MORARU CRISTINA ELENA

GIMNASTICĂ RITMICĂ

CURS

1
 Gimnastica ritmica
CUPRINS

Capitolul I INTRODUCERE
I.1 Evoluţia Gimnasticii Ritmice pe plan mondial şi naţional ............................3
I.2 Gimnastica Ritmică - disciplină estetico-corporală........................................6
I.3 Componentele antrenamentului sportiv în Gimnastica Ritmică...................11
Capitolul II ELEMENTE DE TEHNICĂ CORPORALĂ......................15
II.1 Deplasări ale centrului de greutate pe orizontală şi verticală…............…..16
II.2 Mişcări realizate prin acţiune condusă…................................................…22
II.3 Mişcări realizate din inerţie - balansuri şi valuri.................................……26
II.4 Consolidări ale echilibrului corpului în poziţii diferite…...................……33
II.5 Rotaţii ale corpului în jurul axului vertical……….......................………..36
II.6 Proiectări ale corpului în spaţiu - sărituri………..........................………..42
II.7 Rotări ale corpului în axe şi planuri diferite………..........................….....47
II.8 Exemple de combinaţii cu acţiuni corporale………...........................…....49
Capitolul III TEHNICA DE ACŢIONARE A OBIECTELOR….…….55
III. 1 Exerciţii cu coarda………........................................................…………56
III. 2 Exerciţii cu mingea…………............................................…...................73
III. 3 Exerciţii cu panglica…………….............................................………....92
III. 4 Exerciţii cu cercul………………..........................................………….106
III. 5 Exerciţii cu măciuci………….…................................................…...…121
Bibliografie ….......................................................................................…….135

2
 Gimnastica ritmica
Capitolul I INTRODUCERE

I.1 EVOLUŢIA GIMNASTICII RITMICE PE PLAN MONDIAL ŞI

NAŢIONAL
Ramură în marea familie a gimnasticii, disciplinã sportivã exclusiv
femininã cu un conţinut motric care o situeazã la graniţa între sport şi artã.
Gimnastica Ritmică (G.R.) s-a conturat în arena competiţionalã mondialã ca o
disciplinã sportivã distinctã la o datã relativ recentã, respectiv în a doua
jumãtate a secolului XX.
Ea cunoaşte însã, o evoluţie spectaculoasã şi se transformã rapid dintr-o
formã de expresie şi ritm – adaptatã şi adecvatã educaţiei feminine – într-o
disciplinã olimpicã.
Prima nominalizare pe lista sporturilor olimpice are loc în 1984 cu ocazia
Jocurilor Olimpice de la Los Angeles şi se concretizeazã doar prin proba
individualã.
În 1992 la Atlanta este admisã şi cea de a doua probã competiţionalã
specificã – proba de ansamblu – eveniment care impulsioneazã semnificativ
activitatea din Gimnastica Ritmică. Astfel tot mai multe ţãri devin interesate sã
participe la competiţiile mondiale, sã-şi îmbunãtãţeascã nivelul de pregãtire
naţional şi sã aspire la selecţia şi finala olimpicã.
Acest context istoric se afirmã pe fondul unei activitãţi competiţionale
variate desfãşuratã pe plan mondial, continental şi naţional. La aceasta se
adaugã iniţierea unui vast program de îmbunãtãţire a întregului evantai de
activitãţi specifice domeniului, promovat de Comitetul Tehnic de G.R. al
Federaţiei Internaţionale de Gimnasticã (C.T. – G.R. – F.I.G.) la care au aderat
şi federaţiile continentale şi naţionale.
3
 Gimnastica ritmica
Scopul principal al tuturor acestor eforturi este stabilirea locului
Gimnasticii Ritmice în arena olimpicã şi alinierea activitãţilor ştiinţifice,
practico – metodice şi organizatorice la rigorile unei discipline olimpice.
Pentru realizarea acestor deziderate se urmãreşte:
• îmbunãtãţirea permanentã a sistemelor de regulamente şi programe
tehnice competiţionale;
• impulsionarea cercetãrii ştiinţifice şi a schimbului de opinii;
• întocmirea de materiale metodice;
• definitivarea unor sisteme de apreciere şi evaluare a performanţei
competiţionale cât mai obiective.
În desfãşurarea lui, ultimul ciclu olimpic al secolului XX gãseşte G.R.
într-un vârf de evoluţie caracterizat prin douã aspecte:
• creştere fãrã precedent a numãrului de ţãri participante la C.M. şi
continentale dublatã de tendinţa unei permanente îmbunãtãţiri a
pregãtirii;
• afirmarea unui spectacol sportiv în care mãestria tehnicã (atât cea
corporalã cât şi cea a obiectului) se îmbinã tot mai mult cu arta
coregraficã, mereu în cãutare de original şi spectaculos.
Putem afirma cã, niciodatã pânã acum, dinamica activitãţii din G.R.
definitã prin triunghiul interacţiunii dintre corp – muzicã – obiect, nu a
cunoscut cerinţe şi rãspunsuri la acestea atât de performante.
Tendinţele de evoluţie ale tehnicii, precum şi orientãrile artistice au fost
conturate foarte precis în ultima ediţie din 1997 a Codului de punctaj –
F.I.G. Au fost îmbunãtãţite şi clarificate criteriile de apreciere a
performanţei şi s-a obiectivat sistemul de apreciere şi evaluare.

4
 Gimnastica ritmica
Un aspect deosebit, care trebuie menţionat se referã la nivelul de
manifestare al capacitãţilor motrice. Influenţele lor asupra performanţei
sportive ating atât palierul tehnic, cât şi cel artistic. În acest sens specialiştii
domeniului G.R. manifestã un interes crescut pentru aprofundarea
cunoştinţelor ştiinţifice şi metodice legate de pregãtirea componentelor
capacitãţii motrice, ca premise ale mãiestriei sportive.
De altfel, evoluţia ascendentã a tehnicii se bazeazã pe manifestarea unor
capacitãţi motrice de excepţie. Aceastã tendinţã impune o reorganizare a
gândirii metodice şi o dirijare a întregii pregãtiri spre obţinerea
randamentului sportiv în cel mai scurt timp, dar prin respectarea varietãţii şi
dificultãţii repertoriului tehnic. La aceasta se adaugã dificultatea unei
pregãtiri adresate unor copii şi adolescenţi care, în paralel cu activitatea
sportivã, trebuie sã-şi finalizeze programul de educaţie şcolarã.
Pe de altã parte, cerinţele de ordin artistic impun o anumitã educaţie
artisticã şi culturalã care se adreseazã, în egalã mãsurã, sportivelor,
antrenoarelor şi arbitrelor. Pentru specialiste, pregãtirea cultural – artisticã
se alãturã ca o necesitate celei profesionale, multidisciplinare.
Se considerã cã G.R. este un sport de elitã care se adreseazã unui public
asemãnãtor. Componenţa artisticã nu este unicã, ea existã şi la alte
discipline olimpice, precum şi la toate sporturile tehnico – combinatorii.
Latura subiectivã a arbitrajului urmeazã a fi restrânsã prin îmbunãtãţirea
continuã a sistemului de evaluare şi creşterea nivelului de pregãtire
profesionalã a arbitrelor. În acest sens viitorul cod de punctaj care va intra în
vigoare îşi propune sã instaureze o nouã formulã de evaluare, bazatã pe o
nouã mentalitate de arbitraj.

5
 Gimnastica ritmica
Aceasta îşi propune sã unifice sistemele de apreciere la nivelul întregii
federaţii internaţionale, referirile privind toate disciplinele componente, de
nivel olimpic sau nu.
În consecinţã, locul G.R. în nomenclatorul olimpic este bine meritat şi
se vor face toate eforturile pentru stabilizarea lui definitivã.

I.2 GIMNASTICA RITMICĂ – DISCIPLINĂ ESTETICO –

CORPORALĂ
Gimnastica Ritmicã posedã un bagaj de mişcãri caracteristice. Atât
elementele specifice de sine stãtãtoare, cât şi mişcãrile legate de baza
acestora trebuie sã se deosebeascã de mişcãrile caracteristice ale altor
ramuri de sport. Aceste mişcãri specifice, precum şi modul aparte de
executare a lor devin mai evidente prin compararea mişcãrilor înrudite.
Sã o asemãnãm mai întâi cu baletul clasic. Baletul porneşte de la o
ţinutã frumoasã şi pe parcursul executãrii mişcãrilor continue se urmãreşte
pãstrarea cu stricteţe a acesteia. Deoarece baletul are o vechime mare, în
decursul timpului s-au cristalizat şi au devenit clasice regulile, precum şi
gama proprie de mişcare. Ar fi bine ca şi gimnastica ritmicã sã posede o
asemenea gamã omogenã de mişcãri şi o bazã tehnicã proprie. Dar cine ştie?
Poate în acest fel ar pierde coloritul ei multiplu!
Este binecunoscut faptul cã regulile clasice asigurã o bazã tehnicã
precisã pentru mişcãrile fiecãrui segment al corpului.
Regulamentul de concurs al gimnasticii ritmice considerã ca fiind
greşeli: activitatea izolatã a diferitelor segmente ale corpului şi poziţiile
statice.

6
 Gimnastica ritmica
În general, se pleacã de la mişcarea naturalã care rãmâne şi scopul ei
final în formã esteticã, în toate condiţiile.
În gimnastica ritmicã existã puţine mişcãri dirijate şi chiar de la
începutul instruirii predominã balansul, elanul. În balet se întâmplã exact
invers. Deprinderea ţinutei frumoase şi mişcarea dirijatã trebuie
transformate mai târziu în elan.
În cadrul gimnasticii ritmice elanul exerciţiilor este asigurat de faptul cã
mişcarea trebuie sã porneascã din trunchi. Astfel, mişcarea trunchiului
devine dominantã şi leagã mişcãrile membrelor. Deci, nu braţul porneşte
mai întâi în balans, ci deplasarea centrului de greutate şi a trunchiului
trebuie sã conducã la mişcarea braţului.
În timpul mersului, de exemplu, nu ne intereseazã îndeosebi caracterul
estetic, ci avansarea într-o direcţie anumitã, ceea ce înseamnã deplasarea
greutãţii corpului de pe un picior pe celãlalt, pornind de la deplasarea
centrului de greutate în timp util. Înaintarea cu elan este ajutatã de
balansarea naturalã a braţelor, în mod necesar şi instinctiv, în direcţie opusã
mişcãrii picioarelor.
În sãriturile executate într-o formã naturalã este esenţialã înãlţarea
centrului de greutate şi nu întinderea perfectã a picioarelor, care dã o linie
frumoasã, deoarece aceasta împiedicã lucrul în zbor şi în loc de ridicare
duce numai la deschidere. Gimnasta care poate respecta ambele cerinţe
obţine o execuţie mai valoroasã.
În gimnastica ritmicã, precum şi în celelalte mişcãri înrudite, talentul
iese în evidenţã, dar cerinţele de bazã trebuie sã corespundã pretenţiilor
generale.

7
 Gimnastica ritmica
Dupã aceste consideraţii, dacã aruncãm o privire asupra atletismului ca
o ramurã de sport care cuprinde mişcãrile naturale ale omului, ne putem
întreba: de ce la alergarea din gimnasticã atingerea solului se face pe
vârfurile picioarelor, când înaintarea este mai eficientã prin rularea pe talpã?
De ce nu se foloseşte şi în gimnasticã forţa de balans a braţului îndoit în
timpul alergãrii? Întrebãrile sunt îndreptãţite, dar numai atunci când
urmãrim eficienţa mişcãrii şi dacã avem ca scop accelerarea vitezei de
alergare. În gimnastica ritmicã însã scopul principal nu este accelerarea
maximã. Alergarea nu este un scop în sine, ci constituie un element de
legãturã printre celelalte diferite dificultãţi, de exemplu, pregãtirea
sãriturilor în vederea unor exerciţii mai corecte.
În atletism, pentru a mãri înãţimea sãriturii, sportivul se sprijinã pe
cãlcâiul piciorului de bãtaie, pe când în gimnasticã acest lucru este
considerat greşealã, deoarece aici cerinţa de înãlţare nu este atât de
importantã, pe când la atletism este esenţialã. De exemplu, noul regulament
al gimnasticii ritmice stabileşte cã la exerciţiile cu obiecte, sãritura
executatã pe lângã obiectul rostogolit sau aruncat nu este consideratã ca
element foarte greu. Numai sãritura executatã deasupra obiectului are un
grad mare de dificultate. La diametrul cercurilor diferenţa admisã este de 10
cm (80 – 90 cm). La mingi diferenţa de diametru este de 18 – 20 cm, iar
greutatea lor minimã de 400 g. Este binecunoscut faptul cã mingile de
greutãţi, mãrimi şi materiale diferite ricoşeazã la înãţimi variabile. Înãlţimea
ricoşãrii depinde de forţa de lovire, deci putem afirma cã înãlţimea sãriturii
este în funcţie de aceasta.

8
 Gimnastica ritmica
În toate aruncãrile din atletism (suliţã, greutate, disc, ciocan) sportivul
este preocupat sã arunce la o distanţã cât mai mare. În gimnastica ritmicã
distanţa la care sunt aruncate obiectele este limitatã.
Pe de o parte, pentru cã obiectul trebuie prins, pe de altã parte, pentru ca
aruncarea este legatã de mãsurile muzicale în care se încadreazã aceasta.
Aruncarea în sine a obiectului nu este prea dificilã, însã solicitã simţul
distanţei. Prinderea obiectului, modul de executare a aruncãrii – prinderii,
legarea acestora de alte mişcãri (de exemplu, sãriturã, piruetã în timpul
aruncãrii, prinderea cu sãriturã) sunt considerate elemente de mare
dificultate. Un rol hotãrâtor în apreciere îl au modul de acţionare a
obiectului şi tehnica. În oricare alt domeniu de mişcare, în balet, la dansurile
populare, folosirea obiectelor are un caracter decorativ sau simbolizeazã
ceva. În gimnastica ritmicã sportivã se considerã o greşealã dacã obiectul
este numai decorativ şi mişcarea nu corespunde specificului obiectului care,
în toate cazurile, trebuie sã mãreascã amplitudinea mişcãrii.
În gimnastica ritmicã se întâmplã deseori, mai ales în cazul exerciţiilor
liber alese pentru competiţiile internaţionale, ca acompaniamentul muzical
sã aibã ca bazã motive folclorice sau prelucrãri de melodii de dansuri
populare, pentru a da un colorit specific naţional exerciţiului. În acest caz ar
fi o mare greşealã dacã nu s-ar valorifica influenţa reciprocã dintre mişcare
şi muzicã. Prelucrarea motivului muzical folcloric atrage dupã sine automat
folosirea elementelor de mişcare folclorice. Menţionãm însã cã elementele
folclorice nu pot fi prezentate în cadrul exerciţiilor, deoarece regulamentul
traseazã graniţa dintre gimnasticã şi alte domenii înrudite, respectiv dansul
popular.

9
 Gimnastica ritmica
Cel mai apropiat de gimnastica ritmicã este exerciţiul la sol din
gimnastica sportivã, care are o vechime mai mare. Dupã o concepţie mai
veche, exerciţiul la sol a constituit un mozaic al elementelor acrobatice
foarte grele, separate strict unele de altele. Acum, pe baza influenţelor
gimnasticii ritmice, la alcãtuirea exerciţiilor la sol printre elementele
acrobatice sunt introduse aşa – numitele elemente de legãturã. Astfel,
exerciţiul modern la sol se compune astãzi din elemente acrobatice şi
elemente de legãturã din gimnastica ritmicã. Un exerciţiu este considerat
armonios şi plin de elan dacã elementele artistice de legãturã pregãtesc
executarea elementelor acrobatice.
Regulamentul competiţional al gimnasticii ritmice exclude folosirea
elementelor acrobatice, în locul lor pretinzând alte elemente grele specifice,
fãrã poziţii de sprijin (de exemplu: diferite sãrituri, piruete, sãrituri cu
întoarceri, întoarceri cu sãrituri, piruete cu aplecãri etc.).
Deci, gimnastica ritmicã este îmbinarea nouã a mişcãrilor înrudite,
purtãtoarea şi expresia preciziei tehnicii de balet, a naturaleţii mişcãrilor
atletice, a elanului curajos caracteristic exerciţiilor de la sol, a specificului
naţional oferit câteodatã de elementele stilizate, decorative ale dansului
popular. În cadrul înrudirii largi însã, gimnastica ritmicã constituie un gen
de sine stãtãtor.

10
 Gimnastica ritmica

I.3 COMPONENTELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV ÎN

GIMNASTICA RITMICĂ

PREGÃTIREA TEHNICÃ
• Însuşirea tehnicii de bazã pentru fiecare tip de “acţiune” corporalã
prin parcurgerea aşa numitelor “şcoli de mişcare”.
• Învãţarea unui repertoriu motric minimal din fiecare grupã de
elemente corporale. Se va urmãri învãţarea modalitãţilor generale
de acţionare valabile pentru toate procedeele tehnice din conţinutul
fiecãrei grupe de elemente corporale.
• Însuşirea modalitãţilor generale de acţionare a tuturor obiectelor.
În prima etapã referirile privesc însuşirea celor trei scheme de
acţionare: priza şi ţinerea obiectelor în diferite prize; acţionarea obiectului în
condiţii de contact permanent cu acesta; acţionarea obiectului la distanţã
prin pierderea momentanã a contactului fizic pe o perioadã mai scurtã sau
mai lungã de timp.
Se recomandã ca în fiecare lecţie sã se lucreze cu cel puţin un obiect,
folosindu-se jocuri pentru însuşirea acţiunilor simple, de bazã.
Obiectivele operaţionale urmãresc antrenarea factorilor senzorial –
perceptivi şi formarea abilitãţilor de a manipula fiecare obiect prin
acomodare cu forma şi greutatea lui.
În a doua etapã pregãtirea tehnicii cu obiectul se va axa pe însuşirea
aspectelor de acţionare specifice obiectelor prevãzute în programul tehnic al
primei categorii de clasificare sportivã.

11
 Gimnastica ritmica
Totuşi nu se va renunţa nici un moment la lucrul şi cu celelalte obiecte
pentru care nu sunt prevãzute exerciţii competiţionale.
Tehnica cu obiectul trebuie sã cuprindã încã de la începutul pregãtirii
întregului ansamblu de acţiuni.
*** Folosirea în lecţii numai a obiectelor prevãzute în programul tehnic
devine o gravã greşealã metodicã.
*** La fel este contraindicatã învãţarea unei acţiuni de mânuire în
legare directã cu un element corporal fãrã un studiu prealabil al tehnicii
specifice cu obiectul.
*** În acest context “studiul de acţionare” devine o necesitate metodicã
care va asigura în timp mãiestria tehnicã a gimnastei.
PREGÃTIREA ARTISTICÃ
Formarea bazelor generale ale mişcãrii artistice.
• Educarea esteticii corporale (prelucrare musculo – articularã
specificã) şi motrice (ţinutã şi execuţie artisticã).
• Formarea capacitãţii de percepere şi redare în mişcare a
particularitãţilor de formã şi conţinut ale acompaniamentului
muzical (ritmicitate şi muzicalitate motricã)
PREGÃTIREA FIZICÃ
Dezvoltarea motricitãţii generale şi a capacitãţii de efort.
• Învãţarea deprinderilor de bazã şi aplicativ utilitare şi folosirea lor
ca mijloace pentru dezvoltarea multilateralã a capacitãţilor motrice.
• Dezvoltarea generalã a capacitãţilor condiţionale cu orientãri
specifice spre aspectele referitoare la:
• Viteza de reacţie şi deplasare;

12
 Gimnastica ritmica
• Forţă rapidã şi detentã;
• Rezistenţa muscularã localizatã pe zone corporale;
• Rezistenţa generalã la efort.
• Dezvoltarea tuturor componentelor coordinative într-o mare
varietate de forme:
• Coordonare segmentarã, plurisegmentarã şi generalã;
• Coordonare şi echilibru;
• Orientare spaţialã şi temporalã;
• Kinestezie;
• Coordonare segmentarã, plurisegmentarã, lateralitate,
ambidextrie şi formarea schemei corporale;
• Capacitatea de acţionare şi control asupra obiectelor.
Se recomandã folosirea acelor mijloace care urmãresc atât influenţarea
fiecarei componente coordinative separat cât şi în relaţiile ei cu celelalte.
Vârsta fragedã a gimnastelor oferã cea mai bunã perioadã pentru
influenţarea factorilor de coordonare fiind consideratã de maximã
receptivitate. Totodatã, influenţele acestor factori fiind esenţiale pentru
învãţarea tehnicii, dezvoltarea lor la aceastã vârstã va crea premisele
viitoarelor performanţe tehnice de mai târziu.
Dezvoltarea supleţii articulare şi musculo – ligamentare respectiv
atingerea deschiderilor articulare maxime în regim pasiv, precum şi un fond
minim de supleţe activã caracterizatã prin mare capacitate de extensie a
ţesuturilor.
PREGÃTIREA TEORETICÃ
Formarea unui fond de cunoştinţe teoretice referitoare

13
 Gimnastica ritmica
• Tehnica corporalã: denumiri ale elementelor învãţate şi aspecte
referitoare la execuţia corectã, noţiuni legate de planuri şi direcţîi,
cunoştinţe referitoare la schema corporalã etc;
• Tehnica cu obiectul: denumirea exerciţiilor de bazã din dans,
succesiunea şi caracteristicile exerciţiilor;
• Pregãtirea muzicalã: numãrarea timpilor, ce reprezintã ritmul şi
tempoul, mãsura şi fraza muzicală.
PREGÃTIREA PSIHOLOGICÃ
Educarea capacitãţii de încadrare în rigorile unei activitãţi sportive de
performanţã şi a rezistenţei la monotonia pregãtirii din unele etape:
• Orientarea afectivitãţii şi interesului gimnastei spre înţelegerea şi
aprecierea G.R. ca disciplinã olimpicã;
• Educarea capacitãţii de participare conştientã şi activã la procesul
de pregãtire, de a înţelege şi accepta necesitatea repetãrilor multiple
din antrenament şi a oboselii;
• Aderarea la rigorile pregãtirii sportive, însuşirea cunoştinţelor
referitoare la viaţa sportivã (regimul de muncã şi odihnã,
alimentaţie etc.) şi armonizarea acestora cu pregãtirea şcolarã şi
viaţa familialã.
Educarea aspectelor volitive şi creativ – artistice ale personalitãţii:
• Educarea voinţei şi dorinţei de a concura şi învinge;
• Formarea deprinderilor artistice legate de specificul G.R. dar şi de
alte activitãţi cultural artistice (balet, muzicã, arte plastice);
• Educarea capacitãţii de exprimare motricã;
• Dezvoltarea imaginaţiei şi creativitãţii motrice.

14
 Gimnastica ritmica
Capitolul II ELEMENTE DE TEHNICĂ CORPORALĂ

Consideraţii generale
Gimnastica Ritmică este considerată ca fiind unul din mijloacele de bază ce
pot asigura perfecţionarea dezvoltării fizice armonioase şi a capacităţii motrice.
Este ramura sportivă care foloseşte exerciţii impuse şi liber ales cu
acţionarea obiectelor portative şi în deplină concordanţă cu acompaniamentul
muzical.
Datorită legăturii cu muzica, conţinutul mijloacelor proprii Gimnasticii
Ritmice capătă un pronunţat caracter de dans, mişcările necesitând uşurinţă în
execuţie, expresivitate şi eleganţă.
Elementele din Gimnastica Ritmică au o structură complexă, bazată pe
menţinerea şi deplasarea segmentelor corpului şi a acestuia în întregime cu viteze şi
ritmuri diferite, în poziţii variate, simultan cu acţionarea obiectelor portative.
Continua alternare a contracţiei şi relaxării musculare, prezenţa
acompaniamentului muzical, efortul de mare intensitate, dar de scurtă durată,
sunt caracteristici de bază ale Gimnasticii Ritmice.
Marea varietate a mijloacelor folosite, fac din această ramură un mijloc
important al educaţiei fizice şi sportive.
Conţinutul motric specific Gimnasticii Ritmice cuprinde o mare varietate
de mişcări sistematizate pe două mari categorii de tehnică:
• tehnica corporală - reprezentantă de ansamblul mişcărilor executate cu
corpul gimnastei;
• tehnica de acţionare a obiectelor portative - reprezentată de totalitatea
posibilităţilor de acţionare a acestora.

15
 Gimnastica ritmica
Elementele de tehnică corporală sunt sistematizate de specialişti pe
şapte grupe:
I. Deplasări ale centrului de greutate pe orizontală şi verticală.
II. Mişcări realizate prin acţiune condusă.
III. Mişcări realizate din inerţie.
IV. Consolidări ale echilibrului corpului în poziţii diferite.
V. Rotaţii ale corpului în jurul axului vertical.
VI. Proiectări ale corpului în spaţiu.
VII. Rotări ale corpului în axe şi planuri diferite.
(A. Luca, 1999)

II. 1 Deplasări ale centrului de greutate pe orizontală şi verticală

Deplasările se realizează prin variante de paşi şi alergare. Elementele din
cadrul acestei grupe se caracterizează prin dinamism spaţio-temporal şi ritm.
Execuţia corectă a variantelor de paşi solicită o bună coordonare neuro -
musculară, echilibru, orientare în spaţiu şi supleţe.
A. Paşi ritmici specifici de mers şi alergare
1. Pasul uşor
Se execută pe vârfuri, cu genunchii uşor îndoiţi, cu braţele susţinute lateral
şi cu abdomenul bine susţinut. Deplasarea înainte sau înapoi cu paşi mici
trebuie realizată fără încordare, lin, cu aspect de plutire, de unde vine şi
denumirea de "pas uşor".
2. Pasul ascuţit
Din stând pe un picior, celălalt sprijinit înainte pe vârf şi îndoit din
articulaţia genunchiului; se trece greutatea pe piciorul dinainte, iar piciorul
dinapoi se duce înainte sprijinit pe vârf şi îndoit.
16
 Gimnastica ritmica
Pasul ascuţit poate avea şi o a doua variantă, în care ambele picioare sunt
întinse.
În timpul executării pasului ascuţit, braţele pot fi susţinute lateral sau pot
avea diferite poziţii (de exemplu un braţ înainte, celălalt lateral; un braţ înainte,
celălalt înapoi; ambele braţe sus; etc.).
Pasul ascuţit poate fi executat pe anumite piese muzicale scrise în măsurile
de 2/4 şi 4/4. Un pas ascuţit corespunde unei note muzicale cu valoare de
pătrime.
3. Pas arcuit
Din stând pe vârfuri, se execută un pas înainte, după care, urmează flexia
ambilor genunchi odată cu trecerea greutăţii pe piciorul dinainte (acesta
coborând pe toată talpa) şi ridicarea piciorului dinapoi la nivelul gambei; pasul
ascuţit se continuă cu întinderea simultană a genunchilor şi revenire la poziţia
iniţială, în stând pe vârfuri.
Îndoirea şi întinderea articulaţiilor, adică arcuirea, este condusă de piciorul
care păşeşte, iar corpul îşi păstrează verticalitatea.
Braţele pot avea diferite poziţii: îndoite cu mâinile pe şolduri, lateral sus;
un braţ lateral, celălalt jos; un braţ înainte, celălalt sus sau lateral etc.
Pentru redarea acestui pas, se folosesc piese muzicale în măsurile 2/4 şi
4/4. Pe o notă cu valoare de pătrime sau pe 2 note cu valoare de optime se
execută îndoirea genunchilor şi pe aceleaşi valori de note se efectuează
întinderea acestora.
4. Pas înalt
Din stând, pas înainte cu un picior, balansând celălalt picior dinapoi spre
înainte, finalizând cu poziţia attitudé înainte (piciorul îndoit la unghi obtuz).

17
 Gimnastica ritmica
Braţul opus piciorului ridicat se duce înainte, celălalt lateral, iar trunchiul
este uşor înclinat înapoi.
Se execută pe măsură de 2/4, 4/4 şi 3/4 şi au valoare muzicală de doime (un
pas pe 2 timpi muzicali).
5. Pas fandat
Din stând, pas mare înainte cu un picior, trecerea greutăţii pe piciorul care
a efectuat păşirea, odată cu îndoirea acestuia. Piciorul dinapoi este sprijinit pe
vârf, iar braţele pot avea diferite poziţii; lateral; sus; un braţ înainte, celălalt
lateral; un braţ sus, celălalt lateral; etc.
Un pas fandat corespunde unei note muzicale cu valoarea de doime (2 timpi).
Pasul fandat se poate executa şi lateral. De exemplu: din stând cu umărul
drept orientat pe direcţia de deplasare se execută o fandare laterală pe piciorul
drept, urmează o întoarcere la 180° spre dreapta şi revenire în stând. Se
continuă cu fandare laterală pe piciorul stâng şi întoarcere 180° spre stânga.
În stadiul de învăţare braţele pot fi îndoite cu mâinile pe şolduri, iar pentru
consolidare sau perfecţionare ele pot avea diferite poziţii.
B. Paşi de alergare:
• alergare uşoară;
• alergare ascuţită;
• alergare arcuită;
• alergare înaltă;
• alergare fandată se execută cu oscilaţii crescute pe verticală, datorită
fazei de zbor şi au aceeaşi structură cu cea a paşilor de mers descrişi mai
sus.
C. Paşi de dans
1. Pas săltat
18
 Gimnastica ritmica
Din stând: pas înainte cu un picior şi balansul celuilalt îndoit înainte, la un
unghi de 45°, cu o uşoară desprindere. Pasul săltat are caracter vesel, jucăuş şi
se execută pe note cu valori de pătrime (1 pas - 1 pătrime). Piesele muzicale
folosite sunt cele scrise în măsurile 2/4 şi 4/4.
Braţul opus piciorului ridicat este dus înainte, iar celălalt poate avea diferite
poziţii; lateral, înapoi-jos, înapoi-sus etc.
2. Pas de galop
Din stând cu un picior sprijinit înainte pe vârf: se execută o îndoire a
genunchilor, desprindere şi apropierea piciorului dinapoi de cel dinainte; în
faza de zbor picioarele sunt apropiate şi întinse, iar aterizarea se face pe
piciorul dinapoi.
Pasul de galop poate fi executat şi lateral sau înapoi.
Piesele muzicale de "galop" sunt ritmate şi sunt în măsura muzicală de 2/4.

3. Pas de polcă
Din stând cu un picior întins înainte; se execută o săltare, cu ridicarea
piciorului de dinainte la 45°; aterizare pe piciorul dinapoi şi efectuarea unui pas
schimbat. Se execută mişcarea, în continuare, cu celălalt picior.
Pasul de polcă poate fi executat şi înapoi sau lateral.

19
 Gimnastica ritmica
Piesa muzicală este scrisă în măsura 2/4 - polcă - şi are caracter vioi. Un
pas de polcă corespunde unei note muzicale cu valoare de doime.

4. Pas de vals
Este alcătuit din trei paşi. Din stând: se execută un pas mare înainte cu o
uşoară îndoire a genunchiului şi trecerea treptată a greutăţii pe el, urmat de 2
paşi mici pe vârfuri. Următorul pas de vals se execută cu celălalt picior.
Pasul de vals se execută şi înapoi, cu întoarcere de 180° sau lateral.
Un pas de vals se execută pe o măsură de 3/4 (fiecare din paşii componenţi
se execută pe câte o pătrime).
În stadiul de învăţare, primul pas poate fi marcată printr-o bătaie din palme,
iar la următorii doi paşi braţele se deschid lateral.
În stadiul de consolidare şi perfecţionare braţele pot efectua balansuri în arc
de cerc în diferite planuri: sagital, orizontal, frontal.

20
 Gimnastica ritmica

Indicaţii metodice
Deplasările se predau în lecţiile de gimnastică, în paralel cu mişcările
conduse (ridicări, coborâri, duceri, etc) la nivelul trenului superior.
Paşii de deplasare pot constitui teme de lecţii la început, în stadiul de
învăţare, iar pentru consolidare şi perfecţionare se exersează în veriga a 2-a - de
pregătire a organismului pentru efort. Cu excepţia verigilor 1 şi 8 paşii de
deplasare se pot folosi şi pe parcursul celorlalte verigi, în funcţie de obiectivele
urmărite.
Metodica învăţării variaţiilor de paşi;
• teme ritmice şi jocuri muzicale pentru însuşirea măsurii muzicale,
ritmului şi valorilor notelor pe care se execută pasul respectiv;
• însuşirea separată a unor poziţii ale piciorului oscilant, a braţelor sau
trunchiului, caracteristice pasului;
• însuşirea deplasării prin paşii respectivi;
• executarea pasului simultan cu mişcările de braţe corespunzătoare;
• repetarea paşilor însuşiţi în combinaţii de paşi, individual, pe perechi, în
diferite formaţii;
• exersarea unei structuri care să cuprindă paşii învăţaţi şi alte grupe de
mişcări.
21
 Gimnastica ritmica

II. 2 Mişcări realizate prin acţiune condusă

În această categorie intră diferite acţiuni la nivelul trenului superior (gât,
braţe, trunchi) şi inferior şi anume; duceri, ridicări, coborâri, flexii, extensii,
răsuciri, aplecări, îndoiri etc.
Acţiunile pot fi executate simultan, simetric sau asimetric, succesiv sau
alternativ. Mişcările conduse au o valoare deosebită în formarea bazelor
generale ale mişcării.
În lecţia de educaţie fizică se folosesc ca mijloace pentru: prelucrarea
analitică a aparatului locomotor (veriga a III-a), dezvoltarea mobilităţii
articulare şi elasticităţii musculare şi în dezvoltarea fizică armonioasă.
Indicaţii metodice
Succesiunea predării mişcărilor conduse:
Membre superioare
• acţiunea izolată a unui braţ;
• acţiunea simultană, simetrică a ambelor braţe;
• acţiune alternativă;
• acţiune succesivă;
• acţiune asimetrică simultană;
• combinaţii.

22
 Gimnastica ritmica

Membre inferioare
• din aşezat, culcat: acţiuni izolate la nivelul unui membru;
• din aceleaşi poziţii, acţiuni alternative;
• aceleaşi acţiuni din poziţii înalte.
Grand battement din poziţia culcat

Grand battement din poziţia culcat lateral

Grand battement din poziţia culcat facial

23
 Gimnastica ritmica

Trunchi
• se începe cu aplecarea înainte, îndoirea înainte, lateral, extensia şi apoi
răsucirea;
• mişcarea trunchiului simultan cu mişcarea braţelor.

Succesiunea planurilor în care se învaţă mişcarea este:

• plan sagital;
• plan frontal;
• plan orizontal;

24
 Gimnastica ritmica

Mişcările pot fi:

• semicirculare - în arc;
• circulare - rotări;
• în formă de opt.
La început mişcările se execută lent în 4 timpi, apoi în 2 timpi şi 1 timp.

25
 Gimnastica ritmica

II.3 Mişcări realizate din inerţie - balansuri şi valuri

Balansurile sau pendulările sunt mişcări care necesită: mobilitate articulară,
elasticitate musculară, coordonare neuro-musculară şi capacitate de a menţine
echilibrul corpului în diferite poziţii de sprijin.
Un balans corect executat din punct de vedere tehnic cuprinde: poziţia
iniţială cu "încordarea" grupelor musculare implicate - pendularea segmentelor
prin "relaxare reflexă" şi poziţia finală - prin "contracţia" grupelor musculare.
Mişcările de balans se efectuează în diferite planuri şi direcţii, constituind
uneori mişcări de elan sau de creştere a complexităţii altor elemente tehnice.
Balansurile se pot executa:
• pe segmente;
• balans de braţe;
• balans de trunchi;
• balans de picioare;

26
 Gimnastica ritmica
• cu întreg corpul:
• cu impuls transmis pe verticală;
• cu impuls transmis pe orizontală.
Balansul de braţe se execută în plan:
• sagital;
• frontal;
• orizontal.
sub formă de:
• arc;
• cerc;
• opt.
cu un braţ sau ambele braţe:
• simultan;
• alternativ.
Balansul în arc de cerc - acest balans are aspect de pendulare şi se execută în
toate cele 3 planuri, simultan sau alternativ, simetric sau asimetric.
Balans în cerc - este o mişcare circulară ce se poate executa în toate planurile,
simultan sau alternativ.
Balans în formă de opt - descrie 2 cercuri legate de dimensiuni diferite, sub
forma cifrei 8, în plan sagital şi frontal, cu un braţ sau cu ambele, simultan,
paralel sau în direcţie opusă.

27
 Gimnastica ritmica

Balansul de picioare - sunt mişcări de pendulare ale piciorului liber şi rezultă

din contracţia scurtă şi puternică a coapsei. Se execută cu genunchiul îndoit sau
întins; în plan sagital sau frontal; sub formă de arc, cerc şi opt.
Balansul de trunchi - este o mişcare complexă care cuprinde şi alte mişcări
complementare (arcuiri, extensii, balansuri de braţe). Se execută în plan sagital
în formă de arc şi în planurile frontal şi orizontal în formă de arc şi cerc.

Balans cu întregul corp - mişcarea are aspectul unui val de trunchi executat
rapid. Acest balans începe cu un impuls de jos în sus, printr-o îndoire şi
întindere din articulaţia gleznelor şi genunchilor, care se transmite apoi
întregului corp.

28
 Gimnastica ritmica
Indicaţii metodice
Balansurile fiind mişcări de mare amplitudine, necesită dezvoltarea
mobilităţii articulare mai ales coxo-femurală şi a coloanei vertebrale în plan
posterior şi anterior.
Balansurile de braţe fiind uşoare vor preceda însuşirea celor de picioare şi
de trunchi.
Balansurile de trunchi se execută din poziţii cu o bază mare de susţinere
(stând depărtat, pe genunchi).
Balansurile de picioare necesită un echilibru mare. Însuşirea lor se va face
la început cu sprijin la bara de perete sau cu partener, după care se vor executa
cu amplitudine mărită, dar în mod gradat.

Valuri
Valurile sunt mişcări caracteristice gimnasticii ritmice. Exerciţiile în formă
de val conferă mişcării un aspect lin, curgător şi se caracterizează prin:
amplitudine şi elasticitate. Valul este un exerciţiu complex care contribuie la
dezvoltarea forţei musculare, a echilibrului, a mobilităţii (mai ales la nivelul
coloanei vertebrale) şi dezvoltă capacitatea de coordonare a mişcărilor
corpului.
Mişcările sub formă de val se pot executa astfel:
• pe segmente:
• val de braţe;
• val de trunchi;
• cu întregul corp:
• val înainte;

29
 Gimnastica ritmica
• val lateral;
• val înapoi.
Val de braţe - stând cu braţele lateral: ridicarea uşoară a braţelor îndoite
(rotunjite), apoi antebraţele şi mâinile coboară lin. În continuare, braţele
coboară încet, iar antebraţele şi mâinile se ridică. Mişcarea trebuie să fie
continuă şi succesivă.
Valul de braţe se poate executa cu un braţ sau ambele, înainte şi lateral.
Valul cu ambele braţe poate fi executat simultan sau succesiv (în timp ce
un braţ se ridică celălalt coboară).

Val de trunchi - din stând cu spatele rotunjit, capul aplecat înainte cu bărbia
în piept, braţele înainte uşor rotunjite şi în prelungirea trunchiului: se proiectează
pieptul înainte cu extensie mare în regiunea toracală simultan cu rotarea braţelor

30
 Gimnastica ritmica
dinainte-înapoi-sus. Se revine la poziţia iniţială cu spatele rotunjit. Valul de trunchi
se poate executa şi înapoi sau de pe genunchi, pe călcâie aşezat.

Val de corp
Din aceeaşi poziţie iniţială ca la valul de trunchi, se execută o ridicare pe
vârfuri odată cu mişcarea succesivă de ducere înainte a genunchilor şi
coapselor şi redresarea uşoară a trunchiului. În continuare, bazinul se duce
înainte simultan cu extensia mare a trunchiului şi capului, genunchii îndoindu-
se treptat. Urmează revenirea trunchiului şi capului la verticală cu braţele sus,
în stând pe vârfuri.
Braţele pot efectua diferite mişcări: balans în arc, cerc sau opt sagital, cu un
braţ înainte, celălalt înapoi.
Valul de corp se poate finaliza în diferite poziţii de echilibru sau se poate
continua cu alte mişcări: balans, săritură, piruetă, diferiţi paşi.
Valul de corp se poate executa şi înapoi, lateral, cu întoarcere şi fără
întoarcere.

31
 Gimnastica ritmica

Indicaţii metodice
În metodica învăţării valului de braţe se va insista asupra dezvoltării
mobilităţii mâinii (a poigné-ului):
• apăsarea reciprocă a palmelor lipite faţă în faţă cu antebraţele la
orizontală şi coatele lateral;
• aceeaşi mişcare, dar numai cu degetele;
• închiderea şi deschiderea pumnului prin întinderea pe rând a
articulaţiilor.
Valul de corp începe cu:
1 - învăţarea separată a părţilor componente ale valului;

32
 Gimnastica ritmica
2 - executarea valului cu sprijin din poziţii de plecare cu o bază mare de
susţinere;
3 - executarea valului cu sprijin la bara de perete, pentru asigurarea
menţinerii echilibrului: cu ambele mâini, cu o mână şi apoi fără sprijin.

II.4 Consolidări ale echilibrului corpului în poziţii diferite

Exerciţiile de echilibru impun o coordonare perfectă a activităţi marilor
grupe musculare, o concentrare a atenţiei şi chiar un efort volitiv intens,
deoarece păstrarea stabilităţii corpului se realizează în condiţii de sprijin redus
sau de schimbare a poziţiei centrului de greutate al corpului faţă de sprijin.
Exerciţiile de echilibru se împart în 2 categorii:
1. exerciţii statice - poziţii menţinute;
2. exerciţii dinamice - treceri dintr-o poziţie în alta.
Exerciţii statice
Stând.
• pe vârfuri:
• cu genunchii: întinşi, îndoiţi;
• cu picioarele: apropiate, depărtate.
Aceste elemente se pot executa cu diferite poziţii şi mişcări de braţe şi de
trunchi.
Stând
• pe un picior
• pe toată talpa;
• pe vârf.
a) cu piciorul liber întins în diferite direcţii:

33
 Gimnastica ritmica
• înainte
• lateral (a la seconde);
• înapoi (arabesque);
b) cu piciorul de sprijin îndoit;
c) cu piciorul liber îndoit, sprijinit:
• cu vârful pe partea internă a genunchiului piciorului de bază, genunchiul
orientat înainte (passé înainte) sau lateral (passé lateral);
• cu gamba înapoi, genunchii apropiaţi;
• cu vârful piciorului sprijinit pe glezna piciorului de bază şi genunchiul
orientat înainte sau lateral (“sur le coup de pied”);
d) cu piciorul liber îndoit la unghi obtuz:
• înainte - tirbouchon;
• înapoi - attitude înapoi;
Toate aceste elemente se pot executa cu diferite poziţii şi mişcări de braţe
şi de trunchi.
Pe genunchi
• cu gambele ridicate de la sol;
• cu trunchiul în poziţie verticală;
• cu trunchiul în extensie;
• cu diferite poziţii şi mişcări de braţe.
Pe un genunchi
• celălalt picior ridicat şi întins: înainte, lateral, înapoi.
Aşezat
• cu picioarele întinse, ridicate la 45° de la sol (echer);
• cu picioarele îndoite, ridicate de la sol, cu un picior întins, celălalt îndoit.

34
 Gimnastica ritmica
Se pot executa cu diferite poziţii şi mişcări de braţe.

Exerciţii dinamice
1 - mers pe vârfuri cu diferite poziţii şi mişcări de braţe şi de trunchi;
2 - pas pe vârful unui picior (piqué), cu piciorul liber în diferite poziţii;
3 - cu ridicare pe vârfuri (relevé);
4 - trecere din poziţii joase de echilibru în poziţii înalte şi invers;
5 - trecerea piciorului liber dintr-o poziţie în alta (din tirbouchon în attitude
înapoi);
6 - echilibru pe piciorul de aterizare după o săritură sau pe piciorul pe care
s-a efectuat o întoarcere sau piruetă.

Indicaţii metodice
În metodica de predare a elementelor cu caracter de echilibru se parcurg
următoarele etape:
1 - uşurarea condiţiilor de echilibru folosind bara de perete;
2 - trecerea treptată la exerciţii fără sprijin micşorându-se şi baza de
susţinere: pe ambele picioare, pe un picior;
3 - coborârea sau ridicarea centrului de greutate faţă de suprafaţa de sprijin
prin trecere pe vârfuri;
4 - executarea elementelor de echilibru static după elemente dinamice:
valuri, sărituri;
5 - executarea elementelor de echilibru în tempo-uri diferite, cu mărirea
duratei de menţinere;
6 - folosirea obiectelor portative.

35
 Gimnastica ritmica
Locul exerciţiilor de echilibru în cadrul lecţiei de educaţie fizică este în
veriga a IV-a - verigă destinată dezvoltării calităţilor motrice, îndemânare sau
viteză.
Echilibrul fiind o componentă a îndemânării se poate dezvolta în această
verigă prin parcursuri aplicative.
Exerciţiile de echilibru pot constitui şi teme de lecţii (veriga a V-a). De
exemplu: echilibru attitude, arabesque etc.
Piesele muzicale folosite pot fi scrise în orice măsură muzicală, dar
tempoul trebuie să fie lent.

II. 5 Rotaţii ale corpului în jurul axului vertical

Întoarcerile şi piruetele sunt exerciţii complexe de rotare a corpului în jurul
axei verticale, folosind o suprafaţă de sprijin redusă.
Într-o întoarcere sau piruetă distingem următoarele faze:
• preparaţia (poziţia iniţială);
• impulsia sau întoarcerea (rotaţia propriu-zisă);
• finalizarea (poziţia finală).
Execuţia tehnică corectă a întoarcerilor şi piruetelor depinde de următorii
factori:
• coordonare neuro-musculară, în vederea menţinerii echilibrului corpului;
• orientare precisă în spaţiu;
• coordonarea mişcărilor de picioare, braţe, trunchi şi cap;
• posibilitatea de a îmbina poziţia stabilă a corpului cu mişcarea de rotare;
• capacitatea de a folosi inerţia de rotare şi de a o păstra, până la
terminarea mişcării;

36
 Gimnastica ritmica

• capacitatea de a calcula viteza de rotare în aşa fel încât să se poată

executa o oprire corectă.

Întoarcerile - sunt rotaţii mai simple care nu necesită o preparaţie specială

în momentul plecării. Mişcarea de rotaţie este de 90°, 180°, maxim 360° în
jurul axei verticale.
Întoarceri pe loc
o Pe ambele picioare
Întoarcere prin învăluire. Se execută din poziţia stând pe un picior, celălalt
întins lateral sprijinit pe vârf, braţele lateral. Se trece piciorul din lateral cu pas
încrucişat simultan cu îndoirea uşoară a genunchilor şi coborârea braţelor. Se
execută apoi întoarcerea (180° sau 360°) odată cu întinderea genunchilor şi
ridicarea braţelor, prin încrucişare, sus. La începutul întoarcerii capul rămâne în
urmă, cu privirea peste umăr.
o Întoarceri de pe un picior pe celălalt
Întoarcere cu paşi succesivi:
• cu genunchii întinşi;
• cu genunchii îndoiţi.
Paşii se execută pe vârfuri (mers uşor) cu braţele în diverse poziţii.
Întoarcere cu pas arcuit. Întoarcerea spre dreapta începe cu piciorul drept,
pe care se execută pasul arcuit înainte prin îndoirea genunchiului. Urmează
ridicarea pe vârful piciorului stâng (genunchiul întins), pe care se continuă
întoarcerea. Aceste întoarceri se pot efectua cu o rotare de 90°, 180° sau 360°.
Braţele pot avea diferite poziţii sau pot efectua diferite mişcări.

37
 Gimnastica ritmica
Întoarceri înlănţuite (chaines). Reprezintă o formă avansată a întoarcerii cu
paşi succesivi, alcătuită din mai multe rotaţii (de câte 180° fiecare) executate în
acelaşi sens, de pe un picior pe celălalt.
o Întoarceri pe un picior
Întoarcere fouetté. Din stând: pas cu un picior, celălalt întins execută balans spre
înainte. În momentul maxim al balansului se execută întoarcerea rapidă de 180°, pe
vârful piciorului de bază. Acţiunea de întoarcere este imprimată în principal de
bazin. Atât în timpul întoarcerii cât şi la final, piciorul liber se menţine la aceeaşi
înălţime.
o Întoarceri pe genunchi
Întoarcere pe ambii genunchi. Din poziţia pe genunchi, pe călcâie aşezat, cu
spatele rotunjit, braţele înainte: odată cu ridicarea de pe călcâie se execută
întoarcerea pe genunchi (180° sau 360°). Braţele se ridică energic sus şi în
timpul întoarcerii, gambele se desprind de pe sol.
Întoarcere de pe un genunchi pe celălalt. Pe un genunchi, celălalt îndoit şi
sprijinit pe vârf înainte: se execută o întoarcere de 180° spre piciorul de bază,
trecându-se printr-o fază intermediară pe ambii genunchi. Întoarcerea se
finalizează pe celălalt genunchi. În timpul întoarcerii braţele pot fi sus sau pot
avea diferite poziţii.

38
 Gimnastica ritmica
Întoarcerea pe acelaşi genunchi. Piciorul liber poate fi îndoit sau întins în
diferite direcţii, care, împreună cu braţele direcţionează întoarcerea. Este o
întoarcere mai dificilă şi de aceea se învaţă după însuşirea celorlalte întoarceri.
o Întoarcerea din aşezat
Se execută cu ridicarea picioarelor îndoite sau întinse în echer. Impulsul se
realizează de către braţ, fie prin împingere în sol, fie printr-un balans în direcţia
întoarcerii.

Piruete
Pirueta este mişcarea de rotaţie în jurul axei verticale, care se realizează
printr-o învârtire continuă de cel puţin 360°.
Piruetele se împart astfel:
• piruete pe un picior;
• piruete pe genunchi;
• piruete în aşezat;
• piruete pe spate;
• piruete în aer (tour-en l'air).
Piruetele pe un picior pot fi executate:
• en dehors (în afară) - rotaţia se face în sens opus piciorului de sprijin;
• en dedans (înăuntru) - sensul de rotaţie este spre piciorul de sprijin.
Piciorul liber poate fi menţinut în diferite poziţii care dau însăşi denumirea
piruetei.
Pirueta sur le coup-de-pied
Din stând în poziţia a IV-a având braţul opus piciorului dinainte, celălalt
lateral: se execută o îndoire uşoară a genunchilor cu împingere în sol şi ridicare

39
 Gimnastica ritmica
pe vârful piciorului dinainte, celălalt se aşează îndoit înainte pe gleznă sprijinit.
Întoarcerea se efectuează spre piciorul liber, terminând rotaţia cu piciorul de
bază înainte pe toată talpa, celălalt închizând înapoi poziţia a V-a. Braţele pot fi
susţinute în poziţia I de braţe (înainte) sau în poziţia a III-a (sus). Această
piruetă poate fi executată şi en dedans.

Pirueta passé
Din poziţia a IV-a (fandare înainte pe un picior), braţele în poziţia a VI-a
(un braţ înainte, celălalt lateral): se execută un impuls cu trecerea greutăţii pe
piciorul dinainte şi ridicare pe vârf, simultan cu ducerea piciorului liber la passé
(vârful piciorului liber sprijinit pe genunchiul piciorului de bază) cu ducerea
braţelor prin lateral, sus. Oprirea se realizează prin coborârea călcâiului pe sol
şi a braţelor lateral. Pirueta se poate executa şi cu passé lateral. Turaţia poate fi
simplă - 360°, dublă - 720°, triplă - 1080° sau chiar mai mult.
Variante la acest tip de piruetă avem:
• piruetă passé înainte, cu piciorul de bază îndoit;
• piruetă passé înainte sau lateral, cu trunchiul în extensie;
• piruetă passé înainte, cu trunchiul aplecat înainte;
• piruetă passé lateral, cu trunchiul îndoit lateral;

40
 Gimnastica ritmica

• piruetă cu piciorul liber îndoit, gamba înapoi;

Indicaţii metodice
Predarea întoarcerilor şi piruetelor se face în veriga a V-a - verigă destinată
realizării temelor lecţiei, deoarece efectuarea acestora (mai ales a piruetelor)
necesită o mare concentrare şi un efort fizic ridicat.
Se va pune accent pe dezvoltarea echilibrului, a elasticităţii musculare şi a
mobilităţii articulare.
În metodica de învăţare a piruetelor se începe cu studierea fazelor
componente în ordinea succesiunii lor, insistându-se în mod special asupra
impulsului cu obţinerea şi păstrarea verticalităţii corpului în timpul rotaţiei.
1. La bara fixă - se vor executa treceri de greutate ale corpului pe piciorul
de bază, plie-uri, releve-uri, menţinerea corpului în echilibru, întoarceri de 90°,
180°, 360°.
2. După această pregătire la bara fixă se va trece la mijlocul sălii, unde se
vor executa întoarcerile în ordinea dificultăţilor, pentru a obţine dezvoltarea
orientării în spaţiu.
3. Exersarea parţială, pentru fiecare parte componentă a piruetei:
preparaţie;
• preparaţie şi trecerea în poziţie de echilibru;
• piruete cu rotaţie gradată: 90°, 180°, 360°.
Mişcările de rotaţie se efectuează atât pe piciorul drept, cât şi pe piciorul
stâng, iar întoarcerile în ambele sensuri: en dehors şi en dedans.
4. Un rol important, în executarea unei piruete, îl are capul. El rămâne în
poziţia de plecare (înainte), chiar şi după pornirea corpului în mişcare, apoi se
răsuceşte repede şi se termină întoarcerea înaintea corpului.

41
 Gimnastica ritmica
5. Oprirea din rotaţie se va efectua, la început, prin coborârea piciorului
liber pe sol şi a braţelor lateral; mai târziu, oprirea se va executa în echilibru cu
piciorul de bază îndoit, iar piciorul liber în diferite poziţii.
6. Perfecţionarea lor se realizează prin repetarea lor în condiţii variate, în
diferite combinaţii cu alte elemente corporale ca: balansări, valuri, sărituri sau
cu acţionarea unor obiecte portative.
Acompaniamentul muzical poate fi: în măsura 2/4 - pentru întoarceri şi în
măsura 3/4 pentru piruete.

II.6 Proiectări ale corpului în spaţiu - sărituri

Săriturile artistice constituie o grupă de mişcări deosebit de importante. Ele
se caracterizează prin: dinamism, amplitudine şi impetuozitate. Săriturile
contribuie la dezvoltarea forţei grupelor musculare ale membrelor inferioare,
vitezei, mobilităţii (în special la nivelul articulaţiei coxo-femurale), echilibrului
şi coordonării mişcărilor. Săriturile au o deosebită importanţă asupra sistemului
osteo-articular şi muscular.
Orice săritură artistică cuprinde 4 faze: elanul, impulsul, zborul şi
aterizarea.
Elanul este scurt şi se realizează prin paşi specifici: pas schimbat, pas
galop înainte, pas "glissande", pas de "chat".
Uneori elanul poate fi redus şi la un singur pas sau eliminat cu totul,
lansarea realizându-se numai din impuls sau din elanul unei sărituri anterioare.
Impulsul: constă din îndoirea articulaţiilor gleznelor, genunchilor şi coxo-
femurale şi se efectuează printr-o întindere bruscă a tuturor articulaţiilor. Este
momentul transformării elanului în zbor.

42
 Gimnastica ritmica
Zborul: Înălţimea şi durata acestuia depinde de elan, pregătire şi impuls.
Caracteristicile fazei de zbor sunt forma precisă a corpului specifică fiecărei
sărituri şi timpul cât mai îndelungat - ceea ce conferă săriturii expresivitate.
Aterizarea: corpul ia contact cu solul pe unul sau ambele picioare.
Aterizarea trebuie să fie elastică, fără duritate, corpul păstrându-şi echilibrul
stabil simultan cu îndoirea articulaţiei gleznei, genunchiului şi coxo-femurale.
În funcţie de impuls şi aterizare, săriturile au fost sistematizate în:
• sărituri pe ambele picioare;
• de pe ambele picioare, pe un picior;
• de pe un picior, pe ambele picioare;
• de pe un picior, pe celălalt picior.

Sărituri cu o largă accesibilitate în şcoală.

1. Săritura dreaptă. După desprinderea pe verticală, corpul se înalţă complet
întins. Se poate executa cu extensie, cu gruparea picioarelor, cu întoarcere 90°,
180°, 360°; cu îndoire laterală; cu genunchii îndoiţi şi gambele înapoi, cu
genunchii îndoiţi şi picioarele depărtate, cu piciorele întinse şi depărtate, etc.

43
 Gimnastica ritmica
2. Săritura închisă este asemănătoare cu pasul săltat cu deosebirea că, în faza
de zbor trunchiul este aplecat înainte, cu spatele rotunjit, capul în flexie. Braţele
se duc rotunjite înainte.
3. Săritura deschisă. Din stând: pas înainte pe un picior, impuls pe acesta,
urmat de balansarea celuilalt picior întins înapoi, ridicat la 90°, trunchiul în
extensie. Braţele pot fi lateral sau un braţ înainte şi celălalt lateral, iar aterizarea
se realizează pe piciorul de impuls.
4. Săritură cu îndoirea unui genunchi. Se efectuează cu impuls pe un picior,
celălalt şi ridică îndoit în diferite direcţii, având ca variante:
• săritura cu genunchiul îndoit înainte la unghi drept sau obtuz;
• săritura passé înainte sau lateral;
• săritura cu îndoirea unui genunchi; gamba înapoi;
• săritura cu vârful la glezna celuilalt picior (sur le coup-de pied);
5. Săritura fouetté. Pas înainte cu un picior, impuls pe acesta şi balansarea
celuilalt întins înainte; în faza de zbor se efectuează o întoarcere rapidă de 180°
spre partea piciorului de impuls. Aterizarea se realizează pe piciorul de impuls
şi cu uşoară îndoire a genunchiului, celălalt picior fiind susţinut întins înapoi la
90°, trunchiul în extensie. Braţele realizează o rotare în plan frontal (din lateral,
jos înainte sus, lateral)
6. Săritură cu forfecarea picioarelor. Pas înainte cu un picior, impuls pe
acesta şi balansarea celuilalt întins înainte, după care se balansează foarte
repede piciorul de impuls, în aşa fel încât în faza de zbor să se execute o
forfecare a picioarelor. Aterizarea se realizează pe piciorul care s-a balansat
primul. Trunchiul este în poziţie verticală sau în extensie, braţele în diferite
poziţii sau execută diferite mişcări de balans. Balansul şi forfecarea picioarelor
se mai pot executa şi înapoi, trunchiul în extensie.
44
 Gimnastica ritmica

7. Săritura pisicii. Forfecarea se execută cu genunchii îndoiţi, coapsele fiind

mult ridicate spre piept. Se poate executa săritura pisicii şi înapoi, forfecarea
picioarelor se va efectua înapoi. Braţele pot avea diferite poziţii sau pot efectua
diverse balansuri.

8. Săritura semisfoară. Piciorul dinapoi este ridicat întins la orizontală, cel

dinainte îndoit cu vârful pe coapsa celuilalt picior. Se poate executa cu impuls
pe ambele picioare sau pe un picior. Braţele pot fi susţinute lateral, sus sau un
braţ înainte (cel de partea piciorului întins) şi celălalt lateral.

45
 Gimnastica ritmica
9. Săritura pas. Se realizează printr-un impuls puternic pe un picior, celălalt
întins balansează înainte. Corpul se înalţă în timp ce piciorul de bătaie
balansează întins înapoi.
În punctul maxim al traiectoriei de zbor, picioarele sunt depărtate în sfoară.
Pentru a evita răsucirea umerilor, cea mai indicată poziţie este aceea cu braţul
opus piciorului de aterizare înainte, iar celălalt lateral.
Aterizarea se face cât mai departe de locul de desprindere.
Săritura se poate executa cu elan pregătitor (chassé), cu un pas sau de pe
loc.

46
 Gimnastica ritmica
Indicaţii metodice
În vederea însuşirii tehnicii corecte a săriturilor artistice, se foloseşte atât
metoda globală, cât şi parţială, fiind însuşită fiecare fază a săriturii separat:
elan, impuls, zbor, aterizare.
Se va acorda o atenţie deosebită prelucrării musculaturii triplei extensii a
membrelor inferioare, dezvoltării forţei de susţinere a segmentelor corpului şi a
simţului de orientare în spaţiu.
Pentru dezvoltarea detentei se recomandă execuţii repetate de plié-uri pe
ambele picioare, apoi pe un picior. Exersarea săriturilor se face, la început, cu
sprijin la bara fixă, apoi la centru, cu şi fără acţionarea obiectelor portative.
Rolul săriturilor artistice în lecţia de educaţie fizică.
Săriturile mici, de tipul săriturilor cu mingea şi paşi săriţi, prin influenţa lor
multilaterală, contribuie la încălzirea generală a organismului, pregătindu-l
pentru efortul ce urmează. Săriturile mari pot constitui teme de lecţii şi ele se
învaţă şi se perfecţionează în veriga a V-a.

II.7 Rotări ale corpului în axe şi planuri diferite

Deşi nespecifice acestei ramuri, elementele acrobatice sunt admise în
gimnastica ritmică, deoarece, prezenţa lor în compoziţii conferă un anumit grad
de spectaculozitate, mai ales prin raportare la relaţia lor cu obiectul.
Elementele pre-acrobatice şi acrobatice prevăzute de codul de punctaj sunt:
• sprijin facial pe piept, cu sau fără sprijinul mâinilor, picioarele ridicate în
diferite poziţii;
• stând pe omoplaţi;
• rulări înainte, înapoi şi lateral;
• rostogoliri înainte, înapoi sau lateral;
47
 Gimnastica ritmica

• roată laterală, pe ambele mâini sau pe o mână;

• răsturnare lentă înainte sau înapoi, pe ambele mâini sau pe o mână;
• sfoara pe sol (antero-posterior sau lateral), cu sprijin pe una sau ambele
mâini, cu întoarcere în jurul axului vertical;

48
 Gimnastica ritmica
• cilindru;
• sprijin plutitor pe una sau ambele mâini, cu deschiderea picioarelor în
sfoară (antero-posterior sau lateral)
Aceste mişcări se întâlnesc în cadrul lecţiilor de educaţie fizică veriga a V-
a, după metodica prevăzută de gimnastica acrobatică.
În conţinutul exerciţiilor de gimnastică ritmică ele trebuie să fie folosite în
strânsă legătură cu obiectul, care nu poate fi ţinut ca decor şi nici acţionat
separat de mişcarea corporală.
Aceste elemente pot fi executate separat sau în torent, însă nu se pot folosi
mai mult de trei elemente în cadrul unui exerciţiu. Depăşirea acestui număr de
elemente precum şi inexistenţa lor se penalizează.

II.8 Exemple de combinaţii cu acţiuni corporale

Exemplul 1: Combinaţii de paşi ritmici
Poziţie iniţială: stând pe piciorul drept, piciorul stâng înainte întins, sprijinit pe
vârf; mâinile pe şolduri.
Formaţii - cerc cu umărul stâng spre exterior.
Măsura muzicală - 2/4
Execuţie:
1. T1 - pas ascuţit înainte cu piciorul stâng;
T2 - pas ascuţit înainte cu piciorul drept;
T3 - 4 - se repetă T1 şi T2;
T5 - 8 - opt paşi uşori înainte începând cu piciorul stâng
2. T1 - 4 - se repetă identic 1 T1 - 4;

49
 Gimnastica ritmica
T5 - 8 - opt paşi uşori înainte cu deplasare în ocolire spre stânga,
descriind individual un arc de cerc şi oprire pe circumferinţa cercului
iniţial faţa la centru;
3. T1 - 4 - patru paşi ascuţiţi înainte spre interior începând cu piciorul
stâng;
T5 - 8 - patru paşi adăugaţi lateral stânga pe vârfuri pe circumferinţa
cercului mic;
4. T1 - 4 - revenire pe circumferinţa mare cu patru paşi ascuţiţi înapoi
începând cu piciorul stâng;
T5 - 8 - opt paşi uşori înainte cu deplasare spre stânga, descriind un
arc de cerc individual şi oprire pe circumferinţa cercului mare cu
umărul stâng orientat spre interior.
Structura se reia identic pe partea opusă începând cu piciorul drept.

Exemplul 2: Combinaţie complexă cu variante de paşi, săltări, întoarceri şi

mişcări conduse.
Poziţie iniţială: stând, braţele jos.
Formaţii - coloană câte unul
Măsura muzicală - 2/4, tempou moderat
Execuţie:
1. T1 - 2 - pas fandat înainte cu piciorul drept, simultan ridicarea
braţelor înainte;
T3 - 4 - pas fandat înainte cu piciorul stâng, braţele lateral;
T5 - pas lateral cu piciorul drept şi pas încrucişat înainte cu
piciorul stâng, braţele jos;

50
 Gimnastica ritmica
T6 - pas adăugat lateral cu piciorul drept în stând simultan
circumducţie frontală a braţelor încrucişate prin înainte lateral;
T7 - 8 - două săltări pe ambele picioare cu deplasare înainte, mâinile
pe şolduri;
2. T1 - 4 - paşi ascuţiţi înainte începând cu piciorul drept, simultan patru
percuţii cu palmele;
T5 - 8 - întoarceri 360° cu opt paşi de alergare ascuţită pe loc dreapta,
simultan patru percuţii cu palmele sus.
Structura se reia identic pe partea opusă începând cu pas fandat cu
piciorul stâng.

Exemplul 3 Combinaţie de săltări pe loc şi mişcări conduse la nivelul trenului

superior.
Poziţie iniţială: stând, braţele jos.
Formaţii - coloană de gimnastică.
Măsura muzicală - 2/4.
Execuţie:
1. T1 - săltări pe ambele picioare simultan ridicarea braţelor înainte;
T2 - săltare pe ambele picioare ducerea braţului lateral;
T3 - săltare pe ambele picioare ducerea braţelor înainte;
T4 - săltare pe ambele picioare coborârea braţelor jos;
2. T1 - săltare în depărtat frontal, mâinile la umăr;
T2 - săltare în stând (apropiat), braţele lateral;
T3 - săltare în depărtat frontal, mâinile pe umeri;
T4 - săltare în stând (apropiat), braţele jos;
3. T1 - săltare pe piciorul drept, braţele înainte;
51
 Gimnastica ritmica
T2 - săltare pe piciorul drept, ducerea braţelor lateral;
T3 - săltare pe piciorul stâng, ducerea braţelor înainte;
T4 - săltare în stând pe ambele picioare, braţele jos;
4. T1 - săltare în depărtat sagital, piciorul drept înainte, simultan
ridicarea braţului drept lateral;
T2 - schimbarea poziţiei piciorului în depărtat sagital (piciorul
stâng înainte) braţul drept înainte şi braţul stâng lateral;
T3 - idem T1;
T4 - revenire prin săltare pe ambele picioare, braţele jos.

Exemplul 4: Combinaţie complexă cu paşi de vals, întoarceri, poziţii de

echilibru şi balansări de braţe.
Poziţie iniţială: stând, braţele lateral.
Formaţii - coloană câte patru.
Măsura muzicală - 3/4, ritm de vals
Execuţie
1. T1, 2, 3 - pas de vals înainte cu piciorul drept, braţele sus;
2. T1, 2, 3 - pas de vals înainte cu piciorul stâng, balansul braţelor jos
înapoi în plan sagital;
3. T1, 2, 3 - pas de vals înainte cu piciorul drept, balansul braţelor prin
înainte sus coroană;
4. T1, 2, 3 - pas înainte cu piciorul stâng în stând simultan, balans circular
de braţe în plan frontal cu încrucişare înainte finalizat cu braţele lateral;
5. T1 - pas înainte cu piciorul drept în echilibru cu piciorul stâng la passé
înainte, braţele lateral;

52
 Gimnastica ritmica
T2, 3 - menţinerea poziţiei simultan cu pendularea antebraţelor jos şi
lateral;
6. T1, 2, 3 - aşezarea piciorului stâng încrucişat înainte, gleznă peste
gleznă şi întoarcere cu învăluire spre dreapta 270° simultan balans
circular de braţe prin înainte încrucişat lateral;
7. T1, 2, 3 - pas de vals lateral cu piciorul drept, simultan balansul braţului
stâng în arc frontal pe jos la dreapta;
8. T1, 2, 3 - pas de vals lateral cu piciorul stâng, revenirea braţului stâng
prin balans lateral stânga
Structura se reia începând cu piciorul stâng pe partea opusă.

Exemplul 5: Combinaţie complexă cu paşi de galop, întoarceri, săltări şi

mişcări conduse.
Poziţie iniţială: stând, braţele lateral.
Formaţii - cerc cu lanţ de braţe, faţa spre interior
Măsura muzicală - 2/4, ritm de galop
Execuţie:
1. T1 - 4 - patru paşi de galop lateral dreapta;
T5 - 8 - patru paşi de galop înapoi cu piciorul stâng, se dă drumul la
mâini şi se execută simultan 4 percuţii înainte cu palmele;
2. T1 - 2 - doi paşi săltaţi cu piciorul drept şi piciorul stâng pe loc cu
întoarcere 90° dreapta, simultan două percuţii înapoi cu palmele;
T3 - 4 - fandare laterală dreapta, braţele se ridică lateral dreapta;
T5 - 6 - acelaşi spre stânga;
T7 - 8 - întoarcere 180° pe piciorul stâng mâinile pe şold, umărul
drept la centrul cercului ;
53
 Gimnastica ritmica
3. T1 - 4 - patru paşi de galop înainte pe circumferinţă, începând cu
piciorul stâng;
T5 - 8 - patru paşi săltaţi înainte începând cu piciorul drept, mâinile pe
şold;
4. T1 - 4 - patru paşi de galop lateral dreapta spre circumferinţa cercului
mic simultan cu circumducţia braţelor în plan frontal de la dreapta pe
sus la stânga;
T5 - 8 - întoarcere cu patru săltări pe loc pe ambele picioare spre
stânga 270° finalizată în stând cu faţa la centrul cercului, lanţ de braţe
lateral.
Structura se reia identic pe partea opusă începând cu pas de galop spre
stânga.

54
 Gimnastica ritmica
Capitolul III TEHNICA DE ACŢIONARE A OBIECTELOR

Exerciţiile cu obiecte portative sunt caracteristice Gimnasticii Ritmice şi

reprezintă structuri complexe de mişcări care necesită o mare precizie în
execuţie, o deosebită îndemânare şi coordonare (aceasta fiind considerată de
unii autori componentă a îndemânării).
Coordonarea este impusă de specificul exerciţiilor cu obiecte, în care
acţionarea acestora trebuie sincronizată şi armonizată cu elementele de tehnică
corporală (paşi, sărituri, valuri, piruete, echilibru), în concordanţă cu muzica.
Obiectele se grupează pe două categorii:
• Obiecte competiţionale - stabilite şi standardizate de către Federaţia
Internaţională de Gimnastică Ritmică. Aceste sunt: coarda, cercul,
mingea, măciucile şi panglica.
• Obiecte demonstrative - reprezentate printr-o varietate de alte obiecte:
eşarfe, steaguri, panglici late, bastoane, ş.a..
Exerciţiile cu obiecte portative pot fi folosite în cadrul lecţiei de
educaţie fizică din şcoală, în partea pregătitoare a lecţiei în verigile:
organizarea colectivului, pregătirea organismului pentru efort, în
influenţarea selectivă a aparatului locomotor.
La colectivele de începători, obiectele vor fi folosite pentru
efectuarea diferitelor jocuri muzicale, în scopul formării celor mai
elementare deprinderi de mânuire; în partea fundamentală a lecţiei, în
veriga de realizare a temelor lecţiei, unde se va pune accent pe însuşirea
tehnicii de acţionare a obiectelor.

55
 Gimnastica ritmica
Tehnica de acţionare a obiectelor se va însuşi în funcţie de gradul de
dificultate al mânuirii, vârstă şi nivelul de pregătire al colectivului.
La grupa de începători, obiectele au dimensiuni mai mici şi greutate mai
mică, iar dozarea efortului este judicios repartizată.
În verigile IV şi VI obiectele portative se folosesc şi în scopul dezvoltării
unor calităţi motrice.
Pentru dezvoltarea forţei sau rezistenţei se recomandă ca dimensiunea sau
greutatea obiectelor să fie mai mare decât cea obişnuită.
În partea de încheiere a lecţiei, în veriga destinată revenirii organismului
după efort, se pot folosi mişcări simple de mânuire a obiectelor în timpul
deplasării cu diferiţi paşi.
Obiectele se mai folosesc în ora de activităţi sportive (cerc sportiv), serbări
şcolare sau pentru participarea la concursurile şcolare de Gimnastică Ritmică.
Vom prezenta în continuare cele cinci obiecte portative şi tipurile de
acţionare specifice acestora.

III.1 COARDA
Exerciţiile cu coarda, prin dinamismul şi coordonarea complexă ce le
caracterizează, îşi aduc o contribuţie însemnată în dezvoltarea capacităţii de
coordonare a mişcărilor, forţei şi rezistenţei, precum şi în dezvoltarea funcţiilor
aparatului cardiovascular şi respirator.
Corzile pot fi confecţionate din cânepă sau material sintetic cu condiţia ca
acest material să posede calităţi de supleţe şi lejeritate identice cu cele ale corzii
de cânepă.
Lungimea corzii este proporţională cu talia gimnastei (din stând pe mijlocul
corzii, capetele corzii trebuie să ajungă sub axilă).
56
 Gimnastica ritmica
Extremităţile, fără nici un mâner, pot avea unul sau două noduri la fiecare
extremitate sau pot fi acoperite pe o lungime de maxim 10 cm cu un material
care să împiedice alunecarea, vopsit sau de o culoare neutră (leucoplast).
Forma corzii: cu diametrul uniform sau progresiv îngroşat în partea
centrală, cu condiţia ca îngroşarea să fie făcută din acelaşi material. Culoarea
poate fi naturală sau vopsită (în totalitate sau parţial).
Exerciţiile cu coarda se caracterizează prin vioiciune şi foarte mult ritm. Se
recomandă folosirea pieselor muzicale scrise în măsura 2/4 (polcă, galop,
melodii populare).
Săriturile peste coardă reprezintă o foarte veche activitate. Cărţi de sport
engleze editate în jurul anilor 1800 le menţionează ca jocuri favorite ale
copiilor. Şi în zilele noastre copiii iubesc acest “joc”, pe care îl învaţă cu
uşurinţă unii de la alţii.
Săriturile peste coardă au influenţă benefică asupra sistemului cardio-
vascular, contribuie la educarea forţei, ritmului motric, a coordonării şi a
controlului asupra întregului corp în mişcare. Fiind recunoscute ca mijloace cu
influenţă complexă asupra organismului, sunt folosite pe scară largă atât în
educaţia fizică a şcolarilor, cât şi în antrenamentul sportiv.
Săriturile peste coardă sunt diferite în Gimnastica Ritmică, faţă de cele
prezentate. În această formă şi-au făcut debutul la al treilea Campionat de
Gimnastică Ritmică, care s-au ţinut în Danemarca, la Copenhaga, ca exerciţii
impuse, în care săriturile (peste coardă) sunt combinate cu elemente de tehnică
corporală, din toate grupele.
Normele obiectului
Coarda omologată de F.I.G. pentru concursurile oficiale poate fi
confecţionată din cânepă sau material sintetic care să posede calitatea de
57
 Gimnastica ritmica
lejeritate, supleţe ca şi cânepa. Coarda poate fi îngroşată în treimea de mijloc cu
acelaşi material din care este confecţionată.
Coarda poate fi de culoarea naturală a materialului din care este făcută,
vopsită parţial sau total, excluzând culorile auriu, argintiu, bronz. Lungimea
corzii este proporţională cu talia gimnastei.
Priza
Coarda trebuie ţinută lejer folosindu-i mobilitatea pentru a efectua
mişcările cu siguranţă, precizie şi multă uşurinţă.
Poate fi ţinută cu două mâini de fiecare extremitate, cu braţele în diferite
direcţii şi poziţii, cu o mână de ambele extremităţi, de mijloc sau combinat.
Coarda poate fi deschisă sau pliată în două, în trei sau în patru.

58
 Gimnastica ritmica
Tipuri de acţiuni cu coarda
Coarda este un obiect care se caracterizează prin varietate şi complexitate
de acţionare. Elementele tehnice pot fi realizate în toate direcţiile şi planurile,
cu amplitudine şi ritm variat, acţionând coarda cu o mână, cu ambele mâini sau
cu alte segmente ale corpului, în deplină concordanţă cu elementele de tehnică
corporală şi cu muzica de acompaniament.
Tipurile de acţiuni cu coarda sunt:
• balansări
• rotări
• săltări şi sărituri
• înfăşurări şi desfăşurări
• desprinderi cu reapucare
• lansări şi preluări
Procedeele de acţionare ale corzii sunt:
1. Balansurile în formă de arc, cerc sau opt:
• în plan sagital, frontal, orizontal;
• mici, mijlocii, mari;
• cu ambele capete într-o mână;
• cu câte un capăt în fiecare mână.
1.a. Balansurile în formă de arc de cerc pot fi mici şi mari:
Cele mici sunt mişcări de pendulare ale corzii, executate din poigné
(articulaţia pumnilor), cu braţele întinse sau îndoite, în plan frontal sau sagital.
Balansurile mici însoţesc diferite mişcări ale corpului, pe loc sau în deplasare şi
la trecerea corzii dintr-o mână în alta.

59
 Gimnastica ritmica
Cele mari sunt mişcări ample ale corzii executate din articulaţia scapulo-
humerală, cu braţele întinse. Ele se pot executa în plan frontal şi sagital, caz în
care mişcarea corzii este însoţită de o rotunjire a trunchiului ori este balansată
peste cap înapoi sau înainte.
Balansurile în arc de cerc pe jos cu săltări peste coardă sunt folosite în
diverse combinaţii cu sărituri, întoarceri sau paşi de dans.

1.b. Balansurile circulare se pot executa cu braţele întinse sau îndoite, iar
coarda descrie un cerc complet. Se execută în plan frontal, orizontal (deasupra
capului sau sub săritură) şi sagital.

60
 Gimnastica ritmica

1.c. Balansurile în opt se pot executa sub formă de spirală şi opt frânt, în toate
planurile. Majoritatea acestor balansuri se realizează fie cu capetele corzii
ţinute într-o singură mână sau cu apucare apropiată (mai rar cu apucare
depărtată).

2. Înfăşurări şi desfăşurări
Acestea reprezintă mişcări circulare ale corzii executate în jurul
trunchiului, taliei, braţului sau chiar în jurul piciorului.
2.a. Înfăşurări în jurul braţului - se realizează prin mişcări de rotaţie mici, a
braţului în articulaţia scapulo-humerală, înfăşurând coarda uniform. Celălalt
capăt va fi ţinut cu mâna uşor îndoită.

61
 Gimnastica ritmica

2.b. Înfăşurări în jurul taliei - se execută ţinând coarda de ambele capete, într-o
mână, din articulaţia pumnului printr-un balans orizontal, în apropierea
corpului, fixând capetele corzii la nivelul taliei.
• Coarda pliată în două

• Coarda întinsă ţinută de un capăt

62
 Gimnastica ritmica

2.c. Înfăşurări în jurul trunchiului. Încep de la nivelul taliei, prin fixarea unui
capăt al corzii, celălalt braţ ridicat sus va executa mişcări circulare, orizontale,
deasupra capului, succesive şi uniforme.

2.d. Înfăşurări în jurul picioarelor. Tehnica este asemănătoare cu cea de la

înfăşurările în jurul taliei, cu deosebirea că ambele capete ale corzii se fixează
deasupra genunchilor.
Desfăşurările corzii au aceeaşi tehnică cu cea a înfăşurărilor, cu deosebirea
că sensul mişcării este schimbat.
3. Desprinderi şi reapucări
Sunt mişcări asemănătoare aruncărilor, dar cu o traiectorie aproape
inexistentă.
Se cunosc următoarele forme de desprindere cu reapucare:
• cu ambele capete într-o mână;
• cu un capăt în fiecare mână;
• desprinderea unui capăt urmată de balans în arc de cerc sau cerc în plan
sagital sau frontal şi reapucare cu aceeaşi mână sau cu mâna liberă;

63
 Gimnastica ritmica
• desprinderea unui capăt sau a ambelor capete, urmată de un balans
circular;
• în jurul unui braţ întins înainte, în plan frontal;
• în jurul unui braţ întins lateral, în plan sagital;
• desprinderea ambelor capete, urmată de înfăşurarea corzii pe talie.

4. Lansări şi preluări
Impulsul dat corzii în timpul desprinderii trebuie să imprime acesteia o
viteză de deplasare raportată la mişcarea corpului, în timpul fazei de zbor. Este
obligatoriu realizarea unui desen clar în aer.
64
 Gimnastica ritmica
La coardă se folosesc lansări directe şi din balans.
4.a. Lansările directe - se execută pe direcţii principale şi intermediare cu
coarda întinsă, ţinută într-o mână sau în ambele mâini; se realizează prin
îndoirea şi întinderea braţelor. Preluarea (prinderea) corzii se face cu o mână
apucând ambele capete, de mijloc sau cu un capăt în fiecare mână.

4.b. Lansările din balans - se execută prin folosirea unui balans în timpul
pregătirii lansării. Impulsul dat din articulaţia poigné-ului, va avea ca efect
învârtirea corzii în aer şi menţinerea ei întinsă.
Lansările din balans în arc de cerc sau opt se pot executa:
• în plan sagital sau frontal;
• cu ambele capete într-o mână;
• cu un capăt în fiecare mână.
Preluarea poate fi continuată cu balans în formă de arc de cerc, opt sau se
poate realiza prin înfăşurare pe un picior, pe un braţ sau în jurul taliei.
Lansările se pot executa cu fază mare de zbor sau cu fază redusă.

65
Gimnastica ritmica

66
 Gimnastica ritmica
• lansare cu partener

5. Săltări şi sărituri peste coardă

5.a. Săltările se pot executa peste coarda ţinută într-o mână sau pliată, cu
braţele lateral sau încrucişate înainte, cu săltări succesive sau intermediare
peste coardă.
Sensul de rotaţie poate fi înainte, înapoi, dreapta, stânga, dirijat din
articulaţia poigné-ului, prin rotări mici.
Săltări pe loc:
• cu impuls şi aterizare pe ambele picioare;
• cu impuls pe ambele picioare şi aterizare pe un picior;
• de pe un picior pe celălalt;
• impuls pe un picior, aterizare pe acelaşi picior.

67
Gimnastica ritmica

68
 Gimnastica ritmica
Săltări cu deplasare:
• pot fi executate deplasări diferite cu săltările enumerate mai sus;
• săltări peste coardă cu paşi de galop, pas schimbat, pas de polcă, alergare
ascuţită, înaltă etc.

69
 Gimnastica ritmica

(cu trecerea dublă a corzii)

5.b. Săriturile - se efectuează peste coarda acţionată din articulaţia scapulo-
humerală, ţinută cu ambele mâini depărtate cu sens de rotaţie înainte sau
înapoi. Se pot executa toate săriturile artistice, de exemplu: săritura dreaptă,
săritura pisicii, săritură cu forfecarea picioarelor înainte sau înapoi, săritura pas
etc. Învârtirea corzii poate fi simplă sau dublă.

70
 Gimnastica ritmica
• Săritură cabriole

• Săritură pas succesivă

71
 Gimnastica ritmica
Indicaţii metodice
Pentru însuşirea tehnicii de acţionare a corzii se recomandă următoarea
succesiune:
• jocuri şi exerciţii variate pentru obişnuirea cu obiectul şi însuşirea prizei
specifice şi a acţiunii poigné-ului (pumnului);
• mişcări conduse, de balans şi înfăşurări;
• rotări cu coarda pliată simplu sau dublu;
• săltări peste coardă executate pe loc;
• structuri simple care să cuprindă două sau trei din acţiunile enunţate mai
sus;
• săltări executate în deplasare cu treceri peste coarda învârtită înainte,
înapoi sau lateral;
• sărituri artistice peste coardă;
• structuri de două, trei acţiuni descrise mai sus;
• însuşirea desprinderilor cu reapucare;
• însuşirea lansărilor prin predarea celor mai simple procedee la început şi
apoi se învaţă cele complexe (cu preluări înafara câmpului vizual sau cu
înfăşurări pe diferite segmente).
Dispunerea elevilor se va face în formaţii de lucru largi care să permită o
evoluţie normală a obiectelor şi evitarea accidentărilor.

72
 Gimnastica ritmica
III. 2 MINGE
Exerciţiile cu mingea contribuie la dezvoltarea unor calităţi artistico-
motrice deosebite, coordonare, ritmicitate, amplitudine şi expresivitate artistică.
Diametrul mingilor poate alterna, în funcţie de nivelul de pregătire tehnică
a colectivului cu care se lucrează şi de scopul procesului de instruire.
În concursurile oficiale de Gimnastică Ritmică mingea trebuie să aibă
diametrul cuprins între 18-20 cm, greutatea de minim 400 grame, confecţionată
din material sintetic sau cauciuc, iar culoarea la alegere.
Acompaniamentul muzical folosit în exerciţiile cu mingea constă în piese
scrise în măsura 2/4, 3/4, 6/8 (de preferat tempo-urile moderate sau lente).
Exerciţiile cu mingea au devenit populare în mai multe ţări, mingea
reprezentând unul dintre cele accesibile şi îndrăgite obiecte, care favorizează
mişcări naturale individuale şi colective şi care stimulează interesul
executanţilor de toate vârstele.
În exerciţiile din concursuri, mingea trebuie să fie permanent în mişcare,
totdeauna într-o perfectă coordonare cu mişcările corpului.
Priza
Mingea este ţinută “suplu” pe palmă sau pe palme care trebuie să se
rotunjească după forma mingii, cu degetele uşor depărtate sau apropiate, fără a
apuca sau sprijini mingii pe antebraţ.
Mingea părăseşte palma având ca ultime puncte de contact, vârful
degetelor.

73
 Gimnastica ritmica

- Poziţie corectă a mâinilor pentru ricoşări

- Poziţie corectă a mâinii pentru efectuarea rulării mingii pe sol

Tipuri de acţiuni cu mingea:

• purtări şi treceri
• balansări
• lansări şi preluări
• rulări
• ricoşări
• rotări
Procedee de acţionare ale mingii
1. Purtări şi treceri
Acest procedeu constă dintr-o acţiune de ducere a mingii pe direcţii şi
planuri diferite şi de trecere a ei dintr-o poziţie în alta, în linie dreaptă sau în arc
de cerc.

74
 Gimnastica ritmica
Acţiunile de purtare şi trecere trebuie executate cu continuitate, fără a opri
sau brusca execuţia, însoţite de diferite mişcări ale corpului: arcuiri, răsuciri,
îndoiri etc.
Purtările mingii se pot executa:
a. cu o mână:
• în plan sagital;
• în plan frontal;
• în plan orizontal.
Toate aceste exerciţii pot fi continuate cu trecerea mingii în cealaltă mână,
în diferite direcţii: lateral, sus, înainte, înapoi, în jurul taliei, în jurul coapselor
sau gambelor.
b. cu ambele mâini:
• cu îndoirea şi întinderea braţelor;
• ţinând mingea cu palmele paralele;
• cu braţele încrucişate şi palmele paralele.

2. Mişcări de balans
Se execută cu braţul întins, cu amplitudine şi uşurinţă; sunt realizate din
articulaţia scapulo-humerală, mingea fiind ţinută cu una sau ambele mâini.
75
 Gimnastica ritmica
Mâna trebuie să fie uşor relaxată, să "îmbrace" forma rotundă a mingii.
Balansurile se execută în arc, cerc sau opt. În general, balansurile cu
mingea se execută într-un tempo lent, fiind însoţite de multe ori de diferite
mişcări ale trunchiului.
a. Balansul în arc de cerc se execută:
• în plan frontal;
• în plan sagital;
• în plan orizontal.

b. Balansurile în cerc se execută în diferite planuri, cu ambele mâini sau cu o

singură mână.

76
 Gimnastica ritmica

c. Balansurile în opt se execută în diferite planuri, cu mingea ţinută într-o mână

sau în ambele;
• opt vertical frontal;
• opt vertical frontal culcat;
• opt orizontal frontal sau sagital.

Toate mişcările de balans trebuie însoţite de mişcări ca: îndoiri şi extensii

uşoare ale trunchiului, răsuciri, aplecări etc.

77
 Gimnastica ritmica
Acestea constituie impulsul mişcării principale, o ajută sau o subliniază,
fără să strice ritmul general al mişcării.
Este necesar să se acorde o importanţă deosebită formelor de balans în arc
de cerc, în planurile sagital şi frontal, deoarece ele reprezintă mişcări principale
în executarea lansărilor şi preluărilor.
3. Rotări în jurul unui diametru
Sunt mişcări de fineţe şi precizie, pentru ca mingea să nu se deplaseze faţă de
punctul iniţial. Rotările se efectuează pe: coapsă, piept, palmă sau pe sol.
Învârtirea mingii se realizează în jurul diametrului vertical printr-un impuls
iniţial dat cu o mână sau cu ambele mâini (coapsă, piept, umăr, palmă) sau în
jurul diametrului orizontal.
4. Lansări şi preluări
Această grupă cuprinde elementele cele mai dificile şi mai greu de însuşit,
dar în acelaşi timp şi cele mai dinamice şi spectaculoase.
a. Lansările din balans, cu o mână sau cu ambele mâini.
Caracteristic acestor lansări este că mişcarea de balans a braţului se
amplifică cu impuls din bazin. Astfel de lansări se pot executa înainte sau
lateral.
Din balans, mingea se mai poate arunca: de la spate, peste cap, pe sub braţ
(acesta fiind îndoit).
Lansările pot fi însoţite de variaţii de paşi, întoarceri, piruete, sărituri sau
elemente acrobatice.
Preluările se pot face cu o mână, cu ambele mâini sau cu alte segmente (de
exemplu: în aşezat, picioarele îndoite, preluarea se face cu pieptul şi coapsele).

78
Gimnastica ritmica

79
 Gimnastica ritmica
c. Lansările directe se execută cu mingea pe palmă, braţul îndoit: apoi
urmează întinderea braţului în direcţia necesară, urmată de eliberarea şi
zborul mingii pe o traiectorie iniţială. Se execută cu ambele mâini şi cu o
mână.

• Lansare cu preluare pe ambele mâini

• Lansare înapoia umerilor

80
 Gimnastica ritmica

• Lansare cu braţul în rotaţie internă

• Lansare cu turaţie 360º

c. Lansările din învârtire:

• cu o mână;
• cu ambele mâini.
d. Lansările din rulare se pot executa în plan sagital sau frontal.
Preluarea mingii se poate executa:

81
 Gimnastica ritmica
• cu balans, cu o mână sau cu ambele mâini, pe partea palmară sau pe
partea dorsală (cu ambele mâini);
• cu rulare în jurul diametrului orizontal.
La preluarea prin rulare cu două mâini, mingea trebuie să fie apucată oblic
înainte sus, cu ambele mâini şi continuată imediat, rulând-o în timp ce braţele
coboară, în direcţia căderii mingii, însoţită de mişcări ale corpului.
5. Ricoşări
Se execută suplu cu palma relaxată prin impulsuri de sus în jos sau oblic,
înainte (înapoi), mingea fiind condusă şi nu plesnită.
Ricoşarea este un procedeu specific de acţionare al mingii şi se execută pe
sol sau în aer, lovind-o cu palma sau cu altă parte a corpului (picior, umăr,
piept, genunchi). Înălţimea la care mingea ricoşează după bătaie depinde de
elasticitatea acesteia şi de forţa impulsului iniţial.
a. Ricoşarea pe sol - se execută mai multe loviri în serie, din deplasare sau
din diferite poziţii de echilibru. Împingerile mingii în sol se realizează din
articulaţia poigne-ului şi cu degetele apropiate. Ricoşările mingii sunt însoţite
de diferite mişcări ale corpului.
• ricoşare în poziţie joasă

82
 Gimnastica ritmica
• ricoşare în jurul corpului

• ricoşare înaintea corpului

• ricoşare cu întoarcere

• ricoşare printre picioare

83
 Gimnastica ritmica

• ricoşare în mers

• ricoşare în alergare

• ricoşare cu pas lateral încrucişat

84
 Gimnastica ritmica

• ricoşare cu pas chassé

• ricoşare cu săritura pas

• ricoşare cu pas de galop lateral

85
 Gimnastica ritmica

• ricoşare cu partener

b. Ricoşarea în aer apare într-o varietate mare de execuţie, în funcţie de

combinaţiile aruncărilor, lovirilor, preluărilor. Se execută prin lovirea mingii cu
palma sau cu partea dorsală, cu o mână sau cu ambele mâini.

6. Rulări
Rulările sunt mişcări libere care se efectuează pe sol sau pe o parte a
corpului. Rularea trebuie să fie continuă, fără săltări şi cu traiectorie precisă.
a. Rulările pe sol - mâna cu mingea pe palmă se aşează cu partea dorsală pe sol
şi apoi o rulează în direcţia dorită. Preluarea se execută suplu aşezând mâna cu
partea dorsală pe sol, înaintea mingii. În timpul rulării, executanta se poate
deplasa cu diferiţi paşi sau sărituri.

86
 Gimnastica ritmica
• rulare în aşezat

• rulare în culcat facial

• rulare în poziţia pe genunchi

• rulare în poziţie înaltă

87
 Gimnastica ritmica
• rulare cu alergare

• rulare cu săritura pas

b. Rulările pe segmente - se pot efectua: pe un braţ, în continuare pe piept sau

pe spate şi pe celălalt braţ;
o pe ambele braţe paralele şi apropiate;
o pe spate;
o pe un picior sau pe ambele picioare;

88
 Gimnastica ritmica
o pe o parte a corpului; aceasta poate fi însoţită de acţiuni ale corpului
care ajută sau subliniază mişcarea respectivă (extensii, îndoiri).
• Rulare între mâini

• Rulare pe picioare

• Rulare pe braţe

89
 Gimnastica ritmica
• Rulare pe un braţ

• Rulare pe braţe (înainte)

• Rulare pe braţe (înapoi)

90
 Gimnastica ritmica

• Rulare pe spate

• Rulare pe braţ şi pe spate

Indicaţii metodice
Instruirea începe cu jocuri pentru obişnuirea cu obiectul, însuşirea prizei,
purtări de obiect, rulări pe sol, lansări executate în grup sau pe perechi.
Predarea diferitelor tipuri de acţiuni începe cu:
91
 Gimnastica ritmica
• toate tipurile de balansuri;
• rulări pe sol, pe segmente conduse;
• lansări mici cu impuls cu două mâini şi preluări la fel; apoi lansări dintr-o
mână, preluare cu două mâini;
• ricoşări cu două mâini, cu o mână, dintr-o mână în alta;
• rotări şi echilibrări.
Fiecare din acţiunile descrise se vor exersa întâi pe loc, apoi din deplasare,
concomitent cu diverse elemente de tehnică corporală şi apoi din ce în ce mai
complexe.

III. 3 PANGLICA
Panglica este unul din obiectele foarte spectaculoase, dar şi foarte dificil de
acţionat.
Acţionarea sa este dificilă datorită cerinţei impusă în concursuri de a
menţine permanent în mişcare întreaga panglică până la vârf, într-un desen
precis, fără a atinge solul sau corpul gimnastei.
Normele obiectului
Panglica este alcătuită din: baghetă, ataş pentru fixare şi panglica.
Fixarea panglicii de baghetă determină în mare măsură calitatea desenului
ei în aer şi varietatea mişcărilor care se execută.
Bagheta poate fi confecţionată din lemn de bambus, fibră de sticlă sau
material sintetic, cu lungime cuprinsă între 50-60 cm, în care se include şi
partea de fixare.
Diametru: 1 cm maximum în extremitatea de care se ţine.

92
 Gimnastica ritmica
Panglica este confecţionată din saten sau altă ţesătură asemănătoare, fără a
fi apretată. Lungimea ei este de 6 m, dublată spre inel pe o lungime de 1 m.
Greutatea ţesăturii este de 35 gr. iar lăţimea este cuprinsă între 4-6 cm.
Culoarea este la alegerea gimnastei, excluse fiind auriu, argintiu, bronz.
Priza
În mod normal obiectul este ţinut de capătul baghetei care se sprijinită în
palmă.
Trecător obiectul poate fi ţinut de panglică sau poate fi ţinut în acelaşi timp
de baghetă şi de capătul panglicii.

Tipuri de acţiuni cu panglica:

• balansări
• circumducţii
• spirale şi şerpuiri
• lansări şi preluări
• desprinderi şi reapucări
• înfăşurări

93
 Gimnastica ritmica
1. Balansările - reprezintă acţiuni specifice şi fundamentale, care pot fi
realizate pe sol, suspendate în planurile cunoscute şi în direcţii diferite. Ele pot
fi executate, din umăr, cot sau pumn, dimensiunea fiind variată.
• balans spre înainte şi spre înapoi

• balans înaintea corpului

• balans deasupra capului

94
 Gimnastica ritmica

• balans şi prindere

• balans cu două panglici

95
 Gimnastica ritmica
2. Circumducţii – în circumducţii, toate cercurile trebuie parcurse la aceeaşi
viteză de la început până la final. Cercurile mari se fac cu tot braţul, iar
cercurile mici se fac din poigné.
• circumducţie în plan frontal

• circumducţie în plan sagital

• circumducţie în plan orizontal

96
 Gimnastica ritmica

• circumducţie cu două panglici

3. Opturi – opturile se pot efectua în planurile frontal, sagital şi orizontal. Cele

două bucle ale optului trebuie să fie egale şi executate la acelaşi nivel. În
desenarea optului, mâna trebuie să meargă încet şi să treacă de la priza normală
la priza inversă sau invers.
• opt in plan frontal

97
 Gimnastica ritmica
• opt în plan vertical

• opt în plan sagital

• opt în plan orizontal

• opt în plan frontal

98
 Gimnastica ritmica

4. Spiralele şi şerpuirile – sunt acţiuni executate din articulaţia pumnului, care

desenează cele două forme pe axă verticală sau orizontală. Ondulaţiile panglicii
trebuie să fie aplatizate de aceeaşi amplitudine pe toată suprafaţa materialului.
Şerpuirile trebuie să prezinte minimum 4 - 5 ondulaţii, la fel şi cercurile
spiralelor.
• şerpuiri în plan vertical

• piruetă cu şerpuiri în plan vertical

99
 Gimnastica ritmica
• şerpuiri în plan orizontal (în aer)

• şerpuiri în plan orizontal (pe sol)

• şerpuiri cu două panglici

100
 Gimnastica ritmica
• spirale verticale pe sol

• spirale verticale în aer

• spirale deasupra capului

• circumducţie în plan frontal cu spirale

101
 Gimnastica ritmica

• spirale cu cercuri din ce în ce mai mari

• spirale cu două panglici

5. Lansările – deşi sunt considerate acţiuni nespecifice panglicii, lansările sunt

foarte spectaculoase iar prezenţa lor în execuţiile de concurs este obligatorie.

102
 Gimnastica ritmica
Panglica se lansează dintr-o priză la nivelul primilor 50 cm de la capătul
baghetei, care este proiectată pe traiectorie. În zbor, obiectul trebuie să fie
întins pe toată lungimea lui, forma desenului să fie clară, precisă şi vizibilă.
În momentul lansării, panglica nu trebuie lăsată pe sol, ci va fi în mişcare,
acţiunea de apucare şi de impuls desfăşurându-se foarte repede şi energic.
Preluarea panglicii după lansare se va efectua în mod normal de baghetă, la
capătul liber al acesteia.
Lansările sunt de două tipuri:
• Lansarea panglicii în întregime – realizată prin acţiune directă sau din
balans;
• Lansare bumerang – se execută prin lansarea baghetei în timp ce capătul
liber al panglicii rămâne ţinut cu o mână. Panglica se întinde în aer până
la punctul maxim, după care, printr-o mişcare energică de tragere înapoi
bagheta se întoarce spre locul de lansare.
Se cunosc trei tipuri de lansare bumerang:
• Pe verticală (lumânare);
• Pe orizontală – capătul baghetei atinge sau nu solul;
• Pe sol – bagheta alunecă pe sol, fie în timpul lansării, fie la întoarcere.

103
 Gimnastica ritmica

6. Desprinderile cu reapucare – sunt reprezentate de o pierdere pe o scurtă

durată a contactului cu obiectul ( bagheta).
Ele se pot executa cu bagheta orientată pe verticală, orizontală sau cu o
răsturnare a ei printr-o acţiune de flexie a braţului. Preluarea se poate face cu
aceeaşi mână sau cu trecere dintr-o mână în cealaltă.

104
 Gimnastica ritmica

7. Înfăşurări şi desfăşurări
Sunt acţiuni posibil de realizat cu panglica datorită formei ei. Ele se pot
realiza pe corp sau pe diferite segmente corporale. Sunt considerate acţiuni de
legătură iar prezenţa lor în conţinutul exerciţiilor trebuie să fie trecătoare.

Indicaţii metodice
În metodica instruirii se recomandă următoarea etapizare:
• însuşirea balansărilor – în arc, cerc, opt, în toate planurile;
• însuşirea desenelor cu panglica – şerpuiri şi sprirale – la început de pe loc
în plan orizontal şi vertical, apoi din deplasare cu aceeaşi angajare a
braţelor descrisă mai sus;
• însuşirea desprinderilor cu reapucare;
• însuşirea lansărilor.

105
 Gimnastica ritmica
III. 4 CERCUL
Datorită particularităţilor de construcţie, cercul permite o gamă largă de
mişcări, unele dintre acestea cu o tehnică pretenţioasă, care reclamă din partea
executantelor o îndemânare şi o coordonare dezvoltată, alături de o foarte bună
mobilitate, în special articulaţia pumnului.
Normele obiectului
Cercul poate fi confecţionat din lemn sau din material plastic ( care să nu se
deformeze în timpul executării elementelor).
Diametrul: 80-90 cm (în interior) pentru senioare şi 70-80 cm pentru
junioare.
Greutatea: 300 g minimum.
Culoarea: naturală, sau diverse alte culori excluzând auriu, argintiu şi
bronz. Suprafaţa poate fi acoperită cu bandă adezivă de aceeaşi culoare cu
cercul sau diferit, aplicată parţial sau total.

Priza
Se realizează cu o mână sau cu ambele mâini, în mod lejer, astfel încât
obiectul să aibă mobilitatea necesară execuţiei elementelor. La rotări şi lansări
priza este deschisă, iar în momentele de apucare a cercului priza este strânsă,
fixă, dar numai trecător şi poartă numele de priză închisă.
Cercul trebuie acţionat cu ambele mâini, în poziţii clare, cerinţă care se
impune şi în cazul acţionării acestui obiect şi cu alte segmente ale corpului.
Planurile în care se efectuează elementele cu cercul sunt frontal, sagital şi
orizontal. În acţiunile sale cercul se poate întoarce fie în jurul axei sale
orizontale, fie în jurul axei verticale.

106
 Gimnastica ritmica

• priză normală

• priză inversă

• priză interioară

• priză exterioară

107
 Gimnastica ritmica

• priză mixtă

Tipuri de acţiuni cu cercul:

• rotări
• rulări
• treceri prin şi peste cerc (pe deasupra acestuia)
• balansări
• lansări şi preluări
1. Rotările – sunt considerate ca acţiuni tehnice fundamentale pentru cerc, iar
ele se pot executa în jurul diferitelor segmente sau în jurul axului propriu al
obiectului.
Rotările pe segmente se caracterizează prin regularitatea şi precizia
mişcării, nefiind permise vibraţii sau alunecări de pe punctele iniţiale de
contact.
Rotările pe segmente pot fi sistematizate astfel:
• pe o mână – în plan sagital, orizontal şi frontal;
• pe ambele mâini;
• pe talie;
• pe gât;
• pe gleznă.

108
 Gimnastica ritmica
Rotările cercului în jurul axului propriu se pot executa cu sprijin pe sol sau
pe diferite segmente, în aer, în suspensie. Ele pot fi libere sau conduse (prin
acţiunea degetelor). În aceste rotări învârtirea cercului trebuie să fie continuă,
precisă, fără deplasarea cercului de la axul de rotaţie.
• rotări înaintea şi înapoia executantului

• rotări înapoia capului şi înaintea corpului

• rotări în plan sagital

• rotare şi extensia trunchiului

109
 Gimnastica ritmica

• rotări orizontale înaintea corpului

• rotări orizontale deasupra capului

• rotări în jurul taliei

110
 Gimnastica ritmica
2. Rulările – sunt şi acestea acţiuni tehnice fundamentale care se pot executa
pe sol sau pe corp. Mişcarea trebuie să fie curgătoare, fără vibraţii, săltări sau
întreruperi.
Impulsul poate fi dat cu una sau cu două mâini (sau altă parte a corpului),
din acţiune directă sau din rotare pe un segment corporal. Rulările pot fi libere
sau conduse.
• rulare în plan frontal

• alergare şi rulare

• săritură pe deasupra cercului în timp ce se rulează

111
 Gimnastica ritmica
• rulare cu retroacţiune

• rulare în cerc

• rulare lungă pe braţ şi pe spate

112
 Gimnastica ritmica

• rulare lungă pe braţe (înainte)

• rulare lungă pe braţe (înapoi)

• rularea cercului de la un partener la altul

113
 Gimnastica ritmica
3. Lansările – sunt elemente de mânuire fundamentale şi reprezintă pentru
cerc, acţiuni de mare spectaculozitate dar şi elemente de risc. Se pot executa în
direcţii şi planuri diferite, din acţiune directă, din rotaţii sau din balans.
În timpul zborului, cercul nu trebuie să prezinte vibraţii şi alterări ale
planului. Preluarea va fi realizată printr-o mişcare continuă, care nu va
întrerupe brusc traiectoria obiectului (exceptând cazul prinderilor la punct fix).
Lansările pot fi efectuate cu una sau două mâini sau cu piciorul prin planuri
şi direcţii diferite.
Impulsul spre lansare poate fi direct – prin acţiunea energică a braţului –
sau din acţiune tehnică – rotare, balans.
• lansare cu două mâini (în plan sagital)

• lansare cu o mâna (în plan sagital)

114
 Gimnastica ritmica

• lansare deasupra capului (în plan sagital)

• lansare deasupra capului (în plan frontal)

115
 Gimnastica ritmica

• lansare înapoia umerilor

• lansare în plan orizontal

116
 Gimnastica ritmica
• lansare cu săritură pas

• lansare cu partener

117
 Gimnastica ritmica

4. Balansările – sunt acţiuni în care cercul, fie însoţeşte braţul în mişcarea

de balans, fie execută pendulări sau mişcări circulare în jurul unor puncte fixe
de contact. Executate în planuri şi direcţii diferite, ele reprezintă mijloace de
legătură între diferite acţiuni de mânuire.
Deoarece intervin în majoritatea celorlalte procedee tehnice, fie ca acţiuni
de pregătire, fie ca acţiuni de finalizare, balansările cu cercul sunt considerate
ca acţiuni de bază.
5. Trecerile prin şi peste cerc – aceste acţiuni sunt oferite de însăşi forma
cercului. Ele pot fi relizate de pe loc sau în deplasare, folosindu-se diferite
acţiuni corporale.

118
 Gimnastica ritmica
• săritură prin cerc înainte jos

• săritură prin cerc înapoi jos

• serie de sărituri prin cerc

119
 Gimnastica ritmica

• săritura pas prin cerc

Indicaţii metodice
Cercul reprezintă un obiect dificil pentru începători, necesitând o
acomodare mai îndelungată cu obiectul.
La început se însuşesc acţiunile simple de priză şi trecerile prin şi peste
cercul aşezat sau sprijinit pe sol. Apoi trecerile prin cerc, treceri de segmente
peste cercul ţinut în mână, treceri dintr-o mână într-alta sau între partenere etc.
Se învaţă apoi rulările pe sol şi învârtirile în jurul axului vertical (cercul
sprijinit pe sol).
Balansările, rotările, lansările se însuşesc în ordinea complexităţii. Pentru
fiecare acţiune şi trecere de la o acţiune la alta, este foarte important să se
precizeze priza, planul corect de lucru, sensul de rotare, precum şi poziţia
finală.
Pentru fiecare tip de acţiune, se ţine cont de indicaţiile generale descrise la
tipurile de acţiuni cu obiectele portative.

120
 Gimnastica ritmica
III. 5 MĂCIUCILE
Măciucile sunt cele mai vechi obiecte portative. Mult mai groase şi mai
grele, tehnica de acţionare se limita la balansuri şi rotări.
În prezent, în gimnastica ritmică măciucile sunt mai uşoare şi mai subţiri,
ceea ce permite o mai mare varietate de exerciţii.
Acţionarea măciucilor reclamă o bună coordonare, care se capătă în urma
unui antrenament îndelungat, egal pentru ambele mâini, care le lucrează în
acelaşi timp. Pentru a sincroniza mişcările corpului cu ale obiectului este
necesar un foarte bun nivel tehnic, mişcările măciucilor urmând mişcările
naturale ale corpului. Exerciţiile cu măciuci contribuie la educarea ritmului, la
realizarea unei atitudini corecte a corpului şi la dezvoltarea forţei braţelor şi a
centurii scapulare, care sunt în general, puncte slabe ale gimnastelor.

Normele obiectului
Măciucile sunt confecţionate din lemn, cauciuc sau material plastic.
Lungimea: 40-50 cm
Greutatea: 150 gr. pentru fiecare măciucă
Forma este asemănătoare cu a unei sticle. Părţile componente sunt: corp -
partea îngroşată; gât sau tijă – segmental lung şi subţire; cap – partea sferică cu
diametrul de maximum 3 cm.
Culoarea: naturală sau la alegere.

Priza
Poate fi la nivelul “capului”, “gâtului” sau “corpului”, cu o măciucă în
fiecare mână sau cu ambele măciuci într-o mână.

121
 Gimnastica ritmica
Într-un exerciţiu priza dominantă trebuie să fie la nivelul capului, aceasta
fiind considerată specifică pentru acest obiect. Priza trebuie să fie lejeră pentru
a da posibilitatea acţionării obiectului continuu, curgător, din articulaţia
pumnului, încadrând corect mişcarea în planurile dorite.

Tipuri de acţiuni:
• balansări
• cercuri mici
• morişti
• desprinderi şi reapucări
• lansări şi preluări
• bătăi şi ricoşări
• rulări şi alunecări
• mişcări asimetrice
1. Balansările – sunt acţiuni în care măciucile, fie însoţesc în prelungire
braţele, fie execută ele însele o mişcare de pendulare prin impulsuri date din
articulaţia pumnului.

122
 Gimnastica ritmica
Măciucile pot fi ţinute ambele într-o mână sau fiecare într-o mână,
balansările fiind efectuate în planuri şi direcţii diferite, prin acţiune simultană
simetrică sau asimetrică, alternativă sau succesivă, în arc de cerc, cerc sau opt.
• balans spre înainte şi spre înapoi

• balans spre înainte şi spre înapoi alternativ

• balans mare spre înainte – înapoi cu decalaj între măciuci

123
 Gimnastica ritmica
• circumducţie în plan sagital

• săritură şi circumducţie

• balans mare în plan sagital cu săritură pas (braţele se mişcă în sens

invers)

124
 Gimnastica ritmica
• balans înaintea corpului

• balans spre înainte şi spre înapoi simultan

• circumducţie în plan frontal

125
 Gimnastica ritmica
• balans în plan orizontal

• opt în plan sagital

• opt în plan frontal

126
 Gimnastica ritmica

2. Cercurile mici – sunt de fapt rotările măciucilor în jurul pumnului, acţiuni

considerate ca fiind fundamentale. Ele se execută în planuri şi direcţii diferite,
din poziţii foarte variate ale braţelor. Mişcarea se realizează prin acţiune
condusă a pumnului şi trebuie să utilizeze inerţia provenită din greutatea
obiectului.
Schimbările de plan sau de direcţii nu trebuie să fie rupte ci să urmărească
o logică prin micşorarea treptată a vitezei şi alungirea voluntară a braţelor în
plan şi direcţie, simultan cu fixarea prizei.
• cercuri mici înaintea braţelor

• cercuri mici înapoia braţelor

127
 Gimnastica ritmica

• cercuri mici înaintea corpului

• combinaţie de cercuri mici în faţa şi în spatele braţelor

• cercuri mici înapoia spatelui

128
 Gimnastica ritmica

• cercuri mici înainte şi înapoi simultane

• cercuri mici înaintea capului

• combinaţie de cercuri mici înaintea şi înapoia capului

129
 Gimnastica ritmica

• cercuri mici lateral spre interiorul braţelor

• cercuri mici lateral spre exteriorul braţelor

• cercuri mici laterale în opoziţie

• cercuri mici orizontale pe sol

130
 Gimnastica ritmica
• cercuri mici orizontale deasupra braţelor

• cercuri mici orizontale pe sub braţe

• combinaţie de cercuri mici deasupra şi sub braţe

• cercuri asimetrice

131
 Gimnastica ritmica
3. Moriştile – sunt tot rotări din articulaţia pumnului care se efectuează cu
braţele întinse şi pumnii apropiaţi. Cercurile mici se realizează în succesiune de
o parte şi de alta a braţelor, măciucile realizând opturi mici. În timpul acestor
opturi pumnii se încrucişează şi devin paraleli. Mişcarea trebuie să fie
curgătoarea, continuă, braţele trebuie să rămână apropiate.
Moriştile pot fi duble (de fiecare parte a braţelor se execută câte două
cercuri mici în decalaj) sau triple (de fiecare parte a braţelor se execută câte trei
cercuri mici). Ele se pot executa izolat sau în serie în planuri diferite.

4. Desprinderi şi reapucări – sunt acţiuni în care măciucile sunt lansate la

mică înălţime, timp în care obiectul fie planează în aer, fie execută mişcări de
rotaţie în jurul unui ax.
Desprinderile însoţite de învârtiri ale măciucilor în timpul zborului sunt
considerate ca acţiuni specifice. Ele pot fi realizate simultan prin sincronizarea
mişcării ambelor măciuci, alternativ sau succesiv. Lansarea poate fi efectuată
cu măciucile ţinute în fiecare mână sau într-o singură mână. Preluarea poate fi
realizată în aceeaşi manieră dar în poziţii foarte variate.

132
 Gimnastica ritmica

5. Lansările – sunt acţiuni de proiectarea măciucilor în spaţiu pe o traiectorie

variată ca amplitudine. Măciucile pot fi lansate simultan ambele fiind ţinute în
aceeaşi mână, simultan fiind ţinute fiecare în câte o mână, succesiv sau
alternativ din aceleaşi modalităţi de priză. Preluarea se efectuează în mod
normal de cap. Preluarea de tijă sau de corp presupune condiţia ca mişcarea să
fie continuă.
Atât modalităţile de lansare cât şi cele de preluare se caracterizează printr-o
mare varietate. În momentele în care o singură măciucă este lansată, cealaltă
trebuie să efectueze neapărat o mişcare.
• lansare înapoia umerilor

133
 Gimnastica ritmica

• lansare cu partener

6. Mişcările asimetrice – sunt acţiuni specifice, date tocmai de caracteristica

măciucilor de obiect dublu. Ele sunt fie combinaţii de procedee tehnice din
aceeaşi grupă executate în planuri şi direcţii diferite, fie combinaţii de mişcări
din tipuri tehnice diferite. Prezenţa mişcărilor asimetrice este obligatorie.
7. Rulările şi alunecările – sunt acţiuni care se execută prin acţiune liberă sau
condusă, pe corp sau pe sol. Mişcarea măciucilor trebuie să fie continuă, fără
săltări sau întreruperi. Sunt acţiuni posibile, dar nu specifice, prezenţa lor în
exerciţiu fiind la alegerea gimnastei.
8. Bătăile şi ricoşările – se pot executa pe sol sau între cele două măciuci;
mişcările de acest gen se pot executa izolat sau în serii ritmate, subliniind în
mod deosebit anumite accente muzicale.

Indicaţii metodice
Etapele de însuşire a tehnicii cu măciucile urmează succesiunea general
valabilă pentru toate obiectele, angajând acţiunile în ordinea complexităţii lor:
• priza pe toate părţile măciucilor;
• însuşirea balansărilor;
• însuşirea cercurilor mici în plan sagital, frontal şi orizontal;
134
 Gimnastica ritmica
• desprinderi şi reapucări, bătăi, rulări pe sol;
• mişcări asimetrice;
• lansări şi morişti.

BIBLIOGRAFIE
• Abadne, H.H., Gimnastică ritmică sportivă, Editura Sport Turism,
Bucureşti, 1983.
• Cârstea, Gh., Educaţie Fizică. Teoria şi bazele metodicii, Editura
Universităţii Ecologice, Societatea „Ateneul Român”, Bucureşti,
1997.
• Damian, M., Manifestarea lateralităţii în Gimnastica Ritmică,
Editura Ovidius University Press, Constanţa, 2002.
• Dragnea, A., Bota, A., Teoria activităţilor motrice, Editura
Didactică şi Pedagogică R.A, Bucureşti, 1999.
• Grigore, V., Pregătirea artistică în Gimnastica de performanţă,
Editura ANEFS, Bucureşti, 2002.
• Helvig, M. M., et colab., Gymnastique Rythmique, Editura Revue
EPS, Paris, 2005.
• Jeleascov, C., Gimnastică Ritmică de Bază, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2000.
• Kulka, E., 1000 exercises et jeux de Gymnastique Rythmique,
Editura Vigot, Paris, 2001.

135
 Gimnastica ritmica

• Luca, A., Curs de gimnastică modernă, Editura Universităţii „Al. I.

Cuza”, Iaşi, 1971.
• Luca, A., Gimnastica în şcoală, Editura Universităţii „ Al. I. Cuza”,
Iaşi, 1998.
• Luca, A., Gimnastica Ritmică, Editura Universităţii “Al.I.Cuza”,
Iaşi, 2002.
• Lupeanu, I., Săriturile artistice, Editura Sport Turism, Bucureşti,
1979.
• Macovei, S., Buţu O., Metodica predării Gimnasticii Ritmice în
şcoală, Editura Bren, Bucureşti, 2007.
• Macovei, S., Gimnastica Ritmică Sportivă - curs, Editura ANEFS,
Bucureşti, 1996.
• Manos, M., Gimnastica Ritmică – Capacitatea de performanţă,
Editura Bren, Bucureşti, 2008.
• Manos, M., Gimnastica Ritmică de Performanţă, Editura Bren,
Bucureşti, 2008.
• Mitchell, D., Davis, B., Lopez, R., Teaching Fundamental
Gymnastics Skills, Human Kinetics, USA, 2002.
• Moceani, V., Gimnastica, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1985.
• Mociani, V., Gimnastica Ritmică Sportivă, curs de specializare,
Editura ANEFS, Bucureşti, 1992.
• Stoenescu, G., Gimnastica Ritmică Modernă, Editura Sport Turism,
Bucureşti, 1978.

136