Referat despre Basketball

Baschetul este unul dintre cele mai populare sporturi de echipă din lume. Se caracterizează
prin subtilitatea, precizia și magia exercițiilor tehnice și tactice, prin mișcările cu talie înaltă
și calitățile fizice distinctive ale sportivilor, toate implicate într-un sport de luptă care necesită
muncă în echipă și sacrificiu, intelect și rezistență nervoasă.
Punctele se înscriu prin aruncarea mingii în coș; Câștigă echipa cu cele mai multe puncte la
sfârșitul jocului. Mingea poate fi mutată pe teren prin dribling sau pasând-o altui coechipier.
Actele fizice nesportive (fault) sunt penalizate și există restricții privind utilizarea mingii
(fault).
De-a lungul timpului, baschetul a dezvoltat tehnici comune de ochire, pase și dribling,
precum și plasarea jucătorilor, precum și structuri ofensive și defensive. De obicei, jucătorii
mai înalți vor ocupa poziția de centru sau una dintre aripi, în timp ce jucătorii mai mici, sau
cei cu cele mai bune abilități de viteză și de manipulare a mingii vor ocupa poziția de fundaș.
Deși baschetul competițional a stabilit clar reguli, multe variante de baschet au fost dezvoltate
pentru jocul obișnuit. În unele țări, baschetul este un sport popular cu mulți spectatori.
Din punct de vedere istoric, sportul își are rădăcinile de la vechii incași, mayași și azteci, care
jucau un joc în care mingea era aruncată într-un inel de pietre, atârnând orizontal de perete.
Nativii din Florida aveau o țintă făcută dintr-un coș de băț și indienii americani au pus un fel
de coș în trunchiuri de copac.
În 1891, un tânăr asistent de la Universitatea Springfield, Massachusetts, SUA, pe nume
James Naismith, a încercat să facă orele de educație fizică ale studenților mai diverse, cu
conținut mai antrenant și mai dinamic, fără condiții specifice pe document, a combinat unele
reguli de fotbal cu 13 reguli noi și a înlocuit poarta cu un coș atârnat pe perete. Astfel, s-a
născut sportul pe care ulterior îl numim baschet (basket = coș, ball = minge).
La început, fiecare echipă era formată din 50 de jucători, apoi numărul a scăzut treptat la
echipe de câte 5 pe teren. Jocul s-a răspândit în Europa, prezentat în modul arătat la Jocurile
Olimpice din 1904 (de la Saint-Louis). În 1932 a luat ființă Federația Internațională de
Baschet Amator (F.I.B.A.), iar din 1935 a avut loc Campionatul European.
Baschetul are diferite poziții de jucător, printre care se numără:
Point Guardian (PG) = conducătorul de joc al echipei(antrenor de teren). De obicei, jucătorul
este mai scund. Cel mai bun pasator și cel mai bun dribling efectuat. Jucătorii trebuie să ia
cele mai bune decizii pentru a-și pune colegii în situații bune. Trebuie să aibă un câmp vizual
foarte bun pentru a putea face aruncări deschise. Trebuie să poată trece prin apărarea
adversarului. El este responsabil pentru asigurarea echilibrului apărării.
Shooting Guard(SG) = Cel mai bun aruncător din echipă. Trebuie să fie capabil să creeze
lovituri deschise și să aibă o rată bună de terminare atunci când apărătorii sunt și ei sub
presiune. Trebuie să știe să profite de salvarile coechipierilor pentru a avea lovituri deschise.
El trebuie să aibă cunoștințele de a simți jucătorii. Are a doua responsabilitate de a dribla și
de a reveni în atac.
Small Forward (SF) = Cel mai bun jucător din echipă care poate juca și în cercurile exterioare
și interne. El trebuie să fie energic și puternic pentru a juca în interior, dar în același timp
suficient de agil pentru a juca în aer liber. Al doilea cel mai bun aruncător și pătrunzător.
Multe aruncări sunt luate de la linia de bază. El are prima responsabilitate pentru recuperarea
atacului.
Power Forward (PF) = Cel mai tehnic și mai manevrabil jucător de sub masă, care marchează
lângă coș și de la mijloc.
Center (C) = Cunoscut și ca „omul de poștă”, cel mai înalt și mai puternic jucător din echipă.
Fundaș versatil sub propriul coș, care poate domina ambele goluri.
Baschetul se joacă între două echipe a câte 5 persoane. Scopul fiecărei echipe este să pună
mingea în coșul adversarului și să încerce să împiedice cealaltă echipă să înscrie. Echipa care
înscrie cele mai multe puncte la sfârșitul timpului de joc va fi câștigătoarea acestui meci.
Mingea poate fi trecută, aruncată, lovită cu piciorul, rostogolită, driblată în orice direcție. În
plus, adversarii pot fi depășiți printr-un proces numit „fentă”.
Terenul de joc este un teren dreptunghiular, plat si dur, fără obstacole. Dimensiunile
amplasamentului trebuie să fie de 28 m lungime x 15 m lățime, măsurate de la marginea
interioară a liniilor de demarcație a șantierului. Federațiile naționale își rezervă dreptul de a
aproba pentru competițiile naționale terenuri de joc existente cu o dimensiune minimă de 26
m lungime și 14 m lățime.
Terenul de joc va fi delimitat prin linii. Toate liniile trebuie trasate în aceeași culoare (de
preferință albă), cu lățime de 5 cm și vizibile clar. Aceste linii sunt:
linii de capăt (de-a lungul lățimii câmpului) și liniilor laterale (de-a lungul lungimii
câmpului). Aceste linii nu fac parte din terenul de joc.Orice obstacole, inclusiv locurile din
zona bancii echipei, trebuie plasate la cel putin 2m de terenul de joc.
Linia mediană trebuie trasată, paralelă cu liniile de jos, de la mijlocul fiecărei linii laterale.
Acesta va fi extins cu 15 cm în afara fiecărei granițe. Cercul central trebuie trasat în centrul
curții și să aibă o rază de 1,80 m de la marginea exterioară a perimetrului. Dacă zona cercului
central este colorată, atunci culoarea va fi aceeași cu zonele restricționate. Se trasează
semicercuri pe teren cu centrul între liniile de aruncare liberă și o rază de 1,80 m măsurată de
la marginea exterioară a liniilor care le delimitează.
O linie de aruncări libere trebuie trasată paralel cu fiecare linie de fund. Marginea ei
exterioară trebuie situată la 5,80 m de la marginea interioară a liniei de fund și trebuie să aibă
3,50 m lungime. Centrul liniei trebuie situat pe linia imaginară care unește mijlocul celor
două linii de fund. Zonele de restricție trebuie să fie spațiile delimitate pe terenul de joc de
liniile de fund, liniile de aruncări libere și liniile care unesc extremitățile liniilor de aruncări
libere cu punctele situate pe liniile de fund la 3 m de o parte și de cealaltă a mijlocului acestor
linii, măsurate de la marginea exterioară a acestor linii. Toate aceste linii, cu excepția liniilor
de fund, fac parte din zona de restricție. Tabla de baschet este din metal, sticla, lemn sau
plastic, are o grosime de 3 cm, marginea ei este asezata la 3 m deasupra solului si are un
diametru de 40 cm. Mingea de baschet este formata dintr-o camera de cauciuc, acoperita cu o
anvelopa din piele, plastic sau cauciuc, cu o greutate de 600-650 gr. si circumferinta de la 75
la 80 cm. Meciul este guvernat de trei arbitri de pe teren (conform regulamentului FIBA),
asistați de un marcator și un cronometru.
Un joc de baschet se joacă în 4 runde a câte 10 minute fiecare, cu o pauză de 2 minute între
rundele 1-2 și 3-4, precum și o pauză de 15 minute între 2-3 reprize conform regulamentului
FIBA. În Campionatul Nord-American NBA, jocul se joacă în 4 runde a câte 12 minute
fiecare. Spre deosebire de alte jocuri, baschetul este cronometrat pentru timpul real de joc, cu
ceasul oprindu-se la toate opririle de joc. Dacă în momentul efectuării aruncării, jucătorul se
află în afara liniei de punctaj a semicercului, aruncarea de la margine va valora 3 puncte.
Dacă aruncătorul va fi în interiorul sau în contact cu linia semicercului, aruncarea va fi în
valoare de 2 puncte. Fiecare aruncare de pe linia de aruncări libere va valora 1 punct. Un
meci de baschet nu se termină niciodată cu o egalitate între cele două echipe. Au existat
competiții în care echipele au putut încheia meciul la egalitate, în cazul unui round robin, dar
numai în cazul unui round robin. Dacă timpul alocat expiră, cele două echipe vor face
egalitate, meciul se va prelungi cu 5 minute de joc efectiv. Dacă egalitatea continuă la
sfârșitul acestei reprize, jocul va fi prelungit de câte reprize este necesar, astfel încât în ​final o
echipă să aibă cel puțin un punct mai mult decât adversarul. După fiecare lovitură, mingea
este readusă în joc de către echipa în apărare din orice poziție din spatele liniei din spate.
Timeout-urile pot fi acordate de două ori în ambele reprize pentru fiecare echipă, la cererea
antrenorului sau a jucătorilor.
În jocul de baschet, o încălcare a regulilor sau o greșeală personală (din cauza contactului
direct cu un adversar) este sancționată (prin pierderea mingii). În timpul driblingului,
jucătorul se poate deplasa în jurul terenului, dar dacă driblingul s-a oprit, nu poate continua,
obținând astfel un „dribling dublu”.
Stâlpul este o poziție ocupată de un jucător al echipei de baschet. De asemenea, se poate
referi la mișcarea unui jucător cu mingea, menținerea contactului cu solul cu un picior și
schimbarea direcției cu celălalt picior de o dată sau de mai multe ori. Regula pasului interzice
jucătorului în posesia mingii să se miște cu mingea în mână. Regula celor 3 secunde nu
permite unui jucător atacant să stea în zona de aruncare liberă mai mult de 3 secunde sau să
țină mingea mai mult de 5 secunde fără să atingă solul. Regula celor 8 secunde cere ca echipa
cu mingea să se deplaseze pe terenul adversarului (cu mingea) în acest timp. Regula celor 24
de secunde cere echipei atacatoare să marcheze în maxim 24 de secunde. Un jucător care
comite 5 greșeli personale în timpul meciului va fi descalificat definitiv.
În România, primele demonstrații de baschet au avut loc în anul 1920. Până în 1923,
baschetul se juca cu precădere în liceele din capitală, cu organizarea sporadică de competiții
interșcolare. Unul dintre liceele celebre la acea vreme a fost „Mihai Viteazul”, câștigătorul
primului concurs interliceal din țară. În plus, liceul „Mihai Viteazul” a fost și prima unitate
care a beneficiat de un teren obișnuit de baschet.
În prezent, supremația este deținută de echipa CS Universitatea Mobitelco BT Cluj-Napoca,
care a câștigat titlul de Campioană Națională în sezonul 2010-2011 după șutul din ultima
secundă a lui Tyler Morris de la jumătatea distanței..Cel mai cunoscut jucător de baschet
român din lume este Ghiță Mureșan. Acesta a activat în cadrul NBA între anii 1993-2000
fiind nominat alături de Manute Bol drept cel mai înalt jucător de baschet din istoria NBA,
având înălțimea de 2,31 m.
În concluzie, basketball-ul nu este doar un simplu sport, ci și un fenomen cultural, modalitate
de adunare și/sau dezbinare (după caz), “panen et circenses”/”pâine și circ”(Decimus
Juvenalis, poet latin), modalitate de exprimare (diferite variații ale jocului de la profesional la
street style), element de impact în economia țărilor practicante ( cu preponderență Statele
Unite ale Americii ex NBA), modalitate de marketing (sponsorizări Nike, Adidas, Jordan,
Puma, etc). In brevi, fenomen ce înglobează o multitudine de forme indispensabile societății
actuale.