EXERCIȚIUL FIZIC

Este considerat ca fiind instrumental de bază al activității de educație fizică constituind

nucleul sistemului de mijloace utilizate de aceasta. El reprezintă modelul operational cel mai des
utilizat iar, practicarea sa după criterii științifice fundamentează optimizarea și eficientizarea
demersului educațional ce vizează funcțiilor specifice domeniului și a obiectivelor aferente
acestora, respectiv asigurare unei dezvoltării fizice armonioase și pe cea de perfecționare a
capacității motrice. Se consideră că exercițiul fizic este rezultatul perfecționării activității umane
(deci un este un dat), ce își are originea în actul/gestul motric general al omului, fiind realizat cu
scopul stabilirii unor legături optime ale acestuia cu mediul natural și cel social existențial. El
trebuie să fie deosebit de celelalte acte motrice umane, deoarece este utilizat numai în vederea
formării de competențe, aptitudini și atitudini specifice educației fizice și sportului.

Exercitiu fizic- conceput și programat în vederea realizării obiectivelor proprii diferitelor

activități motrice; este nu numai o formă de repetare preponderent corporală ci și un complex
ideatico-motric, cu reguli particulare de aplicare, de verificare și clasificare;
Indiferent de definiția dată exerciţiului fizic, acesta prezintă unele caracteristici destul de
bine conturate:
➢ are la bază o intenţie (un scop), deliberat conceput;
➢ are finaliate;
➢ reprezintă un gest motric cu o structură proprie;
➢ în vederea obținerii efectelor preconizate, exerciţiul fizic este repetat sistematic,
conștientținând cont de reguli metodice bine precizate;
➢ exerciţiul fizic influențează atât sfera biologică, cât şi pe cea de natură spiritual, etgică și
morală;
➢ efectuarea exerciţiului fizic implică solicitări de ordin fizic și psihic ( efort fizic şi psihic).
Între intentie/scop și finalitate (elemente care determină conținutul exercițiului fizic), este
necesar să existe o corespondență pornind de la terminología utilizată în cazul unei analize logice,
ceea ce însemnă că între cele două elemente, analiza trebuie săurmărească ceea ce reprezintă,de
fapt, nucleul conținutului exercitiului fizic - efortul fizic (evaluat prin trei parametri, repectiv
volum, intensitate si complexitate), efortul psihic și mișcările corpului sau ale segmentelor din
structura anatomică a acestuia. Totodată, analiza de care am amintit, trebuie să vizeze, metodele,
procedeele metodice și mijloacele utilizate, calitatea subiecților ș.a.m.d..
Conținutul unui exercițiu fizic este apreciat, de cele mai multe ori, prin influențele pe care le
are asupra organismului practicanților, influențe într-o oarecare măsură ușor de stabilit dacă se ține
cont de următoarele aspecte:
➢ efectele se obțin, sunt observabile și măsurabile numai în timp;
➢ să fie respectate, inclusiv în analiza efectelor, carcateristicile colectivelor de subiecți și, în
consecință, precizările curriculumu-lui oficial de educașție fizică, ale literaturii de
specialitate etc.;
➢ trebuie avute în vedere însușirea și formarea tuturor competențelor, aptitudinilor și
atitudinilor generale și specifice educației fizice și sportului, cu alte cuvinte polivalența
exercițiilor fizice utiliazate în acest scop.
Referitor la ceea ce se chiamă forma exercitiului fizic, precizăm că aceasta este sinonimă
(exprimă), în opinia multor specialiști ai domeniului, noțiunea de tehnică, ceea ce înseamnă un
mod particular în care urmează una după alta mișcările din structura fiecarui exercitiu, precum și
legăturile stabilite între acestea pe păarcursul efectuării acțiunii motrice în cauză.1
Drept urmare, forma exercițiului fizic, reprezintă ceea ce se poate viziualiza, adică aspectul
exterior al exercițiului fizic, care poate favoriza sau dezavantaja o evaluare obiectivă a actului sau
acțiunii motrice respective. Pentru o evaluare obiectivă a formei exercitiului fizic, literatura de
specialiatate propune luarea în calcul a mai multor criteri, considerate principale și anume:
➢ poziția corpului și a segmentelor acestuia în fazele de execuție inițiale, intermediare și
finale, indiferent dacă execuția implică utilizarea unor obiecte sau aparate;
➢ direcția de efectuare a miscarii;
➢ amplitudinea cu care se efectuiază mișcarea și legătura care se satabilește între segmentele
corporale implícate și răspunsul acestora la solicitările exeecuției;
➢ tempoul de producere a miscarii;
➢ ritmul execuției miscărilor;
➢ modaliatea de dispunere a exxutanților în spațiul destinat efectuării exercițiului fizic.

1
Şiclovan, I., 1979. Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura Sport Turism, Bucureşti, pg. 186;
 În opinia lui Martin, citat J. Weineck2, forma exerciţiului fizic este dată de o structură
cinematică şi unadinamică. Prima reuneşte toate aspectele de îmbinare spaţială și temporală a
mişcării şi anume:
✓ distribuția pe faze a mişcării;
✓ caracteristicile de viteză ale mișcării;
✓ referințele temporale ale fazelor mişcării;
✓ lungimea şi traiectoria mişcării.
A de adoua structură, cea dinamică face referire la forţele de natură internă și externă ale
mişcării, respectiv la:
✓ relaţia ce se stabiliește între momentele de exprimare puternică a forței și cele de
frânare/reducere a acesteia;
✓ punerea în acord a impulsurilor parţiale care asigură însumarea forţelor.
Legătura dintre conținutul și forma exercițiului fizic este una de condiționare reciprocă, cu
anumite particularități - niciodată forma, care poate fi exprimată și prin regulament, nu
determină în mod esențial continutul, dar poate avea o influență activă asupra acestuia. Forma
reprezintă liantul dintreintenție/scop șifinalitatea cu intermedierea continutului, ceea ce
înseamnă că în tóate situațiile forma exercițiului fizic depinde conținutul acestuia.3
Menținerea și utilizareaanumitor forme de execuție tehnicăcare un mai sunt în concordanță cu
noul conținut al activităților motrice care fundamentează domeniul sau care prin contribuția lor un
mai aduc îmbunătățiri acestuia (continutului), conduce către instalarea formalismului, ceea ce
înseamnă ruperea formei de conținut.
În ceea ce privește clasificarea exercițiilor fizice, precizăm că aceasta un este una
eshaustivă, literatura de specialitate oferind mai multe clasificări, în functie de anumite
criteriicare au stat la baza realizării acestora. Anumite criterii de clasificare a exerciților fizice
sunt rezultatul concepției întemeietorilor sistemelor de educație fizică și sport, iar altele aparțin
perioadelor actúale de tranziție din domeniul luat în calcul. Conform acestor criterii exercițiile
fizice pot fi clasificate după cum urmează4:

2
Dragnea, A., colab., 2002. Teoria educației fizice și sportului, Editura FEST, București, pg. 179;
3
Cârstea, Gh., 2000. Teoria educației fizice și sportului, pentru examennele de dfinitivat și gradul II, Editura AN-DA,
București, pg. 40-46.
4
Ibidem, pg. 46.
 ✓ după criteriul anatomic vorbim de exercitii fizice destinate întregului corp uman sau numai
pentru anumite segmente ale acestuia;
✓ dupa poziția subiecților față de aparatele la care și cu care se lucreaza se iau în discuție
exercițiile fizice la aparate,cele cu aparate, lângă aparate, peste aparate etc.;
✓ dupăcapacitățile ccondiționale și coordinative cărora li se adresează în vederea dezvoltării
preponderente exercitii fizice pot fi: pentru viteza,exercitii fizice pentru rezistenta, forță,
formarea și dezvoltarea capcității de echilibru, a celei de orientare spațio-temporală etc.;
✓ dupa tipul deprinderilor motrice care se însușesc și se formează vorbim despre exercitii
fizice destinate deprinderilor motrice de baza și utilitar-aplicative și de exercitii fizice
dedicate însușirii, formării și dezvoltării deprinderilor motrice specifice ramurilor și
probelor sportive;
✓ în funcție de succesiunea miscarilor componente se iau în calcul exercitiile fizice
ciclice,exercitiile fizice aciclice si exercitiile fizice mixte/combínate.
✓ după intensitatea efortului fizic solicitat, exercițiile fizice sun clasificate în supramaximale,
maximale, submaximale, de intensitate medie, de intensitate mică;
✓ după tipul de contracție musculară se aduc în discuție exercitiile fizice dinamice (contracție
izotonică), cele statice (contracție izometrică) și exercitiile fizice mixte/combínate.
La aceste criterii de clasificare mai pot fi adăugate unele dintre cele propuse de Dragnea
A., şi Bota Aura, în 1999 și Dragnea A., și colab. 20025:
✓ din punctul de vedere al structurii şi formei - exerciţii analitice şi globale, exerciţii simple
şi complexe, exerciții standardizate și variabile, exerciții fizice speciale;
✓ după gradul de codificare – exerciții cu codificare internă, externă, mixtă, fără codificare,
cu codificare strictă;
✓ după natura efectului produs – exerciții fizice pregătitoare, specifice, de concurs;
✓ după încărcătura adițională – exerciții cu partener, cu haltere, cu gantere, saci de nisip etc.;
✓ după tipul de pregătire - exerciții fizice pentru pregătirea fizică, tehnică, tactică, artistică
etc.;

5
Dragnea, A., Bota, Aura, 1999. Teoria activităților motrice, Editura Didactică și Pedagogică, București; Dragnea, A.,
colab., 2002. Teoria educației fizice și sportului, Editura FEST, București, pg. 180-183.
 ✓ după sistemele biologice solicitate – exerciții fizice neuro-musculare, cardi-respiratorii,
endocrino-metabolice;
✓ după funcţiile îndeplinite - exerciţii fizice introductive (pregătitoare), exerciţii fizice
repetitive (de fixare a mecanismului de bază), exerciţii fizice asociative (de favorizare a
transferului), exerciţii fizice aplicative (la situaţii tipice sau modificate), exerciţii fizice
creative (sub formă de joc aleator), exerciţii fizice de întrecere (competiţionale şi
necompetiţionale), exerciţii fizice de recuperare (compensatorii), exerciţii fizice de
expresie corporală etc.
✓ după structura socială de practicare – exerciții fizice individuale, colective, mixte,
demixtate;
✓ după gradul de constrângere – tipizate, semitipizate și libere.

Cerinte colocviu:

1. Realizati un referat (doc.word) care să cuprindă o clasificare a

exercițiului fizic, vizând dezvoltarea fizică armonioasă
2. Precizati importanta realizării acestora, ca un stil de viata sanatos
3. Enumerati alti factori care contribuie la o dezvoltare fizica optima