Explorarea în laborator a

metabolismului carbohidraţilor.
Diagnosticul diabetului zaharat.
Gamaniuc Marina
asistent universitar
 Glucidele (sau carbohidrații)

 Este una din cele mai importane clase de substanțe organice

din organisme vii;
 Contitue 65-90% in substanțele organice la plante, unde s
formează în procesul de fotosinteză;
 La animale 1-5%
 Funcțiile glucidelor
 Energetică- oxidarea a 1 g de glucide generează 4,5 kKal;
 Structurală- caluloza la plante, glucozaminoglicanii, glicoproteineșe
din țesutul conjuctiv și membranele celulare la animale, elemnte
structurale ale acizilor nucleici, coenzimelor;
 De rezervă- amidonul la plante, glicogenul la animale
 Informațională- participă în interacțiunile celulare, recunoașterea
moleculară (receptori), determină caracterele individuale ale
celulelor (anigenele);
 De protecție;
 Hidroosmotică;
 Clasificarea glucidelor

 Monozaharide- glucide simple, care nu pot fi hidrolizate.

 Oligozaharide
și Polizaharide- pot fi hidrolizate, la hidroliza
formează monozaharidele constituente.
 Monozaharidele

Se clasifică:
După numărul atomilor de C- trioze, tetroze, pentoze, hexoze,
heptoze
După gruparea funcțională:
Aldoze- grupa carbonil se află la primul atom de carbon și
monozaharidul este o aldehidă;
Cetoze- grupa carbonil se află la un alt atom de carbon și
monozaharidul este cetonă.
 Oligozaharidele

 Se clasifică în di-, tri-, tetrazaharide;

 Se împart în reductoare și nereductoare
 Mai importante sunt dizaharidele: maltoza, lacoza, zaharoza
 Polizaharidele

 Se clasifică în homo- și hteropolizaharide;

 Homopolizaharidele sunt polimerii unui singur tip de
monozaharide- de ex.amidonul
 Heteropolizaharidele sun polimeri a 2 sau mai multe
monozaharide sau a derivațiilor lor.
 Metabolismul glucidelor
 În alimentaţie glucidele sunt reprezentate de: polizaharide (60%), dizaharide
(30)% şi monozaharide.
 În cavitatea bucala amilaza salivară iniţiază digestia glucidelor, care va
continua în stomac, aici enzima este protejată un anumit timp de amidonul
îngerat.
 În stomac polizaharidele se transformă în proporţie 35 – 48 %.
 Amilaza salivară la nou-născuţi are rol important la insuficienţa secreţiei de
amilază pancreatică, de alt fel ca şi la bolnavii de pancreatită cronică.
 În intestin continuă hidroliza glucidelor sub acţiunea amilazei pancreatice
până la: maltoză, maltotrioză şi α – dextrine. 
 Absorbția glucidelor

 Monozaharidele rezultante (glucoza, galactoza, fructoza) sunt

eliberate în vecinătatea imediată a sistemelor de transport.
 Sunt necesari ionii Na +, Na + /K + ATP-aza – care eliberează
energia necesară pentru absorbţie.
 Procesul de absorbţie este activ prin fosforilare.
 Absorbția glucidelor

 Fosforilareaeste stimulată de vitaminele B 1, C, metionina şi

hormonii suprarenali.
 Transportorul leagă în locuri separate glucoza şi Na +, glucoza
părăseşte celula prin difuzie facilitată, Na + este expulzat contra
gradientului de concentraţie prin intervenţia enzimei Na + /K +
ATP-aza.
 Absorbția glucidelor

 Monozaharidele ajung prin vena portă la ficat.

O parte se transformă prin gliconeogeneză în glicogen, iar alta (doar
glucoza) trece în circulaţie.
 Galactoza şi fructoza sunt transformate în glucoză.
 Glucoza sanguină este utilizată pentru:
 necesităţi energetice;
 transformare la nivelul muşchilor în glicogen.
 Absorbţia glucidelor depinde de prezenţa: 

 Amilazei şi a unei funcţii pancreatice normale.

 Dizaharidazelor la nivelul enterocitului.
 Mucoasei intestinale normale cu mecanisme de transport active
normale.
 Patologiile medicale: 

 Malabsorbţia glucidelor cauzată de deficienţele dizaharidazelor de

la nivelul marginii de perie a enterocitelor; cel mai frecvent fiind
deficitul ereditar al lactazei, manifestat prin intoleranţă la lactoză
şi la nou-născuţi prin diaree în urma ingestiei de lapte.
 Malabsorbţia congenitală a glucozei şi galactozei exprimată prin
diaree severă, care poate cauza moartea prin deshidratare.
Patologie cauzată de deficitul co-transportatorului glucoză-Na +.
 Diabet zaharat
Diabetul zaharat - este un sindrom complex şi eterogen, indus de
tulburarea genetică sau cîştigată, a secreţiei de insulină şi/sau de rezistenţa
celulelor periferice la acţiunea insulinei, fapt, care induce modificări
profunde în metabolismul proteic, glucidic, lipidic, ionic şi mineral.
Dereglările menţionate stau la baza apariţiei unui spectru larg de complicaţii
cronice, care afectează mai mult sau mai puţin toate ţesuturile organice.
Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute
ale concentrației glucozei în sânge (hiperglicemie) și
dezechilibrarea metabolismului.
 Epidemiologie

 Conform datelor Federaţiei Internaţionale de Diabet este estimat că

numărul total de diabetici în prezent este de 415 mln, iar către anul
2040 va atinge cifra de 642 mln.
 318 mln de persoane adulte sunt înregistrate cu alterarea toleranței la
glucoză (persoane ce comportă un risc înalt de dezvoltare a diabetului
zaharat în viitorul apropiat), însă 46,5% din adulții cu diabet rămîn
nediagnosticați
 În Republica Moldova în anul 2015 au fost înregistraţi 90392
pacienţi cu diabet zaharat, dintre care 90023 adulți şi 369
copii.
 Clasificare
 Diabetul zaharat tip 1 - este considerat la ora actuală ca o afecţiune
autoimună cu etiologie multifactorială, produsă de o interacţiune
complexă a mai multor factori genetici şi de mediu, a căror consecinţă
este distrucţia progresivă a celulelor beta-pancreatice (cele care
sintetizează insulina) şi în final, deficitul absolut de insulină endogenă.
 Diabetul zaharat tip 2 – este un sindrom eterogen a cărui
etiopatogenie implică atît factori genetici, cît şi de mediu, ale cărui
mecanisme intime moleculare nu sunt încă elucidate. Se admite
existenţa a două defecte metabolice majore: deficitul de secreţie beta-
celulară şi rezistenţa ţesuturilor ţintă la acţiunea insulinei.
 Clasificare

Diabet Zaharat tip1 Diabet Zaharat tip2 Diabet Gestaţional

autoimun cu predominanţa cu debut sau diagnosticat

insulinorezistentei asociată în cursul sarcinii
cu deficit secretor relativ
de insulină
idiopatic cu predominanţa
deficitului secretor asociat
cu insulinorezistenţă
 Manifestări clinice
De multe ori, diabetul zaharat nu este depistat din fază
incipientă, din cauza lipsei simptomelor. Creșterea nivelului de
glucoză din sânge are loc lent, astfel că nu determină manifestări
decât după un timp. Printre simptomele diabetului zaharat se
numără:
sete;
urinare în cantitate mai mare decât de obicei (poliurie);
apetit culinar ridicat (polifagie);
oboseală.
 Manifestări clinice

În timp, odată cu evoluția bolii, simptomele se pot extinde și la

nivelul altor sisteme, organe sau părți ale corpului:
vedere încețoșată;
furnicături sau amorțeală a membrelor;
infecții ale pielii;
infecții ale tractului urinar
 Diagnostic de laborator

OMS (1998) recomandă următoarele criterii de diagnostic

ale diabetului zaharat:
Prezența simptomelor clinice (poliurie, polidipsie, scădere
ponderală) și o glicemie în orice moment al zilei >11,1 mmol/l;
Glicemie bazală (a jeun) > 7 mmol/l.
Glicemie >11,1 mmol/l la 2 ore după 75g de glucoză în testul
oral de toleranță la glucoză (TTGO, OGTT).
 Diagnostic de laborator

HbA1c reprezintă fracția (partea) cea mai importantă a

hemoglobinei glicozilate (80%). Glicarea hemoglobinei este în strânsă
legătură cu concentrația de glucoză din sânge, astfel cu cât glicemia
este mai mare, cu atât mai mult hemoglobina va fi glicată. 
Analiza este considerată a fi “cea mai potrivită” pentru
monitorizarea glicemiei, fiind un procent din hemoglobina totală
(4,8-5,6%). HbA1 desemnează cantitatea totală de hemoglobină
glicată și o diferențiează de hemoglobina A normală, non-glicată.
 Diagnostic de laborator

Valorile de referința hemoglobinei glicate:

Între 4,8-5,6%: limite normale ale HbA1c
între 5,7-6,4%: risc de a dezvolta diabet zaharat (prediabet)
mai mare sau egal cu 6,5%: înseamnă că diabetul zaharat este
deja instalat.
 Diagnostic de laborator

Testarea HbA1c trebuie făcută în funcție de tipul de diabet și de

stabilitatea controlului glicemic:
la 3-4 luni, pentru pacienții cu diabet zaharat tip I sub tratament
convențional
la 1-2 luni, pentru pacienții cu diabet zaharat tip I sub tratment intensiv
la 6 luni, pentru pacienții cu diabet zaharat de tip II cu un control
glicemic stabil
la fiecare 1-2 luni pentru gravidele cu diabet zaharat
la fiecare 1-2 luni pentru pacientele cu diabet gestational.
 Diagnostic de laborator

Glucoza este cel mai important monozaharid din sange.

Rezulta din digestia carbohidratilor si din conversia hepatica a
glicogenului in glucoza. Glucoza este un furnizor indispensabil de
energie care sustine activitatea celulara.
Diabetul zaharat este o conditie definita prin nivelul
hiperglicemiei care genereaza riscul de afectare a microcirculatiei
(retinopatie, nefropatie si neuropatie).
Valori de referința: 3,5-5,9 mmol/l
 Diagnostic de laborator
Insulina este un hormon polipeptidic produs de celulele β ale insulelor
Langerhans pancreatice. Molecula de insulina este alcatuita din 2 lanturi
polipeptidice: lantul α cu 21 aminoacizi și lantul β cu 30 aminoacizi, unite
prin doua punti disulfidice..
Reglarea secretiei de insulina se face predominant prin nivelul glicemiei.
Secreția de insulina este stimulata de hiperglicemie, unii aminoacizi,
hormoni ca glucagonul, gastrina, secretina, colecistokinina.
Secretia insulinica este inhibata de hipoglicemie, somatostatina,
adrenalina și noradrenalina.
 Diagnostic de laborator

Un dezechilibru in metabolismul insulinic duce la influentarea

masiva a unui numar semnificativ de procese metabolice. Posibile cauze
ale acestuia includ:
distrugerea celulelor beta (diabetul de tip I),
 reducerea efectului insulinei sau a sintezei pancreatice (diabetul de tip
II),
 Diagnostic de laborator

 existenta anticorpilor circulanti antiinsulinici,

 eliberarea intarziata a insulinei sau absenta receptorilor celulari
insulinici (sau receptori inadecvati)
Valori de referința insulinei:
 2.6-24.9 µU/mL
 Diagnostic de laborator

Peptidul-C este un polipeptid format dintr-un singur lant de

31 de aminoacizi care, impreuna cu insulina, reprezinta produsul
final al clivajelor proteolitice ale proinsulinei produse la nivelul
celulelor beta din insulele pancreatice.
Valori de referința:0.37-1.47 nmol/L
 Profilaxia primară Diabetului zaharat

 DZ tip I - prevenirea dezvoltării agresiunii autoimune asupra

celulelor β pancreatice la persoanele cu risc genetic înalt pentru
diabetul de tip 1.
 Blocarea precoce a reacţiilor autoimune deja instalate, cu
îndepărtarea manifestărilor clinice specifice.
 DZ tip II- DZ tip 2 cât și alte tulburări ale metabolismului
glucidic sunt factori de risc pentru patologia cardiovasculară.
 Profilaxia secundară Diabetului zaharat

 DZtip I- scopul este de a păstra funcţia reziduală a celulelor β

pancreatice la pacienţii cu manifestări clinice şi prevenirea
complicaţiilor diabetice tardive.
 DZ tip II- scopul este îndepărtarea în timp a apariţiei şi
screeningul activ al complicaţiilor cronice
MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE!!!