EXERCIȚIUL FIZIC

TERAPEUTIC

LECTOR DR. ONEA GHEORGHE-ADRIAN

 Definție
Exercițiul fizic constă în repetarea sistematică a unor cicluri
de mișcări cu scopul influențării dezvoltării fizice și a
capacității de mișcare a individului prin producerea unor
modificări morfologice vizibile
Kinetoterapia este una dintre metodele de baza terapeutice
care asigura recuperarea completa sau partiala folosind
pentru aceasta și exercitiile fizice. Exercitiul fizic este
considerat ca „repetarea mișcarilor fiziologice" §i prezinta
urmatoarele caracteristici:

 are la baza o intentie deliberat conceputa;

 efectuarea acestuia presupune intotdeauna depunerea

unui efort fizic din partea organismului (volum,
intensitate, densitate, complexitate) §i psihic (atentie,
gandire, vointa, hotarare, perseverenta);
 este un gest motric cu structura proprie;

 pentru obtinerea efectelor scontate, acesta trebuie

repetat sistematic dupa reguli metodice precise;

 influentele exercitiului fizic se rasfrang atat asupra sferei

biologice, cat §i asupra sferei psihice a celui care il
practica.
Sintetizând, apreciem că exerciţiul fizic are următoarele
patru categorii de caracteristici:

 spaţiale (poziţii, direcţii, amplitudine, distanţă, etc.);

 temporale (ritm, tempo, durată);

 spatio-temporale (determinate de vitezele cu care se

efectuează);

 dinamice (determinate de forţele interne şi externe care

influenţează execuţia).
 ELEMENTELE DE CONȚINUT ALE EXERCIȚIULUI FIZIC

- miscarile corpului sau ale segmentelor (rotatie,

abductie, rasucire);
- efortul fizic solicitat apreciat prin volum,
intensitate, complexitate, densitate;
- efortul psihic respective gradul de solicitare al
proceselor psihice.
 CLASIFICAREA EXERCIȚIILOR FIZICE

Autorii moderni si contemporani au stabilit alte sisteme de

clasificare a exercitiilor fizice, multe dintre ele dovedindu-si
autenticitatea inclusiv in Kinetoterapie. Astfel, se poate
vorbi - printre altele - despre urmatoarele criterii de
clasificare a exercitiilor fizice:
I. Dupa ponderea exercitiilor asupra dezvoltarii unor
segmente sau grupe musculare (criteriul anatomic) - Ling -
sistemul suedez:
- exercitii pentru brate (membre superioare);
- exercitii pentru picioare (membre inferioare);
- exercitii pentru trunchi;
- exercitii pentru umeri, ceafa etc.
 CLASIFICAREA EXERCIȚIILOR FIZICE

Dupa modul in care se lucreaza cu aparatele:

- exercitii la aparate;
- exercitii cu aparate.
Dupa influenta asupra dezvoltarii calitatilor motrice:
- exercitii pentru dezvoltarea vitezei;
- exercitii pentru educarea/dezvoltarea indemanarii;
- exercitii pentru educarea/dezvoltarea rezistentei;
- exercitii pentru educarea/dezvoltarea fortei etc.
 CLASIFICAREA EXERCIȚIILOR FIZICE

Dupa caracterul succesiunii miscarilor (criteriul

formei):
- exercitii ciclice (repetarea aceluiasi ciclu: mers,
alergare, pedalare etc.);
- exercitii aciclice (aruncarea greutatii, saritura
etc.);
- exercitii combinate (alergare urmata de saritura).
Dupa natura efortului fizic:
- exercitii statice (pozitii, efort izometric);
- exercitii dinamice (efort izotonic);
- exercitii mixte.
 CLASIFICAREA EXERCIȚIILOR FIZICE

Exercitii de mobilitate
Exercitii rezistive
Exercitii aerobice (pentru a imbunatati conditia
fizica in general si a capacitatii functionale a
aparatului cardiovascular in particular)
Exercitiile pentru mobilitate

Se adreseaza structurilor ce determina sau

limiteaza gradul de miscare al unei articulatii:
Sunt exercitii de mica intensitate
Se pot executa pasiv sau activ
Nu solicita aparatul cardiovascular in mod
particular
Sunt importante deoarece un sistem
musculoarticular cu mobilitate redusa va diminua
eficienta antrenamentului cardiac aerob.
 CONȚINUTUL ȘI FORMA EXERCIȚIULUI FIZIC

Elementele de baza care permit caracterizarea

exercitiilor fizice sunt: continutul și forma.
Continutul exercitiului fizic reprezinta totalitatea
aspectelor generale a elementelor care il compun
determinand rezultatul lui, și prezinta urmatoarele
elemente definitorii:
 mișcarile corpului;
 CONȚINUTUL ȘI FORMA EXERCIȚIULUI FIZIC

 efortul fizic dat de caracteristicile sale: volum,

intensitate, complexitate;
 efortul fizic prezent in exercitiul respectiv.
 CONȚINUTUL ȘI FORMA EXERCIȚIULUI FIZIC
Forma exercitiului fizic reprezinta modul de
manifestare a continutului și a structurii acestuia.
Se caracterizeaza prin combinarea urmatoarelor
trasaturi ce definesc mi§carea: pozitia corpului sau
a segmentelor lui (initiala, intermediara, finala);
fortele care actioneaza; directia in care se
desfașoara mișcarea; amplitudinea, ritmul, tempoul
și viteza.
raportul dintre participanti (ex.: in Educatie Fizica
si Sport - raportul intre coechipieri, intre acestia si
adversari, etc.; in Kinetoterapie - raportul intre
pacient si kinetoterapeut); aceste raporturi
conditioneaza continutul, forma si finalitatea
miscarii.
 STRUCTURA CINEMATICĂ ȘI DINAMICĂ A
EXERCIȚIULUI

Componenta cinematica reuneste aspectele

spatio-temporale ale miscarii si anume:
 repartizarea pe faze a miscarii;
 caracteristicile de viteza;
 reperele temporale ale fazelor miscarii;
 lungimile si traiectoriile miscarii.
 STRUCTURA CINEMATICĂ ȘI DINAMICĂ A
EXERCIȚIULUI

Componenta dinamica se refera la fortele interne

si externe ale miscarii:
 relatia dintre momentele de forta si franare;
 coordonarea impulsurilor partiale care permit
insumarea fortelor.
 EXERCIȚIILE FIZICE TERAPEUTICE

Intre mijloacele kinetoterapiei sunt incluse, in

primul rand, exercitiile fizice terapeutice, executate
ca activitate motorie voluntara de catre pacient.
Exercitiilor fizice li se adauga și o serie de mijloace
cum ar fi mecanoterapia sau celelalte forme de
utilizare a energiei mecanice;
 EXERCIȚIILE FIZICE TERAPEUTICE

Exerciţiul fizic este constituit dintr-o serie de tehnici, cu

structură completă, atât în plan structural cât şi procedural,
cu rol în urmărirea şi realizarea obiectivelor kinetoterapiei.
EFT este format din trei elemente:
Poziţia de start şi mişcările efectuate din această
postură, denumită “activitate”-A
Tipul de contracţie musculară: izometrică, concentrică,
excentrică, denumită “tehnică”-T
Elementele declanşatoare cu scop facilitator sau
inhibitor-E

ATE -ŞCOLII DE KINETOTERAPIE DIN BOSTON

 EXERCIȚIUL FIZIC - OBIECTIVE MORFOLOGICE

EFECTE

 PREVENIRE ATITUDINILOR INCORECTE ALE

CORPULUI
 CORECTAREA ATITUDINILOR ȘI DEFICIENȚELOR
CORPULUI
 EXERCIȚIUL FIZIC - OBIECTIVE FUNCȚIONALE

EFECTE
 CREȘTEREA CAPACITĂȚII GENERALE DE
EFORT
 CREȘTEREA CAPACITĂȚII FUNCȚIONALE A
APARATULUI CARDIO-VASCULAR
 CREȘTEREA CAPACITĂȚII FUNCȚIONALE A
APARATULUI RESPIRATOR
 CREȘTEREA CAPACITĂȚII FUNCȚIONALE A
APARATULUI LOCOMOTOR
 EXERCIȚIUL FIZIC - OBIECTIVE NEUROPSIHICE

EFECTE

 DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII DE RELAXARE FIZICĂ

ȘI PSIHICĂ

 DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE

MOTRICĂ
 EXERCIȚIUL FIZIC - OBIECTIVE SOCIO-EDUCAȚIONALE

EFECTE

 FORMAREA OBIȘNUINȚEI DE A PRACTICA

SISTEMATIC EXERCIȚIILE FIZICE ÎN SCOP
PROFILACTIC ȘI TERAPEUTIC

 FORMAREA REFLEXULUI DE ATITUDINE

CORECTĂ A CORPULUI
 EXERCIȚIUL FIZIC - OBIECTIVE SOCIO-EDUCAȚIONALE

EFECTE

 FORMAREA OBIȘNUINȚEI DE A PRACTICA

SISTEMATIC EXERCIȚIILE FIZICE ÎN SCOP
PROFILACTIC ȘI TERAPEUTIC

 FORMAREA REFLEXULUI DE ATITUDINE

CORECTĂ A CORPULUI
 EXERCITIUL FIZIC TERAPEUTIC STRUCTURĂ:

POZIȚIA DE START – ADOPTATĂ DINTR-O POZIȚIE

FUNDAMENTALĂ SAU DERIVATĂ

EXECUȚIA MIȘCĂRII – PRIN CONTRACȚIE

CONCENTRICĂ A AGONIȘTILOR, EXCENTRICĂ A
ANTAGONIȘTILOR ȘI STATICĂ A FIXATORILOR

MENȚINEREA POZIȚIEI OBȚINUTE – PRIN

CONTRACȚIE STATICĂ, IZOMETRICĂ

REVENIRE ÎN POZIȚIA DE START – PRIN INVERSAREA

AGONIȘTILOR ȘI ANTAGONIȘTILOR
 PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE EXERCIȚIULUI FIZIC
TERAPEUTIC

 Se executa lent, fara bruscari, ritmic.

 Exercitiile trebuie sa se bazeze pe pozitii de start stabile,
care faciliteaza travaliul muscular si permit apoi
recuperarea cat mai buna a acestui travaliu.
 Progresivitatea exercitiilor va fi lenta, de la stadiile cele
mai joase de forta muscular, trecandu-se treptat la
exercitiile care cer forta, amplitudine sau coordonare
aproape normale.
 PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE EXERCIȚIULUI FIZIC
TERAPEUTIC

 Exercitiile de tonifiere musculara trebuie sa se execute

intotdeauna pe toata amplitudinea de miscare articulara
posibila
 Cu cat un exercitiu a cerut o contractie musculara mai
intensa, cu atat pauza de relaxare care urmeaza este
mai lunga pentru refacerea circulatiei. Din alternanta
exercitiu-relaxare se creeaza ritmul exercitiului.
 PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE EXERCIȚIULUI FIZIC
TERAPEUTIC

 Orice exercitiu trebuie sa se execute in limitele maxime

posibile ale unghiului de miscare a segmentului, numai in
acest fel vor intra in actiune toate fibrele musculare, iar
amplitudinea miscarii se va mentine sau va redeveni
normala.
 POZIȚIILE DE PORNIRE

A. Poziții fundamentale:
a. Ortostatica
b. In sezand
c. In genunchi
d. Culcat
e. In atarnat
B. Poziții derivate
 POZIȚIILE DERIVATE
DIN ORTOSTATISM

 schimband pozitia bratelor – mainile pe solduri, la

umar, bratele in cruce, mainile la piept, membrele
superioare in cruce, mainile la ceafa etc
 schimband pozitia trunchiului – trunchiul inclinat
inainte, aplecare in fata, inclinare laterala
 schimband pozitia picioarelor – stand in unipodal,
stand cu picioarele indepartate, stand cu picioarele in
linie (unul inaintea celuilalt), stand pe varfuri, in
fandare, ghemuit etc
 schimband pozitia trunchiului si a picioarelor –
fandare cu inclinarea trunchiului in aceeasi directie,
etc
 POZIȚIILE DERIVATE
DIN SEZAND

a. schimband pozitia bratelor

b. schimband pozitia trunchiului – trunchiul aplecat pe
coapse, intre coapse, sezand pe podea
c. schimband pozitia picioarelor – cu genunchii
departati, calare pe scaun, sezand pe podea cu
genunchii întinși
 POZIȚIILE DERIVATE
DIN POZITIA IN GENUNCHI

a. schimband pozitia bratelor

b. schimband pozitia trunchiului
c. schimband pozitia picioarelor – genunchi
indepartati, sezutul pe calcaie, pe un genunchi
 POZIȚIILE DERIVATE
DIN POSTURA CULCAT (decubit dorsal, ventral )

a. schimband pozitia bratelor

b. schimband pozitia picioarelor – genunchi flectati,
picioarele indeparate, cu genunchii indoiti si bazinul
ridicat, cu membrele inferioare drepte ridicate la
zenit, lateral cu genunchii flectati etc
 POZIȚIILE DERIVATE
DIN ATARNAT
a. schimband pozitia picioarelor – cu genunchii flectati,
cu intreg corpul intins in pozitie oblica, cu picioarele
in sprijin si corpul arcuit, etc
b. schimband priza mainilor – cu mainile in pronatie, in
supinatie, cu o mana pronata si una supinata, cu
palmele fata in fata
Cele mai frecvente posturi utilizate în cadrul metodelor
de facilitare sunt: decubit lateral, poziţia şezând, decubit
ventral cu sprijin pe coate, “în genunchi”, ortostatismul
 POZIȚIA DE START
Realizarea unei perfecte stabilitati a corpului si/sau
segmentului in timpul exercitiului este o conditie de baza.

Pozitia de “stand cu picioarele indepartate” este mult

mai stabila fata de pozitia “stand cu picioarele apropiate”
pentru orice exercitiu de trunchi sau membre, dar daca
acest exercitiu reclama miscarea inainte a bratelor,
stabilitatea se obtine mai ales daca se duce un picior in
fata.

Exceptie: in cadrul exercitiilor de coordonare

neuromusculara cand pozitia de start este aleasa tocmai pt
a crea dificultati in mentinerea echilibrului.
 PROGRESIVITATEA

A. PROGRESIVITATEA PT TONIFIEREA MUSCULARA

B. PROGRESIVITATEA PT AMPLITUDINE

C. PROGRESIVITATEA PT COORDONARE

D. PROGRESIVITATEA IN TIMP
 PROGRESIVITATEA PENTRU AMPLITUDINE

Principale sisteme de aplicare:

 Modificarea ritmului mişcărilor care se execută pe toată
am­plitudinea posibilă
 Adăugarea unei serii de mici şi ritmice mişcări la limitele
sec­torului de mobilitate articulară
 Introducerea unor tensiuni prelungite pe direcţia mişcării ce
trebuie recuperată Această forţare susţinută nu trebuie să
producă du­rere importantă.
 PROGRESIVITATEA PENTRU COORDONARE

 se trece progresiv de la miscari ale articulatiilor

mari spre miscari ale celor mai mici
 Cresterea preciziei in executarea unei miscari
 Combinarea miscarilor diverselor articulatii si
segmente
 Diminuarea treptata a poligonului de sustinere
 Cresterea dificultatii de a mentine in echilibru o
pozitie
 Utilizarea de sarituri usoare pe un picior,
alternativ, cu opriri bruste in anumite pozitii, sau
pasi inainte, in lateral, in spate.
 PROGRESIVITATEA ÎN TIMP

Cresterea treptata a duratei unui exercitiu – durata

se apreciaza la nivelul unei zile, deorece se refera
atat la durata unei sedinte, cat si la durata tuturor
sedintelor dintr-o zi.
 TIPURI DE CONTRACȚII MUSCULARE

Contracţii izotonice: concentrice, excentrice

Contracţii izometrice
Pentru promovarea unui tip de contracţii au fost
imaginate o serie de tehnici de facilitare
neuromusculară proprioceptivă
 TIPURI DE CONTRACȚII MUSCULARE

Facilitarea neuromusculară proprioceptivă reprezintă

uşurarea sau accelerarea răspunsului motor voluntar
prin stimularea proprioceptorilor din muşchi, tendoane
şi articulaţii şi stimularea extero şi telereceptorilor

Tehnicile FNP se împart în funcţie de cele 4 stadii ale

controlului motor: mobilitate, stabilitate, mobilitate
controlată, abilitate
 CONTRACȚIA IZOTONICĂ
Muschiul se scurteaza, isi modifica dimensiunea in actiune de invingere a
fortei externe.
Este considerata a fi formata din 2 faze:
– faza concentrica, de scurtare a muschiului in care greutatea, suportul sau
orice alt obiect care reprezinta forta externa este miscat
– faza excentrica in care obiectul inainte mutat, este adus la loc

•Trebuie precizat ca in ambele faze muschiul este in stare de contractie, doar

ca in faza concentrica el invinge forta externa, iar in faza excentrica el
readuce segmentul sau partea de corp in pozitie initiala prin cedare. Aceasta
este si partea contractiei musculare care se crede ca produce durerea de a
doua zi din muschi dupa un antrenament cu greutati.