Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Departamentul de Management, Marketing și Administrarea Afacerilor

GIMNASTICA AEROBICĂ

Absolvent
Gavriloae Casiana
An II, MNG
1. Introducere
Gimnastica exercită o influență deosebită asupra formării şi perfecționării omului din punct de
vedere fizic, intelectual, moral şi estetic. Ca disciplină sportivă, gimnastica a avut o evoluție ascendentă
ce s-a materializat în noi forme de practicare, iar prin îmbogățirea permanentă a conținutului acesteia
prin apariția unor noi exerciții a dus la diversificarea unor ramuri independente în cadrul acestei
discipline.
Ramurile gimnasticii sunt:
• Gimnastica de bază;
• Gimnastica de performanță;
• Gimnastica aplicată în alte domenii.
Gimnastica de performanță
Gimnastica de performanță constituie ramura competițională a gimnasticii şi se adresează numai
celor seleționți în funcție de capacitatea biologică, motrică şi psihică a acestora, raportată la solicitările
acestei ramuri sportive. Ea cuprinde următoarele discipline de concurs: Gimnastica artistică Gimnastica
ritmică Gimnastica acrobatică Sărituri în plasa elastică (trampoline) Gimnastica aerobică (Sportul
aerobic)
1. Gimnastica artistică - practicată atât de băie i, cât şi de fete cuprinde probe la: sol, cal cu
mânere, inele, sărituri, paralele, bară (pentru bărba’i) şi sărituri, paralele inegale, bârnă, sol (pentru
femei). Această ordine a aparatelor a fost stabilită în anul 1960 de Federația Internațională de
Gimnastică. Din anul 1994, în concursurile internaționale, se concurează numai cu exerciții liber alese.
2. Gimnastica ritmică - ramură sportivă exclusiv feminină a devenit olimpică din anul 1984
(Los Angeles). Cuprinde exerciții individuale şi de ansamblu, fără obiecte (în competițiile interne la
categoria copii) şi cu obiecte portative (cerc, panglică, minge, măciuci, coardă), executate cu
acompaniament muzical.
3. Gimnastica acrobatică a devenit ramură de sine stătătoare din anul 1972. Sistemul
competițional include următoarele probe: perechi fete, băie i, mixt, trio fete, grup băie i (4), iar
exercițiile sunt executate pe podiumul de gimnastică artistică (12 x 12 m) şi cuprind exerciții cu caracter
static (de forță, echilibru), exerciții cu caracter dinamic şi combinat.

1
 4. Trampoline – sărituri în plasa elastică, disciplină olimpică din anul 2000 la Sydney, conține
următoarele probe: individual, sincron perechi, torent acrobatic, plasă mică, exerciții le cuprind o
succesiune de 10 sărituri diferite realizate în trei serii (o serie impusă şi două serii libere).
5. Sportul aerobic - este cea mai tânără ramură competițională a gimnasticii, cu caracter
spectacular, elementele folosite fiind din gimnastica artistică, ritmică, acrobatică, dans sportiv, executate
pe fond muzical modern. Concursurile se desfăşoară pe un podium pătrat, cu latura de 14 m, iar suprafa
a de concurs este un pătrat cu latura de 7 m pentru probele de individual feminin şi masculin, perechi
mixte şi trio şi cu latura de 10 m pentru proba de grup (6). În acest sport deținem supremația europeană
şi mondială.
2. Repere istorice privind apariția gimnasticii aerobice
Sportul aerobic nu este numai o formă de antrenament fizic, începând din anii 1980, dar şi un
sport competitiv de nivel superior. Este o disciplină nouă a gimnasticii cu caracter spectacular, folosind
elemente atât din gimnastica artistică, ritmică, acrobatică, dans sportiv cât şi cei 7 paşi de bază: knee,
kick, jachs, lunge, march, jog, skip. Această disciplină s-a dezvoltat în cadrul Federației Internaționale
de Gimnastică (F.I.G.) încă din anii 1980, iar concursurile se organizau după diferite regulamente proprii
inițiate de diverse federații internaționale: International Aerobic Federation (IAF), Federația
Internațională a Sportului Aerobic şi Fitness (FISAF), American, National, Aerobics, Comision
(ANAC). La Congresul F.I.G. din anul 1994 s-a decis să reunească unitar toate structurile şi sistemele
competiționale existente, într-unul singur, cu un regulament unic şi organizarea primului Campionat
mondial de gimnastică aerobică în anul 1995. A fost greu să reuneşti un număr mare de competitori din
Brazilia (1 milion de practicanți), Argentina, Australia, Noua Zeelandă, SUA, Japonia, Germania, Italia,
Spania care concurau după regulamente diferite. Astfel, la primul Campionat mondial ce a avut loc la
Paris în anul 1995 au participat 34 de țări printre care şi România. Pe plan internațional gimnastica
aerobică din România a devenit deschizătoare de drumuri şi model pentru definirea conceptului acestei
noi discipline sportive. Palmaresul gimnaştilor români este impresionant.
Ramurile gimnasticii aerobice
Din cele expuse mai sus putem afirma că, în cadrul gimnasticii aerobice se pot distinge două
direc ii de practicare:
1. gimnastica aerobică de întreținere;
2. gimnastica aerobică de performanță (sportul aerobic).
Obiectivele gimnasticii aerobice

2
 Sportul aerobic implică abilitatea de a executa mişcări complexe, de intensitate mare, în mod
continuu şi urmăreşte:
• perfecționarea, până la nivel de măiestrie, a conținutului motric;
• atingerea măiestriei sportive prin obținerea de performanțe înalte pe plan național şi
internațional;
• dezvoltarea şi perfecționarea aptitudinilor motrice specifice practicării sportului aerobic (forță
statică şi dinamică, mobilitate articulară, coordonare, orientare în spațiu, echilibru, viteză de reacție,
execuție, de deplasare);
• formarea unei ținute corporale armonioase, estetice;
• dezvoltarea capacităților cognitive, afective, motivaționale;
• crearea dispoziției pentru obținerea performanțelor (disponibilitate pentru efort, ambiție,
perseverență, toleranță la frustrare);
• prevenirea sau compensarea deficiențelor fizice datorate efortului specific;
• favorizarea integrării sociale. Toate aceste obiective conduc atât la performanță, cât şi la
dezvoltarea personalității şi simțului artistic al practicanților.
Caracteristicile gimnasticii aerobice:
• are caracter competitiv, ceea ce duce la stabilirea de clasamente pe categorii de vârstă şi
stabilirea de performanțe;
• este considerat „sport de scenă”;
• prezintă mişcări dinamice de forță, mobilitate, coordonare şi muzicalitate;
• mişcările sunt caracterizate prin echilibru şi componentă tehnică;
• exercițiile sunt dinamice, momentele de dans aerobic şi elementele de dificultate dând un
aspect echilibrat şi original exercițiului;
• exercițiile se caracterizează prin originalitate, dată de capacitatea de creativitate a sportivilor şi
antrenorilor;
• are caracter individual şi de grup, adresându-se celor cu aptitudini deosebite;
• dispune de o gamă specifică de mişcări executate continuu, care trebuie să demonstreze
flexibilitate şi forță, combinațiile dintre paşii de dans şi mişcările brațelor desfăşurându-se pe muzică,
pentru a crea secvențe dinamice, ritmice;

3
 • antrenament riguros, ce presupune o muncă de mare intensitate, atât din partea gimnaştilor, cât
şi din partea antrenorilor. Sarcinile gimnasticii aerobice Sarcinile sportului aerobic derivă din obiectivele
enumerate mai sus şi vizează:
• dezvoltarea aptitudinilor motrice specifice practicării sportului aerobic, cu accent pe forță,
viteză de reacție, mobilitate, coordonare, orientare în spațiu, echilibru, rezistență specifică;
• perfecționarea tehnicii de execuție, a virtuozității şi frumuseții în execuția mişcărilor, prin
formarea unui stil propriu;
• dezvoltarea calităților psihice şi morale (curaj, perseverență, voință, capacitatea de concentrare
a atenției, dorința de întrecere şi de afirmare, spiritul de disciplină şi de echipă);
• dezvoltarea şi menținerea motivației de practicare a sportului aerobic şi obținerea de
performanțe prin imprimarea unui caracter variat şi atractiv al activității, prin tratarea individualizată a
gimnaştilor şi folosirea unui limbaj adecvat;
• pregătirea specială pentru concurs (în concordan ă cu cerin ele regulamentului), pentru
obținerea de performanțe înalte.
Mijloacele gimnasticii aerobice
Aceste mijloace pot fi sistematizate astfel: - mijloace specifice care cuprind: paşii aerobici de
bază cu variantele lor şi mişcările de brațe; elmentele (tehnice) de dificultate ce apar in celor 4 grupe. -
mijloace nespecifice care cuprind: elemente tehnice din gimnastica artistică şi ritmică adaptate; elemente
tehnice din baletul clasic şi modern care stau la baza formăriiținutei artistice şi a expresivității în
mişcare; exerciții din gimnastica de bază care stau la baza formării şi dezvoltării suportului fizic.
Actualități în gimnastica aerobică
Gimnastica aerobică de performanță reprezintă abilitatea de a executa continuu mişcări specifice
complexe cu intensitate mare pe muzică, care îşi au originea în mişcările aerobice tradi ionale, astfel
exercițiul trebuie să demonstreze mişcare continuă, mobilitate, forță şi utilizarea celor 7 paşi de bază şi a
elementelor de dificultate perfect executate (F.I.G.).
Mişcările specifice sunt reprezentate de combinația de paşi aerobici împreună cu mişcările de
brațe, executate pe muzică pentru a crea secven e dinamice, ritmice cu impact înalt şi jos al mişcărilor.
Exercițiile trebuie să asigure un nivel înalt de intensitate care să demonstreaze adaptarea cardiovasculară
la efortul aerob. Exerciții le au evoluat permanent lucru ce a condus la precizarea unor cerin e speciale:
Artistic: coregrafia unui exercițiu trebuie să prezinte creativitate şi con inut tipic sportiv, varietate de
mişcări şi concordan ă între muzică, mişcări şi expresivitatea sportivului. Pentru perechi mixte, trio şi

4
grup sunt permise trei construcții într-un exercițiu incluzând atât începutul cât şi finalul exercițiului.
Execuția: toate mişcările trebuie să fie executate perfect. Dificultatea: exercițiul trebuie să prezinte un
echilibru între elementele de dificultate executate în aer, la suprafa a solului şi la podea; exercițiul
cuprinde 12 elemente de dificultate din familii diferite; maximum 6 elemente de dificultate sunt permise
la sol incluzând elementele cu aterizare în sfoară şi flotare, iar restul elementelor fiind executate din
poziție ortostatică cu revenire la verticală. Conținutul compoziției: exercițiul trebuie să prezinte un
echilibru între mişcările cu specific aerobic (combina ii de mişcări înalte şi joase) şi elemente de
dificultate; mişcările de brațe şi picioare să fie puternice şi cu o formă bine definită; folosirea echilibrată
a spațiului în totalitate. Durata exercițiului: exercițiul are o durată de 1 minut 45 secunde, cu o toleranță
de plus sau minus 5 secunde ce implică mişcări dinamice, flexibilitate, coordonare şi simț muzical.
Muzica: exercițiul trebuie executat în totalitate pe muzică şi poate fi utilizat orice stil de muzică adaptat
pentru gimnastica aerobică.
Elementele de dificultate: exercițiul trebuie să includă minim un element din fiecare grupă:
1. Grupa A Forța dinamică
2. Grupa B Forța statică
3. Grupa C Sărituri
4. Grupa D Echilibru şi mobilitate Sunt permise 12 elemente de dificultate. Nivelul de dificultate
este gradat de la 0,1 la 1 punct. Elementele prezentate în exercițiu, trebuie să demonstreze ambidextria
concurenților în raport cu tipul calităților subliniate (forță, suple e, îndemânare) şi să fie integrate în
coregrafie cu oscilații armonice pe verticală (elemente pe sol, elemente în stând sau elemente realizate
cu săritură). Categoriile de concurs sunt:
1. individual feminin;
2. individual masculin;
3. perechi mixte;
4. trio;
- Scena: are înălțimea între 80-140 cm. şi este închisă în spate de un fundal, mărimea podiumului de
competiție nu poate fi mai mică de 14 x 14 metri.
- Podiumul de competiție: trebuie să fie de 12 x 12metri, suprafața de competiție pentru individual
feminin, individual masculin, perechi mixte şi trio este de 7 x 7 metri şi de 10 x 10 metri pentru grup,
marcată cu o bandă neagră lată de 5 cm.
3. Conținutul gimnasticii aerobice

5
 Exercițiul trebuie să prezinte un echilibru între mişcările cu specific aerobic (paşii de bază,
mişcările de brațe) şi elemente de dificultate în care mişcările de brațe şi picioare să fie puternice cu o
formă bine definită şi cu combina ii de mişcări înalte şi joase.
Astfel conținutul tehnic al unui exercițiu cuprinde:
• combinații de paşi şi mişcări de brațe;
• elemente de dificultate;
• construcții, poze;
• elemente de parteneriat;
• elemente de tranziție;
• schimbări de nivel.
BASIC STEPS - Paşii de bază -din gimnastica aerobică se execută:
• cu impact uşor sau Low impact în care un picior rămâne în contact permanent cu solul
indiferent de mişcare;
• cu impact sărit sau High impact, ambele picioare sunt ridicate în aer chiar şi pentru o fracțiune
(mişcările se realizează cu săritură);
• cu impact combinat Hi/Low impact.
MARCH – mers: constituie elementul de bază pentru învă area celorlalți paşi şi elemente tehnice
şi este folosit ca pas de tranziție fiind mişcarea tradițională de tip low impact, care necesită rularea tălpii
de pe vârf.
Tehnica de Execuție:
- piciorul este îndoit în fața trunchiului;
- mişcarea se execută în sus;
- trunchiul este drept în aliniament natural, bărbia sus, privirea înainte.
- trunchi aplecat; - spate rotunjit cu umerii aduşi;
- lipsa amplitudinii în mişcare JOG
– alergare: constituie elementul de bază pentru învă area celorlal i paşi şi elemente tehnice şi este folosit
ca pas de Execuție. Este o mişcare alternativă de tip high impact în care genunchii sunt alinia i în spatele
sau în fa a articula iei şoldului.
Tehnica de Execuție:
- genunchiul piciorului pendulat trebuie să fie la verticală;
- coapsa bine întinsă, călcâiul spre şezută;

6
- trunchiul este drept în aliniament natural, bărbia sus, privirea înainte; - contactul cu solul se face pe
pingea.
SKIP – şut: este o mişcare combinată din două sărituri mici pe verticală fiind un pas de tranziție.
Este o mişcare de tip high impact sau low impact care combină în mod controlat extensia genunchilor şi
flexia şoldului.
Tehnica de Execuție:
- se execută o saltare alternativă de pe un picior pe celălalt cu îndoirea înapoi a unui picior cu
călcâiul la şezută, urmat de întinderea energică înainte-jos a piciorului la 45° - trunchiul este drept,
musculatura încordată;
- la schipul lateral, pe săritură, piciorul drept se îndoaie la spate spre stânga, cu piciorul la şezută,
urmat de întinderea energică spre dreapta, lateral-jos;
KNEE LIFT – genunchi ridicat: este o mişcarea de tip Low impact sau High impact, în care
genunchii se ridică cu o flexie de minimum 90 grade fa ă de articula ia şoldului. Este element de
Execuție sau de legătură oferind posibilitatea schimbării de direcți şi poate fi combinat cu ceilalți paşi de
bază.
Tehnica de Execuție:
- ridicarea şi îndoirea piciorului, cu genunchiul înainte la 90°;
- coapsa este la orizontală;
- trunchiul drept, privirea înainte;
- piciorul de bază este întins.
KICK – balans: este o mişcare de ridicare sau întindere energică a piciorului, asemănătoare cu
mişcările de battement din gimnastica ritmică. Este o mişcare de tip high impact sau low impact
provenind din flexia articula iei şoldului cu piciorul întins, la diferite înăl imi.
Tehnica de Execuție:
- săltare uşoară pe piciorul de bază cu balansarea energică a piciorului liber la 45°, 90°, 145°,
180°; - aterizare elastică pe ambele picioare;
- trunchiul este drept cu o inută perfectă, musculatura încordată;
- genunchii perfect întinşi în timpul mişcării.
JUMPING JACK – săritură în depărtat: este pasul cel mai atractiv din gimnastica aerobică. Este
o mişcare de tip high impact în timpul căreia picioarele deschid şi se închid lateral fa ă de articula ia
şoldului

7
 Tehnica de Execuție: - se execută în 2 timpi (depărtare-apropiere), din stând cu trunchiul drept; -
săritură în stând depărtat cu genunchii semiîndoi i: - vârfurile orientate oblic în afară; - greutatea
repartizată pe ambele picioare.
LUNGE – fandare: este un pas de bază ce se realizează lateral şi înapoi şi permite schimbarea
direcții. Este o mişcare de tip high impact sau low impact din articula ia şoldului care deschide şi închide
picioarele pe diagonală
Tehnica de Execuție:
- picioarele pleacă simultan şi se depărtează fără rota ie spre exterior din articula ia şoldului, un
picior este întins spre înapoi în plan sagital sau în lateral;
- trunchiul este uşor spre înainte formând o linie dreaptă de la gât la călcâi
- vârfurile orientate spre înainte.
Variante de paşi aerobici HEEL UP – călcâi la spate: este un pas specific ce poate fi executat din
stând şi stând depărtat şi este folosit pentru schimbarea direcției de deplasare.
Tehnica de Execuție:
- poziț ia trunchiului este dreaptă;
- piciorul se îndoaie energic, iar călcâiul atinge şezuta.
STEP TOUCH – pas cu atingere uşoară: este o structură simplă de bază în sportul aerobic
compusă din 2 mişcări: pas şi apropiere cu atingere uşoară.
Tehnica de Execuție:
- trunchiul este drept, privirea înainte;
- se execută din stând, pas lateral cu piciorul stâng cu uşoară deplasare a greutății în direcția
mişcării;
- la revenire greutatea rămâne pe piciorul de bază (cel care nu face deplasarea) care este puțin
îndoit.
GRAPE-FINE – este o combinație de paşi cu deplasare laterală şi încrucişare înainte sau la spate.
Tehnica de Execuție:
- trunchiul rămâne drept;
- contactul cu solul pe primul pas se face pa călcâi;
Se execută în 4 timpi:
1.- pas lateral cu dreptul,
2. - pas încrucişat cu stângul în spatele piciorului drept,

8
3.- pas lateral cu piciorul drept,
4. -apropierea piciorului stâng în stând; - paşii sunt egali. V STEP – pas în „V”: se realizează în 4 timpi
din poziția stând, descriind litera V.
Tehnica de Execuție: - trunchiul este drept, privirea înainte; - timpul
1.- pas oblic înainte cu piciorul drept - timpul
2.- pas oblic înainte cu piciorul stâng, în stând depărtat - timpul
3.- pas înapoi cu piciorul drept în poziția inițială - timpul
4.- pas înapoi cu piciorul stâng în poziția stând.
JAZZ SQUARE este un pas de dans aerobic specific hip hap-ului aerobic şi se execută din stând
în 4 timpi.
Tehnica de Execuție:
- trunchiul este la verticală;
- timpul
1.- pas înainte cu piciorul drept - timpul
2.- pas încrucişat cu piciorul stâng înaintea piciorului drept - timpul
3.- pas înapoi cu piciorul drept în afara piciorului stâng - timpul
4.- apropierea piciorului drept în stând sau stând depărtat
MAMBO este un pas de dans aerobic şi se execută din stând sau stând depărtat în 4 timpi.
Tehnica de Execuție:
- 1. pas înainte cu piciorul drept cu trecere greută ii pe el, piciorul stâng se ridică de pe sol, ambele
picioare uşor îndoite;
- 2. revenire cu piciorul stâng pe sol
- 3. pas înapoi cu piciorul drept
- 4. apropierea piciorului stâng în stând sau stând depărtat
MIŞCĂRI DE BRAȚE
Toate mişcările brațelor trebuie executate controlat, fără nici o mişcare de rupere în articulația
cotului sau a umărului. Mişcările pot fi executate sistematic schimbându-se: - planul de Execuție:
frontal, sagital, orizontal, pe direcțiile înainte, înapoi, lateral stânga, lateral dreapta; - forma de mişcare:
în arc, cerc, opt, forfecări; - simetria, asimetria mişcării, lungimea pârghiilor, varietatea articulațiilor; -
mişcările pot fi executate cu brațele îndoite sau întinse, succesiv, alternativ; - poziții utilizate: mâini pe
şold, la piept, pe umeri, la ceafă, pe creştet, încrucişate la piept, deasupra capului; bătăi din palme: cu

9
palmele pe piept, pe coapse, pe gambă, pe talpă; mişcări utilizate: îndoiri, întinderi (flexii, extensii),
balansări de brațe în cerc, în arc, opt, rotări, forfecări, ridicare, coborâre, răsucire (supinație, pronație),
rotări, cu degetele în diverse poziții. Mişcările trebuie să fie variate şi bine echilibrate în exercițiul.

BIBLIOGRAFIE

1. Macovei, S., Gimnastica aerobică de întreţinere, Editura Afir, Bucureşti, 2003

2. Niculescu G. Gimnastica în kinetoterapie, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006

3. Sbenghe, T., Kinesiologie ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2005

4. www.fig-gymnastics.com Data: 22.05.2013 Ora: 14:20

10