LP 10.

LIPIDELE TOTALE SERICE

Lipidele reprezintǎ o clasǎ de substanţe caracterizate prin proprietatea de a fi insolubile în apǎ şi solubile în
solvenţi organici (alcool, eter, cloroform, acetonǎ).
În organism lipidele pot fi :
a) de constituţie – cele din membranele celulare;
b) de depozit (de rezervǎ) – lipidele în exces sunt stocate în ţesutul adipos sub formǎ de triacilgliceroli; stocarea
şî eliberarea lor se aflǎ sub control hormonal
c) circulante – lipoproteinele plasmatice.
Lipidele circulante suferǎ ample oscilaţii cantitative în raport cu diverşi factori nutriţionali, metabolici sau
hormonali, prin modificarea vitezei influxului sau efluxului plasmatic. Existǎ o strânsǎ corelaţie între
modificarea tabloului lipidic sanguin şi incidenţa bolilor cardiovasculare. Nivelurile crescute ale colesterolului
şi triacilglicerolilor sunt considerate factori de risc în aterosclerozǎ. Importante sunt:
1.triacilglicerolii – reprezintǎ peste 95%din ţesutul adipos; ele stocheazǎ energie şi elibereazǎ – la nevoie – acizi
graşi pentru procesele de oxidare din ţesuturi.
2.fosfolipidele care intrǎ în alcǎtuirea membranelor celulare alǎturi de colesterol
Analiza lipidelor serice se realizeazǎ în douǎ moduri:
1.dozarea lipidelor totale şi a fracţiunilor distincte chimic – triacilgliceroli, colesterol şi acizi graşi liberi; aceste
dozǎri surprind doar modificǎri globale ale diverşilor componenţi;
2.separarea fracţiunilor lipoproteice prin electroforezǎ şi stabilirea proporţiilor în care se aflǎ diversele fracţiuni
(lipidograma sericǎ).
Nivelul lipidelor totale serice depinde de felul alimentaţiei şi de modul de viaţǎ într-o anumitǎ
colectivitate, iar în cazul femeilor de utilizarea anticoncepţionalelor care tind sǎ creascǎ nivelul
triacilglicerolilor.
Lipidele plasmatice suferǎ variaţii diurne foarte pronunţate şi de aceea momentul recoltǎrii sângelui
este foarte important pentru dozarea lor. Se considerǎ cǎ analizele efectuate dupǎ 12-14h de la ultima masǎ au
cea mai bunǎ valoare de diagnostic, deoarece – la un subiect normal- epurarea sângelui de chilomicroni este
cvasicompletǎ dupǎ acest interval, iar triacilglicerolii prezenţi în ser sunt exclusiv de origine endogenǎ, proveniţi
prin sintezǎ hepaticǎ şi pot fi transportaţi ca pre-β-lipoproteine. Colesterolul şi triacilglicerolii nu suferǎ variaţii
diurne semnificative.

Condiţii de recoltare a probelor în vederea efectuǎrii profilului lipidic

Recoltarea probelor de sânge trebuie sǎ ţinǎ seama de faptul cǎ:

1.timp de o sǎptǎmânǎ înaintea recoltǎrii regimul alimentar nu trebuie sǎ abunde în grǎsimi, dulciuri,
alcool;
2.tot în acest interval, aportul de calorii trebuie menţinut constant urmǎrindu-se ca subiectul sǎ nu
prezinte variaţii ale greutǎţii corporale;
3.tratamentul cu hipolipemiante, respectiv, regimul dietetic trebuie întrerupte cu aproximativ trei
sǎptǎmâni înaintea recoltǎrii.
4.administrarea de estrogeni creşte sinteza de alfa-lipoproteine, iar testosteronul o micşoreazǎ. Trebuie
evitatǎ venostaza în momentul recoltǎrii.
5.traumele acute de tipul infarctului miocardic acut influenţeazǎ nivelul lipidelor. Astfel, la un interval
de şapte zile de la instalare se obţin valori scǎzute ale colesterolului total, scad procentele α- şi β-
lipoproteinelor pe lipidogramǎ şi se obţin valori cu 25-50% mai mici pentru LDL. Nivelul lipidelor se
normalizeazǎ dupǎ 4-8 sǎptǎmâni, în sensul obţinerii valorilor reale ale pacientului respectiv.
6.la interpretarea rezultatelor trebuie luate în calcul o serie de date personale ca: vârsta, sexul,
înǎlţimea, greutatea, ora ultimei mese din preziua recoltǎrii, dar şi eventualele modificǎri în greutate
survenite în ultima perioadǎ, care se estimeazǎ la un interval de o luna.

1
 Dozarea lipidelor totale prin metoda Kunkel

Principiul metodei: Metoda se bazeazǎ pe precipitarea lipoproteinelor cu densitate micǎ şi foarte

micǎ în prezenţa fenolului.

Calcul: Rezultatele se pot exprima şi în mg lipide/dl ser. Pentru aceasta este

necesarǎ mǎsurarea transmisiei T a probei analizate.
Formula de calcul în aceastǎ situaţie este:
mglipide/dl ser = (100-T) x 19 +370
Valori de referinţǎ: 400-1000mg/dl ser
Variaţiile fiziologice apar în funcţie de vârstǎ, sex, obiceiuri alimentare într-o anumitǎ colectivitate,
sedentarism, stǎri fiziologice deosebite-sarcinǎ, lactaţie, menopauzǎ.
Variaţii patologice:
1.Hiperlipemiile (valorile crescute) denotǎ existenţa unui dezechilibru între procesul de formare a
lipoproteinelor şi mecanismele de îndepǎrtare a acestora din circulaţie. Existǎ:
a)hiperlipemii primare (familiale);
b)hiperlipemii secundare – apar în: diabet zaharat; insuficienţǎ renalǎ cronicǎ; sindrom nefrotic; hipotiroidism;
gutǎ; obstrucţii ale cǎilor biliare, tratamente cu estrogeni, acromegalie; boala Addison; pancreatitǎ.
2. Hipolipemiile (valorile scǎzute) pot fi consecinţa unei sinteze deficitare de lipoproteine sau a unui
catabolism exagerat al acestora. Existǎ hipolipemii fiziologice la nou-nǎscuţi, la care – dupǎ prima sǎptǎmânǎ
de viaţǎ – concentraţia lipidelor serice creşte brusc, iar la aproximativ patru luni se stabileşte la valorile
întâlnite la copiii între 1–16 ani.
Ele pot apare în: denutriţie, anemii severe, anemie hipocromǎ severǎ, hipertiroidism, infecţii acute,
insuficienţǎ hepaticǎ, malabsorbţie.Deşi ficatul are un rol esenţial în sinteza lipoproteinelor plasmatice,
scǎderea evidentǎ a lipoproteinelor şi lipidelor se constatǎ doar în cirozele avansate.
Atunci când se constatǎ o hiper- sau o hipolipemie se recomandǎ efectuarea electroforezei lipoproteinelor
în gel de agarozǎ pentru a se stabili care clasǎ de lipoproteine este afectatǎ. Interpretarea electroforegramei
lipoproteinelor serice se face numai atunci când se cunosc valorile triacilglicerolilor şi colesterolului.

LIPOPROTEINELE PLASMATICE
Cu excepţia unei mici cantitǎţi de acizi graşi liberi, neesterificaţi, legaţi de serum albuminǎ, lipidele
plasmatice se asociazǎ de proteine formând complexe lipoproteice solubile din care cele douǎ componente
sunt uşor de disociat. Aceste lipoproteine reprezintǎ forma sub care lipidele insolubile pot fi transportate prin
fluidele biologice.
Lipoproteinele au fost clasificate prin 2 metode:
1. Electroforeza pe baza mobilitatii lor electroforetice: rezultatul electroforezei poarta numele de
lipidograma serica si distributia fractiunilor separate se exprima in procente.

Scopurile efectuarii electroforezei lipoproteinelor

1. identificarea si diagnosticarea tezaurismozelor lipidice si a dislipidemiilor familiale;
2. analiza serului lipemic à jeun si investigarea pacientilor cu xantelasme si xantoame;
(valoarile trigliceridelor > 300 mg /dl);
3. diagnosticarea complicatiilor cardiovasculare (afectiuni coronariene si istoric familial de boala coronariana
prematura, arterita a membrelor inferioare, accidente vasculare cerebrale, insuficienta circulatorie in teritoriul
vertebro-bazilar, HTA);
4. monitorizarea unor afectiuni metabolice (diabet zaharat, obezitate, hiperuricemie, hipotiroidism);
5. diagnosticarea altor afectiuni: sindrom nefrotic, alcoolism cronic; administrare de contraceptive orale.

2
 Fractiunile lipoproteice separate prin electroforeza sunt:

1. Chilomicronii sunt constituiti in proportie de 90% din trigliceride; cresc mult postprandial, fiind
generati ca urmare a ingestiei si absobtiei intestinale a lipidelor alimentare;
2. Preβ-Lipoproteinele sau VLDL (Very Low Density Lipoproteins): sunt mai mobile decat
lipoproteinele β, migreaza la nivelul α2-globulinelor, transporta trigliceride, fosfolipide, colesterol (15%);
sunt sintetizate in ficat fiind denumite si chilomicroni endogeni; reprezinta aproximativ 7-24% din
lipoproteine;
3. β-Lipoproteine sau LDL (Low Density Lipoproteins): migreaza in zona β-globulinelor; reprezinta 
aproximativ 33-70% din totalul lipoproteinelor;
4. α-Lipoproteine sau HDL (High Density Lipoproteins): transporta proteine, fosfolipide, colesterol
(18%, in special esterificat); reprezinta aproximativ 10-30% din totalul lipoproteinelor.

Valori de referinta:
1. chilomicroni: 0-2%;
2. betalipoproteine: 38.6-69.4 %;
3. pre-betalipoproteine: 4.4-23.1 %;
4. alfa-lipoproteine: 22.3-53.3 %.

2. comportarea lor la ultracentrifugare bazata pe diferenta de densitate dintre difuritele tipuri de

lipoproteine au rezultat:
1. chilocromicroni;
2. lipoproteine cu densitate foarte joasǎ – VLDL;
3. lipoproteine cu densitate joasa – LDL: de ele se leaga colesterolul si se formeaza LDL-colesterolul,
acesta fiind transportat spre tesuturile periferice si in particular spre peretele arterial; cresterea acestora este
asociata cu riscul cardiac – colesterol “rau” sau “nociv”. In ultimele decenii, s-a constatat ca modificarea
LDL, în special prin oxidarea lor, mediază patogenia aterosclerozei. LDL modificate au un rol important în
evoluţia disfuncţionalităţii endoteliale care este considerată un marker precoce ale aterosclerozei.
4. lipoproteine cu densitate mare – HDL: de ele se leaga colesterolul si se formeaza HDL-colesterolul
care asigura intoarcerea lui din tesuturi si din peretele vascular la ficat (pentru a fi metabolizat). Este asa-
numitul colesterol “bun” sau “protector” si un indicator pentru estimarea riscului cardiovascular.

Dozarea β-lipoproteinelor (metoda Burstein şi Samaille)

Componenta proteicǎ din lipoproteine se numeşte apolipoproteinǎ şi existǎ trei clase majore: apo!, apoB,
apoC. În clasa β-lipoproteinelor întrǎ structuri în care lipidele pot fi reprezentate de cholesterol liber,
triacilgliceroli şi fosfolipide în cantitǎţi mici, iar partea proteicǎ e reprezentatǎ de apoB.
β-lipoproteinele (LDL) reprezintǎ forma de transport prin care colesterolul este transferat de la ficat spre
celulele periferice cu rol primordial în biosinteza membranelor.
Principiul metodei: β-lipoproteinele din ser sunt precipitate selectiv de heparinǎ în soluţie de clorurǎ de
calciu cu tǎrie ionicǎ joasǎ; se poate mǎsura trubiditatea soluţiei care se poate exprima în unitǎţi arbitrare
(unitǎţi convenţionale).
Calcul: (EP-EM) x 200 = uc (unitǎţi convenţionale)
Valori de referinţǎ: pânǎ la 70 uc.

Semnificaţie diagnosticǎ:
a) Valori crescute apar în: hiperlipemie esenţialǎ, hipercolesterolemie esenţialǎ, diabet zaharat; sindrom
nefrotic; cirozǎ biliarǎ; hipotiroidie; icter obstructiv; aterosclerozǎ; colestazǎ, deficit de STH,
malnutriţie; analbuminemie congenitalǎ.

3
b) Valori scǎzute apar în: boala Anderson; insuficienţǎ hepaticǎ; abetalipoproteinemie (o deficienţǎ
geneticǎ la nivelul LDL caracterizatǎ prin absenţa apoB); deficit de alfa-lipoproteine apare şi în boala
Tangier