Trasatura comuna a tuturor actiunilor unui individ o reprezinta consumul energetic, care atunci cand atinge un anumit nivel

determina starea de oboseala. Actiunile motrice specifice educatiei fizice implica o suprasolicitare somato-functionala si psihica a individului, care printr-o dozare si dirijare adecvata induce perfectionarea organismului la nivele diferite. In acest fel putem defini efortul sportiv, cel mai importanta consumator de energie al activitatii noastre. In educatia fizica DOZAREA efortului este esentiala pentru realizarea obiectivelor si se realizeaza prin modificarea parametrilor efortului si corelarea cu un anumit tip de pauza, respectand legile fiziologice ale organismului. Acesti parametri sunt:

A. Marimea efortului este privita atat din perspectiva externa: a factorilor indusi de specialist si anume volum, durata, amplitudine, densitate, intensitate, complexitate, cat si din perspectiva interna a reactiei complexe a organismului la activitatea desfasurata. Acesti factori sunt in legatura cu notiunea de stimul specific.

B. Orientarea efortului se apreciaza in functie de sistemul furnizor de energie aerob-anaerob, dominant in tipul de effort programat in lectie. Totodata, ea este determinata si de particularitatile aplicarii si ordinea combinarii caracteristicilor de durata, intensitate, caracterul exercitiilor, al pauzelor, numarul de repetari, etc.

C. Tipul efortului este discutat sub aspectul efortului specific si nespecific. Specificitatea efortului se considera a fi data pe de o parte de caracteristicile externe ale miscarii si pe de alta parte de structura sa coordinativa, particularitatile functionale ale muschiului si de reactiile vegetative ale organismului.

Aprecierea dinamicii efortului in educatie fizica se face prin evolutia parametrilor frecventa cardiaca si frecventa respiratorie. Evolutia acestora evidentiaza un traseu al efortului in lectie de forma unei curbe ale carei cote de reprezentare sunt stabilite prin valorile indicatorilor functionali mentionati.

Astfel, pe parcursul primelor trei verigi evolutia efortului inregistreaza un drum ascendent evidentiat de valorile FC si Fr, care pornind de la aproximativ 70 pulsatii/minut, respectiv 16-18 respiratii/minut, pot atinge cote de 120-130 pulsatii/minut, respectiv 20-22 respiratii/minut in finalul verigii a treia. Aceasta situatie corespunde incalzirii organismului, care exprima o stare de preparatie psiho-fizica, senzoriala si chinestezica optima ce previne posibilele accidente. In verigile urmatoare (4, 5), se inregistreaza o aparenta stabilizare a efortului la cote crescute, puse in evidenta de valori ale FC in jurul a 160 pulsatii/minut.

Evolutia descendenta a valorilor parametrilor functionali este una fiziologic normala, asigurata de mijloacele ultimelor doua verigi care urmaresc revenirea organismului la o stare optima continuarii activitatii scolare sau cotidiene. Acest fapt genereaza un aspect descendent al curbei de efort pana la cote apropiate de cele inregistrare inaintea inceperii lectiei.

Sarcina dirijarii efortului in lectia de educatie fizica, revine profesorului care are obligatia de a asigura o dinamica corespunzatoare, fapt ce reclama o buna cunoastere a relatiei effort-oboseala-odihna. Oboseala poate fi privita ca raspunsul acut al organismului la efortul fizic. Aceasta stare este una reversibila si fiziologic normala, urmarita de profesor pe parcursul lectiei.

Modalitatile principale de dirijare a efortului in lectie, sunt: dirijarea anticipata- realizata prin intermediul documentelor de planificare; dirijarea concreta- realizata in timpul desfasurarii lectiei in urma unor informatii obtinute prin metode obiective si subiective. In aceasta situatie se impun modificari ale dirijarii anticipate concretizate in:
-Modificarea duratei si naturii pauzelor; -Modificarea parametrilor de effort; -Modificarea conditiilor de exersare.