Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad

Facultatea de Științe Juridice

Specializare: drept
Anul II, Semestrul II
Disciplină: Educație fizică

Regulamentul de desfășurare al oinei

Puiu Vlad-Alexandru 26/05/2022

1
Cuprins:

1. Introducere

2. Scurt istoric

3. Regulile și desfășurarea jocului de oină

2
 1. Introducere

Oina (sau hoina) este un joc sportiv tradițional românesc, și este considerat sportul
național al României. Jocul de oină era răspândit pe întreg cuprinsul țării, având un număr
mare de denumiri și variante: în Banat i se spunea „lopta mică” sau „pila”, în Transilvania
„de-a lunga” sau „lopta lungă”, în zona Sibiului „fuga”, în Muntenia și în Moldova „hoina” și
apoi oina, în Maramureș „ojerul” sau „oirul”, în Dobrogea „de-a lunga”, în Bucovina „bătute-
păscute” sau „coroana” etc. În unele părți oina se juca și de către fete, sub numele de „oiniță”.

Jocul solicită calități sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în
mișcările de autoapărare față de loviturile mingii, precizie în aruncarea și lovirea mingii cu un
baston sau bâtă).

2. Scurt istoric

Oina este un joc sportiv tradițional românesc, care a fost atestat documentar încă din
1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. A avut o răspândire incredibilă și a fost cunoscut
sub mai multe denumiri, enumerate mai sus.

Oina a căpătat caracter de joc sportiv abia în 500 de ani mai târziu, când Spiru Haret
și-a pus amprenta. El este considerat a fi părintele oinei deoarece, în 1898, a stat la baza
“Reformei învățământului”. A decis atunci practicarea obligatorie în școli, de către toți elevii,
indiferent de vârstă: „Nu mai merge. Tinerimea noastră școlară de azi nu mai e acel tineret
sglobiu, vioiu, rezistent, de pe când eram eu în liceu. În școalele noastre nu mai văd jucându-
se bușita, barul, mingea bătută, mingea la zis și îndeosebi unul din jocurile noastre originale
cele mai frumoase: Oina. Aș dori ca d-voastră să începeți o campanie în această direcțiune
și vă asigur de tot concursul meu. Aș dori ca d-voastră să începeți chiar de pe acu, să
învățați pe elevi să joace acest joc care pune în mișcare tot corpul și desvoltă atât
îndemanarea, vederea, ca și inițiativa proprie...”

În data de 9 mai 1899 s-a ținut primul campionat de oină, la București. Au urmat tot
felul de competiții, precum Cupa Speranțelor, Cupa Regiunilor și Cupa României.

3
 3. Regulile și desfășurarea jocului de oină

Toate aspectele jocului sunt reglementate în mod oficial de FRO (Federația Română
de Oină), inclusiv aspectele celor două variațiuni ale oinei standard (jocul în 11), acestea fiind
jocul în 6, mai mic în dimensiuni și creat specific pentru o sală de sport, și jocul în 8, creat
pentru a fi jucat pe nisip și/sau la plajă.

Jocul de oină se desfășoară pe un teren de preferință acoperit cu gazon, între două

echipe formate din 11 jucători, pe durata a două reprize nelimitate în timp. În prima repriză, o
echipă se află „la bătaie”, iar cealaltă „la prindere”; în repriza a doua rolurile echipelor se
schimbă.

Materialele de joc sunt formate dintr-o minge din piele (cu circumferința de 8 cm) și
un baston din lemn (cu lungimea de 1 m), iar terenul standard are o lungime de 70 m și o
lățime de 32 m pentru seniori, respectiv 58 m și 26 m pentru juniori.

Jocul echipei aflate la bătaie: cei 11 jucători lovesc mingea cu bastonul, o singura
dată, din zona de protecție. Jucătorul primește mingea de la coechipierul său care va urma la
bătaie, acesta îi va servi mingea după preferință, în funcție de tehnica folosită de acesta. În
funcție de distanta la care cade mingea trimisă ca urmare a lovirii ei cu bastonul, echipa aflată
la bătaie poate acumula puncte (1 sau 2 pentru fiecare lovitură). Acesta este singurul mod în
care se pot acumula puncte în această fază a jocului.

După lovirea mingii cu bastonul, jucătorii la bătaie vor trebui să intre în teren, de pe
linia de plecare, individual sau în grupuri de doi jucători, în funcție de tactica echipei. Ei vor
parcurge cele două culoare (de ducere și de întoarcere), încercând să se apere pentru a nu fi
loviți de jucătorii echipei aflate la prindere, aceștia din urmă încercând să-i lovească cu
mingea pentru a obține puncte. Pe un culoar (indiferent că este de ducere sau de întoarcere)
pot intra maxim doi jucători. Pe timpul deplasării prin culoare, jucătorii de la bătaie au voie
să se apere numai cu suprafața palmelor, în cazul lovirii acestora lovitura nu este valabilă.

Repriza se termină când toți cei 11 jucători ai echipei de la bătaie au bătut mingea cu
bastonul și au trecut prin cele două culoare (de ducere și de întoarcere), ieșind din teren peste
linia de scăpare.

4
 Jocul echipei aflate la prindere: Jucătorii echipei care se găsesc la prindere ocupă
în teren cele 9 cercuri și cele două zone. Jucătorul care va acționa în zona de bătaie se
numește fruntaș, iar cel care va acționa în zona de fund se numește fundaș. Cei 9 jucători care
vor sta în cercuri se numesc astfel: cei din cele 6 cercuri exterioare se numesc mărginași, iar
cei din cele 3 cercuri interioare se numesc mijlocași. Mijlocașul 2 (cel din centrul terenului)
este coordonatorul de joc.

Jucătorii echipei la prindere, după ce au recuperat mingea din bătaia unui adversar, o
pasează între ei cu rapiditate pentru a-i pune în dificultate pe adversarii intrați în teren,
încercând să găsească un moment oportun pentru lovirea acestora.

Echipa la prindere obține două puncte pentru fiecare adversar lovit, dacă jucătorul
care a aruncat mingea a avut permanent cel puțin un picior în suprafața sa de joc (cerc sau
zonă). Un jucător poate fi lovit pe orice parte a corpului, cu excepția palmelor, cu acestea
având voie să se apere de lovituri (nu și dosul palmei unde lovitura este considerata valabilă).

În concluzie, jucătorii la bătaie lovesc mingea cu bastonul pentru a o trimite cât mai
departe încercând astfel să obțină puncte, apoi se apără de loviturile adversarilor la trecerea
prin culoare. Jucătorii la prindere recuperează rapid mingea și încearcă să lovească adversarul
pentru a obține puncte. Punctele realizate de fiecare în cele două reprize, la bătaie și la
prindere, se adună. Echipa care face cele mai multe puncte este declarată câștigătoare.

5
Bibliografie:
1. Federația Română de Oină, Reglementări, https://froina.ro/regulamente-de-joc/,
26/05/2022
2. OinăROMÂNIA, Regulile Jocului, https://oina.studentplus.ro/istoric-oina/regulile-
jocului/, 26/05/2022