TC 3- Deprinderile şi priceperile motrice specifice ramurilor sportive în lecţia de educaţie

fizică şi sportivă (atletism)- Generalităţi privind formarea deprinderilor specifice aruncărilor

atletice.

Educaţia fizică şi sportivă este o activitate complexă prin conţinut, structură,

organizare şi desfăşurare.
Analiza educaţiei fizice şi sportive are în vedere multitudinea de componente pe care
ea le implică: exerciţiile fizice, baza materială specifică, instalaţii şi materiale sportive
specifice, aspecte tehnice şi organizatorice specifice, discipline specifice care o
fundamentează, cadre de specialitate.
Atletismul este sistemul de exerciţii realizat sub forma alergărilor, săriturilor şi
aruncărilor, natural şi stilizate, în scopul dezvoltării specifice a calităţilor fizice şi al obţinerii
unui rezultat superior în practicarea lor.
Atletismul este ramura de sport ce se bazează pe întrecerea individuală, are un rol
hotărâtor în dezvoltarea capacităţilor motrice, a îmbunătăţirii / dezvoltării unei bune condiţii
fizice şi se regăseşte ca mijloc de pregătire în toate ramurile de sport, fiind practicat atât de
cei tineri cât şi de cei vârstnici.
Aruncările atletice sunt probe prin care oiectul de aruncat, cu forme şi dimensiuni
diferite, este proiectat în aer pe baza forţei aruncătorului, cât mai departe posibil.
După modul de purtare a obiectului de aruncat, de executare a mişcărilor elanului,
dimensiunile spaţiului de elan, forma obiectului de aruncat şi aplicarea aruncătorului asupra
obiectului de aruncat se disting 3 tipuri de aruncări, şi anume:
1. Aruncarea tip împingere- aruncarea greutăţii;
2. Aruncarea tip azvârlire- aruncarea suliţei şi a mingii de oină;
3. Aruncarea tip lansare- aruncarea discului şi ciocanului.
Aruncările atletice prezintă aceeaşi structură motrică formată din 2 faze principale:
a) Pregătirea pentru aruncare- constă din prinderea obiectului de aruncat şi
mişcările executate de aruncător pentru a ajunge într-o poziţie favorabilă
intrării în elan şi au scopul de a tensiona lanţurile musculare ce vor efectua
elanul;
b) Elanul şi efortul final.
Elanul – reprezintă totalitatea acţiunilor motrice realizate de deplasarea aruncătorului spre
direcţia aruncării, cu scopul de a asigura o viteză obiectului aruncat şi de a aduce aruncătorul
într-o poziţie propice efectuării efortului final cu maximă eficienţă.
Efortul final – reprezintă capacitatea aruncătorului de a combina viteza căpătată de obiect
din elan, cu viteza imprimată prin contracţia musculară explozivă a grupelor şi lanţurilor
musculare, specifice fiecărei aruncări.