Metodica activităților motrice în a doua copilărie

Grupa mică: Obiective

Dezvoltarea armonioasă și formarea unei ținute corecte prin

dezvoltarea mușchilor extensori. Se vor face exerciții sub formă
de joc, exerciții cu obiecte portative și exerciții libere;
Creșterea capacității de efort a organismului prin practicarea
sistematică a exercițiului fizic, a drumețiilor, a plimbărilor;
Formarea deprinderii de a acționa prompt la un semnal dat și
obișnuirea copiilor cu exerciții ritmice impuse de activitatea în
grup;
Dezvoltarea calităților motrice de bază: îndemânare, viteză,
rezistență etc. Acest obiectiv se realizează cu ajutorul exercițiilor
fizice libere, a exercițiilor cu obiecte portabile (stegulețe, eșarfe,
corzi de sărit, baloane etc.), exerciții la și pe aparate (banca de
gimnastică, scara fixă).
 Conținutul activităților motrice la grupa mică:

 La această vârstă se încearcă obișnuirea copiilor cu execuțiile

precise, individual și în grup.
 Exerciții de front și formații.
 Obișnuirea copiilor cu anumite poziții inițiale:
 stând în poziția de drepți și în repaus;
 învățarea pozițiilor: așezat, culcat, stând pe genunchi, stând pe
genunchi și pe palme;
 mersul și alergarea cu ocolirea unor obstacole;
 treceri din mers în alergare și invers;
 formații de adunare: în șir, în cerc, în semicerc;
 formații de deplasare:
 în șir câte unul sau câte doi (ținându-se de mâini), în grup;
 luarea distanței sau a intervalului în fomația de lucru, cu un
braț sau ambele brațe;
 exerciții de orientare cu deplasare în anumite direcții;
 învățarea unor poziții: la, pe lângă și pe aparat.
 Pentru brațe:
 întinderi și îndoiri de brațe: la piept, la umeri, la ceafă, pe cap,
pe șolduri, sub axilă, cu accent pe ținută.
 Exerciții pentru rotarea brațelor, se învață ușor în timpul
jocurilor: ,,Roata morii”, ,,Uriașii și piticii”, ,,Gândacul
răsturnat”, etc.
 Poziții de bază: stând, stând depărtat, ghemuit, șezând și
șezând încrucișat, culcat facial, culcat dorsal, culcat lateral.
 Grupa mijlocie: Obiective

 Influențarea creșterii și dezvoltării armonioase a organismului;

 Formarea ținutei corecte și prevenirea apariției unor deformări
ale coloanei vetebrale;
 Învățarea și consolidarea deprinderilor motrice de bază:
mersul, alergarea, săritura, târârea etc.
 Dezvoltarea calităților motrice: îndemânarea, viteza, suplețea,
rezistența.
 Educarea obișnuinței de a acționa organizat, odată cu ceilalți
copii.
 Educarea capacității de orientare în spațiu, de a putea aprecia
distanțele: aproape-departe; sus-jos.
 Conținutul activităților motrice la grupa mijlocie

 Mijloacele nu diferă la această categorie de vârstă.

 Poziții de bază ale mișcării: stând pe loc în repaus; așezat;
culcat; sprijin pe palme și pe genunchi; ruperi de rânduri și
regrupări în anumite formații; opriri din mers și din alergare la
diferite semnale.
 Formații de adunare și de lucru: în coloană cate unul și câte
doi; semicerc, cerc, linie.
 Formații de deplasare: în grup, în coloană, în șir.
 Obișnuirea copiilor de a-și lua distanța cu o mână sau cu două
mâini.
 Formarea și consolidarea noțiunilor de direcție:
înainte, înapoi, la stânga, la dreapta, la reper.
 Formarea și consolidarea noțiunilor: la aparat, lângă
aparat, sub aparat, pe aparat.
 Formarea și consolidarea noțiunilor de distanță:
aproape, departe, lângă, la mijloc, la margine, alături.
 Formarea și consolidarea noțiunilor de cerc, semicerc,
pătrat, linie dreaptă și șerpuită.
 Grupa mare: Obiective

 Obiectivele și sarcinile activităților motrice la grupa

mare sunt orientate pentru pregătirea copiilor de a
intra în școala primară.
 Stimularea creșterii și dezvoltării armonioase a
organismului copiilor și formarea unei ținute corecte.
 Lărgirea experienței motrice prin exersarea și
consolidarea deprinderilor și priceperilor motrice de
bază și dezvoltarea calităților fizice.
 Sporirea capacității de efort a copiilor pentru a putea
face față programului școlar care urmează.
 Vom avea în componența activităților motrice numeroase
exerciții pentru formarea deprinderilor privind ordinea,
disciplina, organizarea colectivului de elevi: opriri,
întoarceri, ocoliri din mers și alergare, grupări și regrupări
în anumite formații.

 Formații de adunare, de lucru și de deplasare: coloană câte

unul sau câte doi; semicerc, cerc, rând; grup, coloană.
Formarea și cultivarea unor noțiuni privind orientarea în
spațiu: luarea distanței și intervalului, cunoașterea
direcțiilor de deplasare, formarea noțiunilor de distanță
(aproape, departe, lângă, alături, la mijloc, la margine). Se
pot folosi jocurile: „Cine rămâne fără pereche”, „Cine
așează la distanță egală măciucile”.

 Exerciții pentru dezvoltarea motricității generale a

organismului și a musculaturii corpului – sub formă de
joc.Exerciții pentru dezvoltarea deprinderilor motrice de
bază aplicative: exerciții de mers și alergare ritmică (pe
muzică sau pe ritm de tobă).
 Sărituri de pe loc: în înălțime, în adâncime, în lungime.

 Ștafete cu elemente de alergare și sărituri pe și peste obstacole

naturale sau artificiale: sărituri cu atingerea unor obicete
suspendate, sărituri de pe, și peste aparate.

 Exerciții de aruncare și prindere a unor mingi de diferite

mărimi: aruncarea mingii la distanță sau la punct fix cu mingi
de oină, mingi de tenis, pietricele, bulgări de zăpadă etc.

 Familiarizarea cu unele elemente simple de jocuri sportive

(lăsarea mingii de baschet sau de handbal să cadă pe podea apoi
prinderea acesteia, aruncarea mingii peste diferite obstacole
etc.).
 Exerciții de echilibru cu reducerea treptată a suprafeței de
sprijin, cu creșterea treptată a înălțimii.
 Exerciții de târâre (pe mâini și pe genunchi).
 Exerciții de ridicare și transport de greutăți individuale și
colectiv.
 Exerciții de tracțiune și împingere a unor obiecte sau a unor
parteneri: „Remorca” – un copil trage iar celălalt opune
rezistență; „Caleașca” –doi copii trag iar al treilea opune
rezistență, „Buldozerul” – un copil împinge iar altul opune
rezistență, „Trage în cerc” – câte doi, fiecare încearcă să
împingă sau să tragă partenerul în cerc.

 Exerciții de escaladare și cățărare cu ajutorul brațelor și

picioarelor, executate la: banca de gimnastică, la scara fixă,
escaladarea pe unele aparate de gimnastică, escaladarea unor
obstacole naturale (movile, bușteni, pante înclinate etc.).

 Exerciții simple de gimnastică acrobatică (facultative),

executate individual sau în grup: semisfoara, sfoara, podul,
podul din culcat, roata laterală. Jocuri: „Tumba”, „Puntea”,
„Valul”, piramide executate în 2-3-4-5 copii.
 Exerciții cu obiecte portative: mingi de cauciuc, batiste, eșarfe,
bastoane etc.
 Pentru dezvoltarea vitezei se vor efectua jocuri de mișcare și
trasee aplicative, care să solicite răspunsuri motrice rapide la
semnale auditive și vizuale:
- parcurgea unor distanțe într-un interval scurt;
- ștafete cu diferite teme: ducerea unui steguleț, ocolirea
unor jaloane, transportul unor obiecte ușoare la o anumită țintă
în timp cât mai scurt.

 Jocuri de mișcare: „Uliul și găinile”, „Portițele”, „Semănatul și

culesul cartofilor”.

 Exerciții și jocuri pentru dezvoltarea îndemânării, care vizează

precizia în execuție, abilitatea, ușurința în găsirea soluțiilor,
coordonare etc.
 Parcursuri aplicative cu elemente de alergare, sărituri,
escaladare, transport de greutăți, aruncări etc.

 Jocuri de mișcare: „Mingea pe linie”, „Apărarea cetății”, „Ținta

vie”, „Cine nimerește ținta”.

 Exerciții și jocuri pentru dezvoltarea rezistenței: alergare în

tempo uniform pe distanțe mai lungi. Jocuri: „Cine aleargă mai
mult”, „Cine ocolește de mai multe ori clădirea grădiniței”.

 Obișnuirea copiilor cu executarea unor mișcări de respirație

corectă. „Salutul soarelui”. Sunt sporturi care pot fi practicate
chiar de la această vârstă: schiul, patinajul, gimnastica, înotul,
dansul.
 Conținutul și metodica formelor de organizare a practicării activităților
motrice în afara lecțiilor de educație fizică

 Activitățile motrice a copiilor desfășurată în lecții/activități are ca finalitate

dezvoltarea armonioasă biopsihomotrică, dar și înzestrarea acestora cu
deprinderi, obișnuințe și cunoștințe de folosire independentă a exercițiilor
fizice în scopul întreținerii și perfecționării capacităților organismului.
 Ca urmare, în sistemul de învățământ au fost create și s-au statornicit și alte
forme de organizare a practicării exercițiilor fizice menite a completa și
valorifica efectele procesului didactic.
 Unele se desfășoară în regimul zilnic de activitate școlară (gimnastica de
înviorare, recreația/pauza organizată, momentul de educație fizică), altele,
în afara orarului, în timpul liber al copiilor (întrecerea și concursul,
serbarea, plimbarea).
 La sfârșit de săptămână se organizează excursii, drumeții, iar în vacanțe
acestea se completează cu tabere .
 În acest mod i se oferă copilului un cadru organizatoric, adecvat regimului
de activitate preșcolară/școlară, de odihnă și recreere, în care efectul
benefic al exercițiului fizic îl însoțește în permanență.
 Gimnastica de înviorare

 Trecerea de la starea de somn, caracterizată prin inhibiția și

reducerea activității funcționale, de la cea de veghe, nu se
realizează brusc, intervenind o perioadă de readaptare însoțită
de o stare de disconfort general (somnolență, moleșeală, căscat,
amorțire, dorința de a prelungi rămânerea în pat).
 Pentru a depăși această etapă, organismul poate fi ajutat prin
efectuarea unor exerciții fizice care să stimuleze funcțiile
tuturor aparatelor și sistemelor corpului.
 Această măsură cu profund caracter igienic a căpătat denumirea
de „gimnastică de înviorare”. Ea s-a extins în lumea civilizată
și este o componentă stabilă în programul oricărui om educat.

 Gimnastica de înviorare se realizează dimineața, după trezire,

individual sau în grup familial, în locuință (bine aerisită) sau în
aer liber (balcon, curte), într-un echipament lejer.
 Programul cuprinde 6-8 exerciții cu caracter dinamic, care să
angreneze principalele regiuni musculare și articulații.
 Începe cu mers și alergare după care, în formație de cerc,
semicerc, coloană etc., se execută exerciții pentru dezvoltarea
principalelor grupe musculare în ordinea următoare: exerciții
pentru membrele superioare, pentru trunchi, abdomen,
membrele inferioare uneori pot fi incluse și jocuri dinamice
pentru atenție, de grupare și regrupare etc., cu condiția ca
acestea să conțină reguli simple, cunoscute de copii.
 Prin ritmul progresiv de execuție sunt angrenate treptat funcțiile
cardiovasculară și respiratorie.
 Complexele de înviorare cuprind exerciții pentru prelucrarea
selectivă a aparatului locomotor. Se execută, corespunzător
gradului de solicitare în 8-16-32 timpi, încadrându-se, ca durată
totală în 8-10 minute.
 Poate fi executat pe autocomandă, muzică sau conform
indicațiilor și comenzilor prezentate zilnic în emisiunile radio-
tv.
 Indicații metodice generale pentru activitățile motrice cu copii preșcolari

 Obiectivele activităților motrice sunt considerate a face parte dintr-un sistem

în care fiecare element se află în strânsă corelație cu celelate.
 Toate obiectivele trebuiesc îndeplinite integral, cu acordarea unor priorități
în funcție de particularitățile de vârstă. Se va insista asupra acelora care
asigură dezvoltarea fizică armonioasă cu accent pe musculatura extensoare,
evitându-se exercițiile care influențează dezvoltarea mușchilor flexori.

 Întărirea musculaturii spatelui va influența negativ apariția unor deficiențe

ale trunchilui datorită unei poziții incomode la masa de lucru. Se va evita
lăsarea copilului să se joace în poziția ghemit, fapt pentru care se recomandă
folosirea unor exerciții cu caracter compensator.

 Dezvoltarea capacității respiratorii este următorul obiectiv pe care se va pune

accent, acționându –se cu mijloace specifice asupra mușchilor intercostali,
precum și a învățării respirației corecte în timpul efortului.

 Căile respiratorii sunt înguste și ușor inflamabile, este necesar ca înainte de

efort să se asigure eliminarea mucozității nazale, pentru a se evita inspirația
pe gură.
 Alături de exercițiile cu caracter analitic, trebuie să se folosească și exerciții
cu influență generală asupra organismului, prin care sunt angrenate simultan
toate segmentele și părțile corpului, mărindu-se și coeficientul de stimulare a
marilor funcții ale organismului.

 Unul din lucrurile cunoscute este faptul că copii obosesc dacă desfășoară
eforturi monotone într-un ritm lent, de aceea se recomandă executarea
exercițiilor într-un ritm vioi, cu excepție fiind acele mijloace care au în
componență exerciții de echilibru, de cățărare etc.

 Jocul este metoda cea mai activă de învățare deoarece prin valențele
instructiv educative din conținutul său, contribuie la dezvoltarea calităților
motrice dar și la formarea deprinderilor și priceperilor motrice. Jocul este o
metodă de învățare specifică vârstelor mici care determină o motivație
puternică pentru acțiune, stimulează interesul și participarea activă și
creatoare a copilului.

 Cele mai eficiente jocuri pentru grupa mică și mijlocie sunt cele sub formă de
povestire, iar pentru grupa mare cele construite pe baza unor teme în care
apar anumite reguli ce disciplinează conduita și îl obișnuiește să se
conformeze.
 Motricitatea la vârsta școlară mică (6-10/11 ani)

 Grupa de vârstă 6-10 ani este cuprinsă în învățământul primar.

 Acesta constituie prima verigă a sistemului de învățământ care
este obligatorie pentru toti copii.

 Interesul acordat activităților motrice la școlarii mici se

datorează, printre altele și faptului că la acestă grupă de vârstă
asistăm la fenomenul de ,,accelerație” a dezvoltării fizice și
psihice a tinerei generații, fenomen care obligă la unele
reconsiderări privind particularitățile vârstei de 6-10 ani și, ca
atare, ale conținutului și metodicii activităților motrice la
această vârstă.
 Particularități anatomo-fiziologice la copii de 6-10/11 ani

 Până la zece ani diferenţele de creştere ale copiilor de gen opus

nu sunt mari; la fete începe, de la această vârstă, o accelerare a
creşterii datoriră apariţiei pubertăţii.

 Sistemul nervos. Creierul este în greutate aproape ca la adult,

1362 g la 10 ani, însă din punct de vedere funcţional,
dezvoltarea nu este completă; se constată o mai bună dezvoltare
a primului sistem de semnalizare; aria corticală motrică se
apropie de maturaţie (este completă abia la 13-14 ani).

 Partea periferică a analizatorului kinestezic, odată cu analizatorii

vestibular şi vizual, se perfecţionează mişcările devin mai
precise, coordonarea mai bună, contracţiile inutile, neeconomice,
se exclud treptat. Timpul şi spaţiul sunt apreciate mai bine .
 Aparatul locomotor. Oasele sunt mai dure prin consolidarea sistemelor
funcţionale lamelare, ceea ce determină o uşoară creştere a rezistenţei
acestora la solicitările de tracţiune, presiune şi răsucire.
 La începutul perioadei de 6-7 ani, ritmul general de creştere este mai rapid
decât până la această vârstă, urmând ca ulterior la 8-11 ani să asistăm la
încetinirea lui marcată, mai ales în sfera somatică (creşterea taliei).

 Între 7-9 ani, la fete şi 7-11 ani, la băieţi, scade ritmul de osificare şi de
creştere, faţă de etapa precedentă. În această etapă nu apar centre noi de
osificare.
 Între 9-11 ani, la fete şi 11-12 ani, la băieţi, este o etapă de proliferare
activă, care duce la proliferarea apofizelor, a oaselor sesamoide şi la
definitivarea cavităţii medulare, etapă ce continuă odată cu pubertatea.

 Musculatura ajunge să reprezinte la 9 ani, 27,2 % din greutatea corpului .

 Fibrele musculare, la copii de vârstă antepubertară, sunt relativ mai lungi
decât la adult iar porţiunile tendinoase sunt mai scurte. La începutul
perioadei sunt încă subţiri, au nucleele mari şi sunt relativ bogate în
sarcoplasmă şi apă. Printre ele se găseşte o cantitate mare de ţesut
conjunctiv. Tonusul muscular este mai scăzut la copii de vârstă
antepubertară, faţă de adult, ceea ce favorizează efectuarea mai amplă a
mişcărior în articulaţii, dar îngreuiază efectuarea unor mişcări fine,
diferenţiate de precizie.
 Aparatul cardiovascular.

 Cordul reacţionează puternic, însă neeconomic la efort; irigaţia

coronariană este bogată, mecanismele de reglare sunt încă
slabe până la 7 ani, nu sunt bine dezvoltate, sunt mai adecvate
la solicitările uşoare.
 Inima are formă globuloasă diametrul transversal este mai mare
decât diametrul longitudinal, iar atriile mai mari decât
ventriculele. Diametrul transversal al inimii este proporţional
mai mare decât al adultului. Creşterea diametrului longitudinal
se produce într-un ritm lent, până la pubertate. Circumferinţa
ventricului drept la 7 ani este mai mare cu 2 cm decât a
ventricului stâng.
 Greutatea cordului la 8 ani este de 96,0g .
 Reţeaua vasculară, la şcolarii antepubertari, este relativ bine
dezvoltată.
 Frecvenţa cardiacă în repaus este în medie de 90-96/minut la 9
ani; şi 88-91 /minut la 10 ani; 87-88 /minut la 11 ani şi 80 la 13
ani.

 Această tahicardie din primii ani ai vârstei şcolare reprezintă o

povară destul de însemnată a miocardului, dată fiind cheltuiala
energetică relativ importantă pentru menţinerea unui ritm
cardiac de repaus atât de ridicat şi slaba eficienţă economică
(metabolică) a acestui gen de lucru susţinut.

 În efort situaţia este şi mai precară deoarece volumul inimii

fiind mai mic, orice plus de irigaţie cu sânge a muşchilor
solicitaţi reclamă o sporire considerabilă a frecvenţei cardiace,
ceea ce se răsfrânge negativ asupra eficienţei funcţionale a
miocardului, care face faţă cu greu solicitărilor intense timp mai
îndelungat .
 Volumul sistolic, în repaus, la elevii de vârstă antepubertară
are valori în jur de 20 ml la 6 ani şi 30 ml către sfârşitul
perioadei.
 Debitul cardiac este mare la elevii de vârstă antepubertară 2-
2,5 litri/minut în repaus, iar în efort creşte de aproximativ 4-5
ori, ajungând la valori maxime de 8-9 litri/minut la 6-8 ani şi
10-12 litri/minut la 10 -12 ani.

 Tensiunea arterială la elevii de vârstă antepubertară este mică

la începutul şcolarizării, prezentând însă tendinţă de creştere.
A. Demeter (1982), în cercetările sale, a stabilit o valoare
medie a tensiunii arteriale sistolice de 71,3 mmHg, tensiunea
diastolică având ca valoare medie la 9 ani, 79,2/47 mmHg, iar
la 10 ani la 83,47/49,8 mmHg
Aparatul respirator.
Cavităţile nazale sunt mai mici şi mai înguste ca la adult.
Laringele este situat cu trei vertebre mai sus decât la adult şi
numai la 13 ani ocupă poziţia definitivă.
Fibrele elastice ale bronhiilor sunt rare la început şi abia la 12
ani se dezvoltă rapid.
Bronhiile respiratorii sunt la început puţine la număr, iar
ţesutul interstiţial slab dezvoltat conţine puţine fibre elastice.
Toracele devine asemănător cu al adultului ca formă, nu însă
şi ca dimensiuni; diametrul transversal este mai mare, ca şi cel
antero posterior, apertura toracică devine oblică, coastele iau o
direcţie descendentă, nemaifiind atât de orizontalizate. Totuşi
toracele rămâne în urma dezvoltării membrelor.

Plămânii încep să fie asemănători ca structură cu plămânul

adult, încă de la 7 ani, dar volumul este încă mic; datorită
acestui fapt, capacitatea de efort creşte, însă neândestulător
 Capacitatea vitală creşte aproape paralel cu capacitatea
anatomică a plămânilor, marcând un salt important între 6-8 ani.
 La sfârşitul perioadei antepubertare, capacitatea vitală ajunge la
valori medii de 1800-2000 ml la elevii care participă în mod
sistematic la lecţiile de educaţie fizică în ciclul 1 şi la 2200-
2400 ml la cei care participă şi la activităţile sportive din şcoală
(A. Demeter, A. Gagea şi colab., 1979).
 În timpul efortului fizic posibilităţile de mărire a volumului
cutiei toracice într-o respiraţie amplă a copiilor sunt reduse. De
aceea, la cel mai mic efort, aceşti copii recurg la accelerarea
frecvenţei respiraţiilor, posibilitate şi ea limitată.
 Muşchii respiratori accesorii (abdominali, marele dinţat,
scalenii, pectoralii etc.) insuficienţi dezvoltaţi, nu pot asigura
mărirea corespunzătoare a volumului toracelui în efort,
ampiltudinea mişcărilor respiratorii fiind din această cauză
relativ mică; aceasta limitează atingerea unor valori ridicate pe
minut a volumului (debitului) respirator.
 Astfel, debitul respirator/minut în repaus este de 2,5 l/minut, iar
în efort ajunge la 18-20 l/minut, ceea ce reprezintă doar 8-10%
din valoarea debitului respirator al unui sportiv adult, A.
Demeter (1982). Nu există substratul morfofuncţional pentru
eforturi mari şi îndelungate.
 I. Drăgan (1979), citat de A. Nicu (1990) enunţă că la 9,6-
10,5 ani băieţii au o înălţime medie de 1376,4cm; o greutate de
32,153,9 kg; şi perimetrul toracic de 66 cm; iar fetele de 9 ani
au o înălţime medie de 136,56,7 cm; o greutate medie de
31,84,3 kg, un perimetru toracic cu o medie de 66 cm.

 La 10,6-11,5 ani băieţii au o înălţime medie de 144,7 cm; o

greutate medie de 36,14,5 kg; un perimetru toracic cu o medie
de 69 cm; iar fetele la 10 ani au o înălţime medie de 143,27,4
cm; o greutate medie de 36,83,4 kg; perimetru toracic cu
valori medii de 69 cm.
 Eforturile se vor îndrepta spre însuşirea unei
motricităţi corecte, eliminarea legănării şi a altor
mişcări de prisos din timpul mersului şi al alergării.

 Trebuie insistat asupra unei ţinute corecte şi

însuşirii unui ritm corect al mişcărilor, acordând o
atenţie dezvoltării mai accentuate a muşchilor
extensori ai spatelui şi gâtului, precum şi a altor grupe
musculare extensoare, urmărind să stabilească treptat
asigurarea unui echilibru funcţional între marile grupe
musculare antagoniste.