Sunteți pe pagina 1din 6

Copilul cu tulburari de coordonare

Care sunt obiectivele kinetoterapiei


În funcție de nevoile fiecărui pacient, un terapeut concepe un plan personalizat de
exerciții, care se desfășoară la indicațiile transmise direct de terapeut și care are drept scop:

Recuperarea mobilității – dacă ai dificultăți în timpul mersului la sfârșitul ședințelor de


kinetoterapie (trebuie să urmezi minim 10 ședințe) se dorește recuperarea capacității de mișcare
și creșterea mobilității articulațiilor. Recuperare se face în cadrul unui program stabilit de
specialist.
Inducerea relaxării – relaxarea musculară este esențială pentru a îmbunătăți controlul
asupra funcțiilor organismului și pentru a corecta mișcările involuntare (apărute ca un simptom
al unei boli sau ca urmare a unui traumatism). Cu timpul, durerea se va reduce, la fel și
contracțiile musculare și vei reuși să te relaxezi în timpul ședințelor de kinetoterapie
Reeducarea sensibilității – se referă la punerea în practică a unor exerciții fizice pentru
a spori reacțiile la stimuli. În acest caz se dorește reeducarea și recuperarea funcțiilor faciale,
genitale sau sfincteriene
Corectarea posturii – kinetoterapia poate fi de ajutor și atunci când vine vorba de
menținerea unei posturi armonioase. Prin exerciții medicale, se poate corecta atât postura pe
scaun, cât și cea din timpul mersului, prin exerciții de tonifiere a musculaturii și realiniere a
părților corpului (brațe, picioare, trunchi, spate)
Educarea și reeducarea coordonării, controlului și echilibrului – prin kinetoterapie poți
redobândi control asupra reacțiilor musculare prin îmbunătățirea reflexelor și a capacității de
coordonare și control. Se dorește și păstrarea echilibrului în poziție statică și în mers
Reeducarea respiratorie – organismul va fi mai realaxat. Prin anumite exerciții de
kinetoterapie vei învăța să respiri corect pentru a permite relaxarea musculaturii..
Îmbunătățirea rezistenței și a forței musculare – specific mai ales sportivilor, dar și
persoanelor supraponderale care vor să slăbească sau persoanelor cu un stil de viață sedentar
care vor să își recapete tonusul muscular. În acest caz, persoanele sunt expuse unor exerciții de
rezistență însă, în același timp, li se monitorizează nivelul de oboseală, capacitatea
cardiovasculară și respiratorie, nivelul glicemiei și consumul energetic pentru a evita
accidentarea sau extenuarea
Este important de știut că aceste ședințe de kinetoterapie trebuie obligatoriu continuate
acasă pentru a obține rezultatele dorite. Calitatea exercițiilor trebuie, de asemenea, respectată,
pentru ca rezultatul să fie durabil, chiar permanent. De asemenea, dacă exercițiile sunt executate
corect, vor apărea rapid semne de îmbunătățire a stării de sănătate.

Tratamentul terapeutic se va desfășura pe bază de programare din avans, pentru un


anumit număr de ședințe.

Termenul de tulburare de coordonare centrală (TCC) defineşte o situaţie tranzitorie, care


traduce existenţa unei imperfecţiuni funcţionale a SNC.

Cunoscând faptul că instalarea paraliziei cerebrale infantile, în forma ei definitivă, se


realizează în jurul vârstei de un an, este necesară depistarea în primele 4 luni de viaţă.
Primele semne ale tulburărilor de coordonare centrală pot apărea, imediat după naştere,
cazuri care nu prezintă dificultăţi de diagnosticare. Dar, există copii care au o dezvoltare normală
imediat după naştere, iar primele semne apar abia după o anumită perioadă. Aceste cazuri sunt
dificil de diagnosticat, problema majoră fiind diferenţierea semnelor patologice de deviaţiile
fiziologice.

Prin analiza reactivităţii posturale automate se poate stabili atât diagnosticul de tulburare
de coordonare centrală, cât şi vârsta motorie a copilului.

Tulburările de coordonare centrală se clasifică în foarte uşoare, uşoare, medii şi severe,


kinetoterapia precoce, în aceste situaţii fiind indispensabilă.

Severitatea tulburărilor de coordonare centrală (TCC) este apreciată în funcţie de numărul


de reacţii posturale anormale şi de eventualele situaţii patologice legate de reflexologie
(depăşirea perioadelor normale de manifestare a reflexelor, răspunsuri anormale din punct de
vedere calitativ etc.).

Tulburările medii sau severe de coordonare centrală corespund unui risc major de
evoluţie spre paralizia cerebrală infantilă, sunt invalidante şi justifică astfel aplicarea cât mai
devreme a kinetoterapiei.
Mișcarea coordonată presupune stabilitate și echilibru.
● Coordonarea nu se poate realiza decât în prezența stimulilor senzitivi
proprioceptivi (oferă informații despre poziția corpului și mișcare), exteroceptivi
tactili și a celor senzoriali (mai ales cei vizuali).
● Coordonarea înseamnă în primul rând, scoaterea din activitate a tuturor
mișcărilor sau comenzilor care nu participă la mișcarea precisă comandată.
● Programul de reeducare a coordonării trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
- controlul vederii,
- mișcarea se execută de la forma cea mai simplă trecându -se treptat prin stadii
mai complicate,
- mișcarea trebuie să fie precisă și ușoară,
- se evită oboseala și plictiseala,
- se începe cu mișcări ample și rapide apoi cu mișcări de amplitudine mai mică,
mai precise și efectuate într -un ritm mai lent,
- pentru a întări percepția mișcării avem nevoie de explicații verbale, desene sau
chiar vizualizarea execuției corecte a mișcării;
- exercițiile trebuiesc repetate de câteva ori pe zi;
- antrenarea coordonării poate să conțină gesturi simple și apoi mai complexe
din activitatea zilnică fiind cea mai bună modalitate de câștigare a coordonării.
Exercițiile de coordonare pot fi efectuate din poziția culcat, șezut, ortostatism și
mers.
COORDONAREA MEMBRELOR INFERIOARE
Din decubit dorsal
Exercițiile se execută alternativ și se repetă de 3 -4 ori într -o ședință numărând
cu voce tare.
Seria 1
*flexia -extensia genunchilui
*abducția -aducția coapsei
*flexia -extensia şoldului

Seria 2
În această serie combinăm mișcările de la seria 1
*flexie genunchi drept +flexie şold stâng
*flexie genunchi drept +abducție coapsă stângă
*flexie șold drept +abducție coapsă stângă
Seria 3
Exercițiul 1: călcâiul unui picior este așezat pe genunchiul opus și revenim
Exercițiul 2: călcâiul unui picior se plimbă pe toată lungimea gambei opuse
Exercițiul 3: călcâiul este pus pe genunchiul opus, apoi pe mijlocul gambei și
apoi se așează lateral .
Din șezand
Exercițiul 1:Se ating cu piciorul diferite puncte indicate de terapeut (părinte )
Exercițiul 2:Ridicarea de pe scaun și așezarea la loc :
-la comanda 1 îndoim genunchii și ducem gambele ușor sub marginea scaunului
-la comanda 2 se apleacă ușor trunchiul și capul înainte
-la comanda 3 ridicarea cu extensia genunchilor și a şoldurilor.
Așezarea se face invers.
Acest exercițiu se face mai întâi prin sprijinirea în mâini de marginile scaunului,
apoi fără sprijin .

COORDONAREA MERSULUI
-mers lateral;
-mers pe loc (înainte -înapoi);
-mers pe o linie dreaptă;
-mers peste obstacole;
-mers cu opriri la comandă;
-dezechilibrari(impingeri înainte și înapoi, lateral si rotatii);
-mers cu aplecari și adunarea anumitor obiecte din cameră;
-exerciții de mers însoțite de mișcări ale brațelor;

-urcat și coborât scări


COORDONAREA MEMBRELOR SUPERIOARE
Din decubit dorsal
Sub control vizual se execută exerciții de mișcări ale brațelor în toate planurile
și axele de mișcare, prin gesturi simple :
- ducerea brațului la şoldul de aceeasi parte si de partea opusa

- ducerea brațului la umărul opus /de aceeași parte

- ducerea brațului pe cap, la gură, la nas, la ureche

- ducerea brațului pe diagonală, de la şoldul opus sau de la umărul opus

- exerciții combinate cu participarea membrelor inferioare.


Din sezand
- aceleași exerciții din decubit dorsal
- exerciții de prindere a unor obiecte (minge ) din diferite direcții impuse de
terapeut

- exerciții cu ajutorul unui baston sau a unei benzi elastice, sub control vizual
Exemple :
- prindem bastonul de ambele capete și îl ducem deasupra capului
- ducem bastonul în față și apoi apropiem de piept
- ducem un braț lateral și îndoim cotul opus.

Din ortostatism
- atingerea sau prinderea unei mingi din diferite direcții impuse de terapeut
- jocuri cu palmele
- exerciții de prindere și aruncarea mingii.

Reeducarea coordonării membrelor superioare se poate obține mai ales prin


exersarea activităților zilnice :alimentarea, spălatul, îmbrăcarea /dezbracarea,
folosirea toaletei, etc.
REEDUCAREA MIȘCĂRILOR DE FINEȚE
Se realizează prin gesturi simple din activitatea zilnică :
- apucarea unor obiecte de forme și mărimi diferite;
- deschiderea și închiderea unor cutii;
- deşirarea unui ghem;
- înnodarea unui șiret;
- scoaterea și așezarea unor chibrituri;
- culegerea unor obiecte (pietricele);
- desene pe diagrame diferite;
- întoarcerea unor pahare;
- jocuri LEGO sau Puzzle

Bibliografie:
1. Sbenghe T.,Recuperare medicala la domiciliu bolnavului, Ed. medicală
București, 1996;
2. Sbenghe T.,Kinesiologie, știința mișcării,Ed.medicală București, 2008;
3. Moteț D.,Kinetoterapia în beneficiul copilului. Ed. Semne, București, 2011.

S-ar putea să vă placă și