ATLETISM

Sistem de exerciţii realizat sub forma alergărilor, săriturilor şi aruncărilor, naturale şi stilizate,
în scopul dezvoltării specifice a calităţilor fizice (biomotrice) şi a obţinerii unui rezultat 14
superior în practicarea lor”
Principalele obiective ale atletismului
●formarea şi perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor motrice specifice atletismului;
●consolidarea şi perfecţionarea tehnicii probelor atletice;
●dezvoltarea fizică armonioasă;
●menţinerea unei stări fizice şi psihice corespunzătoare;
●realizarea expresiei corporale;
●obţinerea de rezultate sportive, la diferite probe atletice, la un nivel competitiv cât mai
ridicat.

1. PROBELE DE ALERGĂRI
● Alergările de Viteză: se desfăşoară:
► pe distanţe cuprinse între 50 m şi 100 m;
probe intermediare cuprinse între 100 m şi 400 m;

● Alergările de Semifond: se desfăşoară:

► pe distanţe cuprinse între 800 m şi 1500 m;

● Alergările de Fond: se desfăşoară:

► pe distanţe cuprinse între 3000 m şi maraton;

● Alergări peste Garduri: se desfăşoară:

► pe distanţe cuprinse între 50 m şi 400 m;

● Alergări peste Obstacole: se desfăşoară:

► pe distanţe cuprinse între 1500 m şi 3000 m;

● Marşul Sportiv: se desfăşoară:

►pe distanţele cuprinse între 3 km şi 50 km;

● Alergările de Ştafete : cuprind ştafete clasice ca :

► 4 x 100 m;
► 4 x 400 m;

Şi ştafete neclasice;
► 4 x 800;
► 400 m – 300 m – 200 m – 100 m;
► 4 x 1500 m etc.

2. PROBELE DE SĂRITURI
►săritura în lungime;
►săritura în înălţime;
►triplusaltul;
►săritura cu prăjina,
3. PROBELE DE ARUNCĂRI:
►împingerea greutăţii;
►azvârlirea suliţei;
►azvârlirea mingii de oină;
►lansarea discului;
►lansarea ciocanului;
4. PROBELE COMBINATE (sau poliatloanele)
►triatlon;
►tetratlon;
►pentatlon şcolar;
►hexatlon;
►heptatlon;
►decatlon;

ŞCOALA ALERGĂRII

Definiţie :
Şcoala alergării grupează exerciţii specifice şi nespecifice necesare însuşii corecte şi
eficiente, din punct de vedere biomecanic, a tehnicii pasului alergător, realizat în tempouri
diferite.

OBIECTIVE :
a. însuşirea deprinderii corecte de alergare: relaxată, eficientă şi economicoasă;
b. corelarea armonioasă dintre fuleu şi frecvenţă;
c. formarea capacităţii de percepere a vitezei de deplasare, de evaluare a tempoului de
alergare ;
d. formarea capacităţii de accelerare;
e. perfecţionarea coordonării mişcărilor în timpul alergării;
f. dezvoltarea calităţilor biomotrice implicate în efortul de alergare; 34
g. pregătirea musculaturii şi a articulaţiilor angrenate în efortul de alergare;
h. coordonarea amplitudinii mişcărilor executate din articulaţiile membrelor inferioare şi
superioare;
i. dezvoltarea şi perfecţionarea capacităţii de efort a organismului.

2 ŞCOALA SĂRITURII
DEFINIŢIE : Şcoala săriturii grupează exerciţii şi mijloace pregătitoare, executate în vederea
efectuării unei bătăi / desprinderi active şi ample de la sol, a menţinerii coordonării şi a
echilibrului în timpul fazei de zbor, şi a obţinerii unei aterizări eficiente, elastice, amortizate şi
controlate.

OBIECTIVE
a. depistarea piciorului de bătaie (piciorul puternic şi cel îndemânatic);
b. formarea deprinderii de a sări cu efectuarea bătăii pe un picior, (desprindere unilaterală);
c. formarea deprinderii de bătaie eficientă, rularea plantei piciorului, de la călcâi la vârf , cu
angrenarea segmentelor libere (avântare), coordonată şi energică;
d. formarea deprinderii de angrenare a segmentelor libere, (a braţelor şi a piciorului liber)
pentru creşterea 82 „forţei de avântare” ce uşurează efortul de desprindere şi măreşte
amplitudinea săriturii;
e. formarea şi perfecţionarea îndemânării şi a echilibrului în faza de zbor;
f. formarea deprinderii de aterizare elastică, controlată şi amortizată;
g. formarea şi consolidarea ritmului de alergare pe elan;
h. dezvoltarea şi perfecţionarea calităţilor biomotrice aferente probelor tehnice de sărituri.

ŞCOALA ARUNCĂRII
Definiţie: Grupează exerciţii de aruncări cu diferite obiecte, efectuate prin cele trei tipuri de
aruncări : azvârlire, împingere, lansare, executate cu două mâini sau cu o mâna, din diferite
poziţii.

ARUNCĂRI DE TIP ÎMPINGERE

Acestea se execută printr-o presiune dinapoiînainte şi de jos în sus, mâna aruncătorului fiind
situată înapoia şi dedesubtul obiectului de aruncat. Din această categorie face parte
aruncarea greutăţii.
ARUNCĂRI DE TIP AZVÂRLIRE
Aruncările de tip azvârlire se execută printr-o tracţiune efectuată asupra obiectului de
aruncat, pe o traiectorie liniara, dinapoi-înainte, pe deasupra umărului, braţul fiind plasat
înaintea obiectului de aruncat. Din această categorie fac parte : azvârlirea suliţei şi a mingii
de oină.
ARUNCĂRI DE TIP LANSARE
Aruncările de tip lansare se execută printr-o tracţiune asupra obiectului, dinapoi-înainte şi de
jos oblic în sus, pe o traiectorie curbilinie (circulară), braţul aruncătorului fiind întins lateral,
înaintea obiectului. Din această categorie fac parte : lansarea discului şi a ciocanului.

OBIECTIVE
a. formarea deprinderii de angajare a întregului corp în efortul de aruncare;
b. formarea deprinderii de accelerare a mişcării (mişcare continuu accelerată);
c. formarea deprinderii de dublu sprijin pe sol în timpul efortului final de eliberare a
obiectului;
d. formarea deprinderii de depăşire a obiectului de aruncat, prin angrenarea în mişcare a
segmentelor corpului într-o succesiune eficientă din punct de vedere biomecanic:
călcâi,genunchi, şold, piept, umăr, braţ de aruncare;
e. accentuarea poziţiei de „arc” de aruncare, obţinute în urma depăşirii obiectului de
aruncare;
f. angrenarea succesivă a maselor musculare (întro anumită succesiune de timp şi
intensitate) în efortul de aruncare, de la grupele musculare mici la cele mari; 135
g. dezvoltarea calităţilor biomotrice implicate în aruncare.