Discipline sportive

practicate – Handbal
 Definiţia disciplinei

Handbalul este un joc sportiv care se

desfăşoară la două porţi şi care îmbină în mod
armonios deprinderile motrice de bază (alergare,
săritura, prinderea, aruncarea) cu cele specifice
(schimbări de direcţie, fente, plonjoane, etc.) în
cadrul unor structuri tehnico-tactice de atac şi
apărare, conform sistemelor de joc, cu scopul
marcării golului în poarta adversă.
 Scurt istoric
- 1892 – în Cehoslovacia apare un joc asemănător
handbalului în 7, numit hazena
- 1898 - în Danemarca se practica în școli un joc
asemănător handbalului în 7, numit handbold
- 1909 - în Ucraina se organiza un joc asemănător
handbalului în 7
- 1915 – în Germania se îmbină mai multe jocuri cu
mingea într-unul singur, numit torball, practicat iarna, în
săli
- 1919 – un profesor din Berlin a îmbunătățit regulamentul
de torball, l-a organizat pe terenul de fotbal și l-a denumit
handbal; se juca în 11, a fost preluat și de alte țări, fiind
practicat tot mai mult
- 1922 – se organizează primul joc de handbal între două
echipe şcolare la Sibiu
- 1928 – se tipăreşte primul regulament internaţional de
joc; în România se organizează competiţii între echipe de
școlari
- 1931 – C.I.O. aprobă înscrierea handbalului în 11 la JO,
iar în România se organizează primele campionate pe
localitate
- 1935 - în România se organizează primul meci
internațional în compania unei echipe din Munchen
- 1936 – la JO de la Berlin este introdus handbalul în 11,
la care participă și România
- se organizează primul CM de handbal în sală
- 1950 – se înființează divizia A de handbal masculin
- 1955 - se înființează divizia A de handbal feminin
- 1956 – echipa feminină de handbal în 11 cucerește
primul titlu mondial
- 1958 – prima participare a echipei masculine la CM
- 1961 – echipa masculină de handbal în 7 cucerește
primul titlu mondial (la fel în 1964, 1970, 1974)
- 1966 – se organizează ultimul CM de handbal în 11, iar
din acest moment se vorbește doar de handbal în 7
- 1972 – handbalul în 7 este prezent pt prima dată la JO de
la Munchen, unde România obține medalia de bronz (la fel
și la JO de la Moscova, 1980)
- 2005 - echipa feminină a României devine vicecampioană
 Structuri organizatorice internaţionale şi
naţionale
Federaţia Internaţională de Handbal (FIH) s-a
înființat la 11 Iulie 1947și este alcătuită din federațiile
naționale recunoscute oficial
Federaţii continentale recunoscute:
- Federaţia Asiatică de Handbal
- Confederaţia Africană de Handbal
- Federaţia Europeană de Handbal
- Federaţia Pan-Americană de Handbal
- Federaţia de Handbal din Oceania
 Federaţia Europeană de Handbal (EHF) face parte
din FIH, are ca scop promovarea handbalului în Europa,
sediul se află la Viena.
Federaţia Română de Handbal (FRH) – 1 aprilie 1936
Este afiliată la EHF și FIH, constituită prin
asocierea cluburilor de handbal, a CSS-urilor cu secţii de
handbal, a asociaţiilor judeţene şi a altor structuri
handbalistice.
FRH are ca scop organizarea, conducerea,
dezvoltarea şi controlul activităţii handbalistice pe întreg
teritoriul României, pregătirea, organizarea, asigurarea
logistică şi participarea loturilor naţionale în competiţiile
internaţionale.
 Figuri marcante
- Steluța Lazăr, Simona Gogârlă, Carmen Amariei,
Luminița Huțupan, Narcisa Lecușan, Cristina Neagu, etc.
- Cristian Gațu, Vasile Stângă, Cornel Oțelea, Maricel
Voinea, Radu Voina, etc.
Descrierea tehnică-tactică-fizică
Tehnica jocului de handbal reuneşte:
Tehnica fără minge:
- poziţia fundamentală, utilizată atât în atac, cât și în
apărare;
- deplasarea în teren: alergări cu întoarceri, opriri bruște,
schimbări de direcție, deplasări cu pași adăugați;
- tehnica portarului, cuprinde:
- poziţia fundamentală, asemănătoare cu cea a
apărătorilor;
- deplasarea în poartă, cu paşi adăugaţi;
- prinderea mingii;
- respingerea mingii ca mâna sau piciorul;
- plonjonul;
- mişcări înşelătoare;
- degajarea mingii.
 TEHNICA ÎN JOCUL CU MINGEA
- prinderea mingii
- pasarea mingii
- aruncarea la poartă
- driblingul
- mişcări înşelătoare (fente)
TACTICA ÎN ATAC specifică jocului de handbal,
se desfăşoară pe parcursul a 4 faze:
- faza I – contraatacul
- faza a II-a – contraatacul susţinut
- faza a III-a - organizarea
- faza a IV-a – jocul în sistem
 FAZA I – CONTRAATACUL
- direct
- cu intermediar
FAZA II – CONTRAATACUL SUSȚINUT
- de toată echipa
FAZA III – ORGANIZAREA presupune:
- circulaţia mingii în sistemul cu un pivot;
- circulaţia mingii în sistemul cu doi pivoţi.
 FAZA IV - JOCUL DE ATAC ÎN SISTEM presupune:
- pasarea mingii: în pătrundere succesivă, pasa peste semicerc,
pasele de angajare a jucătorilor de semicerc
- aruncări la poartă: de la semicerc sau de la distanţă
- fentele (mişcări înşelătoare)
- demarcajul – direct sau indirect
- paşii pivotului
- combinaţii tactice de bază
- paravanul
- blocajul și plecarea din blocaj
- acţiuni tactice la faze fixe: aruncarea de la 9 şi 7 metri
- circulaţii de minge şi de jucători
- învăluirea
 În cadrul fazei a IV-a, sistemele de atac pot fi
aplicare în două forme:
- atacul poziţional
- atacul în circulaţie
Sisteme de joc în atac:
- sistemul de atac cu un pivot
- sistemul de atac cu doi pivoţi
- atacul diferitelor sisteme de apărare
 TACTICA ÎN APĂRARE
Se desfăşoară pe parcursul a 4 faze:
- faza I – replierea
- faza a II- a – zona temporară
- faza a III- a – organizarea
- faza a IV- a - jocul de apărare în sistem

FAZA I - REPLIEREA presupune:

- oprirea contraatacului
- marcajul adversarului
- scoaterea mingii din dribling
 FAZA a II-a – ZONA TEMPORARĂ se
realizează în 2 variante:
- dintr-un număr redus de jucători;
- din 6 jucători, dar care, din criză de timp, nu şi-au
ocupat posturile în dispozitivul de apărare.

FAZA a III-a – ORGANIZAREA presupune

revenirea jucătorilor pe posturile lor de bază, se poate
realiza în 2 variante:
- în timpul acţiunilor de apărare (în plină activitate
defensivă);
- la întreruperea jocului de către arbitru.
 FAZA a IV-a - JOCUL DE APĂRARE ÎN
SISTEM presupune utilizarea următoarelor elemente şi
procedee tehnice:
- poziţia fundamentală, specifică jocului de apărare;
- deplasarea în teren;
- scoaterea mingii de la adversar;
- blocarea aruncărilor la poartă.
 În cadrul jocului de apărare în sistem, distingem: acţiuni
tactice individuale şi colective.
Tactica individuală vizează:
- atacarea adversarului cu mingea;
- retragerea pe semicerc;
- mişcarea de translaţie a apărătorului;
- închiderea pătrunderii;
- marcarea adversarului;
- acoperirea braţului de aruncare.
Tactica colectivă presupune:
- repartizarea adversarilor;
- preluarea, predarea şi schimbul de oameni în apărare;
- alunecarea;
- zidul de apărare al aruncărilor de la 9 metri;
- aşezarea jucătorilor la aruncările de pedeapsă.
 Forme de joc în apărare:
- apărarea pe zonă;
- apărarea om la om;
- combinată.
SISTEM COMPETIŢIONAL
FIH răspunde de : JO, CM, calificări pentru CM,
Cupe Mondiale
EHF organizează CE, CE de Tineret, CE de Juniori,
CL, Cupa EHF, calificări pentru Cupe Mondiale şi JO,
competiţii de mini-handbal şi beach-handbal.
FRH răspunde de: Liga Naţională, Campionatul
Naţional Divizia A, Divizia B, Campionatul Naţional
Juniori I, II, III, Cupa României
 Terenul de joc are forma unui
dreptunghi cu L de 40 m și l de 20m, care
cuprinde 2 spații de poartă și câmpul de joc.
-poarta măsoară 2 m înălțime și 3 m lățime;
este prevăzută cu o plasă adițională, astfel
încât mingea să nu iasă imediat afară.
-linia de aruncare liberă (9m) este o linie
întreruptă, trasată la 3 m spre câmpul de joc.
-linia de 7 m are o L de 1m, este trasată la o
distanță de 7 m de linia porții.
 Timpul de joc este de 60 minute (2X30
minute), cu 10 minute pauză între reprize
(pentru sportivii de peste 16 ani)
Mingea – din piele sau material
sintetic, suprafața ei nu trebuie să fie
lucioasă sau alunecoasă
Echipa este formată din 14 jucători în
raportul de joc.
 Aruncarea de începere
- de aceasta beneficiază echipa care câștigă
tragerea la sorți și a ales mingea;
- se execută din centrul terenului de joc, în
orice direcție, în maximum 3 secunde
după fluierul arbitrului; ceilalți jucători
nu pot depăși linia de mijloc înainte de
executarea aruncării.
 Jucarea mingii
- jucătorilor le este permis să arunce, să prindă, să
oprească, să împingă, să lovească sau să boxeze
mingea, folosind mâinile, brațele, capul, trunchiul,
coapsele și genunchii;
- jucătorii pot ține mingea maximum 3 secunde,
chiar dacă stă pe sol;
- jucătorii se pot deplasa maximum 3 pași cu mingea
în mână;
- de îndată ce mingea a fost prinsă, ea trebuie jucată
după maximum 3 pași, respectiv 3 secunde.
 Spațiul de poartă – aparține portarului;
jucătorii de câmp nu au voie să atingă mingea
care stă, se rostogolește sau este ținută de portar
în spațiul de poartă.
Portarului îi este permis:
- să atingă mingea cu orice parte a corpului în
interiorul spațiului de poartă;
-să se deplaseze fără restricții în spațiul de
poartă;
- să părăsească fără minge spațiul de poartă și să
participe la joc în câmpul de joc;
- să părăsească spațiul de poartă cu mingea care
nu este sub control și apoi să continue să o joace
 Marcarea unui gol – se consideră gol
marcat dacă mingea depășește în totalitate
linia de poartă.
Aruncarea de la margine - când
mingea depășește în totalitate linia de
margine sau în cazul cornerului; adversarii
nu au voie să se apropie la mai mult de 3 m
de executant.
Aruncarea de la poartă se acordă
atunci când mingea depășește în totalitate
linia de poartă exterioară.