Fotbalul

Ștefan Bogdan-Mihai

Grupa 50691

Introducere

Lucrarea de față o să prezinte tehnicile de joc ale fotbalului care constă într-un set de reguli
pe baza cărora funcționează jocul. Pe parcursul lucrării, jocul v-a fi descris în detaliu și vor fi
prezentate regulile acestuia. Ceea ce se v-a discuta vor fi următoarele aspecte: definiția jocului,
regulile, poziția jucătorului și formația echipei.

Ce este fotbalul?

Fotbalul este unul dintre cele mai vechi sporturi, și de asemenea, unul dintre cele mai
recunoscute. Punctul culminant al jocului internațional vine sub forma Cupei Mondiale. Există,
de asemenea, turnee precum Euro Championships, Copa America și African Cup of Nations.
Cele mai puternice ligi vin din Anglia (English Premier League), Spania (La Liga), Italia (Serie
A) și Germania (Bundesliga).
 Scopul fotbalului este de a înscrie mai multe goluri decât adversarul într-un interval de timp
de joc de 90 de minute. Meciul este împărțit în două reprize de 45 de minute. După primele 45 de
minute jucătorii vor lua o perioadă de odihnă de 15 minute numită pauză. Cele doua 45 de
minute se vor relua și orice moment considerat potrivit pentru a fi adăugat de către arbitru (timp
de prelungire) va fi corespunzător.

Regulile fotbalului

 Un meci constă din două reprize de 45 de minute cu o perioadă de odihnă de 15 minute

între ele.
 Fiecare echipă poate avea minim 11 jucători (inclusiv 1 portar care este singurul jucător
care are dreptul să manipuleze mingea în careul de 18 metri) și sunt necesari minimum 7 jucători
pentru a constitui un meci.
 Terenul trebuie să fie din iarbă artificială sau naturală. Dimensiunea terenurilor este
permisă să varieze, dar trebuie să fie între 100-130 de metri lungime și 50-100 de metri lățime.
Terenul trebuie, de asemenea, marcat cu o formă dreptunghiulară în jurul exteriorului care arată
în afara limitelor, două cutii de șase metri, două cutii de 18 metri și un cerc central. Un loc pentru
un penalty plasat la 12 metri de ambele goluri și de cercul central trebuie, de asemenea, să fie
vizibil.
  Mingea trebuie să aibă o circumferință de 58-61 cm și să aibă formă circulară.
 Fiecare echipă poate numi până la 7 jucători înlocuitori. Înlocuirile pot fi făcute în orice
moment al meciului, fiecare echipă putând face maximum 3 înlocuiri pe echipă. În cazul în care
toți cei trei înlocuitori sunt înlocuiți și un jucător trebuie să părăsească terenul pentru accidentare,
echipa va fi forțată să joace fără un înlocuitor pentru acel jucător.
 Fiecare joc trebuie să includă un arbitru și doi arbitri asistenți. Este datoria arbitrului să
acționeze ca cronometru și să ia orice decizii care ar putea fi necesare, cum ar fi faulturi, lovituri
libere, aruncări de la margine, penalități și adăugate la timp la sfârșitul fiecărei reprize. Arbitrul
poate consulta arbitrii asistenți în orice moment al meciului cu privire la o decizie. Este datoria
arbitrului asistent să repereze offside-urile în meci (vezi mai jos), aruncările pentru fiecare echipă
și, de asemenea, să asiste arbitrul în toate procesele de luare a deciziilor, acolo unde este cazul.
 Dacă jocul trebuie să se îndrepte către prelungiri ca urmare a egalității ambelor echipe
într-un meci, se vor adăuga 30 de minute sub forma a două reprize de 15 minute după cele 90 de
minute alocate.
 Dacă echipele sunt încă egale după prelungiri, atunci trebuie să aibă loc lovituri de
departajare.
 Întreaga minge trebuie să treacă linia porții pentru ca ea să se constituie ca poartă.
 Pentru greșelile comise un jucător poate primi fie un cartonaș galben, fie un cartonaș
roșu, în funcție de gravitatea greșelii; acest lucru se rezumă la latitudinea arbitrului. Galbenul
este un avertisment, iar un cartonaș roșu este o demitere a jucătorului respectiv. Două cartonașe
galbene vor fi egale cu unul roșu. Odată ce un jucător este exclus, acesta nu poate fi înlocuit.
 Dacă mingea iese din teren pe partile laterale, echipa adversă va executa o lovitură de
out, iar dacă aceasta părăsește terenul prin laturile pe care se află poarta, echipa adversă va
executa o lovitura de corner din colțul terenului.

Și încă o regulă foarte importantă, offside-ul:

Offside poate fi numit atunci când un jucător atacator se află în fața ultimului apărător
atunci când pasa către acesta. Zona de offiside este concepută pentru a descuraja jucătorii să nu
se plimbe pur și simplu în jurul porții adverse, așteptând o pasă. Pentru a fi în joc, ei trebuie să
fie plasați în spatele ultimului apărător atunci când li se joacă mingea. Dacă jucătorul se află în
fața ultimului apărător, atunci el este considerat a fi în offiside și va fi chemată lovitura liberă
pentru echipa în apărare.

Pozițiile jucătorilor

La fel ca majoritatea sporturilor de echipă, jucătorii au roluri diferite în teren. În timp ce

majoritatea fanilor sunt familiarizați cu unele poziții, altele s-au schimbat și termeni noi au fost
folosiți de-a lungul anilor. Există patru poziții de bază în fotbal: portar, fundaș, mijlocaș și
atacant. Fiecare poziție îndeplinește sarcini diferite în joc și, în consecință, necesită jucători cu
anumite caracteristici. De exemplu, portarii sunt de obicei cel mai înalt jucător din echipă.

Portarul

Singurul jucător care are dreptul să atingă mingea cu mâinile este portarul, dar numai în
careu. În afara cutiei, se aplică aceleași reguli ca și pentru alți jucători. Prin urmare, portarul este
ultima linie de apărare și un jucător foarte specializat. Ei nu își schimbă poziția cu alți
coechipieri în timpul unui joc sau de la meci la meci. se spune că portarul este poziţia cea mai
defensivă. Singurul lor obiectiv este să oprească adversarii să marcheze goluri. Deci, deși
portarul poate ajuta la începerea unui atac, este puțin probabil să fie în măsură să marcheze sau
să asiste la un gol.

Fundașii

Fundașii unei echipe de fotbal joacă în fața portarului, iar obiectivul lor principal este să
frustreze încercările de atac ale adversarilor. Prin urmare, linia defensivă așteaptă pe partea lor de
teren. Cu toate acestea, ocazional, unii apărători se pot deplasa mai departe pe teren, în funcție de
tactică și de situație. Deoarece obiectivul lor principal este să oprească opoziția, în mod
tradițional, abilitățile tehnice ale fundașilor nu sunt la fel de bune ca și cele ale celor care joacă
mijlocul terenului și atacantul. Deci, de obicei, ceea ce îi caracterizează pe apărători sunt forța și
abordarea lor, în timp ce abilitățile precum driblingul nu sunt o prioritate. Cu toate acestea, există
și excepții, iar fundașii moderni sunt adesea la fel de buni ca colegii lor din alte părți ale
terenului. Toți fundașii stau în fața portarului și în spatele mijlocașilor. Cu toate acestea,
îndeplinesc diferite sarcini și necesită diverse abilități, în funcție de partea din domeniu pe care o
joacă. Mai mult, rolurile angajate de o echipă vor varia în funcție de formația și tactica aleasă.

Mijlocașii

După cum sugerează și numele, mijlocașii joacă în mijlocul terenului între apărare și atac.
Ei îndeplinesc trei roluri cheie : păstrează posesia mingii, distrug atacurile adverse și creează
oportunități de gol pentru atacanți. A juca ca mijlocaș necesită o rezistență excelentă, deoarece
aceștia parcurg distanțe uriașe pe parcursul unui joc și adesea cu viteză. Deoarece acești jucători
trec constant de la atac în apărare și îndeplinesc diverse sarcini, mijlocul terenului este considerat
inima oricărei echipe și le dictează viteza de joc. Unii mijlocași sunt însărcinați să distrugă
atacurile adversarilor, unii să creeze oportunități de gol, iar alții au un mix uniform de
responsabilități. În timp ce mijlocașii centrali și mijlocașii ofensivi se găsesc în majoritatea
echipelor, este posibil ca unele să nu angajeze alte tipuri de roluri de mijlocaș.

Atacanții

Atacantele sunt jucătorii cei mai apropiați de poarta adversă și sunt așteptați să marcheze.
Pentru că marchează cele mai multe goluri, mijlocașii și atacanții unt dragii jocului. Deși
responsabilitatea principală a atacanților este să marcheze goluri, ei creează și șanse altor jucători
și sunt prima linie de apărare. Așadar, în funcție de caracteristicile și tactica lor de echipă, unii
atacanți contribuie în defensivă prin apăsarea apărătorilor opoziției și a portarilor atunci când au
mingea. Atributele fizice dictează adesea unde joacă exact un atacant. De exemplu, atacanții
înalți și puternici joacă de obicei între centrul adversarului în interiorul careului și marchează
multe goluri din lovituri de cap sau de la distanță. Pe de altă parte, atacanții mici, dar rapizi tind
să joace în afara careului și să-și exploateze viteza și abilitățile de dribling pentru a sparge
apărarea adversarilor.

Imagine 1: Roșu- Atacanții, Galben-Mijlocașii, Albastru- Fundașii, Gri-

Portarul
Formații

O formație de fotbal este înființată de obicei de managerul sau antrenorul echipei, astfel
încât jucătorii din echipă să acționeze într-un mod organizat și să își cunoască rolurile și pozițiile
în echipă. La urma urmei, fotbalul este un joc de echipă, așa că dacă echipa funcționează ca o
unitate coerentă, cu un plan comun și înțelegere a tacticilor echipei, ei vor avea un avantaj
semnificativ față de o echipă care nu poate face acest lucru. Este important să aveți o formație
structurată, pentru a maximiza eficiența și șansele de succes. Ce formație de fotbal este folosită
este întotdeauna determinată de punctele forte și punctele slabe ale jucătorilor dintr-o echipă
dată. Dincolo de acel raționament simplist de a avea o formație, aceste formații reprezintă și o
idee, sau „stilul” echipei. Formațiile de fotbal sunt scrise și formulate în ordinea apărătorilor
către atacanți. Deci „4-4-2” ar însemna 4 fundași, 4 mijlocași și 2 atacanți. „4-5-1” ar însemna 4
fundași, 5 mijlocași și 1 atacant și așa mai departe. În fotbal, formațiile pot fi foarte variate și
diverse. De exemplu. aceeași formație 4-4-2 ar funcționa foarte diferit într-un stil de atac și
defensiv.

Formația 4-4-2

4-4-2 este cea mai de bază formație care este desfășurată de echipele de fotbal din întreaga
lume. Este o formație foarte echilibrată și jucătorii sunt bine răspândiți pe teren. Cu toate acestea,
această formație este foarte solicitantă din punct de vedere fizic, mai ales dacă fundașii complet
atacă, de asemenea, deoarece ar trebui să se întoarcă pentru a apăra după o ofensivă. Poate oferi
un pumn ofensiv uriaș, iar atacantul central ar fi, în mod normal, un jucător robust, care poate
ține mingea și poate face ravagii în linia defensivă. În avans, el poate fi asociat cu un atacant care
este de obicei mic și agil. Un jucător rapid care poate alerga rapid în spatele opoziției pentru a
marca goluri sau pentru a-și crea oportunități. 4-4-2 este utilizat pe scară largă ca un stil de joc
mai direct și de contraatac. Unele dintre cerințele pentru ca o astfel de formație să funcționeze
bine în ofensiv sunt aripile rapide și un atacant voluminos.
 Formația 4-3-3

Formația 4-3-3 este extrem de ofensivă și se bazează foarte mult pe pase. Ideea principală a
formației 4-3-3 nu este echilibrul, ci ofensiva. Funcționează doar când cei 4 apărători sunt cu
adevărat buni și încrezători. Atacantul 3 se va roti în mod constant între ei, astfel încât apărătorii
să nu se „obișnuiască” cu stilul lor de joc. Cei 3 din mijlocul terenului ar fi cei care fac
suprapuneri, pase unu-doi și declanșează atacul. În această formație, de obicei cei 6 mijlocași și
atacanți au tendința de a schimba destul de mult între ei, cu excepția unui mijlocaș și a unui
atacant. Un mijlocaș singuratic este, de obicei, cel mai creativ jucător din echipă care acționează
ca un creator de joc. El este cel care dictează pe ce flanc va ataca echipa sau dacă ar trebui să
meargă direct pe mijloc.

Formația 4-5-1
 4-5-1 este o formație care se bazează foarte mult. pe mijlocul terenului său pentru a dicta și
a câștiga jocul. Această strategie poate fi folosită în 2 moduri, unul ca suport și celălalt ca
formațiune contraactivă. Când echipele mai slabe joacă echipe puternice care folosesc 4-4-2, una
dintre singurele moduri de a le învinge este să controlezi mijlocul terenului. Ei „supra-
aglomerează” mijlocul terenului cu 5 jucători, ceea ce va împiedica opoziția să pună la punct
jocul și să alerge înainte. O configurație de 5 bărbați la mijlocul terenului se bazează, de obicei,
pe control mai mult decât orice. Dacă 4-4-2 se bazează pe viteză și 4-3-3 se bazează pe pase,
atunci semnul distinctiv al acestei formații este răbdarea. Aduceți mingea la mijlocul terenului și
controlați-o acolo, deoarece aveți atât de mulți jucători. Frustrarea adversarului până când se
prezintă o oportunitate. De asemenea, îi face pe adversari să obosească în timp ce îți urmăresc
jucătorii în jurul mijlocului terenului.

Concluzie

În concluzie, lucrarea a atins toate aspectele prezentate la început. Jocul este unul complex, cu
o serie de reguli bine definite, fiind chiar unul din cele mai renumite jocuri. Acest sport se
practică la nivel național, cât și internațional, fiind jucat în general de băieți. Prin cele spuse,
acest joc îți oferă pozibilitatea să realizezi o carieră în lumea sportului și să devii din ce în ce mai
bun.