JOCUL DE BADMINTON

1. SCURT ISTORIC
Badmintonul este un joc aparut in orasul Badminton, Anglia si este unul dintre cele mai
vechi jocuri din lume. Cele mai apropiate versiuni ale jocului sunt aparute la inceputul secolului
10. In China, Japonia si Grecia se juca un joc asemanator, numit Battledore and Shuttlecock.
Acesta este un joc in care se folosea o paleta pentru a trimite fluturasul inainte si inapoi. De la
inceput fluturasul era facut din pluta, si pene de gaina. Cu timpul accesoriile s-au imbunatatit.
Mingea era echipata cu pene albe si negre pentru a fi mai vizibila. Atunci jocul se numea
Picandeu. Se practica deseori de catre doamnele de la curte. Acestea trebuiau sa loveasca
fluturasul cat mai sus posibil fara a pleca de pe loc. Din multe citite, se spune ca regina suedeza
Cristina era o buna jucatoare. Ea se antrena zilnic pentru a practica un joc sigur, cu lovituri
precise si puternice, cu ajutorul carora putea invinge si pe barbati.
Primile incercari de a organiza competitii de badmintul in Romania s-au facut de catre
Casa Pionerilor in Targu Mures in decembrie 1975. In 1976 s-a organizat primul concurs inter-
judetean la care au participat peste 100 de sportive din 12 judete. In 1979 s-a organizat primul
concurs inter-judetean pentru copii, lacare au participat copii din 7 judete.
Federaƫia Română de Badminton a fost fondată pe 29 ianuarie 1990, apoi s-a reorganizat
în conformitate cu prevederile Legii Educaƫiei Fizice şi Sportului (Legii nr.69/2000). Pe plan
internaƫional, sportivii români au participat la campionatele balcanice, europene şi mondiale de
seniori, iar la numai 2 ani de la înfiinƫarea federaƫiei, România a fost prezentă la Jocurile
Olimpice de la Barcelona, prin sportivul Florin Balaban
2. NOTIUNI GENERALE
Badmintonul este un sport în care doi jucători sau două perechi de jucători joacă
plasându-se fiecare de câte o parte a unui fileu care împarte terenul dreptunghiular în două
jumătăți egale. Cei doi jucători sau două perechi câștigă puncte lovind un fluturaș (minge) cu
racheta astfel încât acesta să treacă peste fileu și să aterizeze în terenul advers.

Terenul de joc- are dimensiunile, în lungime de 13,40 și în lățime de 5,18 m pentru

meciurile de simplu și de 13,40 - 6,10 m, pentru meciurile de dublu; același teren este folosit și
pentru meciurile de simplu și dublu, cu diferența că se trag niște linii despărțitoare vizibile;
terenul este împărțit în două părți egale și are la mijloc o plasă amplasată la o înălțime de 1,55 m.

Jocul - un arbitru principal, ajutat de un judecător de serviciu și 6 arbitri de linie,

supraveghează concursul; înaintea începerii jocului se trage la sorți pentru opțiuni; sportivul care
câștiga are trei opțiuni - să își aleagă serviciul, să își aleagă terenul sau să aleagă să primească
serviciul. Punctul este obținut de jucătorul care lovește fluturașul peste plasă și acesta cade pe
suprafața de joc, în terenul adversarului. Punctul se pierde când fluturașul lovește plasa sau cade
în afara terenului de joc. Puncte se mai pierd și când se comit greșeli.

1
 Schimbarea terenurilor - Jucătorii trebuie să schimbe terenurile la sfârșitul primului set și
dacă se joacă și setul al III-lea, cel decisiv, se vor schimba terenurile la începutul setului III și în
timpul setului III când una din părți a realizat prima 11 puncte. Dacă jucătorii omit să facă
shimbul de terenuri, acesta se va face atunci când s-a descoperit omisiunea, păstrându-se scorul
din momentul respectiv.

Mingea (fluturaşul), poate fi fabricată atât din materiale sintetice cât si naturale (pene
naturale şi lemn de plută), sau prin combinarea acestora, urmând să se păstreze caracteristicile
generale de zbor.
Fluturaşul confecƫionat din pene, cu baza din plută acoperită cu un strat subƫire din piele
va avea 16 pene fixate în baza de aceiasi lungime (cuprinsă între 62mm si 70 mm, măsurată din
vârful penei până la intrarea în baza de plută), vârfurile trebuind să formeze un cerc cu diametru
între 58 mm si 68 mm .
Baza din plut trebuie sa fie cu diametrul între 25 mm si 28 mm fiind rotunjită la capăt,
mingea în întregime trebuind sa cântareasca între 4,74 si 5,50 de grame.
Pentru testarea fluturaşului se va folosi o lovitură de sub încheietura pumnului, iar
contactul rachetei cu mingea se va produce inapoia liniei din spatele terenului. O minge cu o
viteză corecta va trebui să aterizeze, faƫa de linia din spate a terenului opus, la mai puƫin de 530
mm şi nu la mai mult de 990 mm, adică între cele doua marcaje (opƫionale) practicate tocmai
pentru testarea mingei.

2
 Racheta de badminton va fi o structură plată, formată din mânerul rachetei, tija si capul
sau rama rachetei care nu va depaşi lungimea de 680 mm si lăƫimea de 230 mm.
Suprafaƫa de lovire a rachetei va fi plată, formată dintr-o reƫea de corzi încrucişate, nu
mai dense in centru decât pe margini, atasate de rama. Suprafaƫa cordajului nu va depăşi
lungimea de 280 mm si lăƫimea de 220 mm.
Racheta nu va avea protuberanƫe sau obiecte ataşate, altele decât cele necesare exclusiv
pentru protecƫia împotriva uzurii si a vibraƫiilor, ori pentru a distribui greutatea sau pentru a
asigura racheta de mâna cu o sfoară, dacă au dimensiuni rezonabile si sunt astfel plasate încât să
corespundă scopului si vor fi lipsite de orice dispozitiv care i-ar permite jucătorului să modifice
forma rachetei.
Pauza - În jocurile oficiale, se poate face o pauză de 1’ atunci când una din părți ajunge
prima la 11 puncte. Pauza dintre seturi va fi de 2’. Pauzele nu pot depăși timpul prevăzut de
regulament, dar de comun acord, părțile pot renunța la pauză sau pot începe jocul mai devreme,
anunțându-și intenția arbitrului meciului.
Sistemul de scor Partea învingătoare va fi desemnată cea mai bună din trei seturi, dacă
nu se convine altfel dinainte. Setul va fi câștigat de partea care va realiza prima 21 de puncte. În
cazul egalității la 20, setul va fi câștigat de partea care reușește câștigarea a două puncte
consecutive. În cazul egalității la 29, setul va fi câștigat de partea care câștigă punctul cu numărul
30. Partea care a câștigat setul anterior, va servi prima în următorul set. Concursul se termină
când sportivul (sportivii) câştigă două seturi de 21 puncte.

3. TEHNICA JOCULUI DE BADMINTON

Considerăm că tehnica este o componentă de bază a jocului de Badminton care cuprinde

ansamblul acƫiunilor motrice folosite pentru a efectua diferite mişcări, specifice jocului, efectuate
economic în vederea obƫinerii unei eficienƫe maxime.

3
 Poziƫia de bază, de aşteptare, reprezintă atitudinea corectă a corpului jucătorului aflat la
primirea serviciului sau în timpul jocului când aşteaptă mingea de la adversar. Această „poziƫie
de aşteptare” permite jucătorului să se deplaseze rapid în teren pentru a ajunge din timp la
mingiile trimise de adversar, prin efectuarea unui retur eficient în terenul jucătorului advers.
Jucătorul care primeşte serviciul, (pentru dreptaci în jocul de simplu) se va situa ceva mai
aproape de linia mediană a careului de primire şi la aproximativ 2 m de linia de serviciu din faƫă,
iar la primirea serviciului în careul din stânga, jucătorul se va situa la aproximativ 1,5m distanƫă,
faƫă de linia mediană a terenului, însă în aşa fel încât să poată returna orice minge servită scurt în
apropierea liniei de serviciu de lâmgă fileu. Piciorul stâng va fi situat în faƫa piciorului drept (1/2
talpă), picioarele uşor depărtate (la lăƫimea umerilor), trunchiul puƫin aplecat înainte, lobul
rachetei fiind la nivelul pieptului în faƫă, cu braƫul flexat din cot şi uşor depărtat de corp, spre
înainte. La primirea serviciului în careul din partea dreaptă a terenului, lobul rachetei este mai
ridicat pentru anihilarea eventualelor servicii razante primite între linia de mijloc a terenului şi
partea stângă a corpului.(Aceasta mai ales la primirea serviciului în jocul de dublu). Centrul de
greutate al corpului este uşor coborât, fiind distribuit – în general – în mod egal pe ambele
picioare prin flexia genunchilor.

În timpul jocului, la primirea diferitelor lovituri, în funcƫie de acƫiunea de joc, jucătorul poate
opta pentru o poziƫie înaltă, medie sau joasă obƫinută prin gradul de flexie al membrelor
inferioare. De asemenea aşteptarea mingei de la adversar şi pregătirea pentru lovitură poate avea
poziƫii diferite: piciorul drept (pentru dreptaci) poate fi înaintea piciorului stâng (poziƫie pentru
jocul de atac), sau picioarele pot fi poziƫionate paralel cu fileul, mai depărtate decât lăƫimea
umerilor, în poziƫie joasă la primirea unui smash etc.

Exerciţii utilizate pentru învăţarea tehnicii jocului de badminton

- priza mânerului rachetei în palmă, paralel cu solul; flexii şi extensii din articulaţia
pumnului cu racheta în mână, mişcări de pronaţie şi supinaţie a antebraţului; loviri ale
fluturaşului pe verticală, la diferite înălţimi; lovituri succesive cu schimbarea prizei pentru
lovitura de dreapta şi de stânga; se lucrează pe perechi, 2 – 3 serii a câte 5 – 10 repetări din
fiecare exerciţiu, pauză 25 – 30 secunde;

4
 - învăţarea serviciului fără fluturaş, învăţarea poziţiei corecte a braţului; sincronizarea acţiuni
braţului care execută serviciul cu căderea fluturaşului şi cu momentul de lovire sub nivelul
şoldului; executarea prin alternanţă de servicii înalte, de pe dreapta şi de pe stânga; 3 – 4 serii a
câte 15 – 20 repetări din fiecare exerciţiu, se lucrează pe perechi, pauză 25 – 30 secunde;
- lovituri cu respectarea structurii paşilor de deplasare în schema clasică ,,de stea” din centrul
terenului (înainte, înapoi lateral, stânga-dreapta; oblic înainte – dreapta şi oblic înapoi; oblic
înainte – stânga şi oblic înapoi), revenirea la centrul terenului este obligatorie; pe perechi, 3 – 4
serii a câte 10 – 15 repetări, pauză 25 – 30 secunde;
- lovirea fluturaşului aruncat de partener pe direcţiile de deplasare dreapta şi traseele
menţionate, distanţa de lucru 3 – 5 m, 3 – 5 serii a câte 20 – 25 repetări, pauză 30 secunde;
- lovirea fluturaşului aruncat de partener pe direcţiile de deplasare stânga şi traseele
menţionate, distanţa de lucru 3 – 5 m, 4 – 5 serii a câte 20 – 25 repetări, pauză 30 secunde;
- loburi cu lovituri succesive de dreapta şi de stânga, cu deplasări înainte şi înapoi; serviciu
înalt – lovitură de dreapta sus (lob) – lovitură de dreapta jos (stop) – lovituri de stânga jos (stop)
– lovitură de stânga sus (lob) – lovitură de stânga jos (stop), pe perechi, 3 – 4 serii a câte 25 – 30
repetări, pauză 30 secunde;
- serviciu scurt – deplasare şi lovitură de dreapta sus (smeci); serviciu înalt – lovitură de
dreapta sus (lob) – lovitură de stânga lateral(stop) – deplasare şi lovitură de dreapta sus (smeci);
pe perechi, 2 – 3 serii a câte 25 – 30 repetări, pauză 25 – 30 secunde;
- lovituri repetate de la piept, transmise cât mai razant partenerului aflat la distanţă de 5 – 7
m; lovituri pe ½ din teren, la fileu, distanţă între parteneri de 5 m; lovituri de dreapta de jos şi de
sus pe tot terenul, se vine pe rând la fileu, deplasându-se apoi în spatele terenului, apoi stânga şi
dreapta, pe perechi, 3 – 4 serii a câte 15 – 20 repetări, pauză 30 – 45 secunde;
- joc bilateral pe tot terenul, timp de lucru 25 – 30 minute.

Jocul de badminton a câştigat mare popularitate şi a atras tot mai mulţi adepţi şi practicanţi,
înregistrând o răspândire rapidă, drept consecinţă a fost acceptat în familia sporturilor olimpice.
Condiţiile relativ modeste de practicare a jocului, accesibilitatea învăţării, precum şi caracterul
dinamic, plăcut, cu efecte dintre cele mai favorabile, fac din acest joc sportiv un mijloc important
al educaţiei fizice şi sportive şcolare şi universitare.

Bibliografie:

1. https://www.aerosquash.ro/reguli-de-joc-badminton.html
2. https://tenisshop.ro/Ghidul-Cumparatorului/Jocul-De-Badminton.html
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Badminton