LP. 11.

TRIGLICERIDELE SERICE
Trigliceridele (triacilglicerolii) sunt esteri ai glicerolului cu acizi graşi – saturaţi sau nesaturaţi –
dintre care cel mai frecvent întâlniţi sunt acidul palmitic, stearic, oleic. Dozarea in sange trigliceridemie.
Ele pot avea origine:
a) exogenǎ - prin absorbţia lipidelor alimentare.Trigliceridele sunt parţial degradate sub acţiunea lipazelor
în intestin şi re-esterificate la nivelul mucoasei intestinale şi apoi transportate spre sistemul vascular prin
sistemul limfatic sub formǎ de kilomicroni – picǎturi microscopice de lipide alcǎtuite în cea mai mare parte
din trigliceride (triacilgliceroli), cholesterol, şi un înveliş de fosfolipide şi apoproteine. Lipidele pot fi
oxidate la nivel hepatic pentru a produce energie sau depozitate în ţesutul adipos.
b) endogenǎ – pornind de la glicerol-3-fosfat şi acizi graşi activaţi; ficatul constituie principalul organ de
producere a trigliceridelor.
Principalul rol al triacilglicerolilor este cel de stocare a energiei în ţesutul adipos şi de eliberare
la nevoie a acizilor graşi care – prin catabolizare – vor furniza energie. Ei au şi rol de izolator termic.
Metabolismul lipidelor se aflǎ sub control hormo

Dozarea trigliceridelor serice prin metoda colorimetrică cu fenilhidrazina

Acest test asigurǎ analiza cantitativǎ a trigliceridelor, principala formǎ de depozit a lipidelor în
organism care asigurǎ 95% din ţesutul adipos. Dozarea lor permite identificarea precoce a hiperlipemiei
(caracteristica sindromului nefrotic şi în alte condiţii) şi a riscului bolilor arterelor coronariene.
Condiţii standard pentru determinarea nivelului seric al trigliceridelor:
1. respectarea unui post nocturn de 12-14h înaintea recoltǎrii;
2. repetarea acestei analize la un interval de douǎ sǎptǎmâni atunci când concentraţia trigliceridelor este
mai mare de 400mg/dl ser şi schimbǎ aspectul serului, acesta devenind opalescent sau lactescent.
Scopul determinǎrii:
1. stabilirea riscului afecţiunilor cardiovasculare;
2. screeningul hiperlipemiilor.
3. identificarea tulburǎrilor asociate cu modificarea nivelului trigliceridelor.

Dozarea trigliceridelor serice prin metoda cu fenilhidrazina

Principiul metodei: Triacilglicerolii se saponificǎ cu KOH, eliberând glicerol care se oxideazǎ pânǎ la
formaldehidǎ.Aceasta condenseazǎ cu fenilhidrazina formând un compus de culoare roşie. Rezultatul
dozǎrii reprezintǎ glicerolul total din trigliceride plus cel preexistent în ser. Glicerolul liber se dozeazǎ în
probe paralele, fǎrǎ saponificare, iar valoarea lui se scade din valoarea glicerolului total.Restul de proteine,
fosfolipide, pigmenţi etc, se îndepǎrteazǎ prin absorbţie pe sulfat de magneziu.
Calcul (ETglicerol total-ELglicerol liber)/ES x 100 cs= mg trigliceride/100 ml ser
Valori de referinţǎ: 50-150mg/dl ser.
Nou-nǎscuţii au hipolipidemie fiziologicǎ (în jur de 20 de mg triglyceride/dl ser). Valorile cresc brusc
în cursul primei sǎptǎmâni de viaţǎ, iar la aproximativ 9 luni se stabilesc în jurul medie pentru grupa de
vârstǎ de pânǎ la 9 ani.
Concentraţia trigliceridelor serice creşte moderat dupǎ un prânz cu un conţinut crescut de lipide, vârful
valorilor fiind atins la 4-5 ore postprandial; variaţii ale trigliceridelor pot apare şi în sarcinǎ sau la
menopauzǎ.

Semnificaţie daignosticǎ:
1. Valori crescute (hipertrigliceridemii) pot fi:
a) primare sau familiale;
b) secundare - se întâlnesc în hiperlipemie esenţialǎ, aterosclerozǎ, alcoolism acut, afecţiune hepaticǎ
obstructivǎ, steatozǎ hepaticǎ, pancreatitǎ acutǎ, diabet zaharat insulinodependent sau necontrolat,
1
hipotiroidism, sindrom Cushing, obezitate, insuficienţǎ renalǎ, sindrom nefrotic, bolnavi dializaţi, stǎri de
şoc (arsuri extinse, traumatisme grave, infarct, septicemiie), sarcinǎ şi menopauzǎ, terapie cu
anticoncepţionale orale, cu glucocorticoizi, cu retinoizi, diuretice tiazidice sau cu betablocante neselective.
Valorile mai mari de 200mg/dl ser se asociazǎ cu risc crescut pentru afecţiunile
cardiovasculare. Riscul este cu atât mai mare cu cât acestor valori li se asociazǎ factori de risc cum sunt:
regimul alimentar hiperglucidic sau cu un conţinut ridicat de grǎsimi saturate, de origine animalǎ, stres,
fumatul şi lipsa exerciţiului fizic (sedentarismul).
2. Valorile scǎzute (hipotrigliceridemii) sunt prezente in infecţii cornice, neoplasme, hipertiroidism,
afecţiuni congenitale rare (maladia Tay-Sachs), sindroame de denutriţie sau de malabsorbţie digestivǎ,
insuficienţǎ hepaticǎ, malnutriţie sau într-o boalǎ rarǎ – abetalipoproteinemia – caracterizatǎ de absenţǎ
LDL.

Identificarea corpilor cetonici urinari

Corpii cetonici sunt produşi ai catabolismului acizilor graşi şi lipidelor. In organism, corpii
cetonici sunt reprezentaţi de trei compuşi organici: acetona, acidul beta-hidroxibutiric şi acidul
acetilacetic. Sediul biosintezei lor numite cetogenezǎ este ficatul şi ea are ca punct de plecare acetilCoA.
Reprezentantul principal este beta-hidroxibutiratul; acetona este metabolizatǎ foarte lent şi – fiind foarte
volatilǎ – se eliminǎ la nivelul alveolelor pulmonare. În condiţii normale, corpii cetonici produşi în ficat
sunt degradaţi raipid pânǎ la CO2 şi H2O fiind utilizaţi ca sursǎ de energie de cǎtre ţesuturile extrahepatice
(miocard, muşchi scheletici, rinichi) şi numai o micǎ parte sunt eliminaţi pulmonar (acetona) şi urinar
(cetonurie). Corpii cetonici produşi în cantitǎţi peste limitele normale sunt substanţe toxice.
Atunci când glucoza plasmaticǎ este indispensabilǎ pentru necesitǎţile organismului, concentratia
corpilor cetonici plasmatici creşte, asigurând un alt combustibil pentru organism şi se instaleaxǎ cetoza
fiziologicǎ, ce trebuie tratatǎ ca un mecanism de adaptare a organismului. Corpii cetonici reprezintǎ o
alternativǎ vitalǎ pentru glucozǎ; ei sunt folosiţi drept combustibil pentru activitatea cerebralǎ, dacǎ
îmfometarea a durat intre 24-48 de ore. Atunci când creşte rata cetogenezei, creşte şi nivelul lor în sânge
peste 0,1mM; cetoza se instaleazǎ atunci când concentraţia lor este mai mare de 0,2mM, de exemplu, în
perioadele de post, în sarcina terminalǎ, dupǎ un efort fizic susţinut, concentraţia lor creşte peste 0,2mM.
Practic, trebuie fǎcutǎ diferenţa între cetoza fiziologicǎ, cea patologicǎ şi cetoacidozǎ.

Scopurile determinǎrii:
1. screening pentru cetonurie la internare, postoperator, femei însǎrcinate, copii diabetici;
2. identificarea cetoacidozei diabetice şi a aportului scǎzut de glucide;
3. diferenţierea dintre coma diabeticǎ şi cea non-diabeticǎ;
4. monitorizarea diabetului zaharat, a scǎderii în greutate însoţitǎ de cetogenezǎ, a tratamentului
cetoacidozei diabetice.
Cetoza se manifestǎ prin:
 cetonemie; cetonurie;
 miros de acetonǎ al aerului expirat;halena
 acidozǎ (scǎderea pH-ului sanguin, întrucât corpii cetonici au character acid);
 scǎderea rezervei alcaline a sângelui, întrucât eliminarea corpilor cetonici se face sub formǎ de sǎruri
alcaline, iar eliminarea lor în cantitǎţi mari şi timp indelungat duce la pierderea ionilor de sodiu şi de
potasiu.
Cauzele cetozei:
 insuficienţa aportului alimentar de glucide;
 diabet zaharat şi inaniţie;
 vomismentele intense associate cu sarcina;
 stǎrile febrile;
2
 starea de acidozǎ produsǎ de unii acizi organici aflaţi în exces în alimentele impropriu conservate;
 starea de acidozǎ este frecventǎ şi la femeile care alǎpteazǎ, la care se creeazǎ un deficit de glucozǎ care
este mobilizatǎ masiv pentru biosinteza lactozei din glanda mama

Identificarea acidului acetil-acetic si acetonei

Reacţia Legal-Imbert
Principiul metodei:
Acidul acetil-acetic şi acetona reacţioneazǎ în mediu alcalin cu nitroprusiatul de sodiu (reactiv Legal-
Imbert) determinând apariţia unui inel violet care dispare la fierbere.
Tehnica de lucru:
 Într-o eprubetǎ se pipeteazǎ 10 ml de urinǎ filtratǎ şi 10-15 picǎturi de reactiv Legal-Imbert.
 Se lasǎ sǎ se prelingǎ pe pereţii eprubetei 1 ml de ammoniac concnetrat.
 Se lasǎ în repaus 5 minute.
Interpretarea rezultatelor:
 Apariţia la rece a unui inel violet la limita de separare dintre cele douǎ lichide şi care dispare la
fierbere indicǎ prezenţa acidului acetil-acetic şi acetonei.
 Intensitatea culorii variazǎ în raport cu concentraţia corpilor cetonici prezenţi în urinǎ.
 În condiţii fiziologice, reacţia este negativǎ.
 Creatinina în cantitǎţi mari poate da reacţie fals pozitivǎ.
Semnificaţie diagnosticǎ:
Cetonuria apare în:
 Inainiţie; regim alimentar sǎrac în glucide, dar bogat în lipide şi proteine.
 Diabet zaharat avansat.
 Tulburǎri gastrointestinale acute sau cronice, mai ales la copiii cu dispepsie acutǎ.
 Toxicozǎ, vǎrsǎturi produse de sarcinǎ.
 Efort muscular intens.