandu-se cadru de pregatire si competitie specifica handbalului adaptat
diferitelor grade si tipuri de dizabilitati fizice si psihice.

Learning Module
Handbalul ca mijloc al educatiei fizice
CURS 5 - Handbalul ca mijloc al educatiei fizice

contribuie la insusirea unor deprinderi motrice de baza si speficice, a unor

cunostinte speciale de tehnica si tactica sportiva.
Cere depunerea unui efort intens (fizic) si un mare angajament psihic. Practicat in
mod stiintific contribuie la intarirea sanatatii, la imbunatatirea sau dezvoltarea
capacitatilor fizice si intelectuale, morale si volitive ale practicantilor. De
aceea, ca mijloc al educatiei fizice handbalul este prezent in lectiile de educatie
fizica din scolile de toate gradele, din clasa a 5a sua mai devreme, cu elementele
tehnico-tactice de baza, prin jocuri pregatitoare.

Handbalul in ciclul gimnazial

prin caracterul sau complez si complet, angrenand intreaga musculatura a corpului
in activitate precum si marile functii, handbalul este preferat altor sporturi ,
fapt ce a determinat introducerea lui in programele de educatie fizica si de
activitati sportive la clasele de gimnaziu.
Chiar daca sunt putine scolile care dispun de sala de dimensiuni regulamentare,
este psibila structurarea si planificarea continutului materialului de predat la
posibilitatile materiale urmatoare:
a) pentru scolile care dispun de o scoala de dimensiuni reduse si de un
teren in aer liber, continutul handbalului poate fi modificat sau planificat pe tot
parcursul anului scolar (lucrul in aer liber cu mijloace ce presupun jocul
bilateral de ansamblu, iar in sezonul rece se lucreaza structurile de elemente
tehnico-tactice precum si diferite jocuri si stafete cu continut specific).
b) pentru scolile care dispun doar de teren in aer liber, handbalul va
fi practicat la inceputul semestrului 1 si ultima parte a semestrului 2.
in cadrul scolilor speciale, profesorii si personalul se concentreaza
sa scoata in evidenta abilitatile elevului in incercarea de a schimba perspectiva
asupra persoanei cu dizabilitati ca si modul de integrare a acesteia in diferite
activitati.
Astfel, sunt in derulare proiecte cu tem specifice avand ca scop
dezvoltarea unei educatii incluzive, ce includ atat persoane cu dizabilitati
intelectuale (sindrom Down si tulburari cu spectru autist – TSA), neurolocomotorii
cat si persoane fara dizabilitati (handbalul ca sport unificat).
In cadrul orelor de activitati sportive, handbalul este practicat de
catre elevii care doresc sa aprofundeze cunoasterea acestui joc, si sa faca parte
din echipele reprezentative ale clasei, scolii. Dintre acestia, cei mai buni vor fi
selectionati in formatiile din esalonul bazei de masa a sportului de performanta –
licee cu program sportiv, cluburi sportive scolare, cluburi, asociatii sportive de
performanta si scoli speciale.

Handbalul in ciclul liceal

este prevazut in programa scolara la orele de educatie fizica si la cele de
activitati sportive. Exista 2 categorii de participanti:
- avansatii, cei care au practicat jocul in ciclul anterior si urmeaza
sa-si consolideze elementele invatate
- incepatorii, cei care nu au practicat jocul in ciclul anterior de
invatamant, si care urmeaza sa-si insuseasca principalele elemente tehnico-tactice
si regulile de baza ale handbalului, astfel ca dupa 2 ani sa poata aborda jocul
bilateral.

Obiectivele handbalului in clasele V-VIII

dezvoltarea capacitatii motrice generale a elevilor

asimilarea procedeelor tehnice si a actiunilor tactice specifice practicarii
handbalului in scoala si in afara ei
favorizarea intretinerii si imbunatatirii starii de sanatate
dezvoltarea trasaturilor de personalitate favorabile integrarii sociale.

Obiectivele handbalului in clasa a IX-a

dezvoltarea capacitatii motrice generale

starea de sanatate
cresterea capacitatii de adaptare la conditii variate
interes pentru practicarea exercitiului fizic independent
spirit de echipa si competitiv, in scopul integrarii sociale a elevilor

Obiectivele handbalului in clasele a X- a – a XII-a

integrarea cunostintelor si tehnici specifice educatiei fizice in activitatea de

optimizare a dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice individuale
integrarea cunostintelor si a deprinderilor specifice in organizarea si practicarea
competitionala sau necompetitionala a unor ramuri de sport corespunzator
disponibilitatilor fizice si intereselor individuale
analiza si evaluarea concursurilor sportive din perspectiva spectatorului.

Handbalul in invatamantul superior

- 2 situatii diferite:
a) studenti de la invatamantul de specialitate, viitori specialisti in
domeniul culturii fizice,
b) studenti de la alte specializari la care educatia fizica si sportiva
reprezinta activitati obligatorii, unde se poate opta pentru o ramura de sport. Ei
pot practica handbalul ca mijloc de intretinere si imbunatatire a capacitatii
generale de effort sau ca sport de masa, in cadrul competitiilor sportive
studentesti,
- pe grupe, pe ani de studii, facultati, centre universitare, finalele pe tara a
Campionatului National Universitar.

Learning Module
Noțiuni de regulament
CURS 6 – Noțiuni de regulament
Regula 1 . TERENUL DE JOC

dreptunghi cu lungimea de 40 m, latime 20 m

2 spatii de poarta + 1 zona de joc
liniile laturilor lungi = linii de margine
liniile laturilor scurte = linii de poarta
1 zona de siguranta cu latime de 1m, de-a lungul liniilor de margine si 2 m in
spatele liniilor exter. portii.
poarta de handbal: 3 x 2 m ; sectiune patrata de 8 cm
spatiul de schimb: masa pt cronometror si scorer, bancile pentru rezerve (jucator
de schimb sau eliminati si oficiali)

Regula 2 . TIMPUL DE JOC

VARSTA / ani
TIMP DE JOC
8 – 12
2 x 20 minute
12 – 16
2 x 25 minute
Peste 16
2 x 30 minute

pauza = 10 minute
dupa o pauza de 5 min, prelungirile = 2 reprize x 5 minute cu o pauza =1min
inca o prelungire , dupa 5 min = urmeaza 2 reprize x 5 minute cu pauza1min
departajare: aruncari de la 7m – 5 jucatori, alternativ pana la diferenta de 1 gol

TIME-OUT:
un time-out de echipa de 1min / fiecare echipa a timpului normal de joc
time-out la eliminare de 2 min, o descalificare / o eliminare definitiva
la 7m
o schimbare gresita
consultari intre arbitri
la fluieratul cronometrorului / delegatului tehnic

Regula 3 . MINGEA DE JOC

M3 58 -60 cm, 425-475 gr, echipe masculine

M2 54-56 cm, 325-375 gr, echipe feminine
M1 50-52 cm, 290-330 gr, tineret feminin(8-14ani), tineret masculin (8-12)

Regula 4 . ECHIPA – Schimbarile de jucatori – Echipament

echipa 12 jucatori
pe teren 7 jucatori, din care 1 este portarul
schimbari nelimitate
o schimbare gresita penalizare cu eliminare de 2 min
echipament uniform si diferit fata de cel al echipei adverse
portarul are echipament unic

Regula 5 . PORTARUL

are dreptul sa atinga mingea cu orice parte a corpului

sa se deplaseze cu mingea in spatiul de poarta
sa paraseasca spatiul de poarta fara minge
NU ARE DREPTUL sa aduca mingea in spatiul de poarta, sa depaseaca linia de limitare
a portarului (7m) , sa atinga mingea care sta sau se rostogoleste pe sol in
directia campului de joc cu piciorul de la genunchi in jos.

Regula 6 . SPATIUL DE POARTA

in spatiul de poarta are voie numai portarul

la intrarea unui jucator de camp, se dicteaza aruncare libera (9m) sau aruncare de
la 7m , cand se impiedica o sansa clara de gol.
1 jucator poate intra in spatiul de poarta atata timp cat acest lucru nu creaza
dezavantaj adersarilor
in spatiul de poarta mingea apartine portarului
1 jucator nu poate juca mingea spre propriul portar aflat in spatiul de poarta

Regula 7 . Jucarea mingiei. Jocul pasiv

se permite:
manevrarea mingiei cu orice parte a corpului de la genunchi in sus
tinerea mingiei pentru maxim 3secunde
sa se faca maxim 3 pasi cu mingea
sa bata mingea o data / de mai multe ori si sa o prinda din nou cu o mana sau cu 2
maini
sa se treaca mingea dintr-o mana in cealalta

nu se permite sa:
atinga mingea deliberat mai mult decat 1 singura data, daca aceasta nu a atins
intre timp persoana / alt jucator / poarta
sa se execute dribling dupa ce a mai fost executat in prealabil

Jocul pasiv:
neefectuarea unei actiuni evidente de a ataca / a arunca la poarta
este penalizat cu aruncare libera impotriva echipei din locul in care s-a aflat
mingea cand jocul a fost intrerupt
in prealabil, trebuie aratat semnalul de preavertizare

Regula 8 . Faulturile si comportarea nesportiva

se permite:
folosirea corpului pentru a bloca un adversar
controlul direct pentru a controla si urmari adversarul
nu se permite:
sa se smulga / loveasca mingea care se gaseste in maine unui adversar
sa impinga, traga, impiedice un adversar cu bratele, mainile , picioarele
manifestari fizice / verbale care sunt incompatibile cu spiritul sportiv sunt
considerate ca fiind comportari nesportive.

Regula 9 . Marcarea unui gol

un gol este marcat cand mingea a trecut intreaga linie a portii

Regula 10 . Aruncarea de incepere
Regula 11 . Aruncarea de la margine
Regula 12 . Aruncarea de la poarta
Regula 13 . Aruncarea libera
Regula 14 . Aruncarea de la 7m

Regula 15 . Sancțiunile disciplinare

c) avertisment verbal, in functie de gravitate

ci) eliminare de 2 minute (schimbare gresita, faulturi repetate)
cii) 1 jucator 1 avertisment
ciii) 1 echipa 3 avertismente
civ) descalificare faulturi violente, a 3 a eliminare pentru
acelasi jucator, comportament nesportiv al unui oficial de echipa dupa avertisment
+ 1 eliminare de 2 min. Acesta paraseste terenul si spatiul de schimb
cv) eliminare definitiva violenta grava, comportament grosolan, mai multe abateri
in aceeasi situatie.

Regula 16 . ARBITRI

2 arbitri, cu drepturi egale

Regula 17 . Cronometrorul, Scorerul

Item
Sistematizarea tehnicii specifice jocului de handbal
Curs 7 - Sistematizarea tehnicii specifice jocului de handbal

Ceea ce deosebeşte jocul de handbal de celalte sporturi, ca de altfel pe

toate sporturile între ele, este tehnica, respectiv forma mişcării.
Prin tehnică înţelegem elementele şi procedeele de executare acţiunilor
motrice, create anume în scopul măririi eficiente acestor acţiuni. Prin urmare,
tehnica jocului de handbal reprezintă un ansamblu de deprinderi motrice specifice
ca formă şi conţinut. , privind manevrarea mingii, deplasările jucătorilor în
vederea acestei manevrări şi care se desfăşoară după legile activităţii nervoase
superioare şi ale biomecanicii, în scopul realizării randmanetului maxim de joc,
conform prevederilor regulamentului. Pregătirea tehnică în jocul de handbal
reprezintă un factor fără de care participarea lui este de neconceput. Tehnica nu
se naşte spontan, ea este creată de om în mod conştient pe baza legilor mişcării.

Elemente tehnice
Prin elementele tehnicii înţelegem formele generale ale mişcării în teren
şi ale manevrării mingii în raport cu acţiunile şi regulile jocului. Aceste forme
se referă la mecanismul de bază al mişcării, având un caracter general abstract,
reprezentînd structura structura globală a mişcării, care se concretizează prin
mai multe procedee tehnice. Spre exemplu, pasarea mingii este un element de tehnică
care se concretizează prin mai multe procedee ca: pasa azvîrlită cu o mână pe
deasupra umărului sau pasa din pronaţia, etc.
Elementele tehnicii, după cum sunt folosite, se împart în trei grupe şi
anume:
1. Elemente tehnice comune atacului şi apărării:
poziţie fundamentală;
mişcare în teren.
2. Elementele tehnice ale jocului de atac:
ţinerea mingii;
prinderea mingii;
pasarea mingii’
conducerea mingii (driblingul):
aruncarea la poartă;
fentele (mişcări înşelătoare);
3. Elementele tehnice ale jocului de apărare:
atacarea jucătorului cu mingea;
scoaterea mingii de la adversar;
blocarea mingilor aruncate la poartă;
tehnica portarului.
marcajul atacantului

Procedeele tehnicii
Prin procedeele tehnice înţelegem mişcările sau complexele de mişcări cu ajutorul
cărora jucătorii se deplasează în teren şi acţionează asupra mingii în scopul
realizării sarcinilor jocului. Procedeul tehnic ne arată modul de execuţie al
elementelor tehnice.
Procedeele tehnice ale elementelor comune atacului şi apărării
1. Procedeele tehnice ale poziţiei fundamentale:
a) Poziţia fundamentală în atac:
înaltă
medie
joasă
b) deplasarea în teren:
2. Procedeele tehnice ale deplasării în teren:
a) Deplasările:
alergarea tropotită;
alergarea lansată;
alergarea cu spatele;
deplasarea laterală cu paşi adăugaţi;
alergarea cu pşi încrucişaţi.
b) Opririle:
într-un timp;
în doi timpi.
c) Pornirile:
din poziţii şi în direcţii numeroase;
d) Schimbările de direcţie:
-schimbarea de direcţie simplă
-schimbarea de direcţie dublă.
e) Săriturile:
de pe loc;
cu elan de 1 - 3 paşi;
din alergare : - cu bătaie pe un picior;
cu bătaie pe ambele picioare;
pasul săltat.
3. Procedee tehnice ale elementelor din atac.
A. Procedeele tehnice de ţinere a mingii:
a) ţinerea mingii cu două mâini:
în dreptul abdomenului;
în dreptul pieptului;
lateral deasupra umărului;
în dreptul genunchilor sau mai jos.
ţinerea mingii cu o mână:
echilibrat în palmă;
prin apucare;
apucată între palmă şi antrebrat;
între palmă, antebraţ şi şold.
B. Procedee tehnice de prindere a mingii:
a) prinderea mingii cu două mâini:
deasupra capului;
oblic - laterl;
în dreapta pieptului;
în dreptul abdomenului;
în dreptul genunchilor şi mai jos.
prinderea mingilor ricoşate de la sol;
prinderea mingilor care se rostogolesc.
b) prinderea mingii cu o mână:
deasupra capului;
deasupra umărului;
oblic sus;
lateral;
oblic sus.
C. Procedee tehnice de pasare a mingii:
După forma mişcării jucătorului în teren:
pase de pe loc;
pase din deplasare: din alergare;
din deplasare cu paşi adăugaţi;
din alergare cu paşi încrucişaţi;
din săritură.
După acţiunea braţului:
a) pasarea mingii cu o mână.
A. Pase zvîrlite - pe deasupra umărului;
- lateral pe lângă umăr;
- pe lângă şold;
B. Pase lansate - înainte pe lângă şold;
- înapoi pe lângă şold;
- lateral.
C. Pasa prin împingere.
D. Pasa prin lovire.
4. Pase speciale:
a) pasarea mingii cu o mână
pasa din promaţie;
pasa laterală din articulaţia pumnului.
pasa cu pămîntul;
pasa înapoi peste umăr;
pasa înapoi pe lângă şold din articulaţia pumnului;
pasa laterală deasupra capului (în cîrlig);
pasa înapoi cu pamîntul printre picioare;
pasa înainte, mîna continuînd mişcarea nainte.
b) pasarea mingii cu două mâini:
Pe deasupra capului;
De la piept (cu mişcări asemănătoare celor din baschet);
Lateral sau oblic de la umăr;
Lansată pe lângă şold;
Cu prindere din săritură.
5. Procedeele tehnice de aruncare la poartă:
După acţiunea braţului:
a) aruncări azvîrlite;
pe deasupra umărului;
pe deasupra umărului cu brațul întins;
lateral din scurt umărului;
pe lângă șold;
pe lângă genunchi și mai jos.
b) aruncări lansate :
înapoi pe lângă șold;
prin lateral;
prin rotația brațului;
lateral cu pivotare;
înapoi printre picioare;
înainte pe lângă șold.
c. aruncări prin împingere:
d. aruncare la poartă prin lovire:
După mișcarea în teren:
aruncări la poartă de pe loc;
aruncări la poartă din deplasare.
din alergare lansată;
cu pași încrucișați;
cu pași adăugați;
din săritura;
cu pas săltat cu săritura.

Aruncări speciale la poartă:

a) aruncarea la poartă din plonjon:
cu cădere în față;
cu cădere laterală (stînga, dreapta);
din plonjon sărit;
cu cădere pe spate.
b) aruncarea la poartă cu evitare:
fără plonjon;
cu plonjon
c) aruncarea la poartă cu fandare sau căere laterală spre spre
braţul de
aruncare.
d) aruncare la poarta de pe xtreme:
de pe extrema dreaptă (din plonjon, săritura şi cu evitare);
de pe extrema stîngă.
e) aruncare la poartă cu prindere şi runcare din săritură.
f) aruncarea la poartă cu spatele:
înapoi pe lângă şold;
zvîrlită prin lateral;
cu rotarea braţului;
cu pirueta.
g) aruncarea la poartă din săritura cu întoarcere în aer.
h) aruncarea la poartă din săritura cu bătaie pe piciorul
brațului de
aruncare.
6.Procedee de execuţie a fentelor (mişcări înşelătoare)
fenta simplă de pornire;
fenta dublă de pornire;
fente de pasare (folosind majoritatea procedeelor de pasare a mingii);
fente de aruncare la poartă (folosind majoritatea procedeelor de
aruncare la poartă);
fente combinate.
Procedeele tehnice ale elementelor de apărare
A. Atacarea jucătorului cu pasul.
B. Scoaterea mingii de adversar.
din dribling;
prin intercepție;
din runcare la poartă.
C. Blocarea mingilor aruncate răspândit poartă.
D. Procedeele tehnice ale portarului:
blocarea mingilor;
respingerea mingilor:
cu brațele;
cu picioarele;
cu alte părți ale corpului;
apararea porții din unghiurile laterale;
ieșirea în față pentru micșorarea unghiurilor de aruncare;
pasarea mingii la anumite distanțe;
interceptarea mingilor;
conducerea mingii în teren;
aruncarea la poartă din propriu semicerc.

Learning Module
Handbalul ca mijloc de prevenire și recuperare a diferitelor deficiente / Modelul
tehnicii jocului de handbal
CURS 8 - Handbalul ca mijloc de prevenire și recuperarea diferitelor deficiențe

Poate fi folosit pentru ameliorarea suferintelor inlaturand sau atenuează și

compelexează lor de inferioritate ca și pentru integrarea sociala
un rol important în acest demers generos revin medicului, psihologului,
kinetoterapeutului, profesorului de educație fizică și a altor specialități care
sunt și sunt diversificate și perfecționate continuă să continue
În condiții de îngrijire se pot ajunge la mai multe solicitări și se pot valorifica
în beneficiile celor mai mari nevoi speciale.

imbunatateste coordonarea bratelor, inactivitatea de deplasare, combinata cu

driblingul, pasarea etc.
Imbunatateste agilitatea în fotoliul conducător
echilibrul și controlul kinestezic sunt favorizate
cresterea fortei, mobilitatii si rezistentei musculare
ameliorarea funciei respiratorii și un celebri cardiovasculare
stimulează puterea intelectuală și încurajează increderea în fortele proprii
jocurile sportive ofera ocazia pacientilor de a se intalni cu memorii comunitare
punandu-i in interactiune
handbalul in fotoliul rulant este un sport rapid si palpitant care implica un
control fin al corpului, scaunului si mingii
este un joc adresat tuturor pacientilor care reusesc prinderea mingiei
implica o activitate in care sportivul cauta sa-si depaseasca vechile recorduri,
propriile limite concomitent cu implicarea in competitia cu adversarii
furnizeaza un important stimul fizic si psihic , creaza spirit de echipa, ajuta si
la integrarea persoanelor cu handicap in comunitate
invinge sentimentul de complexare
dezvolta spiritul ludic precum si cel creativ si de intrecere.

Learning Module
Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente si procedee tehnice prezente
in jocul de atac
Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente
și procedee tehnice prezente în jocul de atac
Tehnica jucatorului de tabără aflat în atac:
-pozitia fundamentala de atac
-miscarea sau deplasarea în teren
-tinerea mingii
-prinderea mingii

Pozitia fundamentală în atac:

-jucatorul este orientat cu fata fata coechipierul îngrijirii va întâia dată
-piciorul opus bratului de aruncare este departat de celalalt (30-40 cm), dus
inainte, genunchii usor indoiti, trunchiul este putin flexat.
-spate rotunjit
-brate indoite din coate indreptate în directia mingii
Pozitia fundamentala de atac: inalta, medie, joasa, de pe loc, din deplasare
Tinerea mingii:
-elementul tehnic cu ale carui procedee un jucator de handbal isi asigura posesia
in timp liber timp de 3 secunde reglementare
Tinerea mingii cu două maini:
-in poziții abdominale
-in picioare pieptului
-cuprinsa cu palmele, cu degetele mult rasfirate, pot să ne strasa prea tare, iar
podul palmei nu se lipeste de ea.
-din această poziție, jucătorul poate executa cu uzură toate procedeele tehnice, în
mod simetric
Prinderea mingii:
-elementul tehnic cu ale carui procedee jucatorul intra in posesia mingii
-este un element de baza care se realizeaza cu numar de procedee executate cu doua
maini si cu mana, pe loc, saritura sau din alergare
Learning Module
Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente si procedee tehnice prezente
in jocul de aparare
CURS – 10 - Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente
si procedee tehnice prezente in jocul de aparare:
• pozitia fundamentala de aparare;
Ca in orice alta ramura de sport si in handbal jucatorul adopta in diferite faze
ale jocului o pozitie caracteristica, denumita pozitia fundamentala, din care el
este capabil sa execute cu maxima eficacitate miscarile cerute de situatia
respectiva. Pozitia fundamentala il ajuta pe jucator in executarea miscarilor
specifice jocului de aparare si chiar in trecerea rapidă în pozitia fundamentală
de atac.
Sarcina principala a aparatorului este aceea de a impiedica prin toate mijloacele
permise de regulamentul de joc inscrierea de goluri in poarta proprie. Pentru
aceasta el va trebui sa fie preocupat in timpul jocului de marcarea adversarului,
blocarea aruncarilor la poarta, inchiderea patrunderilor spre poarta si colaborarea
cu portarul.
• deplasarea in aparare;
Miscarea in teren
Miscarea in teren cuprinde procedeele tehnice pe care jucatorul Ic foloseste pentru
a se deplasa in vederea manuirii mingii, pentru a initia si finaliza atacurile cit
si pentru realizarea fazei de aparare.
Astfel exista procedee de deplasare in teren specifice jocului de atac sau jocului
de aparare, cat si comune celor doua faze.
Dintre cele mai importante amintim:
Alergarea tropotita
Acest procedeu de alergare serveste jucatorului pentru intrarea in cel mai scurt
timp in viteza maxima de deplasare. Se foloseste la pornirile de pe loc si la
accelerarile bruste efectuate din alergare ceva mai lenta.
Alergarea lansata
Acest procedeu de miscare in teren reprezinta o alergare cu pas intins, executata
in mod relaxat si economic. Ea urmeaza de obicei unei alergari tropotite.
Alergarea cu spatele
Este intrebuintata de catre jucatorii echipei care se retrag in aparare. Ea ofera
aparatorilor posibilitatea pastrarii permanente a contactului vizual cu adversarii,
permitand observarea intentiilor de atac ale acestora, anticipand planul lor
tactic, evitand astfel situatii neprevazute.
Deplasarea cu pasi adaugati, lateral, oblic inainte si inapoi.
Miscarea de translatie a aparatorilor pe semicercul de la 6 metri se efectueaza de
cele mai multe ori cu ajutorul acestui procedeu tehnic.
Jucatorul din pozitie fundamentala executa deplasarea cu pasi adaugati lateral, in
felul urmator: mai intai deplaseaza lateral piciorul din directia deplasarii, apoi
aduce in pozitia initiala celalalt picior si asa mai departe.
In timpul deplasarii laterale cu pasi adaugati intreaga greutate a corpului trebuie
sa fie mentinuta pe partea anterioara a labei piciorului, pe pingea.
Talpile picioarelor se vor deplasa cat mai aproape de sol. in acest fel deplasarea
centrului de greutate a corpului aparatorului este aproape rectilinie.
Deplasarea laterala ofera aparatorului posibilitati optime de oprire, accelerare
sischimbare a directiei de deplasare in functie de actiunile derutante ale
atacantului.
O cerinta obligatorie este evitarea incrucisarii picioarelor, deoarece la o miscare
neprevazuta sau la o fenta a adversarului aparatorul are posibilitati ceva mai
reduse de a reactiona in timp util.

Opririle
Opririle din alergare sunt necesare atat atacantului care doreste sa actioneze cu
scopul de a se demarca, cat si aparatorului care-1 marcheaza. Oprirea ca procedeu
tehnic nu reprezinta o dificultate in sine, fiind usor de insusit. Dezvoltarea
musculaturii picioarelor pentru ca acesta sa fie capabil sa franeze brusc, viteza
de deplasare este singurele probleme metodice care se ivesc in legatura cu acest
procedeu tehnic. Oprirea se poate executa printr-o franare cu un picior, pus de
obicei pe sol, oblic si lateral, si printr-o franare pe ambele picioare. Oprirea pe
ambele picioare este precedata de obicei de o usoara saritura.
Schimbarile de directie
Sariturile - Sariturile sunt procedee tehnice de mare importanta atat
in jocul de aparare, cat si in cel de atac. Prinderea mingilor inalte, unele
aruncari la poarta, blocarea aruncarilor si alte actiuni de joc cer din partea
jucatorului sa execute sarituri inalte. Aceste sarituri se pot executa de pe loc si
din deplasare cu bataie pe un singur picior,sau pe ambele picioare.
• atacarea adversarului aflat in posesia mingii
Aparatorul are voie sa bareze cu corpul drumul adversarului spre poarta. De
asemenea ii este permisa folosirea fortei corporale pentru impiedicarea
patrunderilor sau circulatiilor libere ale atacantului in teren. Cand adversarul
direct primeste mingea, aparatorul se va deplasa inainte, il va ataca cu un brat pe
sold si celalalt pe bratul de aruncare.
Metodica invatarii blocarii aruncarilor la poarta si atacarii adversarului aflat in
posesia mingii
• Imitarea blocarii aruncarilor la poarta, prin miscari ale bratelor in diferite
pozitii: sus, jos, lateral (insotita de fandare).
• Cate doi, fata-n fata, unul fiind atacantul cu mingea, se simuleaza aruncari Ia
poarta in diferite directii si la diferite inaltimi, iar aparatorul executa
miscarile corespunzatoare pentru blocare.
• Jucatorii lucreaza pe grupe in urmatoarea succesiune: atacantul paseaza
aparatorului, acesta retransmite mingea atacantului care arunca, avand partea si
inaltimea dinainte stabilite, iar aparatorul blocheaza aruncarea.
• Atacantii cu mingea in mana vor executa fenta de aruncare precedata de un elan de
trei pasi. Aparatorii vor ataca adversarul cu mingea pe partea bratului de
aruncare, dupa care ambii jucatori se retrag repetand exercitiul

Learning Module
Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente si procedee tehnice prezente
in jocul de aparare
CURS – 11 - Tehnica si metodica invatarii principalelor elemente
si procedee tehnice prezente in jocul de aparare:
• scoaterea mingii de la adversar;
Se poate face din dribling (prin atac din fata, lateral si din spate),din tinerea
echilibrata a mingii, sau prin interceptie.
Scoaterea mingii prin atac din fata
Daca atacantul executa dribling in fata aparatorului, acesta are sansa sa-l
deposedeze, interpunand bratul cu palma deschisa intre mingea care sare din pamant
si mainile adversarului.
Scoaterea mingii prin atac din lateral
Acest procedeu isi gaseste cel mai des utilizarea in cadrul apararii 'om la om'.
Scoaterea mingii prin atac din spate
Scoaterea mingii prin atac din spate este permisa cu conditia respectarii unor
prevederi regulamentare.
Scoaterea mingii din tinere echilibrata
Este un procedeu tehnic greu de executat, care cere multa munca pentru
perfectionare, deoarece la aplicarea lui nu se admit greseli, orice abatere de la
regulament fiind sanctionata cu aruncare de pedeapsa (7 metri).
Scoaterea mingii prin interceptie
Este un procedeu tehnic complex, care pretinde din partea aparatorului sa posede un
start rapid, multa indrazneala, precum si capacitatea tactica de a anticipa
actiunile atacantilor adversi.
• blocarea aruncarilor la poarta.
La handbal apararea portii nu cade exclusiv in seama portarului. Aparatorii au
sarcina sa colaboreze cu acesta, acoperind cu corpul si bratele un colt al portii.
Mijloacele tehnice de realizare a acestor sarcini de aparare sunt procedeele de
blocare a aruncarilor la poarta. in handbalul actual trebuie sa se puna un mare
accent pe insusirea temeinica a tuturor procedeelor tehnice de blocare a
aruncarilor la poarta. Aceste procedee sunt:
• blocarea mingilor inalte;
• blocarea mingilor laterale;
• blocarea mingilor joase prin fandare;
• blocarea mingii cu piciorul.

Tehnica portarului:
Cu tot jocul bun tehnic si tactic al apararii, echipa adversa isi creeaza pozitii
de aruncare la poarta. Daca poarta este bine pazita de un portar cu calitati si
antrenat in mod corespunzator, multe din mingile aruncate de adversar vor fi
respinse.
Calmul portarului, siguranta lui in interventii, curajul si spiritul sau de
sacrificiu pentru echipa influenteaza favorabil starea de spirit a celorlalti
jucatori, ii mobilizeaza la lupta.
Calitatile fizice cerute unui portar sunt: viteza sub toate formele ei de
manifestare si in mod special viteza de reactie, rezistenta specifica, indemanarea,
coordonarea buna a miscarilor, forta generala si in special forta in picioare
(detenta), forta in brate si abdomen.
Calitatile morale si de vointa au un rol deosebit la portarul de handbal. Cea mai
importanta calitate este curajul. Portarul trebuie sa fie calm, sa dea dovada de
multa liniste, siguranta si stapanire de sine.Datorita faptului ca in handbal
aruncarile la poarta se executa din apropiere, cu procedee tehnice variate,
portarul si-a format o tehnica speciala.
Unele procedee sunt identice cu cele analizate la tehnica jucatorilor de camp.
Altele insa sunt specifice portarului si aceste procedee sunt: pozitia
fundamentala; deplasarea in poarta; prinderea mingii; respingerea mingii cu bratul;
respingerea mingii cu piciorul; plonjonul; miscarile inselatoare; degajarea mingii.
Pozitia fundamentala
Aceasta este o necesitate, deoarece faciliteaza executarea in cel mai scurt timp a
altor miscari in vederea apararii portii.
Poate fi descrisa astfel: picioarele departate cam la latimea umerilor, greutatea
corpului fiind repartizata in mod egal pe ambele picioare si pe toata suprafata
talpilor, varfurile picioarelor orientate putin in afara, genunchii usor indoiti si
impinsi inainte clin glezna, trunchiul putin arcuit in fata iar privirea indreptata
inainte spre minge, bratele indoite din coate, usor departate de corp, palmele
orientate inainte.
Deplasarea in poarta
Deplasarea se face cu pasi adaugati, in dreptul barei, adoptandu-se
pozitiafundamentala specifica apararii mingilor aruncate de pe extrema.
Prinderea mingii - se face ca la jucatorii de camp.
Degajarea mingii - se face prin aruncare zvarlita de deasupra umarului, executand
o usoara fandare pe piciorul opus bratului de aruncare.
Respingerea mingilor inalte - se face prin intinderea bratelor in
directia respectiva si lovire cu palma, concomitent cu bratele se deplaseaza si
corpul in directia mingii prin impingere puternica in piciorul opus directie de
deplasare.
Mingile trimise la inaltime medie - se resping cu un brat, putand fi
ridicat si piciorul de pe acea parte.
Mingile aruncate in colturile de jos ale portii - se resping printr-o
fandare laterala, iar bratul si mana cu palma deschisa trebuie sa insoteasca
piciorul pentru a acoperi cat mai mult zona.
Plonjonul si miscarile inselatoare - sunt folosite numai in situatii
speciale de joc, dar nu trebuie abuzat de aceste procedee.
Learning Module
Tactica jocului de handbal
CURS –12 - Tactica jocului de handbal

Definiție
Tactica, reprezintă organizarea şi coordonarea acţiunilor individuale şi colective
în mod raţional şi unitar, în scopul realizării randamentului maxim, folosind, în
limitele regulamentului şi sportivităţii, cele mai potrivite procedee, valorificând
calităţile şi particularităţile jucătorilor proprii precum şi lipsurile în
pregătire ale adversarilor.
Handbalul prezintă, din punct de vedere tactic, o complexitate de situaţii ivite
atât în atac, cât şi în apărare, ca urmare a multitudinii mijloacelor de manevrare
a mingii şi a însuşi conţinutului jocului.
Numărul mare de procedee şi multiplele posibilităţi de a le lega prin forme variate
de mişcare, pe zone mai mari sau mai reduse din teren, asigură jocului un pronunţat
conţinut tactic ce este caracterizat prin dinamism, spontaneitate, supleţe, strânsă
colaborare între jucători, toate acestea aflate într-o continuă evoluţie.
Sistemul de joc, reprezintă forma generală de organizare a jucătorilor în atac şi
apărare prin stabilirea de sarcini şi principii de deplasare şi acţionare.
Combinaţia tactică, reprezintă coordonarea acţiunilor a doi sau mai mulţi jucători
pentru a resolva o sarcină de apărare sau atac.
Tactica individuală: reprezintă ansamblul de acţiuni individuale folosite conştient
în lupta cu adversarul, şi în colaborare cu partenerii.
Tactica colectivă, reprezintă totalitatea acţiunilor purtate în mod organizat de
toţi jucătorii echipei, uneori de o parte a acestora (un compartiment)
Acţiunea individuală, reprezintă folosirea conştientă de către un jucător a celor
mai convenabile procedee tehnice pentru rezolvarea cu succes a unei sarcini de joc.
Tactica de echipă - trebuie să îmbine acţiunile individuale şi colective după
concepţia tactică de joc într-un sistem general, dar va fi elaborată în funcţie de
echipă (alcătuirea ei) şi de structura de bază a acesteia
(jucătorii).
Tactica individuală în apărare
Tactica individuală în apărare cuprinde totalitatea principiilor şi procedeelor
specifice jocului de apărare, după care apărătorul acţionează cu scopul opririi
acţiunilor atacantului prin mijloace regulamentare.

TACTICA INDIVIDUALĂ în FAZA AIV-A A APĂRĂRII

1. Deplasarea specifică în apărare (Ieşirea la adversarul cu mingea, retragerea
pe semicerc) ;
2. Mişcarea de translaţie a apărătorului ;
3. Atacarea adversarului care ameninţă poarta ;
4. Închiderea pătrunderii ;
5. Marcajul adversarului care poate fi:
(la supraveghere; strâns; la intercepţie) ;
6. Interceptarea mingii ;
7. Acoperirea braţului de aruncare ;
8. Blocarea mingiilor aruncate spre poartă ;
9. Alunecarea – (cu scopul evitării blocajelor) Deplasarea specifică în apărare

TACTICA COLECTIVA -IN FAZA A IV-A A APĂRĂRII

Acţiunile tactice colective :
1. •Repartizarea adversarilor
2. •Mișcarea de translație a sistemului de apărare
3. •Închiderea pătrunderii
4. •Preluarea, predarea şi schimbul de oameni se face de către apărătorii care
marchează simultan doi atacanţi aflaţi în acelaşi timp în circulaţie.
5. •Aşezarea apărătorilor la aruncările libere de la 9 metri –(zidul)
6. •Aşezarea apărătorilor la aruncările de la 7metri – (4 recuperare – 2 atac)
Learning Module
Sistematizarea combinaţiilor tactice în atac
- Sistematizarea combinaţiilor tactice în atac

Sistematizarea cuprinde cele mai importante criterii, neputând spune că le

înglobează pe toate. Astfel aranjarea acestora este creată în funcţie de :
complexitate ;
mijloacele tehnico-tactice care stau la baza combinaţiei ;
atacul diferitelor sisteme de apărare ;
numărul de jucători care participă la combinaţie ;
formele atacului din care se execută ;
zona de atac în care se desfăşoară combinaţia ;
de locul de finalizare al combinaţiei;
de faza în desfășurare a atacului.

Mijloacele de bază ale tacticii colective în atac:

Contraatacul direct şi cu intermediar
Paravanul este o acţiune tactică de atac prin care se urmăreşte favorizarea
aruncărilor la poartă din săritură, de la distanţă, peste apărători. Se poate
executa de pe loc, în cazul aruncărilor libere de la -9 m, şi din 'mişcare
Paravanul poate fi executat de doi sau mai mulţi jucători. Echipele care utilizează
în cadrul combinaţiilor tactice paravanul, trebuie să dispună de jucători cu talie,
posesori ai unei detente foarte bune, jucători care aruncă foarte puternic şi
precis de la distanţă, cu procedeul din săritură
Încrucişarea
Este o acţiune tactică de atac desfăşurată între doi sau trei jucători prin
încrucișarea traseului de deplasare, cu scopul de а-l pune pe unul din ei în
situaţie favorabilă de aruncare la poartă de la distanţă. Dacă la acţiune iau parte
doi jucători, avem de-a face cu o încrucişare simplă, iar dacă sînt necesare
prezenţa şi activitatea unui al treilea jucător — cu o încrucişare dublă
Învăluirea
Este acţiunea tactică la care participă interul, extrema şi pivotul de pe partea
respectivă a atacului. De fapt, este o încrucişare în urта căreia extrema ajunge în
poziţie de finalizare într-o zonă centrală.
Învăluirea poate fi introdusă în cadrul unei combinaţii nu numai ca acţiune de
finalizare ci şi element
component al unei combinaţii, care apoi continuă cu alte mijloace tehndco-tactice.
Atunci când învăluirea este utilizată în scop de finalizare, de regulă, pe poziţia
extremelor sunt jucători cu talie mare (pentru atacul respectiv pot fi trecuţi pe
extremă jucătorii interi), care aruncă foarte bine din săritură.
Blocajul
Blocajul este un mijloc al tacticii colective de atac, prin care demarcajul este
mult uşurat. De aceea, nu mai este de conceput o echipă de performanţă al cărei
arsenal de mijloace tehnico-tactice de atac să nu cuprindă mai multe variante de
blocaj (blocaj cu minge pentru jucătorul fără minge, blocaj fără minge pentru
jucătorul cu minge și blocaj fără minge la jucătorul fără minge), în baza cărora să
acționeze în atac cu siguranţă şi precizie
Plecarea din blocaj
Reprezintă o continuare a acţiunii de blocaj, prin care se urmăreşte punerea în
poziţie de aruncarea la poartă a jucătorului care a efectuat blocajul.

Learning Module
C 11 - Competiții de Handbal pentru persoanele cu dizabilități
CURS 11 Competiții de Handbal pentru persoanele cu dizabilități
Federatia Romana a Sporturilor pentru persoane cu handicap
In decembrie 1990 un grup de initiativa, constituit din persoane cu afinitati
pentru activitatea sportiva a persoanelor cu handicap, s-a constituit in Grupul
Fondatorilor Federatiei Romane a Sportului pentru Handicapati (denumire originala)
Fed. S-a constituit prin ordinul ministerului tineretului si sportului, functiona
in mod obstesc in cadul „Directiei – Sportul pentru toti”
S-a modificat denumirea in FRSPH – federatia romana a sportului pentru persoane cu
handicap
Desi scopul principal nu e obtinerea performantei pana in prezent sportivii cu
handicapuri diferite, reprezentanti ai Romaniei la competitii internationale
oficiale au obtinut rezultate remarcabile
Anul 1992, s-a conferit oficializarea FEA din dorinta Guvernului ca Romania sa
aiba reprezentanti la Jocurile Paralimpice pt persoane cu handicap mintal –
Madrid,Spania
Participarea reprezentantilor romani a avut un impact social extraordinar prin
obtinerea a 23 de medalii (10 aur, 4 argint, 7 bronz la atletism, fotbal pe teren
redus, natatie si tenis de masa)
2000 , Campionatul European de Handbal pentru Surzi, Oradea – Romania, am obtinut
locul 3 si medalie de bronz
Sportul organizat pentru sportivii cu dizabilitati e impartit in 3
grupuri largi de invaliditate: surzi, persoane cu dizabilitati fizice, persoane cu
dizabilitati intelectuale. Fiecare grup are o istorie distincta, organizare,
program de competitie si de abordare a sportului.

Exista o gama larga de sporturi ce a fost adaptata pentru a fi jucata

de oameni cu diferite tipuri de incapacitati precum si mai multe care sunt unice
pentru sportivii cu handicap.
In cadrul fiecarei miscari sportive , diferite sporturi sunt practicate
la diferite niveluri. Nu toate sporturile in miscarea paralimpica sunt parte a
Jocurilor Paralimpice. Ca si la persoanele fare deficiente, si la persoanele cu
handicap putem vorbi de sporturi de masa cat si de cel de performanta. Exista
competitii interne cat si internationale si chiar olimpiade.
Sportul pentru sportivii cu handicap s-a supus clasificarii sportive
convenite international conform tipului de handicap si in concordanta cu
regulamentul ramurii sportive respective.
Clasificarea sportiva a fost facuta pentru prima data la o competitie
pentru raniti medulari la Stoke Mandeville, cand a trebuit sa li se acorde tuturor
participantilor sansa de a concura in mod corect. Aceasta deoarece nu toti
participantii aveau acelasi grad de afectiune a coloanei vertebrale. Nevoia de
egalizare a sanselor a determinat deci prima clasificare sportiva a persoanelor cu
handicap.
Fiecare grup are o istorie distincta, organizare, program competițional si de
abordare a sportului.

Competitii Sportive importante pentru persoanele cu handicap

a) jocuri paralimpice - de vara si de iarna
un eveniment multisportiv pentru sportivii cu dizabilitati fizice, mentale si
senzoriale
au loc la fiecare 4 ani ca si jocurile olimpice
sunt guvernate de Comitetul International Paralimpic
b) deaflympics – de vara si de iarna - eveniment sportiv cu o crestere
importanta a numarului de participanti si o dezvoltare semnificativa ( in 2013 la
Sofia au participat 90 de tari cu 2881 sportivi)
c) special olympics – a inceput la 20.07.1968, atunci cand Jocurile
Internationale SPECIAL OLYMPICS au avut loc la Soldier Field, Chicago Illinois, SUA
- dar conceptul de special olympics s-a nascut mult mai devreme cand Eunice Kenedy
Scriver a inceput o tabara de zi pentru persoane cu dizabilitati intelectuale, la
ea acasa – 1962.
Competitiile de handbal au fost introduse in 1991.

Pentru a echilibra sansele in competitii, unele modificări sunt necesare în

regulamentul de handbal pentru Special Olympics.
În primul rând, sportivii trebuie să treacă prin examene de clasificare, care
includ patru tipuri de teste: aruncări la țintă; viteza de pasare, driblingul şi
puterea de aruncare.
Toţi jucătorii trec prin aceste teste, primesc un punctaj individual, iar punctajul
echipei este determinat de media celor mai bune şapte punctaje individuale. ASTFEL
ECHIPELE SUNT ASEZATE IN GRUPE IN FUNCTIE DE PUNCTAJUL REALIZAT

TESTELE DE EVALUARE A APTITUDINILOR DIN HANDBAL HANDBALL SKILLS ASSESSMENT TESTS

(HSAT) (PENTRU TOTI SPORTIVII PARTICIPANTI LA O COMPETITIE A HANDBALULUI ADAPTAT)

• Sunt patru probe care compun aceste întreceri:

• Scorul final al jucătorului va fi suma scorurilor obținute de jucător la cele
patru probe:

1) Aruncări de pe posturi
Materiale: Patru mingi de handbal; bandă de măsurare; banda adezivă (doua culori);
o poartă de handbal.
Desfășurare
12 aruncări (două aruncări în fiecare din cele şase posturi) vor fi executate de
fiecare jucător. Jucătorul trebuie să execute două aruncări de la fiecare dintre
cele şase zone desemnate de pe linia de 9 metri .
Punctajul
Trei puncte sunt acordate în cazul în care atletul aruncă o minge într-una din
secţiunile exterioare de 1 metru . În cazul în care mingea loveşte banda, ea este
înregistrată ca trei puncte.
Secţiunea din mijloc este un punct.
Un scor maxim este de 36 de puncte.
Dacă este atinsă linia de 9m înainte de aruncare, aceasta nu este luată în calcul.
Jucătorul poate arunca mingea direct în poartă sau ca aceasta să sară o singură
dată. Dacă aceasta cade de două sau mai multe ori, nu se acordă punctaj.
Scorul jucătorului se obține prin totalizarea punctelor acordate pentru fiecare
aruncare.
2) Viteza de Pasare
Materiale: Două mingi handbal; perete plat; ruletă/metru de măsurare; banda adezivă
pentru podea; cronometru, un pătrat de 3 metri pe 3 metri este marcat la 2,4 metri
în faţa şi în paralel cu un perete.
Punctajul
Un punct este marcat de fiecare dată când după o aruncare în perete mingea este
prinsă sau oprită în interiorul pătratului. Scorul cel mai bun din cele două
încercări, de 30 de secunde este luat în calcul.
Desfășurare
Timp: 30 secunde pentru fiecare din cele două încercări.
Sportivul trebuie să stea în interiorul pătratului cu latura de 3 metri si arunca
mingea în perete CU O SINGURĂ MÂNĂ prin azvârlire de deasupra umărului. Trebuie să
lovească cu mingea direct în perete. Jucătorul trebuie apoi să prindă sau să
oprească mingea la întoarcerea de la perete în interiorul pătratului. Dacă el / ea
este în imposibilitatea de a opri sau prinde mingea în chenar, el / ea poate să o
re-prindă şi să continue. Jucătorului îi sunt numărate prinderile/opririle reușite
în interiorul pătratului după aruncări timp de 30 de
3) Dribling printre jaloane
Materiale: Cinci mingii de handbal, cronometru, cinci conuri/jaloane; ruletă/metru
pentru măsurare; bandă adezivă.
Desfășurare
Sportivul efectuează driblingul cu trecere alternativă dreapta - stânga printre
cinci jaloane amplasate pe o linie. Dus-întors
Punctajul
Timpul în secunde scurs cât sportivul a driblat mingea este scăzut din 60 pentru
stabilirea scorului. O scădere de cinci puncte va fi efectuată pentru fiecare
greșeală, şi anume, fiecare jalon neocolit şi fiecare greşeală tehnică majoră,
(dublu-dribling sau transportul mingii cu doua mâini). Nu se va face decât o
singură deducere de cinci puncte între conuri. Pentru greșeli, totalul maxim pentru
deduceri este de 40 de puncte. Cea mai bună din cele două încercări se
înregistrează.
4. Forța de aruncare la poartă
Materiale: Trei mingi de handbal, metru/ruletă pentru măsurare; banda adezivă;
teren de handbal sau echivalent. Fiecare aruncare câştigă puncte pe baza distanţei
şi a preciziei acesteia. Sportivul poate efectua trei paşi înainte de a arunca
mingea.
Punctajul
Trei mingi aterizate dincolo de linia de 18.3 metri, sau în poartă acumulează un
scor perfect de 24 de puncte (3 x 8 puncte).
Dacă un sportiv aruncă mingea în cadrul coridorului, dar trece peste poartă, sunt
acordate șase puncte. Dacă mingea nu cade în interiorul coridorului, nu sunt
adăugate puncte.

Sportul organizat pentru sportivii cu dizabilități e împărțit in 3 grupuri largi

de invaliditate:

1.surzi/orbi (invaliditate senzorială) – Goalball și Competițiile competițiile de

handbal Deaflympics

Goalball - VIDEO - Handbal pentru orbi

2.persoane cu dizabilități fizice - Echipe de 5 jucători in teren cu scaun rulant,

Echipe mixte (cu jucători normali) și competițiile individuale
, , ),

3.persoane cu dizabilități intelectuale. – Handbal cu regulament clasic dar cu

posibilitatea reducerii timpului de joc si a dimensiunilor
terenului

HANDBALUL pentru persoanele cu invaliditate senzorială

Goalball - VIDEO - Handbal pentru orbi (invaliditate senzorială)

Goalball-ul a fost inventat în 1946 de către austreacul Hanz Lorenzen şi Sepp

Reindle (de origine germană). Se joacă 3 la 3 pe un teren redus ca dimensiune, se
foloseste o minge cu clopotei, iar portile au latimea terenului.
Acest joc de echipă a luat naştere într-un efort de a ajuta veteranii care au rămas
nevăzători în urma celui de-al doilea război mondial. La nivel de competitie
internaţională, goalball-ul s-a jucat pentru prima dată la paraolimpiada de la
Toronto, Canada, în anul 1976 şi a rămas un sport prezent la toate ediţiile
ulterioare.
În anul 1978 au fost organizate pentru prima dată jocurile mondiale de
goalball,care de atunci au loc din patru în patru ani.

Deaflympics – Handbal

Competițiile Deaflympics facilitează integrarea şi dezvoltarea motrică a surzilor.

(invaliditate senzorială)

Ceea ce este interesant despre Handbal-ul jucat de surzi, este că urmează în

întregime regulile IHF, singura modificare fiind la modul de semnalizare (semnalul
fluierului arbitrului fiind acompaniat de semnale luminoase)
 Concursurile pentru sunt organizate pentru patru categorii diferite:
echipe cu 7 jucători (deficiențe de auz sau psihice) (ca şi în Handbalul normal),
cu 5 jucători de schimb ;
Echipele deficiențe motorii – (scaun rulant) cu 5 jucători si 4 jucători de
schimb ; HANDBAL IN SCAUN RULANT;
Echipe mixte (unificate) cu 5 jucători cu dizabilități fizice şi 3
jucători normali;
Competitii individuale pentru sportivi care nu întrunesc condiţiile pentru a
participa la competiţiile destinate echipelor (din cauza dizabilitatilor fizice
avansate)
(trei teste: aruncarea la ţintă; driblingul pe distanta de 10 metri,
şi aruncările la poartă).

Echipele vor fi compuse din jucători evaluați în funcţie de:

a) scorurile alcătuite din cele patru Teste de Evaluare a Competenţelor din Handbal
(Handball Skills Assessment Tests - HSAT) aruncare la țintă, viteza de pasare,
dribling şi puterea aruncării. (Aceste teste sunt numai pentru evaluarea
jucătorilor echipei şi nu sunt evenimente sau competiții pentru medalii)
b) O clasificare anterioară în jocurile de handbal desfășurate.

1. Echipele cu 7 jucători

Antrenorii trebuie să prezinte scorurile HSAT (punctajele) a tuturor membrilor

echipei și “punctajul echipei” înainte de desfăşurarea concursului.
Echipele sunt grupate in divizii - iniţial în funcţie de punctajele lor HSAT.
O rundă de clasificare va fi apoi efectuată ca un mijloc de finalizare a procesului
de grupare în divizii .
În etapa de clasificare, echipele vor juca două sau mai multe jocuri (timp de joc
recomandat şase minute). Fiecare echipă va fi obligată să paseze tuturor membrilor
echipei. Se identifică cei mai buni şase jucători de câmp şi cel mai bun portar al
echipei, ce sunt înscriși pe foaia de joc.
Timpul de joc - Durata unui meci este de două reprize de 30 de minute cu o pauza de
10 minute. Jocul trebuie să fie continuu, iar timpul va fi oprit doar atunci când
arbitrul indică un time out.
Atunci când se desfășoară competiţiile de handbal la Special Olympics, pot fi aduse
modificări regulamentului IHF
Aceste modificări sunt opţionale, şi rămâne în responsabilitatea fiecărui program
individual pentru a determina dacă acestea vor fi validate.
a) Dimensiunile terenului pot fi modificate dar nu mai puţin decât lungimea unui
teren regulamentar de baschet (26 metri). Menţinerea lăţimii cât mai aproape de
dimensiunea terenului din regulamentul de handbal (20 metrii), care este mai
importantă decât lungimea terenului.
b) Jucători începători şi jucători cu vârstă mică (sub 16 ani) pot utiliza o minge
mărimea 1 iar seniori o minge mărimea 2 (IHF)
c) timpul de joc poate să fie de două reprize a 15 minute timp efectiv de joc, cu
cel puţin o pauză de cinci minute.
Timpul de joc la turnee - numărul de jocuri jucate pe zi şi condiţia fizică a
jucătorilor vor fi factori principali în determinarea lungimii unei reprize. Timpul
poate fi ajustat prin acordul comun al antrenorilor sau prin ordin al arbitrului
sau directorului de turneu.
Pentru jucătorii începători, juniori şi copii mai mici, arbitrii pot limita
contactul la cel care este permis într-un joc de baschet.
Pentru fault - abaterea va duce la o avertizare pentru jucător. Un al doilea
avertisment de orice fel pentru același jucător va duce la o suspendare de două
minute şi echipa joacă în inferioritate. Trei suspendări de două minute au ca
rezultat descalificarea acelui jucător.
În atac la jucarea mingii este permisă:
aruncarea, prinderea, ținerea, împingerea sau lovrea mingii cu ajutorul mâinilor,
brațelor, trunchiul şi capul;
ţinerea mingii max. 3 secunde;
împingerea scaunului cu rotile şi driblarea mingii, punerea mingii în poală (nu
între genunchi)
Nu este permis:
Dublu dribling;
Conducerea mingii;
Deplasarea cu mingea în poală mai mult de 3sec. sau mai mult de două împingeri
Echipele vor fi clasificate în conformitate cu scorul echipei compus din scorurile
individuale ale jucătorilor la testele de competenţe şi o rundă de joc pentru
calificare.
Antrenorii prezintă rezultatul testelor individuale pentru toată echipa înainte de
înscrierea în competiție. Scorul echipei este determinat prin media aritmetică a
scorurilor primilor cinci jucători.
Echipele sunt grupate in divizii iniţiale în funcţie de punctajele individuale O
rundă de clasificare va fi apoi efectuată ca un mijloc de finalizare a procesului
de clasificare.

2. Echipe formate din 5 jucători

2 echipe cu 5 jucători fiecare (incluzând portarul)
În etapa de clasificare, echipele vor juca unul sau mai multe jocuri cu o durată
mai mare sau egală cu şase minute. Fiecare echipă va trebui să joace toți cei cinci
jucători ale căror punctaje ale competenţe individuale au fost prezentate și au
compus scorul echipei.

Spaţiul de joc. Dacă lungimea unei săli este mai mică de 26 metri, zona de poartă
poate fi redusă la 5 metri iar linia de aruncări libere redusă la 8 metri.
Durata jocului Timpul de joc trebuie să fie de 20 minute în două reprize de 10
minute fiecare o pauză de cinci minute între reprize. Echipele schimbă porțile după
pauză.

3. COMPETIŢIA ABILITĂŢILOR INDIVIDUALE

Acest eveniment se adresează sportivilor care NU pot juca jocul de Handbal.

Trei evenimente formează COMPETIŢIA ABILITĂŢILOR INDIVIDUALE: precizia aruncării la
ţintă, driblingul şi forţa aruncării la poartă.
Scorul final al sportivului este determinat de suma scorurilor obţinute la fiecare
dintre aceste trei evenimente.
Fiecare eveniment este descris şi ilustrat, detaliind numărul sugerat de voluntari
şi plasarea lor.

Proba nr. 1 – Aruncări la ţintă

a) Scop – măsurarea abilităţii de a pasa cu o singură mână.
b) Echipament: două mingii de handbal, cretă sau bandă adezivă şi o ruletă/metru.
c) Descrierea probei: jucătorul va sta în interiorul pătratului cu latura de 3
metri. Roata principală a scaunului cu rotile nu poate trece peste linia careului.
Jucătorul are dreptul la cinci execuţii. Mingea de handbal trebuie să fie aruncată
CU O SINGURĂ MÂNĂ, într-o mişcare de azvârlire, şi trebuie să lovească peretele
direct.
d) Punctajul: jucătorul obţine 3 puncte dacă nimereşte în interiorul pătratului de
pe perete, două puncte dacă nimereşte liniile pătratului şi un punct dacă loveşte
peretele, dar nu nimereşte nici pătratul, nici liniile acestuia.

Jucătorul primeşte un punct dacă prinde mingea în aer sau după ce aceasta a sărit o
dată sau de mai multe ori, jucătorul aflându-se în careul sau în momentul
prinderii.
Scorul va fi suma punctelor obţinute de jucător în urma celor 5 execuţii.

Proba nr. 2 – Dribling pe 10 metri

a) Scopul: măsurarea vitezei şi abilităţii de a dribla. b) Echipament: trei mingii
de handbal, patru conuri, bandă adezivă, ruletă/metru şi cronometru.
c) Descriere:jucătorul începe proba, aflându-se în spatele liniei de start şi între
jaloane. Începe să dribleze, la semnalul oficialului, folosindu-se de o singură
mână pe toată distanţa de 10 metri, alternând două împingeri de scaun cu două
driblinguri; dacă un jucător pierde controlul, cronometrul nu se opreşte. Jucătorul
poate recupera mingea. Dacă mingea iese în afara culoarului lat de 1,5m, jucătorul
fie ia cea mai apropiată minge de rezervă şi continuă driblingul, fie o recuperează
pe cea pierdută.
d) Punctajul – jucătorul va fi cronometrat din momentul în care oficialul dă
startul, până când participantul trece linia de sosire printre cele două jaloane şi
prinde mingea pentru a stopa driblarea.

Jucătorul va fi penalizat cu o secundă de fiecare dată când comite o greşeală de

driblare ( driblează cu două mâini, ţine mingea în mână etc.).
Jucătorul are dreptul la două încercări.
Scorul fiecărei încercări se obţine prin adunarea penalizărilor la timpul obţinut
şi convertirea totalului de puncte pe baza tabelului de conversie.
Scorul jucătorului va fi cel mai bun scor obţinut din cele două încercări,
convertit în puncte (în caz de egalitate, se va folosi timpul real pentru
diferenţiere).

Proba nr. 3 – Aruncările la poartă

a) Scopul – măsurarea abilităţilor jucătorului de a arunca la poartă.

b) Materiale: mingii de handbal (şase recomandat), poartă de handbal, bandă adezivă
şi ruletă/metru.
c) Descriere:
– linia de poartă (6 metri) şi linia de aruncări libere (9 metri) sunt marcate pe
teren. Trei mingii sunt plasate la centrul şi în afara semicercului de 6 metri şi
alte trei mingii, central în afara semicercului de 9 metri. Poarta este împărţită
în trei secţiuni egale cu bandă întinsă de la bara transversală la sol. Fiecare
secţiune este de 1 metru lăţime;
– sportivul are trei aruncări la poartă de la distanţa de 6 metri şi trei aruncări
de la 9 metri. Sportivul poate arunca mingea direct în poartă sau să sară o singură
dată.
d) Punctajul
dacă este atinsă linia semicercului, aruncarea nu este luată în calcul;
sportivul poate urmări mingea peste linia de semicerc, după eliberarea acesteia;
cinci puncte sunt marcate în cazul în care sportivul aruncă o minge într-una din
cele două secţiuni din exterior;
două puncte sunt marcate în cazul în care sportivul aruncă mingea în secţiunea
centru.
În cazul în care mingea cade de două sau mai multe ori, nu este atribuit niciun
punct.

Learning Module
C 12- POSTURI, FAZE, SISTEME ȘI FORME DE ATAC ȘI APĂRARE
CURS 12-POSTURI, FAZE, SISTEME SI FORME DE ATAC SI APARARE
POSTURILE SI AȘEZAREA JUCĂTORILOR PE TEREN

APĂRARE
ALD- APĂRĂTOR LATERAL DREAPTA
AID - APĂRĂTOR INTERMEDIAR DREAPTA
ACD - APĂRĂTOR CENTRAL DREAPTA
ALS - APĂRĂTOR LATERAL DREAPTA
AIS - APĂRĂTOR INTERMEDIAR DREAPTA
ACS - APĂRĂTOR CENTRAL DREAPTA
PORTAR
ATAC
ES - EXTREMĂ STÂNGĂ
IS - INTER STÂNG
C - CENTRU
ID - INTER DREAPTA
ED - EXTREMĂ DREAPTA
P - PIVOT
FAZELE JOCULUI DE HANDBAL
Fazele jocului de handbal sunt patru pentru atac si patru pentru apărare. Acestea
și se desfășoară simultan. Un gol poate fi marcat în oricare dintre cele 4 faze ale
atacului dacă apărarea nu intră în faza corespunzătoare de joc sau nu se apără
eficient în aceea fază.

Atacul în sistem
în faza a IV-a, denumita şi jocul în sistem, echipa se străduieşte ca prin
folosirea acţiunilor tactice individuale, dar mai ales colective să înfrângă
rezistenţa opusă de apărare şi să-şi creeze o situaţie foarte bună de finalizare.
In derularea fazei a IV-a se disting trei momente importante:
faza de pregătire a atacului;
faza de construire a acţiunii de finalizare;
faza de finalizare.

Faza de pregătire a atacului se realizează prin circulaţii active de minge şi de

jucători.
Faza de construire a acţiunii de finalizare se realizează în principal cu ajutorul
acţiunilor tactice colective, dar și individuale.
Faza de finalizare a atacului în sistem este constituită de ultima acţiune,
individuală simplă sau complexă pentru a ajunge într-o poziţie favorabilă urmată de
aruncarea la poartă.

FORME DE JOC ÎN ATAC

În cadrul fazei a IV-a a atacului, sistemele de joc pot fi aplicate în două forme:
1. atacul poziţional;
2. atacul în circulaţie.
Ambele forme de atac sunt indispensabile pentru o echipă. Practica ne arată că
echipele de valoare sunt capabile să aplice alternativ cele două forme de atac, în
mod conştient, cu justificare tactică.
Nu se poate spune că o formă de atac este mai bună decât cealaltă

ATACUL POZIŢIONAL
se utilizează tactic în următoarele situaţii:
• când echipa care atacă urmăreşte să câştige timp, fiind cea care conduce pe
tabela de marcaj;
• echipa care atacă este nevoită să facă economie de energie deoarece are în faţă o
apărare agresivă şi bine organizată;
• jucătorii echipei în atac sunt puţin pregătiţi tactic şi nu pot folosi eficient
atacul în circulaţie.

Atacul poziţional nu trebuie înţeles ca un joc static, lent, lipsit de vigoare şi

de dinamism. Atacul poziţional, pe fondul folosirii mijloacelor tacticii colective,
îşi păstrează eficienţa în permanenţă.
Această formă de atac se învaţă de la primele lecţii de handbal, după însuşirea
elementelor, fundamentale de tehnică în atac.

ATACUL ÎN CIRCULAŢIE
Cea de-a doua formă de aplicare a sistemelor de joc în atac - atacul în circulaţie
-se realizează prin circulaţia continuă, cu viteză, a atacanţilor pe trasee
cunoscute, anterior determinate, sau prin trasee întâmplătoare.
Poate angrena întreaga echipă în atac sau numai o parte din componenţii acesteia.
Pentru a putea aplica cu succes atacul în circulaţie, jucătorii trebuie să
beneficieze de o tehnică bună, o bună pregătire fizică, și de cunoştinţe tactice
multilaterale.

Cea mai des întâlnită este circulaţia jucătorilor de semicerc combinată cu

pătrunderile succesive ale jucătorilor liniei de 9 metri.
Prin circulaţia intensă a jucătorilor de semicerc, apărătorii adverşi sunt obligaţi
să rămână la semicerc şi împiedicaţi să atace jucătorii de la 9 metri.
Dificultăţile apărătorilor sporesc odată cu angajarea în circulaţie şi a
jucătorilor liniei de 9 metri.
Atacul în circulaţie liberă în teren, pe baza unor reguli tactice precise se învaţă
concomitent cu atacul poziţional.

SISTEME DE JOC ÎN ATAC

Sistemele de joc în atac se diferenţiază prin aşezarea jucătorilor în teren, în
cadrul căruia se formează linii şi cupluri de jucători. Indiferent de sistemul de
joc folosit în echipă, principiile şi regulile tactice de bază rămân valabile.
Sistemele de joc în atac pot fi recunoscute după numărul jucătorilor care
acţionează în apropierea semicercului de 6 metri şi a celor care joacă în afara
acestuia.

1. Sistemul de atac cu un pivot

Aacanţii sunt aşezaţi pe două linii de atac.
În prima linie de atac intră cele două extreme şi pivotul, a doua linie de atac
este alcătuită din cei doi interi şi centru.
Posturile de extremă dreapta şi inter drept sunt ocupate de obicei de jucători
stângaci. în atacul poziţional pivotul se deplasează între apărătorul lateral şi
cel intermediar. Extremele îşi ocupă locurile pe colţurile terenului. Pivotul, prin
jocul său poziţional, caută să fixeze lângă el unul sau mai mulţi apărători,
uşurând astfel jocul celor din linia de 9 metri (centrul și interii).
Extremele se deplasează în permanenţă în întâmpinarea mingii demarcându-se dinspre
colţul terenului spre linia de centru apoi, după pasarea mingii, se îndreaptă din
nou spre colţul terenului pentru o nouă acţiune. Interii şi centrul acţionează în
pătrundere succesivă, ameninţând poarta şi urmărind crearea unei situaţii
favorabile de aruncare la poartă. Sistemul de atac cu un pivot permite aplicarea
formei de atac în circulaţie. Acest sistem de atac este eficient împotriva oricărui
sistem de apărare, în afară de sistemul om la om.
2. Sistemul de atac cu doi pivoţi
Indiferent de modul de aşezare al celorlalţi jucători, pivoţii se plasează între
apărătorii laterali şi intermediari.
Pivoţii işi schimbă din când în când locurile între ei, în funcţie de circulaţia
mingii.
SIST. DE ATAC CU DOI PIVOŢI ARE DOUĂ VARIANTE:
• două extreme specializate acţionează pe colţurile terenului, ca la atacul cu un
pivot;
• extremele sunt înlocuite cu jucători din linia de 9 metri, pentru a se mări în
felul acesta forţa de aruncare la poartă de la distanţă.

SISTEME DE JOC ÎN APĂRARE

La toate așezările clasice ale jucătorilor pe teren portarul se află poziționat in
poartă.
Pozitionarea celorlalți 6 jucători este descrisă dinspre semicercul de 6m spre
centrul terenului.

FORME de joc (trecute cu rosu mai jos) ȘI SISTEME DE JOC ÎN APĂRARE (trecute cu
negru)

• în zonă (o porțiune de teren)- (6:0, 5+1, 4+2, 3+2+1, 3+3, 1+5);

• om la om (un jucător sau mai multi pe jumătate de teren sau tot terenul);
• combinată (5:1 adică 5 se apără în zonă si unul om la om, 4:2, 3:3);
• în situaţii speciale (inf.,sup. și momente fixe)

Learning Module
C 13 - Mijloace de recuperare - cap-gat
Practicarea handbalului influențează in mod pozitiv,
componentele morfo-functionale ale organismului având ca urmare întărirea
sănătății, călirea si fortificarea organismului.
Procedeele tehnice specifice cuprind o complexitate de priceperi si
deprinderi motrice, ceea ce face sa fie puse în evidentă toate calitățile motrice.
Jocul de handbal creează o conexiune intre capacitățile motrice ale elevului si
capacitățile sale psihice; contribuind la formarea unor calități, cum ar fi:
• dezvoltarea îndemână rii, manevrarea mingii in
condiții de mare viteza;
• creșterea rezistentei generale si a celei
specifice;
• Îmb unătățește viteza sub
toate formele ei de manifestare.
• dezvoltă detenta;

Favorizează
• creșterea taliei (o cerință de baza);
• creșterea anvergurii;
• dezvoltarea propo rțională a întregului corp,
• creșterea capacitații vitale si
a elastic ității toracice;
• influențează pozitiv analizatorii ca rezultat al
specializării. (se formează ceea ce numim: simțul mingii-tactil, simțul porții-
spațio temporal, vizual-vederea periferica)
• se perfecționează si activitatea organelor vegetative, se
fortifica întreg organismul, crescând treptat rezistenta la îmbolnăviri.

CORECTAREA DEFICIENȚELOR FIZICE

Defectele ale aparatului locomotor se

numesc
deficienţe fizice.
Prioritară este depistarea și prevenirea apoi urmează corectarea deficienţelor
fizice.
Def ic ie nţ el e fizice sunt definite ca abateri de la normal, in forma şi
funcţiile fizice ale organismului, care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea
armonioasă a corpului, modificând aspectul exterior, reducând aptitudinile şi
puterea de adaptare la efortul fizic, diminuând capacitatea de muncă.
Deficiențele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai
puţin accentuate, urmate sau precedate de tulburări funcţionale.

După posibilităţile de corectare prin exerciţii fizice: deficienţe fizice sunt

uşoare, medii şi accentuate (modificări patologice ajunse într- un stadiu avansat
de evoluţie).

ADAPTAREA MIJLOACELOR SPECIFICE HANDBALULUI LA RECUPERAREA

DEFICIENȚELOR FIZICE

Ca mijloc al recuperării fizice, jocul de handbal și mijloacele specifice acestuia

contribuie in mare măsură la realizarea sarcinilor si obiectivelor propuse, daca se
respecta anumite condiții printre care amintim:
• caracterul atractiv si variat al ședințelor;
• caracterul emulativ;
• Alegerea corectă a exercițiilor și mijloacelor specifice;
• Executarea exercițiilor și mijloacelor specifice
într-o ordine corectă
(de la ușor la greu, de la simplu la complex )
• Dozarea atentă și precisă;
• Asigurarea măsurilor de securitate
necesare;
• Cunoașterea și aplicarea în practicare și în jocurile oficiale a
regulamentului special adaptat;
• etc.
Deficienţele fizice parţiale, au fost grupate de prof. Fozza
Cristina, după principalele regiuni şi segmente ale corpului, după cum
urmează :
deficienţe fizice ale capului şi gâtului ;
deficienţe fizice ale trunchiului ;
deficienţe fizice ale membrelor superioare şi inferioare.

Exercițiile trebuiesc alcătuite cu mijloace specifice handbalului sau improvizate

cu ajutorul materialelor specifice.Se începe cu descrierea poziției inițiale sau a
formației de lucru, la care se adaugă descrierea concretă a exercițiului și se
incheie cu dozarea acestuia
Corectarea deficienţelor fizice ale capului şi gâtului

din stând depărtat în coloană de gimnastică, urmărirea mingii cu privirea in timp

ce este trecută repetat dintr-o mână în alta sob formă de cerc, 3 serii x 10
repetări, pauză 30secunde;

Din stând depărtat, urmărirea mingii cu privirea in timp ce este aruncată cu două
mâini din înainte spre înapoi (prinsă cu două mâini la spate) și din înapoi spre
înainte pe deasupra capului, 3 serii a 5 repetări cu 30 secunde pauză

3. Din stând depărtat cu mingea ținută cu două mâini, baterea acesteia cu putere în
podea și reprinderea acesteia, urmărind mingia cu privirea, 2 serii de 1minut cu 30
secunde pauză

Din stând în fața unui perete cu sprijin pe palme, rularea 10-15 cm a mingii pe
perete cu ajutorul frunții, 3 serii a 30 secunde cu 30 secunde pauză;
- Ulterior se poate executa și fără sprijin

Din stând depărtat, atingând cu spatele un perete , pasarea rapidă a mingii

alternativ către doi coechipieri aflați în lateral, 2 serii a 1minut cu 30 secunde
pauză
Learning Module
C14 - Mijloace de recuperare a membrelor superioare si coloanei vertebrale cu
mijloace specifice handbalului
Recuperarea membrelor superioare prin
mijloace specific jocului de handbal

Poate viza mai multe probleme de ordin muscular, articular, nervos sau chiar osos,
ale diferitelor segmente componente.

Articulația pumnului

Din stând depărtat, prinderea mingii prin apucare, și efectuarea de rotații ample
din articulația pumnului, câte 10 secunde alternativ cu mâna stângă și mâna
dreaptă, 2 minute;
Din stând ușor fandat spre înainte, prinderea mingii prin apucare, cu treceri
repetate ale acesteia pe fața dorsală a palmei, câte 5 repetări alternativ cu mâna
stângă și mâna dreaptă, 2 minute;
Din stând ghemuit, cu mâna afectată, dribling multiplu, crescând progresiv viteza
de execuție precum și înălțimea acestuia, 3 serii a 2 minute cu pauză 30 secunde;
Din stând fandat față în față cu un partener sau în fața unui zid, pase împinse de
la piept, punându-se accent pe biciuirea palmelor spre exterior, două serii a 30
repetări cu pauză 30 secunde;
Din stând depărtat cu mingea în mâna afectată, imobilizând cu cealaltă mână
antebrațul, aruncări repetate pe verticală cât mai sus, astfel încât antebrațul să
participe cât mai puțin, 30 repetări.
Din alergare ușoară în jurul terenului, dribling executat la viteze și înălțimi
variate, executat cu mâna afectată, 2 ture de teren

Articulația cotului

Din stând ușor fandat înainte , cu brațul imobilizat pe lângă corp cu ajutorul unei
benzi, aruncări pe verticală urmate de prinderi ale mingii în palmă în echilibru,
30 repetări;
De pe loc, din poziție fundamentală joasă, executarea driblingului multiplu în
jurul corpului (dribling înalt), 2 serii a 2 minute cu 30 secunde pauză;
Față în față cu un partener sau un zid, din joc de picioare, aruncări repetate prin
azvârlire de deasupra umărului, 2 serii a 5o aruncări cu pauză 2minute ;
Alergare de viteză cu dribling printre jaloane, cu mâna afectată, contra
cronometru, pe distanța de 20m, dus-întors (10 jaloane așezate la distanță de 2m
între ele);
Din șir indian in semicercul de 6m, aruncări repetate prin împingere de la umăr cu
brațul afectat , a mingii de handbal, la distanță progresiv crescută, cu trecere la
coada șirului, 5 execuții ( ultimele două execuții sub formă de concurs)

Articulația scapulo-humerală

Din stand ușor fandat spre înainte, mingea ținută prin apucare, efectuarea de
rotări ample spre înainte și înapoi ale brațului afectat, 2 serii a 1min cu 30
secunde pauză;
Din stând fandat spre înainte, aruncări repetate la poartă de la 7m, precedate de
fente de aruncare, 30 execuții (se poate organiza sub formă de concurs);
Din șir indian la centrul terenului, dribling înalt, printre jaloane urmat de
aruncare la poartă din săritură pe deasupra unei ștachete, 10 repetări;
Din alergare ușoară în lungul terenului, pase azvârlite de deasupra umărului,
din deplasare cu un partener dus-întors de două ori, pe distanța de 40m
Din stând în poziție fundamentală pe semicercul de 6m. cu fața la poarta proprie,
aruncări lansate la poartă, spre înapoi prin lateral, 3 serii a 10 aruncări cu 1
minut pauză;

Corectarea deficienţelor fizice ale trunchiului

•Corectarea cifozei dorsale

•Corectarea cifozei lombare
•Corectarea cifozei totale
•Corectarea lordozei
•Corectarea cifolordozei
•Corectarea scoliozei în C
•Corectarea scoliozei în S

Corectarea cifozei dorsale

Din mers normal, cu ţinerea mingii de handbal cu două mâini sus deasupra capului,
se execută, la trei paşi, ducerea acesteia la ceafă, pe distanță de 40m dus-întors;
Din stând spate în spate, cu o minge ținută de ambii parteneri deasupra capului,
executarea repetată și simultană de fandări înainte cu revenire, 20x;
Din stând depărtat spate în spate cu un partener treceri ale mingii de la unul la
altul pe deasupra capului cu două mâini, 2 serii a cate 20 repetări cu 1min pauză;
Din stand depărtat, aruncări repetate ale mingii dintr-o mână în alta pe deasupra
capului, 40x
Din stând depărtat, aruncări repetate ale mingii spre înapoi, cu două mâini pe
deasupra capului la distanță progresiv mărită, 10 repetări (se poate executa sub
formă de concurs);

Corectarea cifozei lombare

Culcat dorsal, trecerea mingii pe sub bazin de la dreapta la stânga și de la stânga
la dreapta, 30 repetări;
Mers pe vârfuri, cu ținerea mingii de H cu două mâini la ceafă, la trei pași se
execută o fandare amplă înainte cu arcuire, două lungimi de teren;
Din stând pe genunchi, cu o minge ținută prin apucare executarea repetată a duceri
mingii spre înapoi prin lateral, așezarea acesteia în spate (cât mai departe) și
recuperarea acesteia pe partea laterală opusă cu cealaltă mână, 10 repetări pe
sens;
Din stând pe genunchi spate în spate cu un partener (distantă 2-3m), pasarea mingii
de la unul la altul azvârlită de deasupra umărului, alternativ (prindere și
aruncare) pe partea dreaptă și stângă, 20 repetări;
Din mers fandat, executarea cu mâna opusă piciorului aflat înainte a driblingului
multiplu spre înapoi urmat de trecerea mingii spre cealaltă mână printre
picioare, pe distanță de 40m dus-întors;

Corectarea cifozei totale

Din stând depărtat ținând mingea presată cu pieptul pe un zid, rularea repetată a
acesteia spre în sus, cu revenire, 3 serii a câte 10 repetări cu pauză 30 sec.;
Din stând depărtat pe linia de poartă, prindere cu ambele mâini a barei
transversale, urmată de fandări repetate spre înainte alternativ cu piciorul drept
și stâng, 15 repetări;
Mers fandat cu ducerea la fiecare pas a mingii prin extensie
deasupra capului urmată de arcuire, 30m;
Din poziție fundamentală de apărare, executarea repetată a blocări mingii din
săritură unde partenerul aruncă la poartă de pe o treaptă / scaun (10 sărituri)
Din poziție fundamentală de apărare, încercarea de recuperare a mingiilor pasate
înalt (cu ușoară boltă) de doi parteneri (sub formă de concurs – măgărușul)

Corectarea lordozei
Mersul piticului cu dribling printre jaloane, pe distanța de 10m;
Din șezând cu fața la un perete aruncări și prinderi repetate (aruncări prin
împingere simultană cu două mâini de la piept) , 3 serii a câte 10 repetări cu
pauză 30 sec.;
Din stând depărtat ținerea mingii între picioare cu schimbarea rapidă a prizei
simetrice (cu ambele mâini) anterioară cu cea posterioară, 20x;
Din stând atârnat de bara transversală cu mingea de handbal menținută între
genunchi, se execută ridicarea genunchilor la piept, 5x;
Din mers sau alergare, conducerea mingii prin dribling multiplu executat foarte jos
și la frecvență maximă pe un culoar lat de 1m. Și lung de 10m. În lateral se află
partenerii plasați în zig-zag ce încearcă să scoată mingea din dribling. Se execută
câte două treceri.

Corectarea cifolordozei
Din mers, ținând cu ambele mâini o minge la ceafă, ridicarea pe rând a unui
genunchi la piept la trei pași, 20m;
Din atârnat la bara transversală, cu mingea menținută între coapse și abdomen, se
execută deplasare laterală cu ajutorul brațelor, 2x3m;
Din șezând, câte doi față în față, distanță 2-3m, se execută repetat pasă împinsă
de la piept cu două mâini (cu boltă), 20x;
Din șezând cu genunchi la piept, aruncări repetate pe verticală la înălțime
progresiv mărită și prindere cu două mâini de sus, 20x;
Din stând depărtat la distanță mare de un perete ( 5-7m.), aruncări repetate de
deasupra capului cu două mâini cu recuperarea mingii ce se întoarce rostogolit, 15
repetări;

Corectarea scoliozei în C
Din mers sau alergare, conducerea mingii cu dribling printre jaloane la înălțime
joasă cu ajutorul brațului aflat de partea convexității, ținând cealaltă mână pe
cap, 40m dus întors;
Din stând depărtat, împingerea repetată a mingii cu o mână pe verticală de la
umărul de partea concavității (la înălțime progresiv mărită) cu prinderi cu aceeași
mână sus deasupra capului (cu mâna opusă la spate), 25x;
Din stând, aruncări lansate din lateral a mingii pe verticală la înălțime progresiv
mărită, folosind mâna de partea concavității, 30x;
Câte doi față în față, pase repetate lansate de la șold, cu ajutorul mâini de
partea convexității, înalt, cu boltă pentru prinderea de sus cu mâna de partea
concavității partenerului, 3 serii a câte 20 repetări cu pauză 30sec.;
Din stând (cu piciorul opus brațului de aruncare spre înainte) aruncări repetate la
poartă cu evitare (de deasupra umărului opus brațului de aruncare) din fața unui
partener aflat semiactiv în apărare, folosind mâna de pe partea concavității, 15
aruncări;

Corectarea scoliozei în S
Din culcat lateral, pe partea convexității toracale, cu mingea sub hemitorace, se
apucă partea de jos a barei verticale a porții cu mână de partea concavității
toracale, și se execută ridicarea laterală a piciorului de pe partea convexității
lombare până la atingerea aceleiași bare, 10 repetări;
Din stând pe genunchi, cu umărul de partea convexității superioare îndreptat spre
un zid sau partener, se execută aruncări repetate, lansate din lateral pe deasupra
capului, cu mâna de partea concavității superioare, cu recuperarea mingii
rostogolite cu mâna de partea convexității superioare, 20x;
Din mers pe o bordură, doar cu piciorul de partea convexității inferioare, se
execută driblingul multiplu cu mâna (de partea convexității superioare), 40m;
Din stând atârnat de bara transversală a porții, se încearcă apărarea mingiilor cu
piciorul. Mingile sunt aruncate de la 3-5m spre zona înaltă a porții de pe partea
convexității inferioare. 5 serii a câte 3 repetări cu pauză 40sec.;

Item
Subiecte Ex Handbal
SUBIECTE - EXAMEN - HANDBAL
Specializarea KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ
1. Istoricul jocului de handbal pe plan naţional;
2. Istoricul jocului de handbal pe plan internațional;
3. Rezultate notabile ale echipei naționale de handbal;
4. Mari sportivi și antrenori români de handbal din trecut și prezent;
5. Handbalul ca fenomen sportiv;
6. Caracteristicile jocului de handbal;
7. Tendinţele de dezvoltare şi evoluţie a handbalului pe plan mondial;
8. Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice;
9. Handbalul ca mijloc de recuperare;
10. Principii didactice în sportul adaptat;
11. Valoarea terapeutica a sportului și a handbalului;
12. Handbalul în ciclul gimnazial, în ciclul liceal și în cadrul orelor de
activităţi sportive;
13. Enumerați și descrieți principalele elemente și procedee tehnice prezente în
jocul de atac;
14. Clasificați și descrieți procedeele de pasare a mingii;
15. Tehnica de execuţie, utilizarea tactică și metodica învăţării poziţiei
fundamentale în atac;
16. Tehnica de execuţie, utilizarea tactică și metodica învăţării ținerii și
prinderii mingii;
17. Tehnica de execuţie, utilizarea tactică și metodica învăţării driblingului;
18. Tehnica de execuţie, utilizarea tactică și metodica învăţării aruncării la
poartă din săritură;
19. Tehnica de execuţie, utilizarea tactică și metodica învăţării aruncării la
poartă din alergare;
20. Fazele jocului de atac;
21. Fazele jocului de apărare;
22. Enumerați și descrieți elementele și procedeele tehnicii jocului în apărare;
23. Tehnica de execuţie, utilizarea tactică și metodica învăţării poziţiei
fundamentale de apărare;
24. Tehnica de execuţie, utilizarea tactică și metodica învăţării scoaterii mingii
de la adversar;
25. Tehnica de execuţie, utilizarea tactică și metodica învăţării blocării
aruncărilor la poartă;
26. Tehnica de execuţie, utilizarea tactică și metodica învăţării atacării
adversarului aflat în posesia mingii;
27. Enumerați și descrieți tehnica portarului în atac și apărare;
28. Enumerați și descrieți principalele competiții sportive pentru persoanele cu
handicap;
29. Regulamentul jocului de handbal la Jocurile Deaflympics;
30. Terenul de handbal;
31. Regulamentul handbalului adaptat la Special Olympics;
32. Descrieți desfășurarea și regulamentul întrecerilor - sporturi unificate pe
echipe la handbal;
33. Teste de evaluare a aptitudinilor din handbal (handbal skills assessment
tests);
34. Competițiile abilitaților individuale ale handbalului adaptat;
35. Descrieți așezarea pe posturi în handbalul cu scaunul rulant;
36. Modificări ale regulamentului de handbal la competițiile adaptate scaunului cu
rotile;
37. Alcătuiți cinci exerciţii pentru dezvoltarea coordonării și pasării cu mijloace
specifice handbalului;
38. Alcătuiți cinci exerciții pentru corectarea lordozei cu mijloace din handbal;
39. Alcătuiți cinci exerciții pentru corectarea scoliozei în C, cu mijloace
specifice handbalului;
40. Alcătuiți cinci exerciții pentru corectarea scoliozei în S, cu mijloace din
handbal;
41. Alcătuiți cinci exerciții pentru corectarea cifozei cu mijloace specifice
handbalului;
42. Alcătuiți cinci exerciții pentru recuperarea motorie a trenului inferior cu
mijloace din handbal;
43. Alcătuiți cinci exerciții pentru recuperarea motorie a mâinii cu mijloace
specifice handbalului;
44. Alcătuiți cinci exerciții pentru recuperarea motorie a articulației scapulo-
umerale cu mijloace din handbal;
45. Alcătuiți cinci exerciții pentru recuperarea motorie a articulației cotului cu
mijloace specifice hanbalului