Oina

ISTORIC
Oina este un joc sportiv practicat intre doua echipe, pe un teren in aer liber.
Jocul solicita o buna viteza de alergare, reflexe in miscarile de autoaparare de
loviturile mingii, precizie in aruncarea si lovirea mingii.
Oina - sau �hoina� cum i se mai spunea - este socotita un joc sportiv national
pentru romani, avand, pe pamantul romanesc, o vechime de cel putin 6 secole, asa
cum mentioneaza cronici si hrisoave care ii subliniaza popularitatea de care se
bucura printre copii si tineri, printre osteni si voievozi.
Asa, de pilda, aflam ca pe timpul lui Vlaicu Voda, adica prin anul 1364, oina se
juca pe plaiurile Tarii Romanesti, ea patrunzand peste tot: in sate, in comune, in
viata oamenilor.
Prin modul de desfasurare a jocului, oina atrage atentia prin unele elemente care
se intalnesc si la alte jocuri sportive din diferite tari, cum ar fi �basse-ball-
ul � american, jocul �paume�, din Franta, �palsepool�-ul finlandez sau
�schlagball�-ul german.
Unii cercetatori apreciaza ca oina are o semnificatie legata de ocupatia de baza a
populatiei de atunci, si anume de pastorit. Se exemplifica cu termeni ca: �bata�,
�baci�, folositi in joc. Alti cercetatori ii gasesc o origine latina atat
cuvantului �oina�, care ar proveni din latinescul �voinum�, cat si altor termeni
specifici jocului.
Oricum, oina se mentine in timp si astfel, in lucrarea �Diaetaetica�, scrisa de
clujeanul Stefan Matyus in 1762, se fac recomandari privind necesitatea
practicarii drumetiilor, a activitatilor atletice, a vaslitului, a jocului de
oina, ca fiind favorabile sanatatii si dezvoltarii fizice.
Mai tirziu, oina patrunde si in scoli, in cadrul educatiei fizice, iar in anul
1899 ministrul invatamantului, Spiru Haret, decide organizarea anuala a
concursurilor scolare de oina.�
In perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial, la noi in tara, punandu-se
accent pe dezvoltarea sportului de masa, oina isi capata locul printre celelalte
sporturi, consolidindu-se organizatoric prin sectii, asociatii si competitii.
Fiind un joc sportiv cu traditie nationala, accesibil tineretului, oina era
prevazuta in programul intrecerilor de vara ale competitiei sportive nationale
�Daciada�.

REGULI DE BAZA
Invatarea jocului de oina presupune mai intai insusirea aruncarii si prinderii
mingii, aruncarii ei cu precizie la diferite distante. Este necesara o buna viteza
in alergare si deprinderea de a aprecia cat mai exact distanta de adversar.
In sfarsit, trebuie sa exersati �bataia� mingii cu bastonul, pentru a ajunge s-o
loviti cu forta si s-o trimiteti cat mai departe, in terenul de joc.Oina se poate
practica de la varsta de 7-8 ani, intre doua echipe alcatuite din cate 11
jucatori.
Jocul este condus de un arbitru principal si de doi arbitri de linie. Prin tragere
la sorti, o echipa va incepe jocul �la bataie�, cealalta �la prindere�.
La fluierul arbitrului, echipa de la bataie incepe jocul, adica un jucator
serveste mingea primului jucator aruncand-o usor in sus, iar acesta trebuie s-o
loveasca cu bastonul pentru a o trimite cat mai departe in terenul de joc,
favorizand astfel coechipierilor ragazul sa fuga prin culoarul de ducere. Cei de
la prindere, daca au prins mingea, o paseaza intre ei, pentru a gasi momentul de a
o arunca si lovi pe unul din jucatorii adversi, care urmaresc cu atentie pasele si
se feresc, se apara cu mainile, de a nu fi loviti cu mingea.
Fiecare lovitura reusita,de atingere a adversarului in orice loc afara de palrne,
se socoteste 2 puncte, in final echipa care intruneste cel mai mare punctaj
castiga jocul. Dar regulamentui jocului prevede detalii privind acordarea
punctelor, ce pot si ce nu pot face jucatorii in teren in timpul partidei, fie ca
sunt la �prindere�,fie ca sunt la �bataie�.�
Important este ca jocul e foarte accesibil, foarte atractiv, dinamic si, prin
elementele sale de tehnica si tactica, satisface gustul copiilor de intrecere. O
partida se desfasoara in doua reprize, cu o pauza de 5 minute intre ele. O repriza
dureaza atat cat jucatorii echipei de la bataie trec toti la �bataia� propriu-zisa
a mingii cu bastonul.
CONDITII MATERIALE�
Terenul pe care se practica oina are dimensiunile de 70 m lungime si 32 m latime.
El este marcat cu linii albe, vizibile, care ii determina zone si culoare, spatiul
de 3/4, careurile si liniile de bataie, de fund si de asteptare.
Mingea de oina are diametrul de 8 cm, greutatea de 180 gr, este confectionata din
piele si umpluta cu par de cal, bou sau porc. Bastonul este din lemn de esenta
tare, lung de circa 1 m, cu un diametru de 3-5-6 cm.
Echipamentul jucatorilor se compune din: pantofi usori de sport, chiloti si maiou
sau tricou de sport.
Minioina, prin regulile sale mai simplificate, va ofera posibilitatea de a juca si
insusi cu mai multa usurinta oina. Cele doua echipe care se intrec sunt formate
din cite 6 jucatori in teren si 2 jucatori de rezerva. O partida se disputa pe
durata a doua seturi. Un set este compus din trecerea unei echipe atat pe la
�bataie� cat si pe la �prindere�. in pauze se pot schimba maximum doi jucatori. La
�bataie� jucatorii se afla in ordinea numerelor de pe tricou, iar cel care bate
mingea si-o va servi singur.
In teren, in timpul jocului se vor afla cel mult 3 jucatori -2 venind de la linia
de plecare si altul de la linia de intoarcere. in rest, regulile de aruncare, de
lovire, de prindere sunt ca in jocul de oina, punctele care se acorda fiecarei
echipe, in cele doua seturi, vor determina rezultatul partidei. Jocul este condus
de 2 arbitri.
Terenul de minioina are dimensiuni mai reduse, jucatorii avand o asezare in teren
putin diferita ca in jocul propriu-zis de oina. Pana la varsta de 11 ani, in
partidele jucate intre echipe de fete sau baieti, mingile si bastoanele vor avea
dimensiuni mai reduse.

VOCABULAR
�La �bataie�- echipa a carei jucatori trebuie sa bata, pe rand, mingea cu
bastonul. Se considera a fi echipa in aparare.
La �Prindere��- echipa a carei jucatori sunt pe teren, pe locurile lor si incearca
sa prinda mingea batuta de adversari, pentru a o juca. Se considera a fi echipa in
atac.
Joc Inchis- cand mingea nu mai este in joc si in spatele liniei de plecare sau
intoarcere se afla trei jucatori.
Joc Deschis�- cand jocul se desfasoara.
Marcaj�- situatia in care jucatorii de la �prindere� sunt impiedicati sa joace
mingea, de catre jucatorii adversi patrunsi in teren.