Diabetul zaharat

DIABETUL ZAHARAT este un sindrom complex și eterogen, datorat carenţei genetice sau dobândite a secreției de
insulină și/sau de rezistența celulelor periferice la acțiunea insulinei, ce induce modificări profunde în metabolismul
glucidic, lipidic, proteic, ionic și mineral.

Există 4 tipuri de diabet:

-DZ tip 1 – la copii şi la tineri, insulina este redusă şi necesită tratamnet cu insulină,

-DZ tip 2 - la adulţi, preponderent cei cu obezitate;

-Tipuri specifice de diabet (Boala pancreatica, Tulburari hormonale, Indus de medicamente si substante chimice,
Anomalii ale receptorilorinsulinei),

-Diabet gestaţional.

CLASIFICARE ETIOPATOGENETICĂ (OMS 1999)

-Diabet zaharat tipul 1 deficit absolut de insulină prin distrucţia celulelor ß

Imuno-mediat|
Idiopatic

-II. Diabet zaharat tipul 2 deficienţă relativă de insulină de la deficit secretor până la insulinorezistenţă.

ETIOLOGIA DZ (I)

-Ereditate compromisă;
-Infecţii (dereglări autoimune) rubeola,oreionul, mononucleoza;
-Laptele de vacă introdus prea devreme în alimentaţia copilului;
-Traume, intervenții chirurgicale;
-Stres;
-Pancreatopatii exocrine;
-Endocrinopatii (sindrom Cushing, acromegalie, feocromocitom, chist ovarian);
-Medicamente sau substanţe chimice – acid nicotinic, AINS, glucocorticosteroizi, hormone tiroidieni, tiazide, ect.
-Obezitatea (alimentaţie hipercalorică);
-Sedentarismul;
-Consum crescut de alcool;
-Defecte genetice (insulină defectuoasă, receptori inadecvaţi);
-Sarcina.

De ce se majorează cantitatea de glucoză în sânge

-Glucoza reprezintă sursa energetică pentru celulă. În celulă poate pătrunde doar în prezenţa insulinei.
-Dacă insulina este insuficientă, glucoza rămâne în sânge.
-Celulele rămân fără substrat de energie şi sunt înfometate – şi apare senzaţia de foame

Ce reprezintă insulina

-Insulina un hormon, care îşi are originea în pancreas .

-La o persoană cu diabet, apare unul din următoarele fenomene:
Lipsa totală a insulinei;
producerea insulinei în cantitate insuficientă de către pancreas;
insulina secretată nu funcţionează normal.
În toate aceste cazuri, întregul sistem nu mai funcţionează, rezultatul final fiind acela că glucoza rămâne în sînge,
neputând fi transformată în energie.
Cum funcţionează pancreasul

-La persoanele sănătoase în sânge permanent este o cantitate de insulină, care la majorarea glicemiei – CREŞTE, iar la
scăderea glucozei în sânge –SCADE.
-În lipsa insulinei cauzate de diabetul zaharat, nivelul glucozei rămâne permanent majorat.

Cum acţionează insulina asupra glicemiei

-Insulina asemănător unei cheiţe deschide celula pentru glucoză, astfel glucoza din sânge trece în celulă.
-În lipsa insulinei celulele râmăn înfometate.
-Excepţia ţesuturilor care se alimentează cu glucoză şi în lipsa insulinei (creerul, terminaţiunile nervoase, cristalinul,
eritrocitele, celulele membranei interne a vaselor).
-În hiperglicemie, glucoza pătrunde în aceste ţesuturi cauzând modificări şi dezvoltarea complicaţiilor.

EFECTELE DEFICITULUI DE INSULINĂ

-Hiperglicemia
-Foamea celulară
-Diureză osmotică
-Deshidratare excesivă
-Pierderi de electroliți și baze tampon
-Acidoză
-Hiperproducția de cetoacizi
-Glucozilarea proteinelor și lipidelor
-Stresul oxidative
-Dislipidemia
-Hipercoagulabilitate

Care sunt sursele de glucoză

-Sursele de glucide în organism:

Glucoza din alimente
Glucoza din ficat, care este un depo de glucide (glicogen)
-Nu se poate obţine o normalizare a glicemiei, doar cu limitarea glucidelor, deoarece în acest caz ficatul începe să
producă o cantitate mai mare de glucoză

Care sunt valorile normale ale glucozei pe nemâncate şi după masă.

Valori normale:
Glucoza pe nemâncate 3,3 – 5,5 mmol/l
După 2 ore de la masă 7,8 mmol/l

CRITERIILE DE DIAGNOSTIC (OMS 1999)

Glicemia bazală ≥ 7,0 mmol/l (≥ 126 mg/dl) sau

Prezenţa simptomelor şi glicemia determinate în orice moment a zilei ≥ 11,1 mmol/l (200 mg/dl) sau\
Glicemia provocată la 2 ore (TOTG) ≥ 11,1 mmol/l (200 mg/dl)

Notă: Nu se recomandă ca diagnosticul de DZ să se bazeze pe glicemii efectuate cu glucometru!

Semnele caracteristice hiperglicemiei

-În cazul hiperglicemiei celulel sunt “flămânde” din care cauză apar:
-Utilizarea în exces a lichidelor (polidipsie),
-Urinări frecvente (poliurie)
-Senzaţie de foame (polifagie)
-Perdere ponderală
-Slăbiciuni generale
 Semnele caracteristice hipoglicemiei

-Scăderea activităţii intelectuale

-Amnezie
-Cefalee, halucinaţii vizuale
-Slăbiciune, apatie, somnolenţă
-Starea de foame imperioasă
-Euforie, negativism, agresivitate
-Tahicardie
-Normo sau HTA
-Transpirații reci
-Tremur
-Convulsii

Cum nimereşte glucoza în urină

Rinichii omului sunt un filtru, destinat eliminării substanţelor toxice din organism.
Când nivelul glucozei sanguine este majorat, rinichii nu sunt capabili “să-l menţină” şi el nimereşte în urină.
Glucoza se elimină doar împreună cu apa (1 gr glucoză duce la eliminatea şi 13-15 gr de apă).

Care este nivelul glicemiei ce permite pătrunderea glucozei în urină.

Pragul renal pentru glucoză, reprezintă nivelul glicemiei minime la care are loc trecerea în urină.
Pragul renal pentru glucoză este de 9-10 mmol/l

TABLOUL CLINIC DIABET ZAHARAT TIPUL I

-Debutează la copii și tineri, cel mai frecvent la vârsta de 11-13 ani, când este și debutul pubertății;
-Se caracterizează prin debut acut (3p), pierdere ponderală, astenie;
-70% din cazuri se adresează în cetoză sau ceto-acidoză, sau chiar comă cetoacidozică;
-De la începutul tratamentului cu insulină (o sătămână - olună) se înregistrează uneori fenomenul de
remisiunetranzitorie (de câteva săptămâni – luni sau 1-2 ani);
-Dacă printr-un tratament corespunzător (insulină, dietă, activitate fizică) se evită complicațiile, aspectul general al
pacientului este normal;

TABLOUL CLINIC DIABET ZAHARAT TIPUL 2

-Debutează, cel mai frecvent, după vârsta de 40 ani, preponderent la pacienții supraponderali (≈80%);
-Simptomele tipice de diabet se întâlnesc în mai puțin de 1/3din cazuri;
-Pacienții se adresează mai des la alți specialiști din cauză micozei, furunculozei, epidermofiției, pruritului cutanat și
vaginal, paradontozei, scăderii vederii sau când pacienții fac un AVC, IMA, pielonefrită, pneumonie sau cangrenă a
membrelor inferioare. Uneori se adresează doar la apariția unei complicații ca neuropatie, retinopatie diabetică, etc.
-Deci, DZ tipul 2, nu este dominat de simpomele bolii însăși,dar de complicațiile ei.

Complicaţiile acute

1.Metabolice
-Coma hipoglicemică
-Coma cetoacidotică
-Coma hiperosmotică
-Coma hiperlactacidemică
2. Infecţioase
-Infecţii cutanate
-Infecţii urinare
-Infecţii bucodentare
-Infecţii pulmonare
 Complicaţiile cornice

-Bolile cardiovasculare;
-Hipertensiunea arterială;
-Nefropatia diabetică - insuficienţa renala;
-Retinopatia
-Neuropatia diabetică;
-Piciorul diabetic reprezintă una dintre cele mai frecvente complicaţii, dar şi cu posibilităţi multiple de prevenire.

Tratamentul diabetul zaharat de tip 1

-Pentru controlarea glicemiei este nevoie de insulina, adusa din exterior, din moment ce pancreasul nu o produce.
-Astfel, bolnavul de diabet de tip I fie isi face zilnic injectii cu insulina, fie foloseste o pompa de insulina.
-In acelasi timp, in aceasta forma de diabet este nevoie de o abordare deosebita a dietei, astfel incat carbohidratii sa fie
atent distribuiti pe parcursul zilei pentru a fi evitate cresterile bruste ale glicemiei imediat dupa masa.
-Exercitiile fizice au si ele un rol important in diabet, deoarece activitatea fizica creste eficacitatea insulinei.

Tratamentul diabetului zaharat de tip 2

-Diabetul zaharat este o boală cronică, ce nu poate fi vindecată cu mijloacele actuale, dar poate fi controlată. Scopul
este prevenirea apariţiei şi progresiei complicaţiilor;
-Diabetul tip 2 este o boală progresivă, motiv pentru care, în timp, insulinoterapia devine necesară;
-Diabetul reprezintă un risc cardiovascular major, frecvent se asociază cu alţi factori de risc (obezitatea, dislipidemiile,
hipertensiunea arterială etc.) si necesită control simultan al acestora;
-Tratamentul nefarmacologic se referă la modificarea stilului de viaţă, vizând în principal recomandările dietetice şi
exerciţiul fizic.
-În cazul pacienţilor cu DZ 2, importanţa şi ponderea mijloacelor terapeutice este eşalonată astfel: dietă, exerciţiu
fizic, medicaţie orală.

Tratamentul medicamentos al DZ de tip 2

Principalele clase de medicamente orale sunt:

• Derivatele de sulfoniluree

• Metformin

• Derivati de tiazolidindione