GIMNASTICA DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

Introducere

Dezvoltarea fizică reprezintă „ nivelul calitativ al indicilor somatici ai individului, rezultat cumulativ
al factorilor ereditari şi de mediu natural şi predominant social în care practicarea exerciţiilor fizice are
un rol însemnat” (Terminologia educaţiei fizice şi sportului, 1974).

Exerciţiile de dezvoltare fizică generală formează categoria cea mai numeroasă dintre mijloacele
gimnasticii care acţionează direct asupra dezvoltării fizice armonioase a organismului şi constituie acele
complexe de mişcări gândite şi create de om, cu ajutorul cărora prelucrăm articulaţiile, grupele
musculare, diferite segmente corporale, în vederea asigurării unei dezvoltări fizice armonioase a
organismului, pregătindu-l mai bine pentru efort, oferind o stabilitate fizică şi psihică optimă necesară
îndeplinirii tuturor activităţilor zilnice.

Obiective şi caracteristici

Termenul de dezvoltare fizică generală a suportat numeroase modificări de-a lungul timpului în
funcţie de ponderea acordată sensului acestuia: obiectiv al educaţiei fizice sau mijloc de realizare a
acestui obiectiv, purtând denumiri ca : exerciţii formative, exerciţii de bază pentru pregătirea aparatului
locomotor, exerciţii de pregătire fizică generală, exerciţii de bază pentru pregătirea aparatului
locomotor, exerciţii de dezvoltare corectă şi armonioasă, exerciţii de dezvoltare fizică.

Termenul de dezvoltare fizică generală este, considerăm, cel mai potrivit, deoarece se referă
atât la aspectul somatic, cât şi la cel funcţional: indicii somatici (morfologici) se referă la înălţime,
greutate, perimetre, diametre, lungimea segmentelor

– sunt indici care se văd cu ochiul liber

–, iar indicii funcţionali (fiziologici) se referă la frecvenţa cardiacă, respiratorie, capacitate vitală,
tensiune arterială

– sunt indici care nu se văd, dar care constituie motorul întregului organism (Cârstea Gh., 1999).

Dezvoltarea fizică reprezintă astfel rezultatul acţionării directe asupra organismului, prin
intermediul exerciţiilor fizice simple şi compuse ce pot fi precis localizate la nivelul segmentelor,
articulaţiilor, grupelor musculare, stimulând şi perfecţionând indicii morfologici şi funcţionali ai acestuia.

Exerciţiile de dezvoltare fizică generală vizează următoarele obiective:

 • asigurarea suportului fizic şi psihic pentru desfăşurarea diferitelor activităţi;

• realizarea încălzirii generale a organismului;

• dezvoltare fizică armonioasă (armonie între indicii somatici şi funcţionali);

• formarea şi menţinerea reflexului de postură (ţinuta corect a corpului);

• prevenirea instalării deficienţelor fizice;

• dezvoltarea aptitudinilor condiţionale (V.R.F) şi coordinative (îndemânare);

• formarea priceperii de a alterna încordarea cu relaxarea;

• îmbunătăţirea tonicităţii, troficităţii şi elasticităţii musculare şi mobilităţii articulare;

• formarea bazelor generale ale mişcării;

• educarea simţului estetic, a controlului şi acţiunii gesturilor. Realizarea acestor obiective duce în final
la optimizarea stării de sănătate a populaţiei.

Exerciţiile de dezvoltare fizică prezintă următoarele caracteristici:

• sunt accesibile, oferind posibilităţi multiple de combinare;

• sunt variate din punctul de vedere al influenţei asupra corpului uman;

• sunt exerciţii create ce permit modificarea structurii mişcărilor şi a efortului solicitat;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală sunt mişcări analitice ce influenţează capacitatea de contracţie
şi relaxare a aparatului locomotor, mărind mobilitatea articulaţiilor, supleţea şi elasticitatea musculaturii
segmentelor;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală ajută la perfecţionarea proceselor nervoase care dirijează
aparatul locomotor, conducând la stăpânirea mişcărilor corpului şi a segmentelor sale într-o acţiune
coordonată;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală, acţionând asupra tonicităţii şi troficităţii musculare măresc
capacitatea sistemului cardiovascular, respirator, întărind reflexul de atitudine corectă;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală permit dirijarea segmentelor corpului, asigurând executarea
mişcărilor cu precizie, amplitudine şi ritm corespunzător;

• executate sistematic, obişnuiesc executanţii cu alternarea încordării cu relaxarea, având o influenţă

multilaterală asupra organismului;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală influenţează favorabil latura psihică a executanţilor, solicitând
concentrarea atenţiei, dezvoltarea spiritului de observaţie, de disciplină, de ordine, memorie motrică;

• exerciţiile de dezvoltare fizică generală constituie conţinutul de bază al gimnasticii aplicate în alte
domenii; • exerciţiile de dezvoltare fizică generală permit gradarea precisă a efortului (atât din punct de
vedere al volumului, cât şi al complexităţii), în funcţie de vârstă, sex, nivel de pregătire. În executarea
exerciţiilor de dezvoltare fizică, dozarea efortului se realizează prin:
• alegerea adecvată a exerciţiilor;

• numărul de repetări şi pauzele între exerciţii;

• modificarea tempoului de execuţie;

• schimbarea poziţiilor iniţiale.

Folosirea sistematică a exerciţiilor de dezvoltare fizică generală are următoarele influenţe

(efecte) asupra organismului:

• prelucrarea selectivă şi calitativă a musculaturii şi a articulaţiilor, realizând încălzirea generală a

organismului;

• dezvoltarea forţei şi vitezei de contracţie musculară precum şi dezvoltarea mobilităţii articulare şi a

elasticităţii musculare;

• formarea priceperii de a dirija mişcările segmentelor corpului şi de a alterna încordarea cu relaxarea

musculară;

• formarea ţinutei corecte, prevenirea şi corectarea atitudinilor deficiente;

• educarea simţului estetic;

• crearea condiţiilor iniţiale practicării diferitelor ramuri sportive.

Un rol important în folosirea eficientă a exerciţiilor de dezvoltare fizică generală îl are poziţia de
plecare (iniţială), aleasă în funcţie de scopul, structura şi conţinutul exerciţiului.

Poziţiile de plecare urmăresc: • asigurarea condiţiilor optime de execuţie; • uşurarea execuţiei;

• îngreunarea execuţiei;

• izolarea anumitor articulaţii sau segmente în timpul execuţiei;

• angrenează în efort simultan mai multe segmente.

Bazele generale ale mişcărilor

Bazele generale sunt însuşiri ale mişcărilor care asigură realizarea acestora la nivel optim în
conformitate cu cerinţele specifice de execuţie:

• direcţie precisă – este reprezentată de direcţiile principale şi intermediare pe care se

deplasează corpul sau segmentele lui (înainte, lateral jos, sus, lateral sus);

• amplitudine maximă – se realizează prin folosirea la maximum şi în mod treptat a gradului

optim de mobilitate articulară şi elasticitate musculară a segmentului care participă la efectuarea
exerciţiului asigurând o execuţie corectă şi estetică (mişcările executate cu braţele întinse măresc gradul
de amplitudine);
 • repere temporale (ritm şi tempou) – ritmul de execuţie reprezintă succesiunea temporală
repetată a părţilor componente, iar tempoul reprezintă frecvenţa acţiunilor motrice pe unitatea de timp,
fiind legat de intensitate, viteză (mişcări lente, moderate, rapide);

• gradul de încordare şi relaxare necesare execuţiei este definit de intensitatea contracţiei

musculare care realizează mişcarea, adică de numărul de unităţi neuro-musculare care participă la
contracţie şi este asigurat de corelarea raţională a forţelor interne şi externe, a celor active şi de inerţie
şi reprezintă nivelul tonusului muscular în timpul poziţiilor, mişcărilor corpului determinând consumul
de energie;

• capacitatea coordinativă constă în colaborarea dintre sistemul nervos şi cel muscular care
duce la executarea cu uşurinţă a mişcărilor. Ea presupune transmiterea influxului nervos fără întreruperi
la grupele musculare solicitate în acţiunea respectivă.

Respectarea acestor cerinţe are ca efect formarea unei ţinute corecte specifică gimnasticii,
oferind, în acelaşi timp, mişcării, cursivitate, expresivitate, eficienţă.

Sistematizarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală

Exerciţiile de dezvoltare fizică generală, datorită conţinutului lor foarte variat, au fost sistematizate în
scop didactic în funcţie de mai multe criterii:

1. Criteriul formelor de practicare:

a) exerciţii libere (fără obiecte);

b) exerciţii cu partener;

c) exerciţii cu şi la aparate speciale (bănci, scară fixă, helcometru, bancă cu cărucior rulant, banca
curbată, exerciţii cu scripeţi);

d) exerciţii cu obiecte portative (bastoane, mingi medicinale, de cauciuc, cercuri, corzi, eşarfe, măciuci,
gantere, sandouri, extensoare).

2. Criteriul segmentar şi articular:

a) exerciţii pentru cap;

b) exerciţii pentru braţe;

c) exerciţii pentru trunchi;

d) exerciţii pentru picioare;

e) exerciţii pentru articulaţia scapulo-humerală;

f) exerciţii pentru coloana vertebrală;

g) exerciţii pentru articulaţia coxo-femurală;

h) exerciţii pentru articulaţia mâinii şi gleznei.

3. Criteriul activităţii musculare:

a) exerciţii pentru dezvoltarea forţei musculare;

b) exerciţii pentru dezvoltarea elasticităţii musculare şi mobilităţii articulare;

c) exerciţii cu caracter de relaxare.

4. Criteriul poziţiilor de plecare:

a) exerciţii din stând;

b) exerciţii din pe genunchi;

c) exerciţii din aşezat;

d) exerciţii din culcat;

e) exerciţii din atârnat.

5. După modul cum se execută, pot fi:

a) individuale;

b) pe perechi;

c) în grup;

d) pe loc;

e) din deplasare.

Exerciţiile de dezvoltare fizică generală constituie mijloace eficiente pentru realizarea unei
încălziri adecvate a corpului şi segmentelor sale, asigurând dezvoltarea calităţilor condiţionale,
coordinative şi crearea suportului fizic practicării diferitelor ramuri sportive.