LICEUL CU PROGRAM SPORTIV ROMAN

LUCRARE PENTRU EXAMENUL DE ATESTARE

PROFESIONALA SESIUNEA
MAI-IUNIE 2015

Sustinator,

ndrumtor

Lucaci Aurelia

Prof. Tabuci Eugenia

CONCEPTIA DESPRE JOCUL DE

HANBAL

Cap.I Generalitati ale jocului de handbal

1.1 ARGUMENT
In opinia mea, sportul este un element indispensabil din rutina omului, este un
factor benefic pentru sanatate si pentru divertisment, iar handbalul imbina aceste doua
lucruri in cel mai frumos mod posibil.
Pentru a cunoaste si practica un sport avem nevoie de obtinerea mai multor
informatii despre acesta : istoria sportului respectiv, regulile dupa care se desfasoara,
informatii tehnico-tactice, cat si date despre structura sa.
Am ales aceasta ramura a sportului deoarece in el regasesc imbinarea perfecta
intre miscare, relaxare, competite, antrenament, satisfactie, dar si munca asidua. Il
concep ca un sport in care jocul de echipa este poate cel mai pronuntat si important din
restul sporturilor. Este un sport ce poate fi jucat atat de persoane de sex masculin, cat
si feminin, acesta fiind un alt factor ce a contat in alegerea acestui frumos, dar si dificil
drum, handbalul.
Din punctul meu de vedere, nu exista dezavantaje in acest sport. Ambitia este
factorul care primeaza in reusita lumii handbalului. O persoana cu obiective si teluri de
atins, care lupta pentru ele, depune efort pentru a se ridica la standarde inalte, va reusi
si va deveni o persoana implinita cu ajutorul acestui sport. Prin prisma handbalului
sportivul isi mentine organismul sanatos, devine mai responsabil, fiind un sport ce
necesita organizare, este un mijloc de relaxare si cunoastere prin care sportivul
cunoaste oameni noi si in acelasi timp locuri noi. Turneele si cantonamentele ofera
din plin acest prilej, imbinandu-se intr-un mod placut cu antrenamentul necesar
pregatirii sportivilor.
Structura jocului de handbal nu este una complicata, ci este compusa din
elemente tehnico-tactice, reguli si trebuie cunoscuta de practicantii acestui sport pentru
a-si desfasura activitatea intr-un mod corect si corespunzator.
In paginile ce urmeaza sunt cuprinse date despre istoria jocului, caracterul
evolutiv al tehnicii, explicatii si exemple in conformitate cu: pasarea mingii, tehnici de
aparare, tehnici de atac.

1.2 OBIECTIV
3

Handbalul este o disciplina sportiva care a figurat permanent n Planurile

nvatamntului preuniversitar si universitar. Structuri motrice ale jocului sportive,
practicat cu mingea manevrata cu mna, apar si n programele prescolarilor, ceea ce a
facut ca selectia timpurie sa coboare pna catre vrsta de 6-7 ani.
Accesibilitatea sa, ct si aria larga de practicare pe toate continentele au facut ca
handbalul sa fie introdus n curricula scolara la majoritatea tarilor lumii.
Prin prevederea acestei discipline n Planul de nvatamnt al facultatilor de sport, nca
de la nivelul anului I, s-a urmarit familiarizarea tuturor studentilor cu caracteristicile
tehnico-tactice si structurale ale handbalului si mai ales nsusirea practica, att n atac,
ct si n aparare.
Un alt obiectiv al procesului de predare-nvatare si evaluare la aceasta
disciplina l constituie cultivarea algoritmului metodic aferent nsusirii tuturor
elementelor si procedeelor n concordanta cu aplicarea practica a prevederilor
Regulamentului de joc.
Se au n vedere logicul, rationalul si unitatile de nvatare, astfel ca viitorul
absolvent sa poata preda, nvata si evalua n scoala acest joc n concordanta cu
normele si principiile psiho-pedagogice ale fiecarei vrste.

1.3 SCURT ISTORIC AL JOCULUI

Nu cunoastem satisfacator o ramura sportiva atta vreme ct nu i stim istoria.
Nimic nu se poate ntelege sau explica fara istorie. Toate schimbarile petrecute
n evolutia regulilor si a jocului nsusi nseamna timp si spatiu istoric. n evolutia
istorica si traditionala a handbalului ca joc si fenomen social sunt de consemnat nu att
bogatia sau varietatea structurilor de joc, deci a bagajului motric n ansamblu, ct
aparitia si evolutia unor situatii de nvatare si perfectionare: antrenamentul, lectia de
handbal (exersarea, inclusiv a partii nendemnatice) si competitia, ntrecerea ca mijloc
de evaluare si verificare periodica a celor antrenate.
Configuratia actuala a jocului de handbal dateaza din Epoca Moderna, mai
precis din a doua jumatate a secolului XIX.
Pare a fi un joc sportiv fara....poveste, adica fara o istorie precisa, cum se
exprimau ntr-o carte, bine scrisa, marii gazetari Calin Antonescu si Hristache Naum
(1975, p. 6-7), carte din care mai retinem ca handbalul a fost descoperit ca sa zicem
asa n laborator. Adica a fost inventat n anii Primului Razboi Mondial, de un
profesor de educatie fizica din Germania, pe nume Karl Schelenz, care inspirat de
fotbalul englez s-a gndit ca mingea poate fi jucata si cu mna. Pe la 1917, se jucau
deja Torbal, Raffbal si Fusbalspiel variante ale handbalului.
Dintr-o alta sursa, acest nceput este plasat ceva mai devreme, dar pe alte
meleaguri, respectiv n anul 1898, cnd profesorul danez Holger Nielsen a introdus n
lectiile sale jocul denumit Handbold. Aproximativ n aceeasi perioada aparea n
Cehoslovacia Hzen, jocul ce avea sa se numeasca Handbal n 7 sau pe teren redus
(M. Cojocaru, N. Nedef,1989, p. 27).
ntr-adevar, handbalul are n structura sa cam tot ce-i trebuie pentru un joc
complet, caruia nimic nu i se mai poate lua sau adauga; un joc creat n laboratorul
civilizatiei europene.
4

Numai ca astazi stim mai multe despre jocurile cu mingea, si ceea ce stim sigur
este ca ele nu au avut un epicentru; sunt de o vrsta cu omul, homo ludens neputnd sa
traiasca fara aceasta componenta a culturii si civilizatiei. Pna n prezent, nici o
civilizatie nu a putut afirma despre sine ca este mostenitoarea legitima a acestui joc sau
a practicilor care l-au precedat sau i sunt contemporane.
Structuri ale handbalului, cum ar fi pasarea, prinderea, aruncarea mingii la zid,
la colt, n triunghi, n cerc, patrat si n alte formatii, apar nca n antichitatea grecoromana.
Numeroase detalii sigure se gasesc si n tratatul medicului roman Galenus (sec.
II d. Hr.), Despre exercitiul cu mingea mica, iar pentru detalii suplimentare
recomandam Greck Athletics (London, 1925, p.108-122). Handbalul este un joc
solidar cu oina noastra, care, ca orice joc de echipa, nu a figurat nici el n programul
Jocurilor Olimpice antice. Lucru foarte curios si nelamurit satisfacator.
Trecutul ndepartat al handbalului nu-i mai sarac n evenimente reprezentative
dect fotbalul, rugbyul sau baseball-ul. Prin urmare, sa nu-i pretindem mai multe
antecedente istorice, caci nu ni le poate oferi. Pretinsa continuitate n istorie a unei
ramuri/probe sportive pentru a umple golurile risca sa apeleze la trasee frauduloase.
Un impuls n alcatuirea structurii actuale a acestui joc l-a provocat descoperirea
mingii din cauciuc natural, la rascrucea dintre mileniile I si II, de catre azteci, stramosii
mexicanilor de astazi. Calitatile noilor mingi si n primul rnd aceea de a sari au
produs o adevarata revolutie n sfera ludicului: au aparut jocuri cu mingea ce se
desfasurau la naltime, deci deasupra solului. n al doilea rnd, tarile cu o clima aspra,
tarile nordice, primele care si-au amenajat Sali de sport pentru timpul nefavorabil, sunt
si cele dinti care au dat reguli pentru desfasurarea jocurilor n spatii acoperite si
restrnse. O vreme, handbalul s-a mai desfasurat afara, n aer liber (cel n 11 jucatori),
pna cnd si alte tari (europene, n primul rnd) si-au amenajat sali spatioase, care sa
gazduiasca si acest joc n 7 jucatori.
Iata de ce nu ne putem pronunta cu privire la nceputurile acestui joc ntr-o zona
sau alta, deoarece nu am cercetat ndeajuns traditiile altor tari, cum ar fi: Ungaria,
Romnia, Cehoslovacia, ale caror echipe s-au aflat de la nceput ntre primele cinci din
lume, alaturi de cele nordice sau ale neamurilor germanice. Desi am participat la
faurirea istoriei handbalului, poate nu vom mai avea un titlu de campioni mondiali, asa
cum nu vom mai avea un Eminescu. Dar, deocamdata, aceste valori fac parte din
tezaurul vesnic al Romniei si trebuie pastrate cu sfintenie. Acestuia ar trebui sa i se
adauge si cele sase titluri de campioni mondiali universitari (1973, 1975, 1977, 1981,
1985, 1987), precum si performanta unica de a fi urcat pe podiumul olimpic la editiile
din 1972 (Mnchen),1976 (Montreal),1980 (Moscova) si 1984 (Los Angeles).

Cap 2:CONCEPTIA DESPRE JOCULUI DE

HANDBAL
2.1NOTIUNI INTRODUCTIVE
Definirea conceptului
Acest concept exprima totalitatea procedeelor si deprinderilor cu care este nzestrata
fiinta umana pentru practicarea unei ramuri (probe) sportive, nconcordanta cu
prevederile regulamentelor n vigoare. Alti autori (L. Vasilescu, Enciclopedia. IV; I.
Kunst,1963) nuanteaza putin continutul notiunilor, care n handbal se refera
la manevrarea mingii (prinderea, pasarea, aruncarea, driblingul, respingerea si
blocarea ei), miscarea sau deplasarea n teren a jucatorilor pe scurt, structuri si
actiuni motrice prestabilite, accesibile, concretizate n elemente si procedee
tehnice folosite cu eficienta maxima n joc.
Tehnica pura nu exista dect n demonstratiile si chinogramele cu
caracter metodic, caci n realitate acest ansamblu de structuri se afla n relatie
directa cu procesul de joc si n interdependenta cu tactica si calitatile psihofizice ale
jucatorului. Cu alte cuvinte, tehnica se supune legitatilor biomecanicii, biofizicii,
anatomiei, fiziologiei etc., astfel ca fiecarui procedeu tehnic i corespunde un anumit
mecanism de baza.
Caracteristici ale tehnicii
Tehnica n jocul de handbal se caracterizeaza prin miscari aciclice. De aici si
natura efortului: anaerob, n care pulsul cunoaste o variatie specifica acestei
categorii. n al doilea rnd, tehnica acestui joc contine miscari rationale aflate ntro
desfasurare logica, n care nimic nu este n plus sau n minus. Folosirea si
valorificarea tuturor datelor oferite de gndirea stiintifica si tehnica, n
general, confera tehnicii acestui joc caracteristicile unui proces instructiveducativ constient.
Prin nsusirea si perfectionarea tehnicii se contribuie la mbogatirea
bagajului motric al individului, la dezvoltarea calitatiilor sale psiho-fizice, pericolul
de accidentare fiind redus. n sfrsit, tehnica are un caracter evolutiv. Dinamica
evolutiei sale spre desavrsire fiind determinata nu numai de legitatile activitatii
nervoase superioare descoperite de-a lungul anilor, ci si de alti factori, ca cei
enumerati mai jos.
Caracterul evolutiv al
tehnicii

De-a lungul vremii, att elementele tehnice ca forme fundamentale de miscare,

caracteristice atacului sau apararii, ct si procedeele tehnice (actiunile concrete
din joc,
stilul, nota personala imprimata executiilor de fiecare jucator) au evoluat si
sau
perfectionat n raport cu:
6

 dezvoltarea tacticii jocului;

aparitia unor noi materiale: suprafete si mingi, adezivi,
echipament, nregistrari video etc.;
cresterea ariei geografice de practicare a handbalului de mare performanta;
modificarile aduse regulamentului;
aparitia jucatorilor cu talie nalta la majoritatea posturilor;
adncirea specializarii pe posturi.
Se ntelege ca nu au evoluat toate elementele tehnicii: pozitia fundamentala,
miscarea n teren, tinerea, prinderea si pasarea mingii, driblingul, interceptarea si
scoaterea mingii de la adversar, fentele sau miscarile nselatoare, blocarea
aruncarilor la poarta, elementele tehnicii specifice jocului portarului. Alergarea,
prinderea, aruncarea, de pilda, sunt la fel ca ale omului primitiv. Au evoluat, de
asemenea, procedeele tehnice; att cele simple (aruncarile la poarta, de pilda), ct si
cele complexe, cum ar fi aruncarea la poarta, precedata de pas adaugat, urmata de
finalizare din saritura.
Astazi, s-a perfectionat pe scara larga tehnica individuala necesara efectuarii
marcajului, a blocarii aruncarilor la poarta si a scoaterii mingii din tinerea ei
echilibrata sau din timpul driblingului. Nu acelasi proces s-a petrecut cu tehnica
specifica jocului de atac si tehnica aparatorului.

Specializarea temeinica a jucatorilor pe mai multe posturi att n atac, ct si

n aparare este o tendinta generalizata, ale carei efecte se vad n cresterea
eficientei competitionale si a spectaculozitatii
jocului.
Toti marii nostri jucatori, ca Ioan Kunst Ghermanescu, Virgil Hnat
erau totodata excelenti specialisti pe diferite posturi si dispuneau de o pregatire
completa. Specializarea pe posturi a aparut din necesitatea obtinerii unei eficiente
maxime din partea fiecarui jucator, n functie de dezvoltarea sa fizica, de calitatile
motrice si psihice, de maiestria lui tehnico-tactica si, nu n cele din
urma, de inteligenta sa n joc marturisea n una din putinele sale carti V. Hnat,
creatorul procedeului de aruncare la poarta prin evitare la naltime medie, valoare
mondiala a handbalului.
2.2TEHNICA JOCULUI DE
HANDBAL
Sistematizarea elementelor si procedeelor n atac si
aparare
Toate jocurile sportive urmaresc crearea unor situatii ct mai favorabile,
dar regulamentare, pentru a ajunge n fata portii, a panoului, a fileului etc.,
respectiv n zona fierbinte, unde se hotaraste evolutia scorului. ntreg arsenalul
tehnico-tactic al echipei este pus n evidenta cu acest prilej, fie n atac, fie n aparare.
Descompunerea elementelor structurale si recompunerea lor din
considerente de ordin didactic s-au facut de specialisti la mai toate jocurile si ele
se regasesc n literatura cu profil metodic nca din a doua jumatate a secolului
7

XIX. Nici jocul de handbal nu a ramas mai prejos, sistematizari de acest fel
ntocmind pna acum Paul Cercel (1983), Ioan Bota (1984) si altii. Cea mai
completa, apartine nsa fostilor profesori de la Facultatea Spiru Haret, I. Kunst
Ghermanescu si Virgil Hnat (2000).

In atac
Elementele tehnicii jocului n atac:

Pozitia fundamental de atac;

b) Miscarea in teren
c)Tinerea mingii;
d)Prinderea mingii;
e)Pasarea mingii
f)Driblingul;
g)Aruncarea la poarta
h)Fenta
Elementele tehnicii jocului n aparare:
a) Pozitia fundamentala de aparare;
b) Miscarea n teren specifica apararii;
c) Atacarea adversarului cu corpul;
d)Scoaterea mingii de la adversar;
e) Blocarea aruncarilor la poarta.
a)

Tehnica jocului portarului:

a) Pozitia fundamentala de aparare;
b)Deplasarea n poarta;
c) Prinderea mingii;
d) Respingerea mingii;
e) Plonjonul;
f) Miscarile nselatoare (fentele);
g) Degajarea mingii.
Asa cum am afirmat, elementele tehnicii jocului de handbal cuprind mai
multe procedee tehnice, dupa cum urmeaza:
a) Pozitia fundamentala de atac: nalta; medie.
b) Miscarea n teren: alergarea tropotita; alergarea lansata; alergarea
serpuita printre aparatori; deplasarea cu pasi adaugati; patrunderea n adncime;
retragerea cu spatele; schimbarea simpla de directie; schimbarea dubla de directie;
saritura de pe loc cu bataie pe 1 sau 2 picioare; saritura cu elan; oprirea din
deplasare.
c) Tinerea mingii: cu doua mini; cu o mna; prin apucare; echilibrata.
d) Prinderea mingii:

Fig. 1. n atac

Fig. 2. n aparare

Fig.
3

a.

b.

e.

c.

f.

d.

g.

Tinerea mingii si prinderea ei:

a) Tinerea mingii cu o mna;
b) Tinerea mingii cu doua mini;
c) Prinderea mingii cu doua mini;
d) Prinderea mingii la piept;
e) Prinderea mingii care vine din lateral;
f) Prinderea mingii joase;
g) Culegerea mingiilor rostogolite

Cu o mana

- din alergare
- din saritura
- de pe loc

Prinderea mingii
Cu doua maini

Prinderea mingi cu doua mini: n dreptul pieptului; la piept; din lateral; la

naltimea capului; deasupra capului; n dreptul soldului; n dreptul genunchilor;
care atinge sau ricoseaza din pamnt.
Ridicarea mingilor: care stau pe sol; care se rostogolesc pe sol.
Stoparea mingilor
Prinderea mingii cu o mna: deasupra umarului; din lateral; la piept.
e) Pasarea mingii
a.

b.

Fig.4
c.

e.

f.

g.

h.

i.

j.

k.

l.

10

d.

Pasarea mingii:
a) Cu o mna de la umar;
b) Lateral din dreptul umarului;
c) Lateral pe lnga sold;
d) Pe la spate;
e) Prin mpingere cu o mna;
f) Cu doua mini;
g) Pasa lansata cu o mna;
h) Pasa din saritura;
i) Pasa din pronatie;
j) Pasa pe la spate;
k) Pasa pe sub picior;
l) Pasa napoi pe deasupra umarului.
Transmiterea mingii sau pasarea ei se pot face (din punct de vedere al actiunii
bratului) prin: aruncarea zvrlita, aruncarea prin mpingere, aruncarea pe la spate,
ca si prin combinari si variatiuni ale acestor forme de aruncare.
Pasarea mingii cu o mna:
Pasa zvrlita: pe deasupra umarului; lateral pe lnga umar; lateral pe lnga
sold.
Pasa lansata: pe lnga sold; lateral pe lnga umar.
Pasa prin mpingere: din dreptul umarului; prin fata pieptului.
Pasarea mingii cu doua mini: pe deasupra capului; pe deasupra umarului; de
la piept; de la sold.
Pase speciale: (cu precadere pentru angajarea pivotului): pase din pronatie;
pasa napoi pe deasupra umarului; pasa pe la spate; pasa pe sub picior; pasa cu
pamntul; pasa pe sub axila.

11

Driblingul
simplu
multiplu: n linie dreapta; serpuit; cu schimbari de directie.

Fig. 5 Driblingul

Aruncarea
la
poarta
Aruncarile la poarta se pot executa: de pe loc, din alergare cu sprijin pe
piciorul din partea bratului de aruncare, din saritura, din plonjon, cu pas ncrucisat, cu
pas saltat, cu pas adaugat, pe la spate, cu evitare.
Aruncarea azvrlita: pe deasupra umarului cu cotul ndoit; pe deasupra
umarului cu bratul ntins; lateral pe lnga umar; pe lnga sold; pe lnga genunchi; pe
deasupra capului prin evitare.
Aruncarea din saritura: zvrlita pe deasupra umarului, cu cadere (aterizare) pe
piciorul de bataie; zvrlita pe deasupra umarului, cu cadere (aterizare) pe piciorul opus
celui de bataie; cu bataie pe piciorul din partea bratului de aruncare; zvrlita lateral pe
lnga umar; precedata de pas ncrucisat; precedata de pas saltat; cu ntoarcere n aer n
actiunea de nvaluire.
Aruncarea din plonjon: cu cadere n fata; cu cadere laterala; cu elan pregatitor
pe piciorul drept; cu saritura (plonjon sarit).
Aruncarea cu pas ncrucisat: zvrlita pe deasupra umarului; zvrlita lateral pe
lnga umar; zvrlita pe lnga sold; zvrlita pe lnga genunchi;
Aruncarea cu pasi adaugati: zvrlita pe deasupra umarului; zvrlita lateral pe
lnga umar.
Aruncarea cu pas saltat: zvrlita pe deasupra umarului; zvrlita lateral pe
lnga umar; zvrlita lateral pe lnga sold; zvrlita pe lnga genunchi.
Aruncarea pe la spate: napoi pe lnga sold; napoi prin lateral; cadere n
plonjon pe spate.
12

Aruncarea cu evitare: cu pas ncrucisat; cu saritura precedata de pas saltat; cu

plonjon lateral n partea opusa bratului de aruncare; cu plonjn lateral pe partea bratului
de aruncare.
Alte procedee de aruncare la poarta: cu prinderea mingii din saritura deasupra
semicercului, sau din plonjon sarit; cu bolta peste portar.
Fig. 6
b.

a.

c.

d.

g.

e.

f.

h.

13

Aruncarea la poarta:
a) de pe loc;
b) din saritura;
c) din alergare;
d) din saritura;
e) din plonjon cu cadere n fata;
f) din plonjon cu cadere laterala;
g) pe lnga sold;
h)prin evitare.

Fenta sau

miscarea nselatoare

Fenta de corp:
fenta simpla de pornire; fenta
dubla de pornire; schimbarea
simpla de directie; fenta cu
pivotare.
Fenta de pasare :
zvrlita, urmata de pasarea mingii cu un alt procedeu;
zvrlita, urmata de aruncarea la poarta;
zvrlita, urmata de deplasare n dribling.
Fenta de aruncare la poarta
Urmata de pasarea mingii:
zvrlita de deasupra umarului;
zvrlita lateral pe lnga umar;
din pronatie;
napoi pe deasupra umarului;
napoi pe deasupra umarului, mna executnd miscarea de aruncare nainte;
pe la spate;
pe sub picior;
cu pamntul.
Urmata de dribling si patrundere: din saritura urmata de patrundere n dribling;
urmata de aruncare la poarta cu un alt procedeu de aruncare: fenta de aruncare pe
deasupra umarului urmata de aruncare pe lnga sold; fenta de aruncare pe lnga
sold urmata de aruncare la poarta prin evitare; fenta de aruncare la poarta cu pasi
ncrucisati; fenta de aruncare la poarta cu pas saltat urmata de aruncare din saritura.

14

n aparare
Pozitia fundamentala: nalta; medie.

15

Miscarea n teren:
-alergarea cu spatele;
-deplasarea laterala cu pasi adaugati;
- deplasarea n fata (nainte) cu pasi adaugati;
- retragerea cu spatele pe semicerc;
-oprirea;
-ntoarcerea;
-saritura:
a) cu bataie pe un picior;
b)cu bataie pe doua picioare: de pe loc ; cu elan (ca la volei).
Fig. 7. Scoaterea mingii
din tinere echilibrata

Atacarea adversarului cu corpul:

La nchiderea patrunderilor spre poarta; la circulatia pe semicerc.
Scoaterea mingii de la adversar:
din dribling: prin atac din fata; prin atac din
lateral; prin atac din spate;
din tinere echilibrata.
Blocarea aruncarilor la poarta:
cu bratele ntinse n sus: de pe loc; din saritura;
cu bratele ntinse lateral;
blocarea mingilor joase: cu doua mini; cu o mna.
a.

b. c.
d.

16

Fig .8

17

Blocarea aruncarilor la poarta:

a) a mingilor nalte;
b) a mingilor laterale;
c)a mingilor joase;
d) a mingilor joase cu o mna si un picior.
2.3. Tehnica jocului portarului
Pozitia fundamentala: n mijlocul portii; n colturile portii.
Deplasarea n poarta: cu pasi adaugati; cu pasi ncrucisati.
Prinderea mingii
Respingerea mingii: cu bratul (bratele); cu piciorul.
Plonjonul: de pe loc; cu elan.
Miscarile nselatoare: la aruncarile de 7 m; n timpul actiunilor de joc.
Degajarea mingii: de pe loc; cu pasi ncrucisati; cu pasi adaugati.
Fig. 9
Tehnica portarului
a.

b.

d.

e.

f.

g.

h.

i.
18

a) pozitia fundamentala;
b) deplasarea n poarta;
c) prinderea mingii;
d) degajarea mingii;
e) respingerea mingii cu ajutorul bratelor;
f) respingerea mingii cu ajutorul bratelor;
g) respingerea mingii cu piciorul;
h) apararea mingii;
i) respingerea mingii.

19

Logic si rational n structura jocului

Tinerea mingii: cu o mna sau cu doua.

Prinderea mingii: cu doua mini; ridicarea mingii; stoparea mingii.
Pasarea mingii: cu o mna; cu doua; de pe loc; din alergare; pase speciale.
Driblingul: simplu, multiplu.
Aruncarea la poarta: cu pas adaugat; cu pas ncrucisat; din alergare; din saritura; din
plonjon.
Fente: cu minge; fara minge (de corp).
Jocul portarului: pozitie fundamentala, deplasare, prinderea sau respingerea mingii,
lansarea contraatacului, plonjonul.

Cteva principii de ordin tehnic si tactic

Jocul de handbal si nu numai el are n structura sa nu numai faze dinamice,

izvorte din deplasarea generala (n atac sau aparare) a jucatorilor si a mingii, ci si
cteva faze statice. Acestea din urma apar: la nceperea jocului; la renceperea dupa
marcarea golului si consumarea primei reprize; la aruncarile libere; la aruncarile de la
margine.
Durata fazelor statice a scazut foarte mult n jocul modern, crescnd n schimb
viteza de deplasare (a jucatorilor si a mingii).
De mare importanta este respectarea schemelor logice fundamentale n atac
(naintarea rapida spre poarta adversa, sustinerea coechipierului cu mingea,
pastrarea posesiei, punerea n valoare a celui care poate marca golul) si n aparare
(recuperarea mingii, contraatacul, presingul, marcajul).

CAP 3: CONCLUZII
Structurile recomandate de programa scolara au in vedere acest aspect.
Astfel, cele prevazute pentru jocurile sportive procedeele tehnicotactice de
exemplu pot fi utilizate in anumite conditii si ca mijloace pentru dezvoltarea
calitatilor motrice, sau pentru educarea initiativei, imaginatiei, capacitatii de
anticipare si de decizie, etc.
Obiectivul de dezvoltare si de perfectionare a calitatilor motrice trebuie sa
stea permanent in atentia profesorului de educatie fizica.
Valoarea educativa a jocurilor sportive este recomandabila, data fiind
actiunea lor pozitiva multilaterala asupra personalitatii omului si in special asuprea
tineretului.

BIBLIOGRAFIE
1.

ALBU CONSTANTIN

Educatia fizica la clasele V

VIII, Editura Sport Turism, Bucuresti
1977

2.

ALBU CONSTANTIN

Educatia Fizica la clasele V-VIII, Editura

Sport Turism, Bucuresti, 1977;

3.

BIRO F., ROMAN

C., DRAGOS P.,

Handbal initiere Editura Universitatii

Oradea 2002

4.

BOTA MARIA, ION

BOTA

Handbal. 500 exercitii pentru invatarea

jocului Editura Sport Turism Bucuresti
1990

5.

BRATA M.

Metodica Educatiei Fizice Scolare, Editura

Universitatii Oradea 1996

6.

CALIN ROMAN,
FRANCISC BIRO

Jocuri pentru initiere in handbal Oradea,

Editura Universitatii, Oradea 2003

7.

CERCEL PAUL

Calitatile motrice in handbal Editura Sport

Turism, Bucuresti 1975

8. CERCEL PAUL

Handbal antrenamentul echipei

masculine, Editura Sport Turism
Bucuresti 1983

9. DEMETER A

Bazele Fiziologice ale educatiei fizice

scolare in : Fiziologia educatiei fizice si
sportului, Editura Stadion, Bucuresti 1970

10. KUNST

GHERMANESCU I.

Handbal, Editura Sport Turism Bucuresti

1978

11. GHERMANESCU,

Teoria si metodica handbalului, Editura

Kunst I., si colaboratorii

12. GOGALTAN V
MITRA GHEORGHE

Didactica si pedagogica, Bucuresti 1983

Instruirea copiilor si juniorilor in handbal,
Editura Stadion, Bucuresti 1974,
Metodica educatiei fizice, Editura Sport -

13. MOGOS ALEXANDRU Turism Bucuresti 1980

14. POPESCU C.

Lectiile de handbal Editura Stadion

Bucuresti 1971