Istoria gimnasticii

Antichitatea
1.Grecia Antica : Termenul „gimnastică” îşi are originea în jurul anului 400 î.Hr. şi
provine din cuvântul grec „gymnos” care înseamnă „gol”, deoarece în Grecia
antică exercitiile se practicau fără îmbrăcăminte sau îmbrăcat lejer. Multă vreme
cuvântul gimnastică a înglobat totalitatea exercitiilor fizice confundându-se cu
notiunea de educatie fizică. Astăzi termenul de gimnastică denumeşte o formă
de manifestare a exercitiilor fizice. Gimnastica s-a dezvoltat pe parcursul mai
multor secole, în strânsă legătură cu evolutia societătii omeneşti. Grecii au
acordat exercitiilor fizice cea mai mare importantă. Ele erau însă practicate numai
de aristocrati şi cetătenii liberi. Grecii defineau prin cuvântul gimnastică
totalitatea exercitiilor fizice practicate pentru întărirea sănătătii, a corpului şi
înnobilarea spiritului. Ideea armoniei fiintei umane, a influentei asupra sănătătii şi
importantei lor pentru pregătirea de război sunt caracteristicile exercitiilor fizice
greceşti.
2.Egipt : Frescele de la Beni Hassan ce infatiseaza schite barbatesti ce au caracter
sportiv. Picturile murale şi cele de pe diferite vase evidentiază multe mişcări
bazate pe mobilitatea coloanei vertebrale ca de pildă podul, mişcări acrobatice ca
răsturnarea în doi şi morişca.
3. India : Sistemul Yoga consta atât în exercitii fizice cât şi în exercitii de
gimnastică respiratorie care ajutau la dezvoltarea fizică şi desăvârşirea trupului.
Ele erau completate de meditatie.
4.China : Cel mai vechi sistem de educatie fizică medicală a fost creat de medicul
Kong-Fu care consta din exercitii însotite de gimnastică respiratorie
corespunzătoare în functie de bolile care trebuiau prevenite sau vindecate. Acest
sistem s-a răspândit în întreaga Chină prin introducerea lui în ritualul religios.
Evul Mediu
Medicul Hieronimus Mercurialis publică la Venetia în a doua jumătate a sec. XVI
(1569) lucrarea “Ars gimnastica” (Despre arta gimnasticii). El împarte gimnastica
în trei ramuri: militară, medicală şi atletică, şi reînvie cuvântul grec gymnastica
folosindu-l în loc de exercitium sau exercitic. Acrobatica profesionistă larg
răspândită în evul mediu a exercitat o mare influentă asupra dezvoltării
gimnasticii .

GIMNASTICA ÎN EPOCA MODERNĂ

1. Ceh – Jan Amos Komenski, un spirit sanatos nu poate exista decat intr un
trup sanatos. Scoala este responsabila si de sanatatea copilului si el este cel
care propune amenajarea de spatii in jurul scolii unde copiii sa practice ex
fizice.
2. I. H. Pestalozzi, pedagog elvetian, intermediarul ex fizice executate in cerc,
sub comanda profesorului intr o tinuta lejera.
3. Francesco Amoros – francez- intemeietorul scolii de gimnastica din Franta :
După scopul propus Amoros împarte gimnastica în trei categorii: gimnastica
civilă, militară şi medicală care foloseau exercitii comune dar şi exercitii
proprii fiecăreia.
4. Peer Harrik Ling – suedez- creatorul gimnasticii suedeze, s-a convins de
proprietătile curative ale exercitiilor fizice prin autovindecarea unui brat
paralizat. Sistemul lui Ling are fundamente anatomo-fiziologice, iar scopul
gimnasticii lui era dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc.

Definitia gimnasticii:
Sistem de ex fizice aplicat analitic si global care influenteaza in mod selectiv si
cumulativ ap. Locomotor in scopul perfectionarii si armonizarii miscarilor corpului
omenesc , a formarii unei tinute corecte.
Scopul gimnasticii consta in dezvoltarea si perfectionarea preg fizice.
Asigura mentinerea sau dezvoltarea calitatilor motrice la orice varsta, formarea
unui bagaj motric din ramurile sportive specifice gimnasticii si suportul fizic
necesar practicarii altor discipline sportive.
Mijloacele specifice gimnasticii:
Diversitatea mijloacelor de care dispune gimnastica se pot sistematiza în
functie de obiectivele vizate astfel:

1. Exercitii de front şi formatii prin care se realizează organizarea

colectivului, captarea atentiei disciplinarea colectivului şi crearea
omogenitătii lui. Ele cuprind actiuni efectuate pe loc şi din deplasare,
formatii şi schimbări de formatii.
2. Exercitii de dezvoltare fizică generală folosite în scopul pregătirii
organismului pentru efort, influentării selective a aparatului locomotor,
formării bazelor generale ale mişcarii dar şi pentru educarea
aptitudinilor motrice. Se pot executa liber, sub formă de exercitii simple
sau compuse, cu obiecte portative (bastoane, mingi, gantere,
extensoare, sandouri, corzi, măciuci, cercuri etc.) şi la diferite aparate
(scara fixă, banca de gimnastică şi aparate complexe).
3. Exercitii aplicative care contribuie la formarea deprinderilor motrice de
bază şi cu caracter aplicativ, necesare în viata de toate zilele. Ele cuprind
exercitii de mers, alergare, sărituri, aruncare şi prindere, echilibru,
târâre, cătărare şi escaladare, transport de greutăti.
4. Exercitii acrobatice care îşi aduc contributia la educarea coordonării şi
orientării în spatiu, constau din exercitii statice şi dinamice, de mare
mobilitate, echilibru şi fortă. Se pot executa individual, în doi sau în
grup, cu şi fără aparate speciale.
5. Exercitii la aparatele de gimnastică care urmăresc formarea unor
deprinderi şi priceperi de stăpânire a corpului în conditii neobişnuite, de
atârnare, sprijin şi echilibru. Aceste mijloace cuprind mişcări cu o tehnică
bine determinată (de fortă şi de balans), executate la diferite aparate
care constituie şi probe de concurs.
6. Exercitii din gimnastica ritmică care contribuie la educarea esteticii
corporale şi motrice, a ritmului coordonării imaginatiei creatoare.
Caracteristica principală o constituie simbioza dintre mişcare şi muzică.
Ele cuprind o mare varietate de mişcări sistematizate în elemente
corporale (variatii de paşi, balansări şi circumductii, întoarceri şi piruete,
 echilibru, valuri, săltări şi sărituri) şi elemente obiect (actiuni de mânuire
a obiectelor portative).
7. Exercitii din gimnastica aerobică de performantă care îşi are rădăcinile
în fitness şi reprezintă abilitatea de a efectua cu continuitate, complexe
de mare intensitate formate din mişcări după modelul aerobic
„patterns” şi elemente de dificultate, pe un acompaniament muzical
adecvat.
Ramurile gimnasticii
Sunt in numar de 3:
1.Gimnastica de baza: ex de front si formatie, de dezv fizica generala si
aplicative.

2.Gimnastica de performanta : Ex acrobatice, ex de gimnastica ritmica si

gimnastica sportiva .

3.Gimnastica aplicata in alte domenii : gimnastica igienica si cea pt alte

discipline sportive.
4. Gimnastica medicala pentru corectarea / reducerea unor deficiente şi
disfunctii ale aparatului locomotor şi restabilirea capacitătii functionale
a organismului.
5. Gimnastica productiei se realizeaza la locul de munca pentru s relaxa
angajatii si a spori productivitatea.

Sarcinile gimnasticii :
1. Asigurarea dezvoltării corecte şi armonioase a organismului în
creştere.
2. Stimularea şi îmbunătătirea functiilor organismului uman, baza
sănătătii şi a capacitătii de efort.
3. Educarea esteticii corporale şi motrice prin formarea unei tinute
corecte şi a expresivitătii mişcărilor.
4. Dezvoltarea aptitudinilor motrice, în special a fortei, supletei şi
coordonării.
5. Formarea deprinderilor şi/sau priceperilor motrice specifice
gimnasticii.
6. Prevenirea şi corectarea influentelor negative ale unor activităti
profesionale asupra organismului.
7. Mentinerea şi dezvoltarea capacitătii motrice la vârste înaintate.
8. Formarea capacitătii de practicare independentă a gimnasticii.
9. Formarea unor trăsături pozitive de personalitate ca: vointa, curajul,
perseverenta, stăpânirea de sine, disciplina conştientă, răspunderea
personală.

Terminologia Gimnasticii:
Fiecare stiinta, domeniu , disciplina, are un limbaj propriu, un ansamblu
de termeni de specialitate care servesc ca mijloc de comunicare si ajuta
la insusirea continutului si la intelegerea unitara a acelui domeniu.Acest
ansamblu de termeni specifici este TERMINOLOGIA.
Pentru ca aceasta din urma sa si indeplineasca corect functia ei
comunicativa, trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
1. Sa fie clara si concisa
2. Sa fie precisa
3. Sa existe un echilibru intre toate aceste cerinte in asa fel incat nici
unul sa nu fie mai abundent ca altul.
4. Sa fie stiintifica dar accesibila

1. Exercitiul fizic - act motric repetat sistematic, inlantuire de elemente

structurare intr un tot unitar.Poate fi executat individual sau in grup,
liber, la aparate , cu obiecte portative.
2. Exercitiul liber – acel gen de ex care cuprinde miscari analitice sau
sintetice si se executa fara aparate sau obiecte portative.
3. Exercitiul liber ales – inlantuire de miscari conceputa de sportiv, cu
sau fara ajutorul prof in vederea participarii la o competitie sportiva.
4. Exercitiul impus – inlantuire de miscari conceputa de origanizatorul
unui concurs si pe care participantul este obligat sa l execute
intocmai.
5. Element tehnic – miscare destinata cu structura unitara care incepe
intr o pozitie initiala si se termina intr o pozitie finala.
 6. Procedeu tehnic – modalitatea prin care se executa un element
tehnic.
7. Legare – Executia neintrerupta a mai multor elemente pt a carui
continuitate este necesar ca pozitie finala a elementului anterior sa
reprezinte pozitia initiala a elementului care urmeaza sa fie executat.
8. Combinatia – mai multe elemente inlantuite intr un tot unitar.
9. Miscarea – actiunea de deplasare a corpului in spatiu sau a
segmentelor acestuia fata de un punct de referinta.
10.Miscarea simpla – act motric care cuprinde unul sau mai multe
elemente si care solicita sist. Neuro muscular putin.
11.Miscarea compusa – act motric care cuprinde 2 sau mai multe
miscari simple executate legat.
12.Miscarea complexa – act motric variat,multiplu, structurat , care
solicita grad de dificultate in executie.
13.Miscarea analitica – act motric care det efecte localizate la niv
articulatiilor si muschilor.
14. Miscarea sintetica -act motric care determina un efect general
asupra organismului
15. Pozitie – situatia statica a corpului sau segmentelor acestuia in
desfasurarea unei miscari.
16. Pozitie initiala – pozitia in care se afla corpul la inceputul miscarii.
17.Pozitie finala -pozitia in care se afla corpul la finalul executiei.
18.Pozitii fundamentale – pozitie a corpului stabilita in mod
conventional dupa natura reazamului fata de aparat sau fata de sol.
19. Pozitie derivata – pozitie care deriva dintr o pozitie fundamentala
prin modificarile seg, corpului undele fata de altele.
20.Pozitie compusa – inglobeaza mai multe pozitii ale segementului
corpului aflate in planuri si directii diferite.
21.Pozitie specifica – pozitie cu structura complexa care poate sa aiba
caracter de mobilitate, de forta echilibru si e asimilata de obicei cu un
element tehnic.

POZITII FUNDAMENTALE
1. Stand -grupe musc relaxate (stand drepti e opusul fiind vb de activarea
muschilor)
 2. Pe genunchi
3. Asezat
4. Culcat (dorsal, facial, costal)
5. Sprijin in functie de linia umerilor fata de punctele de sprijin
6. Atarnat
Elemente care intra in compunerea unui exercitiu
1.Pozitia initiala
2.Denumirea miscarii
3.Pozitia corpului
4.Directia miscarii
5.Pozitia finala
Tipuri de formatii:
1.Formatii de adunare
2.Formatii de deplasare
3. Formatii de lucru

Termenii utilizati in desfasurarea unei lectii de educatie fizica:

1.Comanda – formulare scurta, energica, precisa, adresata colectivului de elevi de
catre cel care conduce antrenamentul sportiv. Formulata intr un cuvant sau din
mai multe cuvinte vorbim de 2 parti ale comenzii:
a.partea pregatitoare care atrage atentia colectivului si
transmite colectivului ce anume are de facut
b.partea executiva – determina inceperea executiei
2. Formatie – modalitatea de organizare a colectivului
3. Rand – dispunerea subiectelor, unul langa altul pe linia umerilor
4. Siruri/Coloane – dispunerea subiectelor unul in spatele celuilalt
5. Flanc – extremitate stanga sau dreapta
6. Front – partea formatiei unde subiectii sunt asezati cu fata
7.Latimea formatiei- departarea dintre primul si ultimul executant
8.Adancimea formatiei - este depărtarea dintre primul şi ultimul rând al unei
formatii.
9. Interval – distanta dintre subiecti cand sunt aliniati in linie.
10. Distanta este depărtarea (spatiul) dintre executantii dispuşi în coloană.

Verigile lectiei de educatie fizica:

1. Organizarea colectivului de elevi
2. Pregatirea organismului pentru efort
3. Influentarea selectiva a aparatului locomotor
4. Realizarea pasului de mars
5. Realizarea pasului de front repaus
6. Realizarea pasului de voie
7. Revenirea organismului dupa efort
8. Concluzii si recomandari
Actiuni de pe loc
1.Comanda drepti - pozitia stand controlat pentru disciplinare şi concentrarea
atentiei. Executantii nu au voie să vorbească sau să se mişte şi trebuie să fie
atenti.
2.Comanda de repaus - se foloseşte pentru luarea pozitiei de odihnă în timpul
lectiei. Există mai multe feluri de repaus.
3. Adunarea este gruparea executantilor într-o anumită formatie.
4. Alinierea este dispunerea executantilor în linie dreaptă în cadrul unei
formatii
5. Numaratoare se foloseşte pentru controlul efectivului şi pentru alcătuirea
diferitelor formatii.
 6. Raportul este o scurtă prezentare orală la începutul lectiei.
7. Întoarceri pe loc reprezintă schimbări de direcŃie pe linia frontului fiind
folosite şi în scopul captării atenŃiei. Ele se pot efectua prin săritură, în directia
specificată şi în doi timpi.

Formatiii de adunare:
- In linii pe 2 3 4 randuri
- In cerc
- In careu
- In semicerc
- Comanda repaus: pe loc repaus, departat pe loc repaus, comanda grupa.
Actiuni din deplasare
1.Pasul de mars – este un pas vioi, cadentat, cu o lungime mai mare decât cea
obişnuită. Contactul cu solul se ia pe vârf şi apoi se trece pe toată talpa, bratele se
mişcă liber, corpul este drept, capul uşor ridicat. La comanda „înainte-marş”
executantul se înclină uşor înainte trecând greutatea mai mult pe piciorul drept.
La comanda săvârşitoare, porneşte în mers cu piciorul stâng. Pasul de marş se
poate executa şi pe loc la comanda „pe loc-marş”.
2. Pasul de front repaus
3. Pasul de voie este un mers obişnuit fără cadenŃă în timpul căruia executanŃii
pot să-şi aranjeze echipamentul. Comanda este „pas de voie-marş”.
4. Deplasare laterală prin paşi adăugati. Se poate executa spre stânga şi spre
dreapta în doi timpi fiecare pas. Comanda este „2 (3) paşi lateral stânga (dreapta)
– marş”.
5. Pasul alergator este o alergare în cadentă imprimată de semnale, numărătoare
sau acompaniament muzical. Se poate executa cu deplasare sau pe loc şi începe la
comanda „pas alergător - marş”, respectiv „pe loc pas alergător – marş”. La
comanda prevestitoare se îndoaie coatele iar la comanda săvârşitoare se porneşte
în alergare începând cu piciorul stâng. Bratele se mişcă liber pe lângă corp în
cadenta pasului alergător.
Variante de mers:
-mers pe varfuri
-mers pe calcaie
-mers cu spatele
-ghemuit
-mers cu marginea in interior sau exterior
Variante de alergare:
1.Pendularea gambelor inainte sau inapoi
2. Cu genunchii in sus

Influentarea selectiva a aparatului locomotor

Secventa a 3 a dintr o ora de educatie fizica. Un complex de exercitii trebuie sa
aiba 8-10 exercitii. Complexul se repeta de cel putin 6 ori. Daca faci un complex de
exercitii il mai repeti de 6 ori. De la a 7a repetare in sus e bine sa fie schimbat
complexul aproape pt tot segmentul corpului.
P1- pozitia initiala stand departat cu mainile pe sold
T1-T4: rotarea capului de la stanga la dreapta.
T5-T8 : rotarea capului de la dreapta la stanga.
P2 – Stand departat
T1: ridicarea umarului drept sau stang
T2: Coborirea umarului stang sau drept
T3: ridicarea umarului
T4: coborirea umarului stang sau drept
T5-T8 : idem se repeta
4 x8 timpi
P3 – P initiala stand departat bratele indoite la nivelul pieptului
T1- flexia bratelor
T2- arcuirea bratelor
T3-extensia bratelor
T4 -arcuirea bratelor
T5-T8 idem
4x8 timpi
P4 – Pozitia initiala stand departat cu mainile la ceafa.
T1- indoirea trunchiului spre stanga
T2- arcuirea trunchiului
T3- indoirea trunchiului spre dreapta
T4- arcuirea trunchiului
T5-T8 idem
4x8 timpi
P5 – pozitia initiala pe genunchi
T1- ducerea piciorului intins lateral stang, bratele lateral
T2- indoirea piciorului drept spre stanga cu bratele arcuite sus
T3- revenire, bratele lateral si piciorul intins.
T4- revenire pe genunchi
T5-T8: idem in partea opusa
4x8 timpi
P6 – P initiala asezat cu bratele sus
T1- departarea picioarelor si aplicarea trunchiului , cu palmele inainte sprijinite
pe sol, element de coordonare
T2 – revenim in pozitia initiala
 T3 T8: idem
4x8 timpi
P7 Pozitia initiala culcat dorsal cu mainile la ceafa.
T1: indoirea picioarelor
T2: intinderea picioarelor oblic sus
T3: departarea picioarelor
T4: revenirea in pozitia initiala
T5-T8 idem
4x8 timpi
P8 Pozitia initiala stand
T1 tragem aer in piept
T2 expiram aerul
T3 inspiram
T4 scuturarea bratelor si picioarelor

Exercitii aplicative:
Contribuie la formarea deprinderilor cu caracter aplicativ, influentarea
multilaterala a organismului, dezvoltarea calitatilor motrice.Se impart in 2 mari
categorii:
1.Exercitii specifice gimnasticii
-tararea (deplasarea pe orizontala a corpului pe o suprafata de spijin.Se
efectueaza de cele mai multe ori cu ajutorul bratelor.se poate realiza pe
antebrate si genunchi, pe o parte, tararea joasa, tararea pe antebrate, tararea pe
abdomen sau miscarea sarpelui)
-echilibrul – se refera la gradul de stabilitate al corpului in momentul in care
efectuam anumite miscari sau pozitii, are un principiu fundamental: pentru
mentinerea lui este necesar ca proiectia pe verticala a centrului de greutate sa
cada in mijlocul poligonului de sustinere si pt a dezvolta echilibru profesorul
recurge la urm metode: 1. Reducerea bazei de mentinere
2. modif inaltimii
3. reducerea/modif suprafetei de deplasare
4.schimbarea pozitiei mainilor
5. trecerea peste obstacole
6. folosirea unor obiecte sau materiale.
-catararea si escaladarea – se refera la urcarea pe un obstacol natural sau
artificial si poate fi prin saltare, cu piciorul si bratul de pe aceeasi parte sau brat cu
picior opus.
-ridicarea si transportul de greutati urmareste dezvoltarea fortei
2.Exercitii nespecifice gimnasticii
- mersul
-alergarea
-aruncarea si prinderea : aruncarea la distanta, la punct fix, la puncte fixe aparute
instantaneu,marirea distantei si marirea distantei de ochire.Schimbarea pozitiei
de aruncare sau schimbarea marimii, formei si volumului.

Exercitii acrobatice
Se pot executa individual in doi sau mai multi oameni sau la aparate speciale.

Cele individuale sunt: 1. Statice (ex de mobilitate , forta sau echilibru)

2. dinamice
Exercitiul individual static de mobilitate(sfoara, podul)
Exercitiu de forta: stand in lumanare pe omoplati.
Stand pe cap sau in maini sau pe o mana
Exercitiu de echilibru: stand in echer, cumpana( pe coate sau pe maini)
Exercitii individuale dinamice: rulari, rostogoliri, indreptari, rasturnari, salturi.
Exercitiile statice in grup pot fi la randul lor:
1.statice(pozitii sau piramide)
2. Dinamice (combinatii de elemente, ridicari, sustineri, aruncari, salturi.de obicei
se realizeaza pe muzica )
La aparate speciale cum ar fi trambulina, plasa elastica sau roata acrobatica.