CURSUL NR.

EXERCIŢII CU CARACTER APLICATIV

Definiţie. Clasificare. Caracteristici. Efecte. Cerinţe şi
recomandări metodice
1. Definiţie
Exerciţiile (mijloacele) aplicative sau aplicativ-utilitare sunt componente-
le naturale ale gimnasticii de bază, care contribuie la rezolvarea situaţiilor
concrete întâlnite în practicarea unor ramuri sportive, în activitatea
cotidiană sau în diferite domenii profesionale (pregătirea militară,
pregătirea trupelor de pompieri, poliţie, jandarmerie, în activităţile de
construcţii, minerit, turism, salvamont, etc.).
2. Clasificare (sistematizare)
A.Exerciţii nespecifice gimnasticii:
a. Mers
b. Alergare
c. Săritură
d. Aruncare
e. Prindere
B.Exerciţii specifice gimnasticii:
a. Târâre
b. Căţărare
c. Escaladare
d. Echilibrare
e. Ridicare şi transport de greutăţi
3. Caracteristici
- stau la baza formării deprinderilor;
- sunt frecvente în diferite situaţii de viaţă;
- sunt importante din punct de vedere educativ;
 - sunt atractive;
- dau posibilitatea dozării efortului;
- se pot executa în sală sau în aer liber.
Forme de organizare a exerciţiilor aplicative:
- separat (în etapa învăţării) când se folosesc pentru dezvoltarea
unei calităţi motrice, cum este de exemplu căţărarea (pentru dezvoltarea
forţei).
- traseu aplicativ (vezi cursul nr. 6)
Forme de exersare a exerciţiilor aplicative: (vezi cursul nr. 6)
- ştafetă
- individual
- torent
- urmărire
4. Efecte
- influenţă multilaterală asupra întregului organism
- formarea deprinderilor utilitar-aplicative;
- dezvoltarea calităţilor motrice de bază şi combinate( forţă-viteză, viteză-
coordonare);
- influenţă favorabilă asupra deprinderilor specifice unor ramuri de sport;
- dezvoltă curajul, hotărârea, voinţa, spiritul de iniţiativă, etc.;
- educă atenţia;
- dezvoltă capacitatea de decizie.
5. Cerinţe şi recomandări metodice
a. Cerinţe:
- asigurarea integrităţii corporale a executanţilor prin verificarea stării
aparatelor (scări fixe, bănci, lăzi de gimnastică, etc.);
- execuţia corectă a deprinerilor aplicativ-utilitare care se poate realiza
doar în măsura în care se însuşeşte mecanismul de bază al deprinderilor, iar

2
calităţile motrice de bază sunt dezvoltate la un nivel acceptabil, cu accent pe
forţă şi îndemânare;
- organizarea corespunzătoare a colectivului; formaţii de deplasare şi de
lucru alese în funcţie de de condiţiile de lucru (dimensiunea spaţiului, numărul
executanţilor, etc.);
- exerciţiile să aibă o structură logică şi să fie accesibile (alese în funcţie
de nivelul fizic de pregătire al elevilor, dar şi de gradul de cunoaştere al
exerciţiilor de către elevi);
b. Recomandări:
- angrenarea treptată şi gradată a efortului;
- să se adreseze tuturor segmentelor corporale şi grupelor musculare;
- utilizarea cât mai variată şi complexă a exerciţiilor şi a aparatelor.
- în anul II şi III de instruire, aceste deprinderi pot constitui un mijloc
eficient de dezvoltare a două sau mai multor calităţi motrice printr-un singur
sistem de acţionare (parcurs aplicativ-utilitar – v. cursul nr. 6).

A. Exerciţii aplicativ-utilitare nespecifice gimnasticii

Sunt acţiuni motrice deprinse de om de-a lungul evoluţiei sale biologice
cu un rol deosebit în formarea deprinderilor utile în viaţa cotidiană, profesională
sau sportivă.
a. Mersul
a.1. Sistematizarea mersului:
- pe loc
- cu deplasare: - înainte – înapoi (cu faţa spre direcţia de deplasare
sau cu spatele spre direcţia de deplasare)
- lateral (cu umărul drept/stâng spre direcţia de deplasare).
a.2. Variante de mers

3
b. Alergarea
b.1. Sistematizarea exerciţiilor de alegare
- pe loc
- cu deplasare: - înainte – înapoi (cu faţa spre direcţia de deplasare
sau cu spatele spre direcţia de deplasare)
- lateral (cu umărul drept/stâng spre direcţia de deplasare)
b.2. Variante de alergare
c. Săritura
Săriturile sunt mijloace aplicativ-utilitare naturale sau create de om, în
vederea formării deprinderilor de a trece în mod rapid şi economic peste
obstacolele ivite în activitatea zilnică sau cea din timpul liber.
Ne referim atât la obstacolele întâlnite în natură (gropi, şanţuri, ridicături
de pământ, garduri), cât şi la cele din sala de gimnastică (bănci, lăzi de
gimnastică, aparate de concurs, etc.)
c.1. Sistematizarea săriturilor
- pe două picioare
- de pe două picioare pe un picior
- pe un picior
- de pe un picior pe două picioare
- de pe un picior pe celălalt
Obs.: toate aceste sărituri se pot efectua:
- pe loc
- cu deplasare (înainte, înapoi, lateral)
- peste obstacole
- în înălţime
- în adâncime
- pe aparate combinate
c.2. variante de sărituri

4
d. Aruncarea şi prinderea
Sunt mijloace aplicativ-utilitare cu mare frecvenţă în lecţiile de educaţie
fizică, antrenament sportiv, programe de pregătire fizică sau de loisir.
Obiectele de aruncare sunt: mingi de cauciuc, mingi medicinale, bastoane
cercuri, corzi pietre, mingi imprivizate din bluze de trening legate cu mânecile,
fulare rulate, ş.a. Ţintele sunt: aparatele de gimnastică, saltelele, pereţii, cutiile
de ladă pe care s-a marcat ţinta, cercuri, corzi, bastoane ţinute paralel, ş.a.
Aruncările pot fi: de jos, de la piept, de la umăr, de la ceafă, cu rulare pe
braţ/braţe, pe un picior/pe ambele picioare, pe spate sau pe piept.
Prinderile pot fi cu două mâini şi cu o mână, înainte, lateral, la spate, cu şi
fără control vizual.
Sistematizarea aruncărilor şi a prinderilor
- cu o mână
- cu două mâini
- cu altă parte a corpului
Obs.: toate aceste aruncări şi prinderi se pot efectua:
- în înălţime
- la distanţă (individual sau de la unul la altul)
- la ţintă (fixă sau mobilă)
- în combinaţie cu alte mijloace aplicative

B. Exerciţii aplicativ-utilitare specifice gimnasticii

a. Târârea – mijloc al gimnasticii aplicative prin care se realizează deplasarea

corpului pe diferite suprafeţe cu ajutorul unor segmente ale sale.
În gimnastica medicală, exerciţiile de târâre se constituie în mijloace utile pentru
corectarea deviaţiilor coloanei vertebrale.
a.1. Caracteristicil
- sunt variate

5
 - se adresează tuturor categoriilor de vârstă, dar cu preponderenţă
vârstelor mici
- oferă posibilităţi de dozare corespunzătoare a efortului
a.2. Sistematizare
- după înălţimea centrului de greutate faţă de sol (joasă, medie, înaltă)
- segmentele care participă la execuţie (braţe, picioare, braţe şi picioare,
altă parte a corpului)
- direcţia de deplasare (înainte, înapoi, lateral)
- poziţia corpului faţă de suprafaţa de târâre (facial, dorsal, costal)
- planul pe carese face târârea ( orizontal, înclinat)
- suprafaţa de sprijin (pe sol, pe aparate speciale, pe aparate de concurs)
- modul de acţiune a segmentelor (simultan, alternativ)
a.3. Greşeli posibile:
- efectuarea mişcării cu braţul şi piciorul de aceeaşi parte
- ridicarea bazinului prea sus
- nu se acţionează suficient cu picioarele
a.4. Recomandări
- măsuri pentru asigurarea condiţiilor de igienă (târârea se va efectua
numai pe suprafeţe netede şi curate: saltele, covoraşe moi, etc.)
- să se alterneze eforturile de încordare cu cele de relaxare
- adaptarea actului respirator la intensitatea efortului depus
- în etapa de învăţare, târârea se va efectua în ritm lent
- introducerea jocurilor care au în conţinut târâre
- introducerea în parcursuri aplicative şi ştafete
b. Escaladarea – mijloc al gimnasticii aplicative care solicită natural şi complex
aparatul locomotor, în timpul deplasării corpului pe orizontală, ascendent sau
descendent.

6
b.1. Tipuri de escaladări
- treceri peste obstacole
- treceri de pe un obstacol pe altul
b.2. Recomandări
- verificarea gradului de însuşire a prizelor şi a modului de aşezare a
picioarelor
- respectarea succesiunii acţiunilor în timpul executării globale a
procedeului
- introducerea în legări şi combinaţii cu alte mijloace aplicative
c. Căţărarea – mijloc al gimnasticii aplicative prin care se realizează deplasarea
corpului ascendent şi descendent, cu ajutorul unora dintre segmentele sale, pe
aparate de suprafaţă mică.
c.1. Caracteristici
- sunt variate
- se adresează tuturor categoriilor de vârstă
- au valenţe educative
- oferă posibilităţi de dozare corespunzătoare a efortului
- oferă posibilităţi de gradare corelate cu nivelul de pregătire şi vârstă
c.2. Sistematizare în funcţie de:
- aparatul pe care se realizează căţărarea (scară fixă, frânghie, banca
înclinată, etc)
- segmentul care realizează căţărarea (braţe, braţe şi picioare)
- poziţiile în care se realizează căţărarea (atârnat, atârnat sprijinit)
- planul de execuţie
- modul de organizare a colectivului
- timpul de execuţie (doi timpi, trei timpi)
- modul de exersare (cu sau fără oprire)

7
c.3. Greşeli posibile
- neînsuşirea mecanismului de bază al mişcării
- lipsa coordonării mişcării braţelor cu mişcarea picioarelor
- mişcări limitate din lipsă de forţă
c.4. Recomandări
- acordarea unei atenţii deosebite la învăţarea procedeelor şi folosirea
logică a acestora
- supravegherea atentă a fiecărei execuţii
- alternarea segmentelor şi poziţiilor de căţărare
- combinarea cu alte exerciţii aplicative
- introducerea în parcursuri şi ştafete
d. Echilibrarea corpului – mijloc al gimnasticii aplicative prin care se asigură
stabilitatea şi menţinerea poziţiilor atât în acţiuni statice, cât şi dinamice.
d.1. Caracteristici
- se realizează în mod reflex sau în urma unui antrenament susţinut
- depinde de nivelul simţurilor speciale
- este în interdependenţă cu aptitudini psiho-motrice
- asigură adaptare la condiţii schimbătoare şi neobişnuite
- asigură baza pentru mişcări simple sau complexe
- este în corelaţie cu nivelul forţei, cu existenţa sprijinului şi felul acestuia
d.2. Sistematizare în funcţie de:
- tipul echilibrului (stabil, instabil)
- poziţia corpului (stând, sprijin, fază de zbor)
- modul de manifestare a echilibrului (static, dinamic)
- locul de realizare (pe loc, în deplasare, în fază de zbor)
d.3. Gradarea exerciţiilor de echilibru
- prin reducerea bazei de susţinere
- modificarea suprafeţei de sprijin
- modificarea înălţimii aparatului

8
 - schimbarea poziţiei braţelor în timpul deplasării
- modificarea direcţiei de deplasare
- combinare cu trecere peste obstacole
- folosirea diferitelor obiecte
- combinare cu transport de greutăţi
- echilibru cu partener
- echilibru pe suprafaţă mobilă
d.4. Greşeli posibile
- lipsa de concentrare
- insuficienta utilizare a rolului conducător al capului şi a rolului braţelor
- încordare insuficientă a musculaturii
d.5. Recomandări
- să se folosească cu preponderenţă în cadrul primei teme a lecţiei
- să se înveţe mai întâi exerciţiile pe sol, apoi gradat la diferite înălţimi: pe
banca de gimnastică (partea lată, apoi pe partea îngustă), pe bastonul de
gimnastică, pe bârna mică, mijlocie, mare.
- în etapa de iniţiere, elevilor li se va acorda ajutor
- dacă exerciţiile se efectuează la înălţimi mai mari de 0,5 m este necesar
ca aterizările să fie asigurate cu materiale moi
- să se folosească în combinaţie cu alte exerciţii aplicative, introducându-
se în parcursuri aplicative care trebuie atent supravegheate de profesor
e. Ridicare şi transport de greutăţi – mijloace ale gimnasticii aplicative care
solicită natural şi complex musculatura pentru amenajarea locului de exersare a
deprinderilor şi priceperilor motrice.
e.1. Caracteristici
- prezintă o tehnică simplă
- sunt accesibile
- au utilitate crescută
- oferă posibilităţi clare de control al efortului

9
 - pot fi combinate cu alte mijloace aplicativ-utilitare
e.2. Sistematizare
- ridicare şi transport de obiecte
- ridicare şi transport de aparate de gimnastică
- ridicare şi transport de partener
e.3. Efecte
- dezvoltă calităţile motrice: forţă, rezistenţă, îndemânare
- dezvoltă capacitatea de organizare şi luare a deciziilor
- dezvoltă capacitatea de lucru în colectiv
e.4. Greşeli posibile
- priza incorectă la obiect
- constituirea incorectă a perechilor
- instabilitatea unor aparate
- greutatea prea mare a obiectului transportat
- nu există simultaneitate la ridicarea obiectului sau a aparatului
e.5. Recomandări
- foarte importantă este explicarea prizei corecte asupra obiectelor
- poziţia de ridicare a obiectului va fi cu coloana dreaptă şi genunchii uşor
îndoiţi
- abordarea unei atitudini disciplinate în timpul transportului de obiecte şi
materiale
- exerciţiile vor fi gradate şi corelate cu vârsta, sexul şi nivelul de
pregătire al elevilor

10