EXERCITII CU CARACTER UTILITAR-APLICATIV

1. Definiție
Exercițiile (mijloacele) aplicative sau aplicativ-utilitare sunt componentele
naturale ale deprinderilor ale omului, care contribuie la rezolvarea situațiilor
concrete întâlnite în practicarea unor ramuri sportive, în activitatea cotidiana
sau în diferite domenii profesionale (pregătirea militara, pregătirea trupelor de
pompieri, politie, jandarmerie, în activitățile de construcții, minerit, turism,
salvamont, etc.).
2. Clasificare (sistematizare)
A. Exerciții ale deprinderilor motrice de bază:
a.      Mers
b.     Alergare
c.      Săritura
d.     Aruncare
e.      Prindere

B. Exerciții aplicative:
a. Tarare
b. Cățărare
c. Escaladare
d. Echilibrare
e. Ridicare si transport de greutăți

3. Caracteristici
- stau la baza formarii deprinderilor;
- sunt frecvente în diferite situații de viața;
- sunt importante din punct de vedere educativ;
- sunt atractive;
- dau posibilitatea dozării efortului;
- se pot executa în sala sau in aer liber.

Forme de organizare a exercițiilor aplicative:

- separat (în etapa învățării) când se folosesc pentru dezvoltarea unei calități motrice, cum este de
exemplu cățărarea (pentru dezvoltarea forței).
- traseu aplicativ.

Forme de exersare a exercițiilor aplicative: 

- ștafeta
- individual
- torent
- urmărire

4. Efecte
- influenta multilaterala asupra întregului organism
- formarea deprinderilor utilitar-aplicative;
- dezvoltarea calităților motrice de baza si combinate( forța-viteza, viteza-coordonare);
- influenta favorabila asupra deprinderilor specifice unor ramuri de sport;
- dezvoltă curajul, hotărârea, voința, spiritul de inițiativa, etc.;
- educă atenția;
- dezvoltă capacitatea de decizie.
5. Cerințe si recomandări metodice:
a. Cerințe:
- asigurarea integrității corporale a executanților prin verificarea stării aparatelor (scări fixe,
bănci, lăzi de gimnastica, etc.);
- execuția corecta a deprinderilor aplicativ-utilitare care se poate realiza doar în măsura în care
se însușește mecanismul de baza al deprinderilor, iar calitățile motrice de baza sunt dezvoltate la
un nivel acceptabil, cu accent pe forța si îndemânare;
- organizarea corespunzătoare a colectivului; formații de deplasare și de lucru alese în funcție de
condițiile de lucru (dimensiunea spațiului, numărul executanților, etc.);
- exercițiile să aibă o structura logica si sa fie accesibile (alese în funcție de nivelul fizic de
pregătire al elevilor, dar si de gradul de cunoaștere al exercițiilor de către elevi);
b. Recomandări:
- angrenarea treptata si gradata a efortului;
- sa se adreseze tuturor segmentelor corporale si grupelor musculare;
- utilizarea cat mai variata si complexa a exercițiilor si a aparatelor.
- în anul II si III de instruire, aceste deprinderi pot constitui un mijloc eficient de dezvoltare a
doua sau mai multor calități motrice printr-un singur sistem de acționare (parcurs aplicativ-
utilitar ).
A. Exerciții aplicativ-utilitare pentru deprinderile motrice de bază
Sunt acțiuni motrice deprinse de om de-a lungul evoluției sale biologice cu un rol
deosebit în formarea deprinderilor utile în viață cotidiana, profesionala sau sportiva.
 a. Mersul
a.1. Sistematizarea mersului:
- pe loc
- cu deplasare: - înainte – înapoi (cu fata spre direcția de deplasare sau cu spatele spre direcția de
deplasare)
- lateral (cu umărul drept/stâng spre direcția de deplasare).
a.2. Variante de mers

 b. Alergarea
b.1. Sistematizarea exercițiilor de alegare
- pe loc
- cu deplasare: - înainte – înapoi (cu fata spre direcția de deplasare sau cu spatele spre direcția de
deplasare)
- lateral (cu umărul drept/stâng spre direcția de deplasare)
b.2. Variante de alergare
c. Săritura
Săriturile sunt mijloace aplicativ-utilitare naturale sau create de om, în vederea formarii
deprinderilor de a trece în mod rapid si economic peste obstacolele ivite în activitatea zilnica sau
cea din timpul liber.
Ne referim atât la obstacolele întâlnite în natura (gropi, șanțuri, ridicături de pământ, garduri), cat
si la cele din sala de gimnastica (bănci, lăzi de gimnastica, aparate de concurs, etc.)
c.1. Sistematizarea săriturilor
- pe doua picioare
- de pe doua picioare pe un picior
- pe un picior
- de pe un picior pe doua picioare
- de pe un picior pe celalalt
Obs.: toate aceste sărituri se pot efectua:
- pe loc
- cu deplasare (înainte, înapoi, lateral)
- peste obstacole
- în înălțime
- în adâncime
- pe aparate combinate
c.2. variante de sărituri

d. Aruncarea si prinderea
Sunt mijloace aplicativ-utilitare cu mare frecventă în lecțiile de educație fizică,
antrenament sportiv, programe de pregătire fizică sau de loissir.
Obiectele de aruncare sunt: mingi de cauciuc, mingi medicinale, bastoane cercuri, corzi
pietre, mingi improvizate din bluze de trening legate cu mânecile, fulare rulate, s.a. Țintele sunt:
aparatele de gimnastica, saltelele, pereții, cutiile de lada pe care s-a marcat ținta, cercuri, corzi,
bastoane ținute paralel, s.a.
Aruncările pot fi: de jos, de la piept, de la umăr, de la ceafa, cu rulare pe braț/ brațe, pe un
picior/pe ambele picioare, pe spate sau pe piept.
Prinderile pot fi cu doua mâini și cu o mana, înainte, lateral, la spate, cu și fără control
vizual.
Sistematizarea aruncărilor și a prinderilor
- cu o mana
- cu doua mâini
- cu alta parte a corpului
Obs.: toate aceste aruncări si prinderi se pot efectua:
- în înalțime
- la distanta (îndividual sau de la unul la altul)
- la ținta (fixa sau mobila)
- în combinație cu alte mijloace aplicative

B. Exercitii aplicative

a. Târârea – mijloc al activității motrice aplicative prin care se realizează deplasarea corpului pe
diferite suprafețe cu ajutorul unor segmente ale sale.
În gimnastica medicala, exercițiile de tarare se constituie în mijloace utile pentru
corectarea deviațiilor coloanei vertebrale.
a.1. Caracteristici:
- sunt variate
- se adresează tuturor categoriilor de vârsta, dar cu preponderenta vârstelor mici
- oferă posibilități de dozare corespunzătoare a efortului
a.2. Sistematizare:
- după înălțimea centrului de greutate fata de sol (joasa, medie, înalta)
- segmentele care participa la execuție (brațe, picioare, brațe si picioare, alta parte a corpului)
- direcția de deplasare (înainte, înapoi, lateral)
- poziția corpului față de suprafața de tarare (facial, dorsal, costal)
- planul pe care se face târârea ( orizontal, înclinat)
- suprafața de sprijin (pe sol, pe aparate speciale, pe aparate de concurs)
- modul de acțiune a segmentelor (simultan, alternativ)
a.3. Greșeli posibile:
- efectuarea mișcării cu brațul și piciorul de aceeași parte
- ridicarea bazinului prea sus
- nu se acționează suficient cu picioarele
a.4. Recomandări:
- masuri pentru asigurarea condițiilor de igiena (târârea se va efectua numai pe suprafețe netede
și curate: saltele, covorașe moi, etc.)
- să se alterneze eforturile de încordare cu cele de relaxare
- adaptarea actului respirator la intensitatea efortului depus
- în etapa de învățare, târârea se va efectua în ritm lent
- introducerea jocurilor care au în conținut tarare
- introducerea în parcursuri aplicative și ștafete

b. Escaladarea – mijloc al activităților aplicative care solicita natural și complex aparatul

locomotor, în timpul deplasării corpului pe orizontala, ascendent sau descendent.
b.1. Tipuri de escaladări:
- treceri peste obstacole
- treceri de pe un obstacol pe altul
b.2. Recomandări:
- verificarea gradului de însușire a prizelor și a modului de așezare a picioarelor
- respectarea succesiunii acțiunilor în timpul executării globale a procedeului
- introducerea în legări și combinații cu alte mijloace aplicative

c. Cățărarea – mijloc al activității motrice aplicative prin care se realizează deplasarea corpului
ascendent si descendent, cu ajutorul unora dintre segmentele sale, pe aparate de suprafața mica.
c.1. Caracteristici:
- sunt variate
- se adresează tuturor categoriilor de vârsta
- au valente educative
- oferă posibilități de dozare corespunzătoare a efortului
- oferă posibilități de gradare corelate cu nivelul de pregătire și vârsta
c.2. Sistematizare în funcție de:
- aparatul pe care se realizează cățărarea (scara fixa, frânghie, banca înclinata, etc.)
- segmentul care realizează cățărarea (brațe, brațe și picioare)
- pozițiile în care se realizează cățărarea (atârnat, atârnat sprijinit)
- planul de execuție
- modul de organizare a colectivului
- timpul de execuție (doi timpi, trei timpi)
- modul de exersare (cu sau fără oprire)
c.3. Greșeli posibile:
- neînsușirea mecanismului de baza al mișcării
- lipsa coordonării mișcării brațelor cu mișcarea picioarelor
- mișcări limitate din lipsa de forță
c.4. Recomandări:
- acordarea unei atenții deosebite la învățarea procedeelor si folosirea logica a acestora
- supravegherea atenta a fiecărei execuții
- alternarea segmentelor și pozițiilor de cățărare
- combinarea cu alte exerciții aplicative
- introducerea în parcursuri si ștafete

d. Echilibrarea corpului – mijloc al activități motrice aplicative prin care se asigura stabilitatea
si menținerea pozițiilor atât în acțiuni statice, cat si dinamice.
d.1. Caracteristici:
- se realizează în mod reflex sau în urma unui antrenament susținut
- depinde de nivelul simțurilor speciale
- este în interdependenta cu aptitudini psiho-motrice
- asigura adaptare la condiții schimbătoare și neobișnuite
- asigura baza pentru mișcări simple sau complexe
- este în corelație cu nivelul forței, cu existenta sprijinului și felul acestuia
d.2. Sistematizare în funcție de:
- tipul echilibrului (stabil, instabil)
- poziția corpului (stand, sprijin, faza de zbor)
- modul de manifestare a echilibrului (static, dinamic)
- locul de realizare (pe loc, în deplasare, în faza de zbor)
d.3. Gradarea exercițiilor de echilibru:
- prin reducerea bazei de susținere
- modificarea suprafeței de sprijin
- modificarea înălțimii aparatului
- schimbarea poziției brațelor în timpul deplasării
- modificarea direcției de deplasare
- combinare cu trecere peste obstacole
- folosirea diferitelor obiecte
- combinare cu transport de greutăți
- echilibru cu partener
- echilibru pe suprafața mobila
d.4. Greșeli posibile:
- lipsa de concentrare
- insuficienta utilizare a rolului conducător al capului și a rolului brațelor
- încordare insuficienta a musculaturii
d.5. Recomandări:
- să se folosească cu preponderenta în cadrul primei teme a lecției
- să se învețe mai întâi exercițiile pe sol, apoi gradat la diferite înălțimi: pe banca de gimnastica
(partea lata, apoi pe partea îngusta), pe bastonul de gimnastica, pe bârna mica, mijlocie, mare.
- în etapa de inițiere, elevilor li se va acorda ajutor
- daca exercițiile se efectuează la înălțimi mai mari de 0,5 m este necesar ca aterizările sa fie
asigurate cu materiale moi
- să se folosească în combinație cu alte exerciții aplicative, introducându-se în parcursuri
aplicative care trebuie atent supravegheate de profesor

e. Ridicare si transport de greutăți – mijloace ale activității motrice aplicative care solicita
natural și complex musculatura pentru amenajarea locului de exersare a deprinderilor si
priceperilor motrice.
e.1. Caracteristici:
- prezintă o tehnică simplă
- sunt accesibile
- au utilitate crescuta
- oferă posibilități clare de control al efortului
- pot fi combinate cu alte mijloace aplicativ-utilitare
e.2. Sistematizare:
- ridicare și transport de obiecte
- ridicare și transport de aparate de gimnastica
- ridicare și transport de partener
e.3. Efecte:
- dezvolta calitățile motrice: forța, rezistenta, îndemânare
- dezvolta capacitatea de organizare si luare a deciziilor
- dezvolta capacitatea de lucru în colectiv
e.4. Greșeli posibile:
- priza incorecta la obiect
- constituirea incorecta a perechilor
- instabilitatea unor aparate
- greutatea prea mare a obiectului transportat
- nu exista simultaneitate la ridicarea obiectului sau a aparatului
e.5. Recomandări:
- foarte importanta este explicarea prizei corecte asupra obiectelor
- poziția de ridicare a obiectului va fi cu coloana dreapta și genunchii ușor îndoiți
- abordarea unei atitudini disciplinate in timpul transportului de obiecte si materiale
- exercițiile vor fi gradate și corelate cu vârsta, sexul și nivelul de pregătire al elevilor