REGULI DE BAZĂ ALE BASCHETULUI

Regulament
Un joc de baschet are în mod normal patru sferturi. Fiecare sfert durează zece minute (pentru
asociaţiile de baschet care fac parte din FIBA) şi douăsprezece minute în NBA. În cazul în care la
sfârşitul celui de al patrulea sfert scorul este la egal, jocul intră în prelungiri. Câte o repriză de cinci
minute se adaugă pe rând la timpul de joc până când este declarat un câstigător. Pauza de la sfârşitul
celui de al doilea sfert durează cincisprezece minute. După fiecare sfert şi fiecare repriză de prelungiri
este o pauză de două minute. Doar timpul de joc efectiv este cronometrat, cronometrul fiind oprit de
fiecare dată când jocul este oprit. La orice moment dat pe teren se află două echipe a câte cinci
jucători fiecare. Formaţia de start este numită “Linia de start”. Jucătorii pot fi recunoscuţi după
echipamentul lor care constă în tricou şi pantaloni scurţi. Un joc de baschet este arbitrat în mod
normal de doi arbitri, deşi pentru ligile naţionale superioare şi pentru cele internationale sunt folosiţi
trei arbitri. Fiecare arbitru are o zonă diferită a terenului de joc pe care trebuie să o observe, deşi
aceasta zonă se schimbă constant în funcţie de poziţia mingii. Toţi arbitrii au dreptul să ia o decizie; cu
toţii au aceeaşi putere de decizie în timpul jocului. Pe lângă arbitri, mai există oficiali care urmăresc
timpul de joc (la fiecare fluier al arbitrului cronometrul este oprit), punctele marcate, faulturile
individuale şi de echipă, înlocuirile de jucători şi timpul de aruncare la coş.

Echipament
Mingea de baschet modernă cântăreşte aproximativ 19-22 uncii (540-650 de grame), în funcţie de ce
mărime este folosită (bărbaţii folosesc mărimea 7, în timp ce femeile folosesc mărimea 6) şi are o
circumferinţă de la 28.5 ţoli până la 29.5 ţoli (75-78 centimetri). Este făcută din cauciuc şi fire de
nailon. În iunie 2006, ComisarulDavid Stern a introdus o nouă minge de baschet în NBA. Materialul de
suprafaţă al acestei mingi foloseşte microfibre sintetice în locul celor de piele. Ca urmare a criticilor
venite din partea sindicatului jucătorilor, această schimbare a fost anulată şi de la începutul anului
2007 mingea originală din piele a fost folosită din nou. Terenul de joc este o suprafaţă rigidă,
dreptunghiulară, cu lungimea de 94 de picioare şi lăţimea de 50 de picioare (29 de metri pe 15 metri),
fabricată din lemn în cea mai mare parte. Pe suprafaţa de joc se află marcaje cum ar fi cercuri, linii şi
zone, fiecare din acestea având câte o funcţie. Linia de centru împarte terenul de joc în două jumătăţi.
Cercul de la centrul terenului are o rază de şase picioare (1.8 metri). Fiecare jumătate a terenului are
o “zonă de trei puncte” (un semicerc cu raza de 22 de picioare/6.7 metri în jurul fiecărui coş) şi un
culoar pentru aruncări libere (care are 18 picioare/5.5 metri între liniile de demarcaţie şi 12 picioare/3.6
metri lăţime la linia de aruncări libere, ajungând la 19 picioare/5.8 metri în interiorul terenului).
Abateri de la reguli
Jucătorul ce are mingea se poate mişca înainte doar driblând, adică să bată mingea în timp ce se
mişcă. Dacă nu reuşeste sa facă asta, atunci face “paşi” şi echipa adversă câştigă posesia balonului,
având dreptul la o aruncare de la margine. Dacă un jucător se opreşte din dribling dar este încă în
mişcare, are dreptul de a mai face încă doi paşi (în NBA trei) înainte de a pasa mingea sau de a
arunca la coş. De îndată ce atacatorul ține mingea după ce a driblat, nu mai are voie sa reînceapă
driblingul. Jucătorii nu au voie să blocheze sau să prindă o minge ce se află într-o traiectorie
descendentă spre coş. Acest lucru se numeşte “goaltending”. Lovirea panoului din spate sau
împingerea mâinii prin coş de jos în sus este de asemenea considerat goaltending. În astfel de ocazii,
echipei atacatoare i se acordă un coş reuşit, chiar dacă aruncarea nu a fost reuşită

Timpul de aruncare
Timpul de aruncare arată timpul rămas pentru a încerca o aruncare la coş. În total, echipa atacatoare
are 24 de secunde la dispoziţie pentru a încerca o aruncare la coş care trebuie să lovească inelul. Din
momentul când mingea este pusă în joc sau când o echipă câştigă posesia mingii, aceasta are la
dispoziţie opt secunde (din cele 24) pentru a aduce mingea în terenul adversarilor. O data ce jucătorul
care are posesia mingii se află în terenul adversarilor, mingea nu mai poate fi pasată unui coechipier
aflat în propria jumătate de teren. În timpul repunerii mingii în joc, un jucător are doar cinci secunde în
care poate ține mingea înainte de a fi nevoit să o paseze unui coechipier. În timpul jocului, dacă un
jucător este “păzit” indeaproape de un adversar, are tot cinci secunde la dispoziţie pentru a dribla, ori
a incerca o aruncare la coş, ori a pasa mingea. Unui jucător din echipa care atacă nu îi este permis să
se afle în zona de restricţie a echipei adverse (culoarul pentru aruncări libere) mai mult de trei
secunde. Dacă se află sau nu în posesia mingii este irelevant, în comparaţie cu faptul că echipa sa se
află în posesia mingii şi în terenul adversarilor. Dacă doi jucători adverşi nu pot controla mingea şi ca
urmare se ţin amândoi de ea, apare o situaţie “jump ball”. Aceasta duce la o schimbare a posesiei
mingii după cum e indicat de o săgeată pe masa oficială, care este supravegheată de oficiali. În NBA,
pe de altă parte, un “jump ball” are loc în cercul cel mai apropiat jucătorilor care ţin mingea.

Faulturi
Încercarea de a dezavantaja neregulamentar un adversar prin contact fizic nu este permisă şi se
numeşte fault. Dacă atacatorul are mingea, apărătorul are posibilităţi limitate. Totuşi, dacă un jucător
în ofensivă se împinge (cu umărul) într-un jucător aflat în defensivă care se află pe loc sau într-o
mişcare de retragere, sau dacă îşi ridică cotul prea mult, atunci el comite un fault ofensiv. Când
arbitrul arată unui jucător un “pumn închis”, aceasta înseamnă că jucătorul a comis fault. Blocajele
sunt permise în baschet (spre deosebire de fotbal, unde sunt considerate faulturi), dar dacă un jucător
face un “blocaj în mişcare” atunci el comite fault.

În baschet există de asemenea faulturi tehnice, faulturi nesportive, și faulturi ce pot duce uneori la
descalificare. Faulturile nesportive (cunoscute anterior ca faulturi intenţionate) sunt faulturi pe care un
jucător le comite cu intenție. Faulturile tehnice sunt acordate în urma greşelilor administrative, ca şi
pentru greşelile tehnice cum ar fi deranjarea adversarului (de exemplu aplauzele publicului în timpul
unei aruncări la coş) sau indisciplinei antrenorilor sau a jucătorilor (de exemplu plângeri exagerate
adresate arbitrilor).

Faulturile de descalificare sunt rezultatul unui comportament nesportiv abuziv (trântirea adversarilor,
lupte etc.). Ca urmare a săvârșirii a cinci faulturi comise în timpul jocului (şase în NBA) , jucătorul este
suspendat din joc. În general, un fault comis în timpul unei aruncări la coş duce la acordarea unei
aruncări libere. Pentru faulturi ofensive nu se acordă aruncări libere dar se contabilizează la totalul
greşelilor de echipă pentru acea perioadă. Când un jucător este faultat deşi nu încearcă să arunce la
coş, atunci, în general, nu se acordă aruncare liberă.