desfăşoară la două porţi şi care îmbină în mod armonios deprinderile motrice de bază (alergare, săritura, prinderea, aruncarea) cu cele specifice (schimbări de direcţie, fente, plonjoane, etc.) în cadrul unor structuri tehnico-tactice de atac şi apărare, conform sistemelor de joc, cu scopul marcării golului în poarta adversă. Scurt istoric - 1892 – în Cehoslovacia apare un joc asemănător handbalului în 7, numit hazena - 1898 - în Danemarca se practica în școli un joc asemănător handbalului în 7, numit handbold - 1909 - în Ucraina se organiza un joc asemănător handbalului în 7 - 1915 – în Germania se îmbină mai multe jocuri cu mingea într-unul singur, numit torball, practicat iarna, în săli - 1919 – un profesor din Berlin a îmbunătățit regulamentul de torball, l-a organizat pe terenul de fotbal și l-a denumit handbal; se juca în 11, a fost preluat și de alte țări, fiind practicat tot mai mult - 1922 – se organizează primul joc de handbal între două echipe şcolare la Sibiu - 1928 – se tipăreşte primul regulament internaţional de joc; în România se organizează competiţii între echipe de școlari - 1931 – C.I.O. aprobă înscrierea handbalului în 11 la JO, iar în România se organizează primele campionate pe localitate - 1935 - în România se organizează primul meci internațional în compania unei echipe din Munchen - 1936 – la JO de la Berlin este introdus handbalul în 11, la care participă și România - se organizează primul CM de handbal în sală - 1950 – se înființează divizia A de handbal masculin - 1955 - se înființează divizia A de handbal feminin - 1956 – echipa feminină de handbal în 11 cucerește primul titlu mondial - 1958 – prima participare a echipei masculine la CM - 1961 – echipa masculină de handbal în 7 cucerește primul titlu mondial (la fel în 1964, 1970, 1974) - 1966 – se organizează ultimul CM de handbal în 11, iar din acest moment se vorbește doar de handbal în 7 - 1972 – handbalul în 7 este prezent pt prima dată la JO de la Munchen, unde România obține medalia de bronz (la fel și la JO de la Moscova, 1980) - 2005 - echipa feminină a României devine vicecampioană Structuri organizatorice internaţionale şi naţionale Federaţia Internaţională de Handbal (FIH) s-a înființat la 11 Iulie 1947și este alcătuită din federațiile naționale recunoscute oficial Federaţii continentale recunoscute: - Federaţia Asiatică de Handbal - Confederaţia Africană de Handbal - Federaţia Europeană de Handbal - Federaţia Pan-Americană de Handbal - Federaţia de Handbal din Oceania Federaţia Europeană de Handbal (EHF) face parte din FIH, are ca scop promovarea handbalului în Europa, sediul se află la Viena. Federaţia Română de Handbal (FRH) – 1 aprilie 1936 Este afiliată la EHF și FIH, constituită prin asocierea cluburilor de handbal, a CSS-urilor cu secţii de handbal, a asociaţiilor judeţene şi a altor structuri handbalistice. FRH are ca scop organizarea, conducerea, dezvoltarea şi controlul activităţii handbalistice pe întreg teritoriul României, pregătirea, organizarea, asigurarea logistică şi participarea loturilor naţionale în competiţiile internaţionale. Figuri marcante - Steluța Lazăr, Simona Gogârlă, Carmen Amariei, Luminița Huțupan, Narcisa Lecușan, Cristina Neagu, etc. - Cristian Gațu, Vasile Stângă, Cornel Oțelea, Maricel Voinea, Radu Voina, etc. Descrierea tehnică-tactică-fizică Tehnica jocului de handbal reuneşte: Tehnica fără minge: - poziţia fundamentală, utilizată atât în atac, cât și în apărare; - deplasarea în teren: alergări cu întoarceri, opriri bruște, schimbări de direcție, deplasări cu pași adăugați; - tehnica portarului, cuprinde: - poziţia fundamentală, asemănătoare cu cea a apărătorilor; - deplasarea în poartă, cu paşi adăugaţi; - prinderea mingii; - respingerea mingii ca mâna sau piciorul; - plonjonul; - mişcări înşelătoare; - degajarea mingii. TEHNICA ÎN JOCUL CU MINGEA - prinderea mingii - pasarea mingii - aruncarea la poartă - driblingul - mişcări înşelătoare (fente) TACTICA ÎN ATAC specifică jocului de handbal, se desfăşoară pe parcursul a 4 faze: - faza I – contraatacul - faza a II-a – contraatacul susţinut - faza a III-a - organizarea - faza a IV-a – jocul în sistem FAZA I – CONTRAATACUL - direct - cu intermediar FAZA II – CONTRAATACUL SUSȚINUT - de toată echipa FAZA III – ORGANIZAREA presupune: - circulaţia mingii în sistemul cu un pivot; - circulaţia mingii în sistemul cu doi pivoţi. FAZA IV - JOCUL DE ATAC ÎN SISTEM presupune: - pasarea mingii: în pătrundere succesivă, pasa peste semicerc, pasele de angajare a jucătorilor de semicerc - aruncări la poartă: de la semicerc sau de la distanţă - fentele (mişcări înşelătoare) - demarcajul – direct sau indirect - paşii pivotului - combinaţii tactice de bază - paravanul - blocajul și plecarea din blocaj - acţiuni tactice la faze fixe: aruncarea de la 9 şi 7 metri - circulaţii de minge şi de jucători - învăluirea În cadrul fazei a IV-a, sistemele de atac pot fi aplicare în două forme: - atacul poziţional - atacul în circulaţie Sisteme de joc în atac: - sistemul de atac cu un pivot - sistemul de atac cu doi pivoţi - atacul diferitelor sisteme de apărare TACTICA ÎN APĂRARE Se desfăşoară pe parcursul a 4 faze: - faza I – replierea - faza a II- a – zona temporară - faza a III- a – organizarea - faza a IV- a - jocul de apărare în sistem
FAZA I - REPLIEREA presupune:
- oprirea contraatacului - marcajul adversarului - scoaterea mingii din dribling FAZA a II-a – ZONA TEMPORARĂ se realizează în 2 variante: - dintr-un număr redus de jucători; - din 6 jucători, dar care, din criză de timp, nu şi-au ocupat posturile în dispozitivul de apărare.
FAZA a III-a – ORGANIZAREA presupune
revenirea jucătorilor pe posturile lor de bază, se poate realiza în 2 variante: - în timpul acţiunilor de apărare (în plină activitate defensivă); - la întreruperea jocului de către arbitru. FAZA a IV-a - JOCUL DE APĂRARE ÎN SISTEM presupune utilizarea următoarelor elemente şi procedee tehnice: - poziţia fundamentală, specifică jocului de apărare; - deplasarea în teren; - scoaterea mingii de la adversar; - blocarea aruncărilor la poartă. În cadrul jocului de apărare în sistem, distingem: acţiuni tactice individuale şi colective. Tactica individuală vizează: - atacarea adversarului cu mingea; - retragerea pe semicerc; - mişcarea de translaţie a apărătorului; - închiderea pătrunderii; - marcarea adversarului; - acoperirea braţului de aruncare. Tactica colectivă presupune: - repartizarea adversarilor; - preluarea, predarea şi schimbul de oameni în apărare; - alunecarea; - zidul de apărare al aruncărilor de la 9 metri; - aşezarea jucătorilor la aruncările de pedeapsă. Forme de joc în apărare: - apărarea pe zonă; - apărarea om la om; - combinată. SISTEM COMPETIŢIONAL FIH răspunde de : JO, CM, calificări pentru CM, Cupe Mondiale EHF organizează CE, CE de Tineret, CE de Juniori, CL, Cupa EHF, calificări pentru Cupe Mondiale şi JO, competiţii de mini-handbal şi beach-handbal. FRH răspunde de: Liga Naţională, Campionatul Naţional Divizia A, Divizia B, Campionatul Naţional Juniori I, II, III, Cupa României Terenul de joc are forma unui dreptunghi cu L de 40 m și l de 20m, care cuprinde 2 spații de poartă și câmpul de joc. -poarta măsoară 2 m înălțime și 3 m lățime; este prevăzută cu o plasă adițională, astfel încât mingea să nu iasă imediat afară. -linia de aruncare liberă (9m) este o linie întreruptă, trasată la 3 m spre câmpul de joc. -linia de 7 m are o L de 1m, este trasată la o distanță de 7 m de linia porții. Timpul de joc este de 60 minute (2X30 minute), cu 10 minute pauză între reprize (pentru sportivii de peste 16 ani) Mingea – din piele sau material sintetic, suprafața ei nu trebuie să fie lucioasă sau alunecoasă Echipa este formată din 14 jucători în raportul de joc. Aruncarea de începere - de aceasta beneficiază echipa care câștigă tragerea la sorți și a ales mingea; - se execută din centrul terenului de joc, în orice direcție, în maximum 3 secunde după fluierul arbitrului; ceilalți jucători nu pot depăși linia de mijloc înainte de executarea aruncării. Jucarea mingii - jucătorilor le este permis să arunce, să prindă, să oprească, să împingă, să lovească sau să boxeze mingea, folosind mâinile, brațele, capul, trunchiul, coapsele și genunchii; - jucătorii pot ține mingea maximum 3 secunde, chiar dacă stă pe sol; - jucătorii se pot deplasa maximum 3 pași cu mingea în mână; - de îndată ce mingea a fost prinsă, ea trebuie jucată după maximum 3 pași, respectiv 3 secunde. Spațiul de poartă – aparține portarului; jucătorii de câmp nu au voie să atingă mingea care stă, se rostogolește sau este ținută de portar în spațiul de poartă. Portarului îi este permis: - să atingă mingea cu orice parte a corpului în interiorul spațiului de poartă; -să se deplaseze fără restricții în spațiul de poartă; - să părăsească fără minge spațiul de poartă și să participe la joc în câmpul de joc; - să părăsească spațiul de poartă cu mingea care nu este sub control și apoi să continue să o joace Marcarea unui gol – se consideră gol marcat dacă mingea depășește în totalitate linia de poartă. Aruncarea de la margine - când mingea depășește în totalitate linia de margine sau în cazul cornerului; adversarii nu au voie să se apropie la mai mult de 3 m de executant. Aruncarea de la poartă se acordă atunci când mingea depășește în totalitate linia de poartă exterioară.