INGRIJIREA BOLNAVILOR PSIHICI

Cadrele medii sanitare care se dedica ingrijirii bolnavilor psihici trebuie sa aiba o pregatire teoretica si practica
deosebita, sa aiba calitati morale deosebite. Rolul lor este considerabil alaturi de medic, din momentul primului
lor contact cu bolnavul psihic in spital, pe toata durata Tratamentului, cat si dupa externare, in ambulatoriu, in
policlinici sau dispensar.
Asistenta medicala trebuie sa-1 cunoasca indeaproape pe bolnav si sa stabileasca raporturi afective sanatoase si
de incredere reciproca, trebuie sa tina seama ca, fie si numai internarea intr-un spital de psihiatrie, poate
constitui o situatie stresanta. Deci momentul internarii, primul contact al bolnavului cu spitalul, prima injectie,
contactul cu ceilalti bolnavi si felul cum este primit, au mai multa importanta decat in toate celelalte boli si
pentru evolutia ulterioara a procesului patologic. Tratamentul bine si constiincios aplicat, administrarea
medicatiei orale direct in gura bolnavului, pentru ca acesta sa nu sustraga drogul in scop de suicid, adresarea
unui cuvant incurajator si bland, chiar in situatia in care bolnavul este agitat, agresiv, constituie premise de
evolutie favorabila a bolii. Asistenta medicala trebuie sa urmareasca bolnavul tot timpul si sa raporteze verbal
medicului sau sa consemneze in raport orice eveniment survenit in comportarea sa. O atentie deosebita trebuie
acordata controlului bolnavului in turele de noapte: daca doriri sau nu sau, in general, daca sunt agitati sau
prezinta alte fenomene morbide si, pe cat posibil, sa se instituie o conduita terapeutica eficienta in aceste cazuri.
Tot un control deosebit se impune in cazul bolnavilor nou-internati, al bolnavilor care au facut electrosocuri sau
al bolnavilor fara Tratament, in vederea unor examene psihologice, electroencefalografice sau a altor examinari.
Cadrele medii trebuie sa vegheze asupra ambiantei in care stau bolnavii, igienei saloanelor, a paturilor,
asternuturilor, igienei personale a bolnavilor, cautand sa realizeze un climat cald, contribuind la realizarea unui
sentiment de siguranta. Rolul asistentei medicale nu este numai de a administra medicatia si a recolta analize, ci
si de a convinge bolnavul de eficacitatea Tratamentului. Mai mult, dupa Tratamentul efectuat in perioada acuta
a bolii, bolnavul va fi orientat spre ergoterapie. Asistenta face parte din corpul medical, care este obligat sa faca
si educatia sanitara a bolnavilor si familiilor acestora, in orele de vizita. O atentie deosebita trebuie sa se acorde
relatiilor ce se dau familiilor bolnavilor, in cazurile de urgenta psihiatrica, cadrele medii sunt obligate a
interveni bland, dar ferm, sa cunoasca bolnavul si metodele cele mai eficace de a-1 linisti. Nu trebuie sa se uite
ca, de multe ori, bolnavii psihici disimuleaza Simptomele si nu le comunica celor din jur sau simuleaza
Simptome in scopuri diverse. Atitudinea terapeutica ferma, adecvata fiecarui caz, se impune cu deosebire in
urgentele psihiatrice, unde starea psihica a bolnavilor pune deseori viata lor si a celor din jur in pericol. Vom
trece in revista cateva metode speciale folosite in terapia bolilor psihice: - Terapia electroconvulsivanta sau
electrosocul este o metoda mult discutata, dar cu bune rezultate. Consta in producerea unui acces convulsiv, cu
ajutorul unui curent electric slab, introdus prin electrozi asezati pe tamplele bolnavului.
-  Insulinoterapia, intrebuintata si astazi destul de mult, consta in producerea unei stari de soc hipoglicemie prin
injectarea de insulina. Acest Tratament necesita o supraveghere permanenta si atenta a bolnavului de catre
personalul mediu. Coma se produce prin administrarea unor doze crescande de insulina. Pacientul este apoi scos
din aceasta stare prin injectii de glucoza 40%, iar imediat ce poate inghiti, se dau 100 - 200 g zahar diluat in
ceai. Cantitatea de zahar administrata trebuie sa fie dublata fata de numarul de unitati de insulina, nesocotind
glucoza introdusa intravenos.
- Psihoterapia este metoda prin care se actioneaza asupra bolnavului prin mijloace psihice. Desi la prima vedere
pare o metoda foarte simpla, psihoterapia impune o serioasa pregatire de specialitate. Exista o psihoterapie
neorganizata, care priveste modul de a te apropia de bolnav, de a-i da unele sfaturi, de a-1 incuraja etc.
Psihoterapia organizata se poate face numai de catre specialisti. Deosebim metode de Tratament psihoterapie
individuale si de grup.
-  Ergoterapia este terapia prin munca, urmarind reinserarea in societate, reabilitarea bolnavului psihic.
- Exista o lunga serie de metode terapeutice in psihiatrie, ca: meloterapia (terapia prin muzica), terapia prin
pictura, sculptura, terapia prin dans etc.
Principalul, in orice actiune terapeutica psihiatrica, este sa-i creem bolnavului un mediu cat mai asemanator cu
cel din afara spitalului, sa nu il facem sa se simta izolat, respins de societate.
 PSIHOZELE DE INVOLUTIE

Psihozele de involutie cuprind psihozele presenile si senile. Involutia apare la om in jurul varstei de aproximativ
45 de ani, se instaleaza treptat si continua progresiv pana la sfarsitul vietii. intre 45 de ani si pana in jurul varstei
de 60 de ani, este cuprinsa perioada presenila, iar de la 60 de ani incepe perioada senilizarii.
Etiologia incriminata in aparitia psihozelor de involutie tine in mare masura de scaderea posibilitatilor de
adaptare a indivizilor la situatii grele (menopauza, an-i dropauza, singuratatea).
PSIHOZELE PRESENILE
Dupa simptomatologia clinica predominanta, acestea se manifesta sub doua aspecte:
Melancolia de involutie. Tabloul clinic este caracterizat printr-o stare depresiva, anxietate cu idei delirante de
tip „sindrom Cotard": idei de imortalitate, enormitate si negatie, agitatie psiho-motorie ocazionata de halucinatii
auditive, iluzii verbale. Preocupati de sanatatea lor organica, bolnavii ajung la delirul ipohondrie. Boala
evolueaza spre cronicizare si exitusul poate surveni prin sinucidere ori prin boli intercurente. Rareori remisiunea
apare dupa un Tratament indelungat in spital, dar totdeauna este incompleta. Trebuie sa se acorde o
supraveghere si o atentie deosebite acestor bolnavi, atat din punctul de vedere al alimentatiei, cat si al
tentativelor de sinucidere.
Psihozele paranoide presenile sunt mai frecvente la femei in perioada de menopauza. Treptat apar idei
delirante, de prejudiciu moral sau material, care suvin pe un fond anxios, de neincredere, banuieli. Alteori apar
idei delirante cu tema de persecutie sau de gelozie. Delirul este alimentat uneori de iluzii sau halucinatii avand
caracter negativ. Rareori, in cazurile de deficit intelectual mai avansat, apar si idei de marire, de supraestimare.
Evolutia este indelungata, prognosticul rezervat, boala evoluind spre dementa - se cronicizeaza sau rareori se
amelioreaza sub Tratament.
O forma mai rar intalnita la varsta presenila este catatonia tardiva, care se instaleaza rapid si evolueaza fatal
spre exitus. Bolnavii devin autisti, anxiosi, cu mimica stereotipa, negativisti, au preocupari ipohondrice - uneori
traverseaza stari confuzionale. Prin faptul ca nu se hranesc, prin tulburari de metabolism si cresterea produselor
autotoxice, acesti bolnavi nu rezista mai mult de un an si mor. Asistenta bolnavilor cu psihoze presenile incepe
din familie, care, in cele din urma trebuie sa ceara ajutorul medical de specialitate, pentru instituirea unui
Tratament curativ. Chimioterapia asociata cu terapia electroconvulsivanta in melancolia de involutie da cele mai
bune rezultate. Se asigura paralel o buna functionalitate renala, cardiaca, hepatica, cu un regim alimentar bogat
in vitamine, mai sarac in substante azotoase. PSIHOZELE SENILE
Dupa 60 - 65 de ani, psihozele senile pot aparea sub forma unor psihoze degenerative. Cele mai cunoscute, pe
care le intalnim, atat in spital, azile de batrani, cat si in familie, sunt:
Boala Alzheimer incepe dupa 60 de ani, debuteaza prin tulburari de memorie, de atentie, dezorientare. Este mai
frecventa la.femei decat la barbati, cu scaderea functiilor intelectuale. Fenomenele de focar se asociaza
totdeauna, manifestandu-se prin afazie, apraxie, agnozie sau accese epileptice. Boala evolueaza cronic si
bolnavii mor in 5 - 6 ani prin gatism, afazie.
Boala Pick debuteaza mai devreme decat boala Alzheimer. Simptomele se pot rezuma la: tulburari de memorie,
pierderea initiativei, bolnavii nu mai recunosc denumirile obiectelor, repeta mereu aceleasi fraze, aceleasi
cuvinte, uneori neinteligibile, nu mai sunt capabili sa se conduca in actiuni simple, nu pot aprinde un chibrit, nu
pot desface un stilou sa scrie etc, sunt perplecsi, reactioneaza egal la evenimente diferite.
Dementa senila, cea mai cunoscuta psihoza senila, se caracterizeaza prin scaderea progresiva si globala a
functiilor psihice. Pe acest fond pot aparea halucinatii, delir, confabulatii.
Tratamentul profilactic consta intr-o viata ordonata, cu regim alimentar echilibrat, fara exces de condimente,
alcool, cafea, viata cat mai mult in aer liber. Agitatia psihomotorie, ideile delirante se combat in spitalele de
psihiatrie prin neuroleptice in doze mici, avand in vedere fragilitatea vasculara la aceasta varsta. Pacientii vor fi
hraniti, vitaminizati; li se va pastra o riguroasa igiena corporala si a patului; vor fi feriti de boli intercurente.
Supravegherea indeaproape de catre familie si personalul medical auxiliar urmareste comportarea batranilor,
care pot da foc din neatentie sau impinsi de halucinatii, idei delirante sau din cauza neintelegeri pericolului.
Dementii, in general, si dementii senili, in special, pun probleme medico-legale si de responsabilitate redusa sau
nula si de aceea trebuie tutelati.
PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVA
Cunoscuta si sub numele de psihoza periodica, psihoza maniaco-depresiva, este o boala care atinge, cu
predominanta, sfera afectivitatii, manifestata clinic prin accese periodice de manie sau melancolie sau prin
alternarea acestor doua forme de boala. Mai frecvent intalnita la femei decat la barbati, mai raspandita in tarile
calde decat in cele cu temperatura scazuta, psihoza maniaco-depresiva evolueaza periodic, cu intervale intre
accese, de restabilire completa a tuturor functiilor psihice. Uneori acelasi bolnav prezinta accese de manie, altul
numai de melancolie, accese unice sau multiple. Majoritatea bolnavilor, insa, prezinta atat accese de manie, cat
si de melancolie, care apar cu un anumit ritm. Atat durata acceselor, cat si a intervalelor este variabila, insa
astazi, in era psihotropelor, primele sunt din ce in ce mai scurte si remisiunile mai lungi. Accesul maniacal (82)
poate debuta brusc, exploziv sau precedat de Simptome pro-dromale: indispozitie, tulburari digestive, tulburari
respiratorii sau tulburari psihice care, la acelasi bolnav, de obicei sunt aceleasi („simptom semnal"). in perioada
de stare, tulburarile afective domina tabloul psihic, aparand o crestere a tonusului afectiv, euforia: bolnavul este
intr-o exagerata buna-dispozitie, vesel, canta, danseaza, intra repede in relatii cu cei din jurul sau, este dispus la
glume, ironii. Ritmul ideator creste ca un torent, bolnavul este logoreic, schimband subiectul prin asociatii
repezi („fuga de idei"), care se realizeaza prin rima, ritm, contrast, continuitate. Aceasta fuga de idei
efervescenta poate duce chiar la incoerenta, prin scaderea legaturilor logice. Buna-dispozitie a maniacalului
poate dezlantui in salonul de bolnavi o adevarata contagiune psihica, dispunand pe cei din jurul sau. Atentia
spontana este exagerata, in dauna atentiei provocate, a tenacitatii si concentrarii. Memoria faptelor si
evenimentelor vechi si recente este crescuta, realizand chiar o hipermnezie. Evocarile sunt etalate cu lux de
amanunte, bolnavul vorbeste si scrie mult (graforee). Datorita superficialitatii perceptiior, din cauza
hipervigilitatii atentiei, apar si iluziile, in special iluziile de persoana: bolnavul confunda usor o persoana cu
alta, prin scaderea posibilitatii de diferentiere. Pe planul gandirii este de subliniat aparitia ideilor delirante avand
continut expansiv, a ideilor de marire, de autosupraapreciere. De exemplu, in plin puseu maniacal, o pacienta
sustinea ca sotul sau, sublocotenent, a fost ridicat la grad de general, iar ea va deveni in curand prim soprana pe
scena Operei. Delirul expansiv al maniacalilor este insa instabil, fugitiv, modificandu-se si renuntand la el de la
o zi la alta. Limbajul gesticulat al bolnavului in puseu maniacal este bogat, iar tinuta, imbracamintea este
multicolora, ornamentala, femeia se fardeaza exagerat, iar tendintele spre exhibitionism si hipersexualitate sunt
frecvente. Netratat, accesul maniacal poate dura luni de zile. Remisiunea survine dupa cateva zile sau saptamani
de Tratament. Accesul depresiv, numit si melancolie, este o alta manifestare a psihozei periodice, care poate
surveni imediat sau dupa un interval de la remisiunea accesului maniacal sau a altui acces depresiv. Tabloul
clinic al melancoliei este situat la polul opus maniei. Dispozitia trista, ideatia incetinita, aparitia unei senzatii
neplacute, cu lipsa poftei de mancare, lipsa de imbold in activitate sunt Simptome ce preceda uneori tabloul
melancolic. in faza de stare, melancolicul este abatut, trist, abulic, adica nu are initiativa si nici placerea de a fi
activ. Bolnavii vorbesc in soapta, raspunzand monosilabic la intre-bari. Acestei inhibitii a functiilor psihice ii
corespunde si o inhibitie motorie; stau pe marginea patului, cu capul plecat pe piept, cu mainile incrucisate, cu
mimica expri-mand o adanca durere morala (83), se plang ca nu mai pot simti aceleasi senti-mente, ca nu mai
pot participa la viata („anestezie psihica dureroasa"). Cand depresiunii i se adauga teama (anxietatea),
melancolicii devin nelinistiti, se plimba agitati de la un capat la celalalt al camerei, isi frang mainile, implora de
la cei din jur ajutor sau cer sa li se curme viata. Halucinatiile si iluziile auditive apar rar si au caracter depresiv.
Nu rareori, gandurilor li se adauga idei delirante, avand continut depresiv. Intr-o forma mai grava, melancolia
imbraca forma stuporoasa: melancolicul ramane la pat, refuza alimentatia, nu comunica cu nimeni, nu se misca
din pat, nici chiar pentru indeplinirea unor necesitati fiziologice (urineaza in pat). Acesti bolnavi, dupa un timp,
din. stupoare, pot trece la acte impulsive bruste (se automutileaza, se dau cu capul de pereti, se pot chiar
sinucide). Dupa cum vedem, melancolia este o mare urgenta de asistenta psihiatrica. Sinuciderea survine cu o
frecventa maxima, de obicei la iesirea din inhibitia motorie sau in perioadele de iesire din acces. Ca si in
sindromul maniacal, si in sindromul melancolic intalnim Simptome de ordin somatic. Maniacalii se
alimenteaza superficial, avand un metabolism bazai crescut, scad in greutate, au un puls crescut si uneori
tranzitul gastro-intestinal este accelerat. Dimpotriva, melancolicii sunt in general constipati zile intregi, au
palpitatii, dureri precordiale.
in afara celor doua accese - maniacal si melancolic - se descriu si forme mixte (manie stuporoasa, melancolie
coleroasa etc.) sau forme atenuate si periodice de accese depresive si stari hipomaniacale - acestea din urma
constituind asa-numita ciclotimie.
Asistenta si Tratamentul medical: supravegherea in spital, permanenta, masurile de igiena corporala si
alimentara sunt pe primul plan. in cazurile de refuz alimentar, cu deshidratare, se administreaza glucoza
hipertona i.v. in solutie cloruro-sodica izotonica. Alimentatia cu lingura trebuie sa se faca cu rabdare, pastrand o
atitudine calma si blanda. Se vor da la inceput lichide consistente (lapte cu ou, zahar, compoturi); se va stimula
apetitul cu doze eutrofice de insulina si se vor administra vitamine. Se vor asigura igiena corporala si
vestimentara. Vom supraveghea, in cele trei ture, bolnavii cu tentative de suicid - ca sa nu treaca la fapte -
suprimand
orice instrument taios (lama, cutit, oglinda etc.) si medicamente.
in manie, chimioterapia, medicatia de supleere, psihoterapia si ergoterapia prezinta orientarea de baza.
 NEVROZELE

Nevrozele fac parte din marea grupa a psihogeniilor. Prin acest termen se definesc acele afectiuni psihice care
debuteaza si evolueaza in conditii de suprasolicitare psihica. Fenomenele psihice astfel declansate sunt, de
obicei, reversibile si nu se insotesc de alterarea personalitatii. Pacientul este constient de boala sa, vine singur
cerand ajutorul medicului psihiatru, contrar bolnavilor psihotici, care nu au constiinta bolii, nici atitudine critica
fata de tulburarile care necesita asistenta psihiatica. Se descriu in clinica patru forme de nevroze: astenica,
obsesivo-fobica, isterica, mixte. NEVROZA ASTENICA (neurastenia)
A fost descrisa prima data de Beard, in anul 1880. Trepiedul simptomatologie al nevrozei astenice este
constituit de: astenie, cefalee, insomnie. Cauza principala a nevrozei astenice este suprasolicitarea indelungata,
care duce la epuizare, oboseala patologica a functiilor psihice, reversibila dupa Tratamentul instituit. Spre
deosebire de oboseala fiziologica, care cedeaza la o odihna compensatoare, astenia este reversibila numai dupa
un Tratament special, in conditii de repaus. Fatigabilitatea crescuta, epuizarea rapida, se insotesc de o
hiperexcitabilitate emotiva - bolnavii izbucnesc repede in plans sau ras neretinut, sunt nerabdatori, nu se pot
concentra, atentia slabeste rapid; nu pot achizitiona notiuni noi, nu pot citi o site, ceea ce le da impresia ca nu
mai au memorie. Somnul este neodihnitor, superficial sau uneori insomnia este totala. La trezire, astenia este
mai obositoare decat la culcare. Sensibilitatea psihica crescuta se dubleaza si de o hiperestezie polisenzoriala: il
supara zgomotele, fosnetul foilor de ziar, scartaitul usii; il supara chiar contactul pielii cu hainele proprii, are
furnicaturi, amorteli in membre, vederea i se tulbura -in campul vizual aparand cercuri luminoase - sau este
impaienjenita, cu „puncte zburatoare". Vertijul, senzatia de ameteala, nesiguranta in mers, pocniturile in urechi,
sunt alte semne de nevroza astenica pe linie somatica. in cadrul hiperexcitabilitatii vasomotorii, pacientii au
valuri de caldura alternand cu senzatia de frig sau palpitatii cu tahicardie. La nivelul aparatului respirator
nevroza se manifesta prin senzatii neplacute de sufocare sau de „nod in gat". Cefaleea are caracterul unei dureri
„in casca", cu punct de plecare occipital. Formele clinice variaza dupa predominanta fenomenelor psihice:
- simpla - neurastenia clasica descrisa mai sus;
- anxioasa, la care se adauga anxietatea excesiva;
- cenestopata, ce se imbogateste cu senzatii neplacute sub forma unor tulburari neurovegetative, traduse de
bolnav prin senzatii de amorteli, intepaturi, furnicaturi in membre, de-a lungul rahisului etc. Aceasta forma
evolueaza un timp indelungat si este destul de rebela la Tratament.
De mare importanta in ceea ce priveste diagnosticul diferential al nevrozei astenice, este sindromul
pseudonevrotic prin care incep multe boli psihice: debutul neurasteniform al schizofreniei, debutul
neurasteniform in ateroscleroza cerebrala, unele boli neurologice ca scleroza in placi, cerebrastenia dupa un
traumatism cra-nio-cerebral, tumori cerebrale, unele boli cu etiologie infectioasa sau toxica (P.G.P., hepatita
epidemica sau toxica, intoxicati cu Pb, oxid de carbon etc).
Tratament: folosirea cat mai judicioasa a perioadelor de concedii anuale, a zilelor de odihna. Restabilirea
somnului prin medicamente hipnotice, sedative curente (meprobamat), tranchilizante minore (Nozinan,
Dormitai, Lauronil etc). Pentru combaterea asteniei se administreaza tonice: vitaminele B,, B6, B12, fosfobion,
lecitina sub forma de pulbere sau sirop, meclofenoxat. Durerea de cap se poate combate cu injectii i.v. cu sulfat
de magneziu, gimnastica in aer liber, bai, masaj si, eventual, cura sanatoriala cu program de odihna activa si
psihoterapie (culterapie = auditii muzicale, indrumarea pacientilor spre ocupatii placute, ca pictura, lucrul de
mana etc). NEVROZA OBSESIVO-FOBICA
Aceasta forma de nevroza, cunoscuta si sub numele de psihastenie, se caracterizeaza printr-o serie de
Simptome functionale reversibile, dar foarte chinuitoare pentru bolnav. Aparitia, in campul ideator al
bolnavului, a obsesiilor si fobiilor, fata de care bolnavul are atitudine critica, luptand contra lor, marcheaza
aparitia psihasteniei. Psihastenia se desfasoara pe un fond afectiv anxios, bolnavul fiind framantat de teama,
nesiguranta, dubii. Sindromul psihastenie sau mai bine-zis obsesivo-fobic poate fi intalnit si in A.S.C., in
melancolia de involutie, in P.G.P. si in psihopatia psihastenica. Simptomele obsesive sunt de mai multe feluri:
amintiri obsesive, fobii, ritualuri, idei obsedante etc. Functiile psihice intelectuale, ca atentia, memoria,
rationamentul, sunt pastrate. Vointa, randamentul in munca, fondul afectiv sufera cel mai mult insa in
psihastenie, prin faptul ca bolnavul este constient si lupta din rasputeri contra bolii. De aceea, psihastenia mai
poarta si denumirea de „nebunie lucida".
Tratamentul psihasteniei, se aplica astazi in mod diferentiat de la caz la caz; pe primul plan sunt: terapia
psihotropa anxiolitica, antidepresiva, sedativa, tonica, cu tranchilizante de tip tioridazin, diazepam; neuroleptice
de tip Nozinan, Clordela-zin; anxiolitice: Tranxene, Librium, hidroxizin. Psihoterapia trebuie condusa cu multa
rabdare si perseverenta.
ISTERIA (nevroza isterica)
A fost descrisa la inceputul acestui secol de Charcot si Babinski, fiind insa cunoscuta din antichitate. Vechii
greci puneau in legatura mecanismul de producere al isteriei cu suferinta uterului (hystera = uter). Simptomele
isteriei sunt polimorfe, ele manifestandu-se prin crize isterice, tulburari de constienta de tip isteric, tulburari
asemanatoare celor din unele boli neurologice si tulburari somatice.
Crizele isterice se dezlantuie in diferite conditii stresante. Desi se manifesta asemanator crizelor epileptice, ele
nu prezinta semnele obiective care exista cu regularitate in epilepsie. Bolnavul, in urma unui conflict, a unei
contrarieri, a unor certuri sau din dorinta de a atrage atentia celor din jur asupra sa, intra in asa-numita criza de
isterie; la inceput scoate un tipat caracteristic, cade, alegandu-si locul si cautand sa nu-si provoace leziuni prin
cadere, intra in contractura tonica cu capul sprijinit, cu trunchiul incordat in pozitie de opistotonus ca un arc, cu
calcaiele la celalalt capat al arcului; alteori, pe de o parte, in pozitie de emprostotonus. Criza poate dura de la
cateva minute pana la cateva ore. Constienta nu se tulbura ca in
epilepsie, ci se ingusteaza numai campul acesteia. Contractura tonica nu este urmata de contractura clonica (ca
in epilepsie), bolnavul nu-si pierde urina, nu-si musca limba; la excitanti durerosi bolnavul raspunde, aparandu-
se, scurtand criza prin noua dominanta ce i se creeaza prin durere, sustragandu-1 de la preocuparea sa asupra
crizei. Pupilele reactioneaza la stitnulii luminosi. Dupa risipirea crizei, bolnavul pastreaza partial memoria celor
petrecute.
Tulburarile de constienta de tip isteric sunt asemanatoare crizelor crepusculare. Astfel bolnavul percepe tot ce se
petrece in jurul sau numai partial.
Exista, in isterie, tulburari care simuleaza afectiuni neurologice ca: paraplegia, hemiplegia isterica, coreea
isterica, tulburari de sensibilitate. Mutismul isteric este mutismul demonstrat de bolnav prin inlocuirea vorbirii
printr-un limbaj gesticulat. Tulburari organice: bolnavul acuza ca nu vede (cecitate isterica), ca nu aude
(surditate isterica) (fenomene ce pot disparea usor, punandu-1 in situatii care impun folosirea acestor analizori,
si astfel se tradeaza. Toate aceste manifestari isterice apar de obicei pe un fond de insuficienta dezvoltare
mintala, in situatia in care bolnavul cere compasiune si foloase de pe urma acestei boli.
Tratamentul consta intr-o psihoterapie individuala, sustinuta prin hipnoza, sugestie simpla sau ajutata de
„torpiaj" electric sau folosirea unei noi dominante dureroase - de exemplu injectarea de apa distilata
intradermic. Nu trebuie sa i se dea prea multa atentie in timpul crizei, pentru a nu o exagera spre a-si prelungi
suferinta, insa toata aceasta atitudine trebui insotita de calm, blandete si intelegere pentru boala psihica.
NEVROZELE MIXTE
Acestea sunt Forme clinice de nevroze, caracterizate prin tulburari motorii ca si maladia ticurilor, crampa
profesionala, logonevroza (balbismul sau balbaiala).
 Consilierea in ingrijirea pacientului cu Alzheimer

– realizarea sarcinilor în concordanță cu abilitățile. Efectuarea anumitor activități poate dura mai mult timp
decât în trecut, dar dacă persoana este hotărâtă să facă acea activitate este indicat să continue;

– modificarea căminului în așa fel încât acesta să fie un loc sigur

– asigurarea unei alimentații sănătoase. Este important ca dieta zilnică a persoanei cu Alzheimer să conțină
fructe, legume și cereale;

– este indicat să se evite somnul din timpul zilei și să se facă exerciții fizice ziua;

– programarea activităților în momentele din zi în care capacitățile intelectuale sunt maxime;

– rezolvarea problemelor de memorie în mod creativ. Utilizarea de liste, etichete sau alte modalități care să
ajute la amintirea anumitor lucruri. Notarea activităților zilnice pe un calendar sau o agendă și poziționarea
acesteia într-un loc vizibil. Păstrarea la îndemână a albumelor de fotografii cu membrii familiei cu numele
scrise clar;

– înainte de a merge într-un loc este indicat să se noteze pe un biletel locul unde se intenționează să se
meargă, adresa și modul de întoarcere acasă, chiar dacă au mai fost efectuate de mai multe ori în trecut
aceste activități. Este indicat ca ieșirile să se facă sub însoțire dacă este posibil;

– păstrarea activității, menținerea unei vieți active și implicarea în mai multe lucruri încetinește deteriorarea
abilităților mentale;

– realizarea unei bune comunicări prin evitarea conflictelor. Orice conflict e un stres inutil atât pentru
persoana care îngrijește cât și pentru pacient. Evitați să-i arătați greșelile și rămâneți calmi

– Facilitarea comunicării prin corectarea tulburărilor de auz și de vedere

– conducerea unui autovehicul este de evitat. Sfătuiți pacientul să utilizeze transportul în comun.

– supravegheați pacientul care fumează deoarece există riscul de incendiu;

– în cazul apariției ideilor delirante sau a halucinațiilor păstrați-vă calmul, vorbiți calm cu pacientul, încercați să
îi distrageți atenția indicându-i un alt lucru real din cameră;

– în caz de violență și agresiune, păstrați-vă calmul, nu vă arătați teama, acordați mai multă atenție
pacientului, la nevoie solicitați ajutor;

– apariția depresiei și anxietății presupune o atenție mai mare acordată pacientului, cereți sfatul unui psiholog
sau psihiatru.