UNIVERSITATEA PETROL GAZE DIN PLOIEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE (DIDFR)

BADMINTON

GENERALITĂŢI ŞI NOŢIUNI PRIVIND REGULAMENTUL JOCULUI

ANUL 2022
 BADMINTON- GENERALITĂŢI ŞI NOŢIUNI PRIVIND
REGULAMENTUL JOCULUI

Badmintonul a fost practicat sub diferite denumiri înca din antichitate (battledore,
poona sau jeu-volant). Originele sale exacte rămân însă necunoscute. Primele apariţii oficiale
ale acestui sport datează din perioada anilor 1850, unde era practicat în curţile regale şi
domneşti din Anglia. În anul 1872 pe moşia Prinţului de Beaufort „Badminton House” are loc
prima competiţie oficială (de unde şi denumirea modernă de „badminton”).
Astăzi , este unul din cele mai populare sporturi din lume având peste 250 de milioane
de practicanţi la nivel mondial. Poate fi practicat la toate categoriile de vârstă şi satisface
toate pretenţiile de mişcare. Deşi pare uşor în aparenţă, în realitate este un sport extrem de
complex ce necesită calităţi deosebite.
Tehnica de execuţie a elementelor caracteristice jocului de badminton are o deosebită
importanţăpentru desfăsurarea corectă şi spectaculoasă a acestui joc. Deoarece mişcarile
naturale sunt mai puţin folosite, majoritatea acţiunilor din timpul jocului presupun o tehnică
specială de execuţie. Elementele tehnice de joc sunt puţine ca număr, dar însuşirea lor corectă
are rol hotărâtor asupra evoluţiei jucătorului. Deoarece majoritatea mişcărilor sunt aciclice, în
procesul de iniţiere şi învătare se recurge la predarea simplificată, fragmentară, asigurând
astfel corectitudinea execuţiei fără de care atingerea nivelului superior de performanţă nu este
posibil. Trecerea la o etapă superioară se face numai după însuşirea corectă a procedeelor
tehnice de bază.
Efortul depus în badminton seamănă cu cel al jucătorului de handbal, ceea ce impune
pe lângă învăţarea procedeelor tehnice, şi o deplasare în teren cât mai economică, pentru
ocuparea unor poziţii cât mai bune, din care, în cel mai scurt timp,pot fi iniţiate acţiuni de
atac sau atacuri adverse. Comparativ cu alte jocuri sportive, în care pentru execuţiile
procedeelor tehnice există diferite stiluri, în jocul de badminton, din cauza numărului redus
de procedee tehnice, nu se poate vorbi de stil de execuţie.
Referitor la tipurile de jucători, se cunosc două: de atac şi de apărare. Indiferent de
împărţire, toţi jucătorii trebuie să posede calităţi fizice complexe şi să cunoască bine
procedeele tehnice şi tactice de atac şi de apărare. Pentru atac este necesară o mişcare rapidă
în teren şi viteză de execuţie deosebită, iar în apărare contează mai mult rezistenţa şi reflexele
jucătorului.
Serviciul, ca element tehnic de bază, corect executat şi permanent perfecţionat
contribuie la îmbunătaţirea tuturor elementelor tehnice. Prin efectuarea serviciului, deci prin
punerea mingii în joc, se urmăreşte în acelaşi timp împiedicarea lovirii de atac decisive din
partea adversarului. Punerea mingii în joc se consideră realizată atunci când servantul atinge
mingea cu racheta.
În timpul serviciului, jucătorul trebuie să fie aşezat cu ambele picioare pe sol, în
limitele careului de serviciu. Serviciul se execută întotdeauna în diagonală, cu o mişcare
continuă. Conform regulamentului, serviciul este corect numai când mingea, în momentul
contactului cu racheta, se află la nivelul şoldului jucătorului, iar corpul rachetei în timpul
execuţiei e ţinut mai jos decât mâna servantului. Sunt interzise mişcările efectuate cu scopul
de a înşela adversarul.
Scopul serviciului este de a pune mingea în joc şi nu de a obţine punct. Această
lovitură necesită mult calm şi concentrare a atenţiei, astfel încât să fie reduse şansele
adversarului de a ataca, imediat, prima minge.
Executarea mişcării:

1
 - Mingea se ţine cu mâna stângă(pentru dreptaci) de coşuleţ (penaj), în prima fază, de
pregătire a loviturii, mâna stângă este lejer dusă înainte-sus, în faţă, în timp ce corpul
se răsuceşte uşor spre dreapta cu trecerea greutăţii pe piciorul drept;
- Mâna se duce oblic jos, în spate, printr-o mişcare de extensie exagerată din articulaţia
mâinii;
- Lovitura propriu-zisă începe în momentul eliberării mingii din mâna stângă. Braţul
drept, cu racheta, execută o biciuire energică, loveşte mingea, continuând avântarea în
sus;
- Greutatea corpului este transferată înainte pe piciorul stâng, iar dreptul se ridică pe
vârfuri, după care jucătorul ocupă poziţia fundamentală, aşteptând reacţia
adversarului.
În jocul de badminton lovitura de serviciu este de doua feluri: scurtă şi lungă. Serviciile
lungi pot fi înalte sau joase, în funcţie de adversar. Atât serviciul scurt, cât şi cel scurt trebuie
executate cu aceleaşi mişcări, pentru ca adversarul să nu poate ghici intenţia servantului decât
în ultima clipă. De aceea, diferenţa între cele două servicii constă în faptul că mişcarea de
biciuire este energică în cazul serviciului lung, iar în cazul celui scurt lovitura se transformă
într-o mişcare de împingere, prin frânarea mişcării din încheietura mâinii.
În jocul simplu folosim mai mult serviciul înalt şi lung prin care obligăm adversarul să se
deplaseze în spate, lăsând porţiunea de lângă fileu liberă. Serviciul scurt, trimis imediat în
apropierea liniei întâi de serviciu, îl folosim foarte rar şi mai cu seamă atunci când adversarul,
obişnuit cu serviciile lungi, se aşează la primire mai retras, în astfel de situaţie poate fi
surprins cu un serviciu scurt, dar dacă a observat la timp poate pune în încurcătură servantul.
Pentru jucătorii înalţi, cu lovituri puternice şi sigure, este indicat serviciul lung, cu
traiectoria joasă, orientat spre colţul stâng al careuluide serviciu, sau către corpul
adversarului.
În jocul de dublu şi dublu mixt se foloseşte serviciul scurt, din cauza mişcorării careului
de serviciu. Totuşi, uneori se foloseşte lovitura înaltă, mai ales în jocul de dublu mixt, când la
primire se află partenera de joc care nu posedă o lovitură puternică. Serviciul scurt poate fi
executat şi printr-o lovitură cu stânga, care, după multe exersări, măreşte siguranţa şi
eficacitatea serviciului.
Revenind la regulament, conform căruia numai jucătorul care serveşte poate obţine punct,
se atrage atenţia atât începătorilor cât şi avansaţilor că trebuie să acorde mare atenţie exersării
serviciilor. Învăţarea corectă a loviturilor necesită cunoaşterea unor noţiuni de terminologie
folosite în mod curent, noţiuni ce contribuie la înţelegerea conţinutului jocului de badminton.

Aşezarea în teren: are importanţă tactică în timpul jocului, şi constă în ocuparea în teren a
celor mai avantajoase poziţii pentru atac sau apărare.

Asezarea la minge: are importanţă deoarece în timpul jocului scopul loviturilor este de a
trimite mingea cât mai departe de adversar, spre suprafaţa terenului advers, în majoritatea
cazurilor, pentru a lovimingea este nevoie să se efectueze o deplasare. Deplasarea la minge

2
trebuie executată în aşa fel, încât sa se ia cea mai avantajoasă poziţie pentru lovitură. Aceasta
se numeşte aşezarea la minge.
Aşezarea se realizează prin:
- Paşi adăugaţi sau fandaţi la mingiile apropiate;
- Prin păşire înapoi sau săritură în cazul loviturilor înalte;
- Alergarea înapoi în cazul loviturilor înalte şi lungi.
Traiectoria mingiei reprezintă traseul parcurs de minge după lovire până la căderea pe sol,
sau până în momentul lovirii acesteia de către adversar.
Punctul de lovire depinde de momentul cel mai potrivital impactului rachetei cu mingea,
pentru a avea o lovitură cu eficienţă maximă
Raza de acţiune a mingiei depinde de nivelul calităţilor fizice ale jucătorilor, de nivel
tehnic, precum şi de talia acestuia.
Pentru un serviciu corect:
a) Nu se trage de timp o dată ce jucătorul la serviciu şi cel de la primire s-au aşezat
în poziţie;
b) Cel care serveşte şi cel care primeşte trebuie să stea faţă în faţă, în diagonală şi să
nu atingă liniile;
c) Picioarele celui care serveşte şi celui care primeşte trebuie să fie pe suprafaţa
terenului într-o poziţie staţionară de la începerea serviciului până în momentul
lovirii mingiei;
d) Racheta jucătorului de la serviciu trebuie să lovească baza mingiei;
e) Toată mingea trebuie să fie sub talia jucătorului care serveşte în momentul când
este lovită de rachetă jucătorului care serveşte;
f) Tija rachetei celui care serveşte atunci când loveşte mingea trebuie să fie orientată
în jos astfel încât aceasta să fie clar vizibilă sub nivelul mâinii jucătorului care ţine
racheta
g) Mişcarea rachetei celui care serveşte trebuie să fie continuă de la începutul
serviciului şi până la efectuarea lui;
h) Zborul mingiei va avea un sens ascendent din racheta celui care serveşte şi va
trece peste plasă astfel încât, dacă nu este interceptată, să cadă în terenul celui care
primeşte serviciul.
Dacă serviciul nu se desfăşoară conform celor mai sus, se va numi „greseală”.
Din clipa în care jucătorii şi-au ocupat poziţiile, prima mişcare a capului rachetei
jucătorului la serviciu se consideră începutul serviciului.
Jucătorul la serviciu nu poate servi până când jucătorul de primire nu este pregătit să
returneze, jucătorul la primire este considerat pregătit chiar dacă schiţează o încercare de
primire.
Serviciul se consideră efectuat când mingea a fost lovită sau în încercarea de efectuare
a serviciului mingea nu a fost atinsă.

3
 BIBLIOGRAFIE

1.Dragnea A. „Teoria sportului”, Editura Fest, Bucureşti,2002;

2.Marcu V. „Badminton”, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1989;
3.Ochiana N. „Curs pentru studenţii Facultăţilor de Educaţie Fizică”, Editura PIM, Iaşi, 2006