Tipuri de miscare

EXERCITIILE FIZICE
DESCRIERE Sl ACTIUNE
Exercitiile de gimnastica constau in pozitii si miscari.
Pozitiile corpului se mentin printr-o activitate musculara statica, iar miscarea se obtine prin
lucru muscular dinamic.
Cu alte cuvinte, activitatea statica este aceea pe care se bazeaza functia de sprijin si
activitatea dinamica echivaleaza cu functia de miscare - de ambele functii raspunzand, cu
predilectie, aparatul locomotor.
Din acest punct de vedere si din aceste motive, exista exercitii fizice statice si dinamice.
l. Exercitii fizice statice: acestea asigura imobilitatea si mentin pozitia corpului, in acelasi
timp constituind o conditie indispensabila pentru realizarea efortului dinamic. Pozitiile statice
ale corpului sunt:
a) ortostatism (pozitia in picioare);
b)sezand;
c) culcat.
Efortul muscular static cunoaste trei forme:
- de mentinere (fata de gravitatie);
- de consolidare (adica de stabilitate);
- de fixare (adica de echilibru).
In concluzie, efortul static este cel care asigura mentinerea, consolidarea si fixarea unei
pozitii, fara sa determine deplasarea in spatiu a organismului. El este realizat prin contractiile
musculare numite izometrice, care au urmatorul rol: maresc volumul muschilor si cresc forta
musculara. Un singur dezavantaj au, lotusi, aceste contractii statice sau izometrice: sunt
monotone, plictisitoare, din care cauza, produc destul de repede oboseala nervoasa.
O miscare cu bratele oboseste mai putin decai nemiscarea lor si fixarea intr-o anumita pozitie
rigida. Nutritia muschilor in activitatea dinamica se face mult mai bine, datorita unei
circulatii sanguine activizate si deci aportului de oxigen crescut. In contractia statica,
produsele reziduale se elimina mai greu (acid lactic) si determina oboseala musculara. De

aceea se recomanda ca aceste contractii izometrice sa fie de scurta durata, repetate des si
compensate prin pauze relaxante. 2.
Exercitii fizice dinamice: se intelege prin exercitiu dinamic realizarea unei miscari. Se
produce, in acest fel, o deplasare in spatiu, prin participarea simultana a grupurilor musculare
agoniste si antagoniste, unele avand o actiune de "cedare", iar altele de "invingere".
Aceste miscari dinamice pot fi active - adica miscari ce se fac cu cheltuiala de energie proprie
- si pasive - prin contributie exterioara, fara participare proprie.
La randul lor, miscarile active pot fi: libere, adica miscari executate numai contra gravitatiei;
active, ajutate sau asistate {deci si cu o contributie dinafara, motiv pentru care aceste miscari
se mai numesc active-pasive); active cu rezistenta, in care miscarea trebuie sainvingain plus,
pe langa gravitatie, si o rezistenta impusa; legate, adica la diferite aparate (scari, barne,
paliere etc).
Miscarile active stau labaza exercitiilor de gimnastica, a jocurilor, a sporturilor etc.
Kineziterapia sau gimnastica medicala foloseste ambele tipuri de miscare - statice si
dinamice, active si pasive - cu indicatii intr-o serie de afectiuni: locomotorii, cardiovasculare, digestive, neurologice, pulmonare, metabolice etc.
Notam ca miscarile pasive nu sunt trecute in randul exercitiilor fizice, decat in gimnastica
medicala. Se intelege usor, ca un profesor de educatie fizica sau un antrenor nu au de ce sa
foloseasca o miscare pasiva, dar medicul, in diferitele afectiuni pe care le poate prezenta
bolnavul, poate incepe activitatea de kineziterapie sau gimnastica medicala cu miscari pasive.
Dintre miscarile dinamice enumeram: flexie-extensie; abductjc-adductie; rotatie (pro-natie si
supinatie); circumductie. Toate aceste miscari se mai numesc si izotonice.

Exercitiile fizice si sanatatea

Sportul si grupele de varsta
Cine are nevoie de miscare? Toata lumea! In doze mai puternice sau mai slabe,
"administrat" cu o frecventa si o intensitate mai mare sau mai mica, cu totii
avem nevoie de "medicamentul" denumit efort fizic. Cercetarile o arata fara
dubiu: necesitatea de a face miscare este adanc inscrisa in codul nostru genetic,
este o componenta esentiala a fiintei umane, care ar trebui sa ne insoteasca pe
tot drumul vietii. Studii amanuntite au aratat faptul ca in diferite perioade ale
existentei exista anumite tipuri de exercitii fizice menite sa asigure mentinerea
sanatatii.
Copilaria (3-12 ani) - Este o perioada in care lipsa exercitiilor fizice, la fel ca si
alegerea lor gresita au consecinte dezastruoase asupra dezvoltarii fizice a celor
mici. Regula generala este: cat mai multa miscare in aer liber si exercitii fizice
cat mai variate. Dar pentru asta este necesar ca parintii sa renunte la
prejudecata, din pacate adanc inradacinata, ca sportul ii abate pe copii de la
sarcinile scolare. Din contra: folosirea constructiva a surplusului de energie pe
care copiii il au va avea efecte mai mult decat salutare asupra dezvoltarii puterii
de concentrare si a capacitatii de memorare. In primii ani ai copilariei, chiar de
pe la 3-4 ani, copiii pot fi invatati sa inoate si sa mearga cu schiurile. In absenta
unor forme organizate de sport e absolut necesar ca ei sa fie scosi la plimbare si
pusi sa mearga pe jos, nu in brate. Spre 10-12 ani, este bine sa fie incurajate
sporturile de echipa (volei, handbal, baschet, fotbal), precum si cele care
dezvolta egal toate segmentele musculare (gimnastica, atletismul). Vor fi in
schimb evitate sporturile care maresc prematur masa musculara, oprind astfel
cresterea, ori cele care dezvolta mai mult anumite segmente corporale in
detrimentul celorlalte: ciclismul, boxul, halterele, tenisul. Trebuie subliniat insa ca
ne referim la aceste sporturi in conditiile in care sunt facute de performanta, cu
antrenamente intensive, nu la variantele cu aspect de joaca ale acestor sporturi,
variante care sunt benefice.
Pubertatea (12-18 ani) - In acest interval de timp are loc un proces extrem de
important, si anume, maturizarea sexuala. Este o perioada cand sportul
constituie o reala necesitate, in conditii de sedentarism aparand o dezvoltare fie
intarziata, fie exagerata. De pilda, 70% din tinerii care sufera de sterilitate au
fost la varsta maturizarii sexuale predominant sedentari si s-au confruntat cu
supraponderalitatea. Pentru a evita aceste fenomene, sunt recomandate in mod
special sporturi care dezvolta toate segmentele musculare, cu accent pe
musculatura abdominala si a picioarelor, care este bine sa fie antrenata in mod
special in aceasta perioada. Se recomanda inotul, schiul, atletismul, gimnastica.
Pot fi incepute in acest timp si exercitiile de forta usoare, facute moderat.
Adolescenta (18-24 de ani) - Este perioada de consolidare a organismului, cand
procesele constructive continua (mai ales la barbati), desi nu mai sunt atat de
vizibile. In aceasta perioada, corpul este definit complet. Sportul are acum un rol
de modelare a corpului, intr-o perioada cand aspectul exterior are o importanta
foarte mare pentru adolescenti, confruntati cu primele lor iubiri, determinate in
mare masura de felul in care arata fizic. Este momentul cand, daca suntem

interesati de aspectul lor, este bine sa descopere salile de fitness, precum si alte
forme de miscare fizica facute sub indrumarea unui profesionist. Aerobicul si
stretchingul pentru fete, judo si alte tipuri de arte martiale, pentru baieti, sunt
cateva optiuni ideale.
Varsta adulta (24-50 de ani) - Constituie intervalul de timp in care sportul are
un rol de intretinere extrem de important. Cu ajutorul miscarii fizice facute
constant se mentin elasticitatea si agilitatea corpului, se pastreaza nealterate
capacitatile mentale, se educa vointa si, nu in ultimul rand, este tinut sub control
nivelul de stres. Studiile arata ca in prezent, peste 62% din managerii, oamenii
de stiinta, informaticienii care au ajuns la inalte cote ale succesului profesional
sunt practicanti perseverenti a diverse sporturi. Care sunt exercitiile fizice cele
mai eficiente? Paleta este foarte larga, de la alergari in aer liber, natatie sau schi,
pana la arte martiale (care au fost "proiectate" asa incat sa poata fi practicate
pana la varste mai inaintate), golf, drumetii montane, sporturi de echipa sau
tenis. Regula cea mai buna este sa incercati mai multe discipline si sa practicati
ce sport va place cel mai mult, pentru ca astfel veti evita plictiseala si senzatia
ca sportul devine o corvoada.
Peste 50 de ani - In nici un caz nu putem numi aceasta varsta "batranete". In
mod normal, un organism bine antrenat si corect alimentat este tanar la aceasta
varsta. Dupa 50 de ani este mai degraba un moment al bilantului: daca ne-am
mentinut pana la acest moment in forma si am facut constant miscare, atunci
trecerea pragului varstei a treia nu va aduce schimbari majore, va fi practic
insesizabila. In caz contrar insa, este momentul sa ne punem pe treaba sub
indrumarea unui specialist. Ne putem apuca de exercitii fizice dupa 50 de ani? Cu
siguranta da, functionand si in aceasta situatie dictonul "Mai bine mai tarziu
decat niciodata". In Romania, din fericire, mai sunt inca numeroase baze de
tratament in statiunile balneoclimaterice, unde exista personal medical calificat,
care sa faca o evaluare a starii dvs. de sanatate si sa va prescrie tipul de exercitii
cel mai adecvat. Cat despre efectele medicamentului numit sport in diferite
afectiuni, vom discuta amanuntit in continuare.

Exercitii fizice pentru mobilitate

Mobilitatea este o componenta de importanta care va ajuta sa aveti si sa mentineti o miscare
normala si fara durere. Exista diferite motive pentru care stretching-ul este important. In
cazul unor probleme ortopedice, exercitiile pot fi adaptatepentru situatia dumneavoastra.
Pentru activitatea fizica in general, este important sa se includa un set de exercitii pentru
mobilitate, fie imediat dupa sesiunea de exercitiile fizice propriuzise, fie independent de
sesiunea de exercitii fizice, atat timp cat muschii sunt "incalziti".
O buna incalzire prin exercitii cardio de mica intensitate este necesara.
Stretching-ul poate fi efectuat zilnic, sau de mai multe ori pe zi, in functie de recomandarile
profesorului dumneavoastra de sport. Intinderile balistice (sariturile cu intindere) nu sunt
recomandate.
Stretching-ul static este atunci cand un segment al corpului este mentinut intr-o pozitie pentru
o anumita perioada de timp, de obicei cateva secunde la o jumatate de minut, cu repetare.
Stretching-ul dinamic este metoda prin care organismul este in miscare fluida, timp in care se
incerca sa se imbunatateasca flexibilitatea. Intrebati profesorul de sport care din metodele de
flexibilitate sunt adecvate pentru dumneavoastra.
Exercitii fizice pentru echilibru, agilitate si coordonare
Echilibrul, agilitatea si coordonarea sunt importante nu numai in sportul de performanta.
Echilibrul poate fi influentat in mod negativ de procesul de imbatranire. Niciodata nu este
prea devreme pentru a incerca sa imbunatatiti echilibrul si agilitatea pentru a contracara
efectele imbatranirii. In functie de situatia dumneavoastra, nu orice fel de exercitii de
echilibru si agilitate pot fi potrivite. Nivelul "incepator" in exercitiile pentru echilibru include
statul intr-un picior, mersul pe varfuri, mersul pe calcaie, statul in picioare pe varfuri. Nivelul
"mediu" poate include exercitii cu mingea, executarea unor miscari cu ochii inchisi sau
practicarea exercitiilor stand pe un singur picior. Nivelul "avansat" poate include exercitii
complexe cu mingea. Sunt foarte multe exercitii fizice care pot dezvolta echilibrul, agilitatea
si coordonarea - discutati cu profesorul dumneavoastra de sport pentru a stabili nivelul
exercitiilor pentru imbunatatirea echilibrului, agilitatii si echilibrului.
In incheiere dorim sa va reamintim ca exercitiile fizice specializate au foarte multe avantaje
in ceea ce priveste dezvoltarea armoniasa a corpului, imbunatatirea si mentinerea unor
parametri fiziologici.
Dar inainte de toate este necesar sa discutati cu medicul specialist despre starea

dumneavoastra de sanatate si care este nivelul de exercitii fizice pe care le puteti efectua fara
probleme.
Exercitii fizice pentru forta
Exercitiile fizice pentru forta sau rezistenta va pot ajuta in a avea (sau mentine) oasele
puternice, eliminand unele dintre stereotipurile asociate cu imbatranirea, cresc metabolismul,
si contribuie la atingerea sau mentinerea la un nivel mai ridicat a functiilor organismului.
Exercitiile fizice pentru rezistenta includ utilizarea de :

Greutati

Mingi speciale pentru exercitii fizice

Benzi elastice

Diferitele tipuri de exercitii (cum ar fi Pilates sau gimnastica)

Exercitiile pentru forta, in general, ar trebui sa fie efectuatate de doua ori pe saptamana
pentru fiecare grupa musculara majora. Grupele musculare mari care includ mai multe
articulatii, cum ar fi genuflexiunile sau impinsul halterei de la piept, ar trebui sa fie esalonate
pentru a oferi trei sau patru zile de odihna in intre sesiuni. Exercitii care implica grupe
musculare mai mici necesita o zi sau mai putin de o zi de odihna in intre sesiuni.
Antrenamentul de forta se bazeaza pe principiul de supraincarcare. Daca va simtiti ca si cum
muschii nu au fost destul de solicitati, atunci inseamna ca nici nu au fost solicitati. Dar este
cat se poate de important sa discutati cu antrenorul si medicul dumneavoastra pentru a stabili
ce exercitii de rezistenta sunt sigure pentru dumneavoastra si ce greutate sau rezistenta este
necesara pentru a avea rezultate fara a avea si probleme.

Dup rolul jucat n biologia organismelor,

metabolismul este clasificat n:

Metabolism primar sau fundamental, care este implicat direct, esenial

n meninerea vieii organismelor i plantelor.

Metabolism secundar sau lturalnic, care este implicat n

producerea de substane "neeseniale" vieii (de ex., pigmeni,
alcaloizi, antibiotici ageni etc.).

Energia necesar proceselor de biosintez provine n cea mai mare parte din desfacerea
legturilor macroergice ale diferiilor compui. n funcie de capacitatea de producere a
energiei, organismele se mpart n :

autotrofe (greac autos=nsui; trophe=hran) - organisme care i

sintetizeaz substanele organice necesare, prin procesul de
fotosintez i chemosintez.

heterotrofe (greac heteros=diferit; trophe=hran) - organisme

care i asigur hrana folosind diferite substane n descompunere
(saprofite sau parazitnd alte organisme vii (parazite)).

Catabolismul i anabolismul se desfoar printr-o succesiune a numeroase reacii chimice:

hidroliz, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare, esterificare,
condensare, polimerizare.
METABOLISMUL GLUCIDIC
. Glucidele ndeplinesc n organism trei roluri eseniale: energogenetic
(predominant) ,structural (n structura substanelor complexe) i
funcional (exemplu: ribozele acizilor nucleici)
Monozaharidele absorbite din intestin sunt transportate prin vena port la
ficat. Toate monozaharidele sunt transformate n glucoz. Glucoza
constituie forma final de transport i utilizare a glucidelor Din ficat,
glucoza poate urma mai multe ci:
- rspndirea n organism prin intermediul sngelui;
- catabolizarea (oxidarea) anaerob i aerob;
- transformarea n glicogen, form de depozitare a glucidelor n organism;
- transformarea n lipide sau aminoacizi
A. Glucoza sangvin. Aceasta ,mpreun cu cea din alte lichide ale
corpului, are concentraia de 1 g/l i se menine constant. Aceast
constant poart numele
de glicemie *. Cantitatea medie total de glucoz din organism este de
aproximativ 55 g(

B. Catabolizarea glucozei . Se desfoar prin dou mecanisme

:anaerob (glic
oliza) i aerob .
a) Glicoliza * este procesul catabolic care const dintr-o succesiune de
reacii catalizate enzimatic, ce realizeaz transformarea moleculei de
glucoz n dou molecule de acid piruvic i eliberarea a dou molecule de
ATP. n glicoliza muscular rezult acid lactic, care este transformat n
faza de refacere n acid piruvic. Glicoliza poate porni de la glucoz sau de
la acid piruvic. n ultimul caz este necesar n prealabil glicogenoliza,
proces de eliberare a glucozei din depozitele de glicogen (fig. 14. 1).
b) Degradarea aerob continu procesele oxidative anaerobe i se
desfoar n mitocondrii. Degradarea aerob determin ,ntr-oprim
faz, transformarea acidului piruvic n acetil coenzima A.
Acetil Co A ptrunde n ciclul Krebs* unde, printr-un ir de procese
oxidoreductoare, se realizeaz oxidarea complet. Rezult: dou
molecule de
Co A, H+, care dup ce parcurge lanul respirator,
mpreun cu O2 formeaz H2O i 38 de molecule de ATP.
CO 2 ,pentru fiecare molecul de acetil

C .Glicogenogeneza* este procesul anabolic de polimerizare a glucozei

n glicogen, forma de depozitare a glucidelor n ficat i muchi (tab. 32.).
Procesele de glicogenogenez i glicogenoliz sunt compensatorii i
asigur valoarea constant a glicemiei. Cele dou procese prezint o mare
mobilitate datorit faptului c glicogenul nu face parte din structura
celular.
,

Glucoza existent n diferite lichide ale organismului uman.s

LICHIDELE CORPULUI

Snge

Lichid
interstiial

Limf

Lichid
intracelular

Total

CANTITATEA MEDIE DE
LICHID

5l

11, 5 l

3, 5 l

35 l

55 l

CONCENTRAIA
GLUCOZEI

1 g/l

1 g/l

1 g/ l

1 g/l

CANTITATEA DE
GLUCOZ

5g

11, 5 g

11, 5 g

35 g

55 g

ORGANUL

%DIN MASA ORGANULUI

TOTAL

Ficat

5 8 %

350

Muchi

1 3 %

400 g

Alte esuturi

Cantiti mici

D. Gluconeogeneza este sinteza glucozei din aminoacizi sau din lipide.

60 %dintre aminoacizii coninui i proteinele tisulare pot fi convertii n
acid piruvic i, urmnd calea invers glicolizei, pot da natere glucozei.
Aceai cale este urmat i de glicerolul rezultat n urma hidrolizei lipidelor.
Iniial ,acizi grai sunt convertii n acetil coenzima Ai apoi n glucide.
Dac sinteza are ca final producerea de glicogen, se numete
glicogenoneogenez.
METABOLISMUL LIPIDIC
Lipidele ndeplinesc urmtoarele roluri:
- structural, intrnd n structura biomembranelor, unde asigur
permeabilitatea selectiv;
- energetic, prin eliberarea unei mari cantiti de energie;
- funcional ,prin hormonii steroizi de natur lipidic;
- metabolic, prin procesele permanente de lipogenez* i lipoliz*. n
urma digestiei rezult glicerol i acizi grai. Glicerolul i acizii grai cu
lan scurt de atomi de carbon (C) ajung la ficat prin vena port. Acizii
grai cu lan lung de carbon sunt absorbii n vasele limfatice, dup
resinteza trigliceridelor sub form de chilomicroni*.
n circuitul sangvin, chilomicronii sunt descompui, iar trigliceridele sunt
hidrolizate n decurs de 1- 2 ore de la formare. n ficat ajung, sub form
de glicerol, i acizi grai care pot urma mai multe ci (fig. 14. 1)
1 1. Lipidele de circulaie. Acestea sunt constituite din trigliceridele de
absorie,din acizii grai rezultai n urma hidrolizei trigliceridelor de
rezerv i din alte substane de natur lipidic (tab 33).
2 2. Formarea depozitelor adipoase. Se realizeaz din lipide circulante
sub aciunea lipazelor. Adipocitele pot depozita trigliceride n cantiti de
80 95 % din volumul lor. esutul adipos este rspndit subcutant,
retroperitoneal, n pericard ,n ficat etc. El reprezint 20 % din greutatea
corporal (aproximativ 15 kg la 75 kg greutate corporal ).

3 3. Catabolizarea lipidelor. Trigliceridele din depozitele adipoase,

utilizate ca substrat energetic, sunt hidrolizate n glicerol i acizi grai
Glicerolul se cupleaz cu cile metabolice ale glucidelor (gluconeogenez
sau catalizare oxidativ), prin intermediul acidului piruvic.
Acizii grai sunt degradai prin oxidare pn la acetil CoA numai n
micondrii. Acetil CoA poate ptrunde n ciclul Krebs, genernd CO 2,H2O i
ATP.; poate genera acizi grai sau poate participa la procesul de
gluconeogenez (fig.14. 1)
Randamentul energetic al degradrii acizilor grai este mai ridicat de cel
glucidic
METABOLISMUL PROTIDIC
Din cei 20 de aminoacizi care intr n structura substanelor proteice, o
parte pot fi sintetizai de organismul uman. Acetia se numesc
aminoacizi neeseniali. Ceilali nu pot fi sintetizai n organism, deci
provin numai din alimente. Acetia poart numele de aminoacizi
eseniali.
Aminoacizii rezultai n urma digestiei substanelor proteice sunt preluai
n mare parte de ctre sngele venei porte i n mic msur de limf. n
snge ,ei se altur aminoacizilor neeseniali. De aici pot urma dou ci:
s rmn ca aminoacizi circulani n plasma sangvin, sau s ptrund
prin difuziune ori prin transport activ n celule 1. Aminoacizi circulani.
Ei reprezint puntea de legtur ntre cile metabolice ale substanelor
protidice. Concentraia lor plasmatic este 35- 65 g /dl. Fiecare
aminoacid prezint limite constante. Aminoacizii plasmatici sunt utilizai
pentru sinteza unor proteine structurale i funcionale sau ca material
energetic. ntre aminoacizii plasmatici i proteinele tisulare exist un
echilibru dinamic. (fig 14. )
1.Procese metabolice la nivel celular.
a)Biosinteza proteinelor specifice se realizeaz la nivelul ribozomilor
prin cuplarea aminoacizilor (prin legturi peptidice ) n ordinea stabilit de
gena structural existent nAND, corespunztoare proteinei respective.
Codul coninut de gen este transcris de ARN mesager ,care migreaz n
citoplasm, la ribozomi, unde are loc cuplarea aminoacizilor. Proteinele
sintetizate pot fi: structurale (structuri celulare de rezisten, elastice ) i
funcionale (enzime, hormoni, albumine, globuline, fibrinogen etc. )