Exerciţii pentru formarea deprinderile motrice de bază

Deprinderile motrice de bază - poartă această denumire deoarece ele se

regăsesc în comportamentul motric zilnic al individului, desfăşurate în diverse
activităţi: în locomoţie, la locul de muncă, activităţi gospodăreşti, agrement.
La vârsta preşcolară copiii dispun de o uimitoare energie, care trebuie canalizată în
scopul dezvoltării normale şi armonioase. Dorinţa lor de mişcare care trebuie privită
ca mijloc, un instrument în mâna educatoarelor, în vederea formării şi dezvoltării
copiilor.
Rolul grădiniţei este de a corecta deprinderile motrice dobândite anterior
vârstei preşcolare şi de a forma altele noi în cadrul procesului instructiv-educativ de
aici.
Fiecare deprindere are un conţinut exprimat prin mişcările ce o alcătuiesc,
segmentele şi grupele musculare care contribuie la efectuarea ei, nivelul angajării
funcţionale şi gradul de solicitare a proceselor psihice. Deprinderile pot fi mai simple
sau mai complexe, de aceea alegerea lor în procesul de învăţare trebuie să ţină seama
de nivelul de dezvoltare al copilului, atât fizic cât şi psihic.
Mersul- este cea mai importantă şi cea mai frecventă deprindere motrică pe
care şi-o formează copilul. Educatoarea are rolul de a forma un mers corect şi estetic,
de a îmbunatăţii coordonarea diferitelor segmente ale corpului, eliminând eventualele
greşeli sau mişcări de prisos.
Formele de mers se exersează de obicei în etapa pregătitoare, în etapa
pregătirii organismului pentru efort.
Regulile unui mers corect:
 Păstrarea poziţei corecte a corpului-corp drept, cu pieptul scos înainte şi
umerii traşi înapoi, capul drept, privirea înainte;
 Contactul cu solul se realizează cu vârful piciorului, pasul este ferm,
coordonat cu mişcarea braţelor( braţ şi picior opus), făra a fi târâte picioarele.
 Braţele se mişcă liber pe lângă corp înainte –înapoi, coordonat cu
picioarele( braţ şi picior opus), în ritmul mersului.
 Respiraţie normală, pe nas. .( Antonovici,S.,2010 pag.23-24)
Alergarea- este o deprindere motrică naturală, foarte prezentă în activitatea
zilnică a copilului. Are o deosebită importanţă în viaţa copilului. atât în dezvoltarea lui
fizică cât şi psihică, contribuind la întărirea sănătăţii, la dezvoltarea calităţilor motrice,
precum şi a celor morale.
Regulile unei alergări corecte:
 Corpul uşor înclinat înainte;
 Contactul cu solul se realizează în mai multe etape:
1. Pe unul din picioare (unilateral)
2. Faza de zbor când corpul nu mai are contact cu solul
3. Aterizarea pe celalalt picior (unilateral)
Primul contact se realizează cu laba piciorului, în special la alergare de viteză.
La alergarea uşoară se realizează o rulare a tălpii dinspre călcâi spre vârf.
Înaintarea se realizează prin împingerea corpului înainte în timpul alterării
fazelor de sprijin unilateral cu cele de zbor.
 Braţele îndoite din coate se mişcă liber înainte şi înapoi, coordonate cu cadenţa
paşilor, pumii fiind uşor îndoiţi.
Respiraţia se face de regulă pe nas, doar la eforturi mari copilul poate avea uşor
gura deschisă,,pentru o suplimentare necesară de oxigen. (Antonovici,S.,2010 pag.31)
Săritura- reprezintă deprinderea motrică naturală, foarte prezentă în
activitatea zilnică a copilului şi are un rol important în dezvoltarea fizică a
preşcolarului: întărirea musculaturii picioarelor, a ligamentelor şi articulaţiilor, la
dezvoltarea forţei în picioare.
Prin săritura înţelegem desprinderea bruscă de la sol şi ridicarea corpului în
aer, pentru scurt timp, prin deplasarea în înalţime sau lungime, urmată de revenirea
pe loc sau trecerea peste un obstacol.
Regulile unei sărituri corecte:
Săritura presupune parcurgerea mai multor etape:
Elanul- este prima etapă a unei sărituri şi reprezintă mişcările prin care se asigură
obţinerea vitezei de realizare a săriturii, executată în direcţia de sărit. Trebuie să fie
rapid şi energic.
Bătaia- este acţiunea prin care piciorul ( sau amble picioare) împinge corpul în sus,
prin întinderea articulaţiilor. Se realizează o desprindere de sol. Bătaia trebuie să fie
puternică.
Zborul- este faza când corpul se află propulsat în aer.
Aterizarea- reprezintă faza când corpul reia contactul cu pământul. Orice aterizare
trebuie să fie elastic, realizându-se prin flexarea gleznelor, genunchilor şi şoldurilor.
( Antonovici,S.,2010 pag.39)
Rostogolirea, aruncarea şi prinderea mingii- sunt deprinderi motrice
de bază, natural, fiind des întâlnite în viaţa obişnuită şi constituie elemente
importante în dezvoltarea îndemânării şi îmbunătăţirea percepţiei spaţiale( aprecierea
direcţiei şi distanţei).( Antonovici,S.,2010 ,pag.45-46)
Regulile unei aruncări şi prinderi corecte:
În prima etapă copilul trebuie obişnuit cu obiectul şi mai ales cu modalitatea
de prindere şi ţinere a obiectului( prize la obiect).
 Mingile trebuie să aibă o dimensiune adoptată mâinilor copiilor.
Deprinderea se poate învăţa şi cu ajutorul altor obiecte: conuri de brad,
săculeţi umpluţi cu diferite material, bulgări de zăpadă.
 Executarea aruncării se face cu ambele mâini pentru a se dezvolta armonios
întreg corpul;
 Aruncarea se execută prin angajarea întregului corp( braţ, trunchi, picioare),
făra însa a fi rigizi sau contractaţi;
 Poziţia picioarelor în timpul execuţiei rostogolirii sau aruncării trebuie să
fie cu tălpile paralele şi depărtate la lăţimea umerilor, genunchii uşor
flexaţi, trunchiul înclinat înainte, braţele în faţă.