FORŢA – este calitatea cu ajutorul căreia se învinge starea de inerţie a propriului corp sau a unui obiect

aflat în stare de repaos sau de mişcare.

Organul funcţional este compus din unităţi neuro-musculare care la rândul lor sunt compuse dintr-
o celulă nervoasă şi din fibre musculare.
FORME DE MANIFESTARE
Forţa generală reprezintă capacitatea de ansamblu a organismului de a învinge diferite rezistenţe
pe baza contracţiei principalelor grupe musculare.
Forţa specifică este forţa anumitor grupe musculare ce însoţeşte şi caracterizează mişcările
specifice dintr-o ramură de sport.
După caracterul contracţiei musculare, se desprind următoarele forme ale forţei:
- forţa statică – rezultatul unor contracţii care nu modifică lungimea muşchilor (izometrice);
- forţa dinamică – rezultatul unor contracţii care măresc sau micşorează lungimea muşchilor;
- forţa explozivă – calitatea sistemului neuro-muscular de a învinge rezistenţa cu viteză de contracţie
mărită. Forţa explozivă îmbinată cu viteza şi îndemânarea conduc la o calitate motrica derivată din ele
numită detentă.
REZISTENŢA
Capacitatea organismului de a face faţă oboselii, calitate ce permite omului să efectueze anumite
eforturi timp îndelungat. Factorul care limitează posibilitatea de a continua efortul este oboseala. Un
individ este considerat mai rezistent cu cât el oboseşte mai târziu, precum şi cu cât continuă activitatea mai
mult timp, dar oboseala nu este numai un factor limitativ, ci şi unul trofic. Aceasta înseamnă că, încercând
să învingem oboseala care apare în efectuarea eforturilor, favorizăm dezvoltarea rezistenţei.
FORMELE DE MANIFESTARE
Rezistenţa generala este dată de capacitatea organismului de a efectua eforturi variate de
intensitate moderată, un timp mai îndelungat. Ea are la bază posibilităţile aerobe ale organismului,
servind ca bază pentru dezvoltarea calităţilor motrice.
REZISTENŢA SPECIFICĂ
Este dată de capacitatea de a învinge oboseala, provocată de efectuarea acţiunilor caracteristice
anumitor ramuri de sport sau a altor activităţi. Ea se manifestă foarte variat în funcţie de natura efortului
şi în corelaţie cu celelalte calităţi motrice.
Rezistenţa este cea mai perfectibilă calitate motrică deoarece ea se poate dezvolta de la vârsta cea
mai fragedă.
Dezvoltarea rezistenţei generale şi a celei specifice se realizează pe seama raportului dintre durata
şi intensitatea efortului, raport invers proporţional. În dezvoltarea rezistenţei mai prezintă importanţă
tempo-ul şi sarcina suplimentară adăugată exerciţiului. Tempourile scăzute favorizează dezvoltarea
rezistenţei de bază, în timp ce cele mai ridicate contribuie la îmbunătăţirea rezistenţei în regim de viteză.
Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei:
-  alergare pe teren variat;
-  alergare pe teren plat cu intensitate variabilă;
-  pase de pe loc si din deplasare (în 2 -3 jucători, în triunghi, în pătrat), cu număr mare de repetări;
-   deplasări în poziţie fundamentală de apărător, urmate de pase şi aruncări la poartă;
-   deplasări în poziţie fundamentală de apărător, pase din alergare, aruncare la poartă şi repliere la locul
de plecare;
-   aruncări succesive la poartă precedate de alte acţiuni  specifice: deplasări în poziţie fundamentală,
sprinturi scurte, pase în doi;
-   exerciţii complexe de circulaţie a jucătorilor;
-   200 m alergare usoară + 100 m mers + 200 m alergare usoară: 8'-10';
-   jocul "cine ţine mingea mai mult" reprize de 2'-3' ;
Exerciţii pentru dezvoltarea forţei:
-         din culcat dorsal, ridicarea trunchiului la verticală de 10-15 ori;
-         din culcat dorsal, ridicarea picioarelor  la verticală de 10-15 ori;
-         din culcat dorsal, ridicarea si menţinerea picioarelor  la 45 grade;
-         deplasarea cu pas săltat;
-         deplasarea cu pas sărit;
-         deplasări cu pas săltat legat cu pas sărit;
-         deplasări în poziţie fundamentală în toate direcţiile;
-         tracţiuni cu benzi elastice, cu extensoare;
-         atârnat la scara fixa, ridicarea şi coborârea genunchilor;
-         deplasări  peste obstacole, imitând mişcarea de aruncare;
-         sărituri succesive pe un picior şi pe două picioare, pe trepte şi la banca de gimnastică;
-         sărituri în adâncime de pe ladă;
-         aruncări la poarta de la distanţă mare, cu trecere  peste banca de gimnastică;
-         aruncări la poarta de la distanţă mare, cu bătaie pe banca de gimnastică şi aterizare în partea opusă;
-         aruncarea la poartă de la distantă mare, cu trecere peste o frânghie asezată la înalţimi diferite.