Tema:Particularitățile anatomo-fiziologice ale sistemului digestiv

Abilități:
1.Caracterizarea PAF a organelor digestive la copii.

2.Examinarea sistemului digestiv la copii de diferite vîrste.

3.Expunerea metodelor de diagnostic.

4.Participarea la alimentarea bolnavilor.

5.Aprecierea scaunului și înregistrarea lui.

6.Colectarea materiilor fecale pentru coprologie,analiza bacteriologică.

7.Colectarea fecalelor pentru determinarea ouălelor de helminți.

8.Realizarea raclajului perianal.

9.Proiectarea convorbirii,,Profilaxia maladiilor sistemului digestiv’’.

1.Caracterizarea PAF a organelor digestive la copii.

Sistemul digestiv este alcătuit din tractul digestiv şi glande a căror secret este necesar pentru procesele
de digerare a hranei.
Dezvoltarea copilului depinde într-o măsură deosebită de funcţia sistemului digestiv. Capacitatea
funcţională a tractului digestiv este diversă in
diferite perioade ale vîrstei, ceea ce necesită respectarea anumitor reguli şi regimuri alimentare. Organele
digestive incep să se formeze din a 3—
4 saptămînă a dezvoltării embrionare şi la 16-20 săptăinîni deja funcţionează. In acest timp începe să se
dezvolte reflexul de sugere, glandele
salivare elimină salivă (amilaza), stomacu\-pepsinogen, intcstinul-st'ovfiM. Astfel împreuna cu lichidul
amniotic înghiţit în intestinul fătului se
formează meconiul.
în perioada dezvoltării intrauterine fătul se alimentează cu produse primite de la mama, prin patul
vascular. După naştere structura imatură a
tractului digestiv nu permite copilului sa se alimenteze cu altceva decît laptele matern. Odată cu creşterea
copilului şi dezvoltarea organelor
digestive copilul poate primi hrană mai variată.
I.a nou-născutul matur sunt bine dezvoltate reflexele de sugere şi glutiţie. Actul de sugere este alcătuit din
3 faze:
— Aspiraţia;
— Comprimarea mamelonului;
— înghiţirea laptelui aspirat.
Copilul poate face cîteva aspiraţii şi apoi o 'înghiţitură. Copilul plasat corect la sinul mamei suge profund,
înghiţiturile sunt auzite şi văzute, în
timpul suptului copilul poale înghiţi o cantitate de aer (aerofagia), care după alăptare se elimină de obicei
în exterior (rcgurgita(ia). împreună cu
aerul eliminat se poate elimina şi o cantitate de lapte supt nemoditicat (crusta-ţia). Pentru a evita apariţia
regurgitaţiei, după alăptare copilul este
ţinut în poziţie verticală pe umărul mamei cîteva minute. Astfel copilul va regurgita tot aerul înghiţit.
Cavitatea bucală la nou-născut este foarte mica. Muşchii masticatori sunt bine dezvoltaţi, limba este mare,
scurtă şi lată. Mucoasa este fină,
uscată, bogat vascularizată, de culoare roşie aprinsă. Cavitatea bucală are o serie de particularităţi ce
facilitează suptul:
— Striaţia transversală de pe buze cu care copilul apucă mamelonul;
— Tumifierile în locurile de erupţie a viitorilor canini;
— Pernuţele de grăsime Bicat din grosimea obrajilor care contribuie la crearea presiunii negative în
cavitatea bucală in timpul suptului;
— Limba mare. Glandele salivare
Saliva este secretată de glandele salivare (parotidiene, sublingvale, submandibulare) şi de numeroasele
glande secretarii ale cavităţii bucale. La
nou-născut glandele salivare sunt slab dezvoltate, elimină puţină salivă, de aceea mucoasa cavităţii bucale
este uscată, uşor vulnerabilă. Din acest
motiv cavitatea bucală nu se prelucrează in primele luni de viata a sugarului. De la virsta de 3—4 luni ele
încep să funcţioneze mai intens în
legătura cu perfectarea funcţiei şi maturizarea centrilor nervoi coordonatori. De asemenea are loc iritarea
ramurii nervului trigeminus de nucleele
dentare în creştere. Astfel la vîrsta de 4—5 luni la sugari se observă o salivatie abundentă, care necesită
aplicarea barbetelor, deoarece saliva
eliminată este greu înghiţită de copii.
Esofagul. Are forma de pîlnie. Mucoasa este fină, bogat vascularizată, dar uscată din cauza insuficienţei
glandelor mucoasei. Are lungimea: —
Nou-născut 10—11 cm;
— l an — 12 cm;
— 5 ani — 16 cm;
— 10 ani— 18 cm;
— Adult — 25—32 cm:
Aceste date topografice au importanţa la efectuarea lavajului gastric.

Stomacul. Are forma de cilindru sau de sferă, cind este plin, este situat între procesul xifoid şi ombilic. Cu
vîrsta stomacul se deplasează mai în jos. Este aşezat orizontal, după vîrsta de un an, cind copilul începe să
meargă, recapătă o poziţie mai oblică şi după 10 ani este aşezat ca la adult. Mucoasa este fină, bine
vascularizată, săracă în ţesut elastic şi muscular. Sfincterul antral este slab dezvoltat, ceea ce de asemenea
influenţează la apariţia regurgitat iei şi vărsăturilor postpranciialc. Glandele secretorii ale stomacului
elimină suc gastric,care conţine aceleaşi enzime (pcpsină. lipază, acid luetic, acid clorhidric etc.) ca şi la
adulţi, insă cu o acţiune de 2—3 ori mai redusa.Este mai mică şi aciditatea sucului gastric ce explica
funcţia neînsemnata de barieră a stomacului.

Volumul stomacului în dependenţă de vîrsta

Vîrsta copilului Volumul stomacului/ml
Nou-născut 30 — 35
1 an 250-300
3—5 ani 500
8 — 10 ani 1000—1200
12— 15ani 1300—1500
După Filatov volumul stomacului pînă la un an creşte lunar cu 30 ml. De aceea volumul stomacului la
sugari poate ti determinat după
formula: V = 3(>inl + 30n n — vîrsta in luni
Cunoaşterea volumului stomacului arc valoare la efectuarea lavajului gastric.
Funcţia motorie a stomacului este slab dezvoltată. Evacuarea hranei din stomac depinde de alimentele
ingerate. In alimentaţia naturală
laptele este digerat în stomac in decurs de 2—3 ore, iar în alimentaţia artificială mai mult de 4 ore.
Intestinul. Este relativ mai lung ca la adult şi depăşeşte lungimea corpului de 6 ori (la adult de 4 ori).
Mucoasa intestinală este fină, bogat
vascularizată, conţine multe glande limfatice.
Perm labilitatea mărită a mucoasei contribuie la reabsorbţia sporită a produselor toxice in organismul
copilului. Din cauza nedezvoltării
stratului muscular şi a enervatiei imperfecte uşor se dereglează peristaltismul intestinal, fiind cauza
constipaţiilor la copii. După vîrsta de
6 ani mucoasa are aceiaşi strustură ca şi la adulţi.

Rectul la nou-născut este relativ mai lung ca. la adulţi. Partea ampulara a rectului este nedezvoltată ceea
ce explică defecaţiile frecvente
în primele săptămîni de viaţă (3—6 ori/zi). Mucoasa este slab fixată de submucoasă, de aceea la sugari
este posibilă apariţia prolapsidui
rectal. Este imperfect şi sfmcterul anal ce contribuie la dezvoltarea sfincterilor în bolile diareice

îndată după naştere intestinul este steril timp de cîteva ore, apoi se populează de diferite bacterii saprofite
(bifidumbacterii, lactobactcrii,
colibadli, stafilococi, streptococi, fungi, etc.) care şi constituie microflora fiziologică a intestinului.
Compoziţia microflorei depinde de
caracterul alimentaţiei copilului, în alimentaţia naturală predomina bifîdumbacteriile, iar în alimentaţia
artificială — colobacilii.
Microflora intestinală are următoarele funcţii:
— De barieră (neutralizează bacteriile patogene);
— De fermentare;
— De sinteză a vitaminelor (B, PP, C)
Scaunul sugarului depinde de caracterul alimentaţiei, vîrsta copilului şi particularităţile individuale ale
copilului. In primele zile se elimină meconiul — fecale lipsite de miros, de culoare măslinie, consistenţă
vîscoasă. Din ziua 3—4 se elimină aşa numitul scaun tranzitoriu,
cu frecvenţa de 4—6 ori/zi, de o culoare galben-verzuie. De la vîrsta copilului de 2 săptămîni se elimină
un scaun normal, ce depinde de felul alimentaţiei, în alimentaţia naturală scaunul este de culoare aurie,
omogen, de consistenţă moale, cu miros acriu, cu frecvenţa 2—4 ori pe zi. In alimentaţia artificială
scaunul este de o consistenţă solidă, de culoare galben-deschisă, miros putrid, constipat (odată la 2—3
zile),
Ficatul este un organ masiv, este bine vascularizat, ocupă 1/2 din cavitatea abdominală. La nou-născuţi
constitue 4% din masa corporală (la adulţi 2%). Ficatul creşte mai lent ca organismul copilului. Pină la
vîrsta de 6 luni ficatul se palpează mai jos de rebordul costal cu
2—3 cm, de la l—3 ani se palpează mai jos cu 1,5 cm şi după vîrsta de 3 ani ficatul nu se mai palpează.

Funcţiile ficatului:
— Secretă bilă;
— Detoxicantă/ barieră pentru toxine;
— Fagocitară / barieră pentru bacterii, etc.;
— De sinteză a vitaminelor;
— Participă la toate tipurile de metabolism;
— Este depou al glicogenului, Ierului, lipidelor, proteinelor, vitaminelor;
Vezica biliară este aşezată în grosimea ficatului, secretă bilă, care ajută la fermentarea hranei. Bila la
copii este săracă în acizi biliari, colesterina, licetină, săruri minerale, insa conţine într-o cantitate mare
acid tauroholic, care are o acţiune bactericidâ mai înaltă ca acidul glicoholic predominant la adulţi.
Aceasta explică incidenţa rară a colecistitelor la copii.
Pancreasul elimină toţi fermenţii necesari digestiei, însă activitatea lor este micşorată:
— Fermenţi proteolitici (tripsina, hemopsina) — asigură metabolismul proteic;
— Fermenţi lipidolitici (lipaza, fosfolipaza) — asigură metabolismul lipidic;
— Fermenţi glicolitici (amilaza, lactaza, maltaza) — asigură metabolismul glucidic.
 2.Examinarea sistemului digestiv la copii de diferite vîrste.

Planul examinării copilului:

La efectuarea anamnezei se atrage atenția la:
-prezența la membrii familiei sau la rudele apropiate a bolilor aparatului digestiv
-legătura dintre boală și dificultăți în alimentație,precedate de boli de etiologie infecțioasă și alți factori
-caracterul alimentației în primul an de viață și alimentația ulterioară
-debutul bolii
-succesiunea apariției diferitelor simptome(dureri abdominale,dereglări dispepsice,parorexie)
-legătura dintre colicele abdominale și alimentație,efortul fizic
-termenul de apariție a colicelor abdominale după mîncare(dureri precoce sau tardive)
-dependența durerilor de perioadele zilei sau anotimp
-influența hranei asupra intensificării sindromului de durere
-localizarea durerilor
-caracterul sindromului de durere(dureri în crize,acute sau permanente,dureri surde,sîcîitoare
-iradierea durerii)
-dereglări dispepsice:regurgitație cu conținut acru,cu alimente,aer;pirozis,vome,constipații,scaun
instabil,diaree,meteorism,cantitatea zilnică a fecalelor,colorația scaunului,schimbări patologice ale
scaunului
-schimbarea apetitului.
La inspecția generală a copilului se atrage atenția la:
-starea generală,cunoștință,poziția
-dezvoltarea fizică
-colorația tegumentelor și a mucoaselor vizibile,umiditatea lor,prezența erupției și caracterul ei
-intensitatea țesutului adipos subcutanat
-turgorul țesuturilor moi
-colorația mucoasei cavității bucale și vestibulului faringian,luciul,curățenia,defectele
mucoasei,dimensiunile amigdalelor,starea peretelui posterior al faringelui
-starea limbii(umeditatea,papilele,depunerile)
-starea dentiției(numărul dinților de lapte și al dinților permanenți,al dinților cariați)
-dimensiunile abdomenului,simetria lui
-participarea peretelui abdominal la respirație
-peristaltica vizuală
-dezvoltarea rețelei venoase subcutanate
-edemul peretelui abdominal anterior
-herniile.
La palparea superficială se atrage atenția la:
-sensibilitatea la durere
-hiperestezie
-încordarea peretelui abdominal
-prezența sau lipsa simptomelor peritoneale.
La palparea profundă a se atrage atenția la:
-forma,consistența,mobilitatea și reacția la durere a intestinului gros,porțiunea terminală a
ileonului,prezența garguimentelor,grosimea;
-așezarea stomacului,starea pilorului,prezența durerilor
-durerile apreciate în punctele și zonele de proiecție a pancreasului;
-dimensiunile ficatului,consistența lui,sensibilitatea la durere,mobilitatea
-de caracterizat marginea și fața viscerală a ficatului;
-simptomele veziculare și aprecierea durerilor în punctul de proiecție al vezicii biliare.
La percuție se atrage atenția la:
-caraterul sunetului percutor deasupra regiunii abdomenului;
 -dimensiunile ficatului pe liniile anterioare axilară,claviculară,mediană,după Kurlov
La auscultație a se atrage atenția la:
-caraterul peristalticii(înviorare,absență)
La auscultafricție se va atrage atenția la:
-dimensiunile stomacului
La analiza protocolului examenului roenghenologic trebuie de atras atenția la:
-viteza de trecere a substanței de contrast
-poziția organului care se examinează în cavitatea abdomenului
-forma,dimensiunile organului,relieful mucoasei
-identificarea anomaliilor în dezvoltare,herniilor mucoasei,refluxurilor.
La analizarea protocolului examenului radiologic se atrage atenția la:
-funcția de evacuare a stomacului,refluxul
-funcția de absorbție și de trasport a hepatocitelor,viteza pasajului bilei prin canalul cistic pînă la vezica
biliară,timpul cînd nimerește bila în duoden
Analizînd protocolul examenului ultrasonor este necesar de atras atenția la:
-dimensiunile și ecogenitatea parenchimului,dimensiunile și grosimea pereților vezicii biliare,diametrul
canalului coledoc
-poziția,dimensiunile și omogenitatea parenchimului pancreasului.
La analiza protocolului examenului endoscopic este necesar de atras atenția la:
-colorația mucoasei,relieful ei,identificarea defectelor,la reflux
La precierea rezultatelor examenului funcțional al secreției gastrice este necesar de atras atenția la:
-cantitatea conținutului gastric pe nemîncate,în screția de bază și stimulată
-plasarea secreției acidului clorhidric și a pepsinei,raportul lor în secreția bazală și stimulată.
La analiza indicilor pH-metriei intragastrale se atrage atenția la:
-mărimea pH-lui în diferite secțiuni ale stomacului.
La analiza rezultatelor tubajului duodenal se atrage atenția la:
-evoluția colepoiezei,durata fiecărei faze
-cantitatea conținutului duodenal în porțiunile A,B,C
-caracterul schimbărilor conținutului duodenal în urma examenului microscopic și biochimic a lui.

3.Expunerea metodelor de diagnostic.

. Funcţia sistemului digestiv se apreciază după

următorii indici de bază:
— Pofta de mîncare;
— Caracterul scaunului;
— Palparea abdomenului;
— Dimensiunile ficatului;
— Metodele paraclinice de diagnostic:
- Analiza generală a fecalelor şi la ouă de helminţi;
- Coprograma;
- Analizele biologice ale sîngelui;
- Analiza bacteriologică a fecalelor;
- Investigaţia endoscopică, colonoscopia, rectoromanoscopia;
- Examen ultrasonorgrafic;
- Tomografia computerizată, RMN;
- Metode histologice (biopsia ficatului şi a splinei);

4.Participarea la alimentarea bolnavilor.

Alimentatia copilului din cana

Materiale necesare: Lapte incalzit la temperatura de 37`C, cana, barbeta sau servetel, solutii dezinfectante.
Tehnica: Este necesar a respecta urmatoarele etape:
1. Intr-o cana mica a se turna laptele.
2. Copilul sa ia in brate in pozitie semisezinda.
3. Apropiem cana de buzele copilului, atingindu-le, asa, ca laptele sa ajunge la buze.
In acest moment copilul devine vioi, deschide gurita si ochii.
El incepe sa-si miste gurita, sa guste laptele si sa-l sorbeasca cu limba.Putin lapte poate sa curga pe linga
gurita copilului, de aceea se foloseste un servetel sau o barbeta pentru a proteja hainele copilului.
Mama nu va turna laptele in gurita copilului, ci doar va tine cana aproape de buzele lui.
Cind copilul se satura, el inchide gurita si refuza laptele.
Dupa alimentarea copilului utilajul folosit este dezinfectat.

Alimentatia sugarului cu biberonul

Necesarul: Biberon (o sticla gradata cu o capacitate de 250 ml), tetina din cauciuc gaurita la virf cu un ac
infermiabil, lapte sau alt amestec lactat, substante degresante (mustar, “Bingo” etc.), solutii dezinfectante,
perie, manson sau stergar.
Tehnica alimentarii: Inainte de administrare, alimentul trebuie incalzit pina la 37`C, introducind biberonul
intr-o baie de apa calda.Pentru a preveni racirea alimentului, biberonul este invelit intr-un manson de lina
sau intr-un stergar.
In timpul alimentarii, sugarul va fi luat in brate si tinut intr-o pozitie oblica de circa 45`, cu capul asezat pe
antebratul sting al persoanei, care il alimenteaza.Verificam temperatura laptelui turnind citeva picaturi pe
pielea antebratului.Biberonul este tinut cu mina dreapta in asa fel, incit gura sticlei sa fie permanent plina
cu lapte, impiedicind astfel aerofagia. Alimentatia dureaza 10-15 minute.Daca sugarul maninca prea lacom,
in timpul alimentarii se vor face pauze scurte.Dupa terminarea alimentarii, copilul se va tine vertical pina se
elimina excesul de aer inghitit, apoi este culcat in decubit lateral.
Obiectele folosite la alimentare sunt dezinfectate conform ordinelor in vigoare.

Alimentatia copilului prematur cu lingurita

Materiale necesare: Un vas gradat cu lapte matern cu t` de 36`- 37`C, lingurita, scutec sau o barbeta
curata, solutii dezinfectante.
Tehnica alimentatiei: Laptele matern este colectat proaspat in recipiente sterile, respectind cerintele de
asepsie.Mama isi spala, in prealabil,miinile si prelucreaza sinul.Cu lingurita sint alimentati prematurii, care
au dificil refluxul de sugere.Inainte si dupa alimentare copilul i se administreaza oxigen.Copilul e tinut in
brate ca si in timpul alaptarii, cu capul rezemat pe antebratul sting.In aceeasi mina se tine vasul cu lapte, iar
in mina dreapta – lingurita.In jurul gitului copilului i se pune un scutec sau o barbeta.Laptele se introduce in
gurota copilului cu multa rabdare si precautie pentru a evita varsaturile postprandiale si patrunderea laptelui
in caile respiratorii.
Lingurita nu trebuie sa fie plina, pentru ca sa se risipeasca cit mai putin lapte.Urmatoarea portie de lapte i se
da copilului dupa ce a inghitit-o pe cea precedenta.
Dupa alimentare vom controla cavitatea bucala a prematurului.Laptele ramas este eliminat, caci ar putea fi
aspirat.Dupa aceea il vom culca pe copil in decubit lateral sting si peste 10-15 minute trebuie intors in cel
drept, fiind permanent supraveghiat.
In caz de varsaturi, vom avea grija ca produsul vomitat sa nu patrunda in caile respiratorii.
Dupa alimentarea copilului, utilajul folosit e supus dezinfectarii.

Alimentatia copilului prematur prin gavaj

Materiale necesare: sonde sterile jetabile de polietilena sau catetere sterile moi nr. 10,12,14, seringi sterile
jetabile cu volumul de 10,0 – 20,0 ml, vase sterile gradate cu lapte matern cu t`de 36`-37`C,glicerina,
emplastru si solutii dezinfectante.
Tehnica efectuarii: Copilul este asezat in decubit lateral, cu capul putin ridicat.Se determina profunzimea
la care trebuie introdusa sonda.Ea este egala cu distanta de la baza nasului pina la apendicele xifoid al
sternului. Sonda se umple cu lapte, apoi capatul rotunjit al ei se unge cu glicerina.Cu mina stinga asistentul
deschide gura copilului, apasind pe barbie sau pe obraji, cu mina dreapta introduce sonda cu precautie pe
linia medie a limbii pina la semnul marcat.Sonda poate fi introdusa si prin una din fosele nazale.In timpul
introducerii sonda se stringe cu degetele sau cu o clama pentru a evita scurgerea laptelui.
Daca sonda nimereste in trahee, copilul se cianozeaza, tuseste.In asemenea caz, sonda trebuie scoasa
imediat,iar copilului i se da oxigen.Daca sonda este introdusa corect si copilul nu da semne de neliniste,
capatul extern al sondei se uneste cu seringa in care se toarna laptele ramas, se scoate clama si asteptam
pina se va scurge tot laptele.Administrarea foarte lenta a laptelui va evita aparitia vomei la copil.
La sfirsitul alimentarii, dupa ce se goleste seringa, turnam in sonda 1-2 ml. de apa fiarta racita, apoi
inchidem lumenul sondei cu ajutorul prestubului. Capatul extern al sondei se prinde de obraz cu emplastru.
Sonda este lasata in stomac 2-3 zile, apoi o extragem cu grija, ca prematurul sa nu vomite.
Utilajul folosit se supune dezinfectiei conform ordinelor in vigoare

5.Aprecierea scaunului și înregistrarea lui.

Zilnic, in foaia de temperatura este inregistrat numarul de scaune la fiecare bolnav: consistenta (format,
lichid, semilichid, apos, pastos, constipat), prezenta elementelor patologice (mucus, singe, puroi). La
examenul vizual, se mai constata culoarea si mirosul.

6.Colectarea materiilor fecale pentru coprologie,analiza bacteriologică.

Recoltarea fecalelor in vederea examenului microscopic

Materiale necesare: Plosca sau olita, bagheta de sticla sau lemn, recipient de sticla, formulare medicale,
solutii dezinfectante, perie si manusi.

Tehnica recoltarii: Asistentul face recoltarea in manusi.Olita (plosca) este in prealabil spalata si oparita.
Fecalele trebuie recoltate proaspete cu bagheta din diferite portiuni ale scaunului de la suprafata si
dinauntru, din locurile cu mucozitati si singe. Intr-un recipient sint recoltate maximum 10 grame.

Este foarte important ca fecalele trimise pentru analiza de laborator sa nu fie amestecate cu urina, sa fie
proaspete sau cel mult 12 ore dupa eliminare. Pe formularul medical se cere indicat numele bolnavului,
sectia, data si ora colectarii.

Obiectele folosite le dezinfectam cu ajutorul periei.

Recoltarea fecalelor pentru examenul bacteriologic

Materiale necesare: Eprubete sterile cu anse metalice prevazute cu dop, lichid conservat (glicerina cu
alcool, ser fiziologic cu glicerina), documentatia medicala, solutii dezinfectante, manusi.

Tehnica recoltarii: Recoltarea se poate face din plosca, de pe scutece sau rect.

Recoltarea din rect se realizeaza la sugari in pozitie culcata pe spate, iar la copii mai mari in decubit
lateral.Asistentul isi spala miinile de doua ori cu sapun, le dezinfecteaza si imbraca manusile. Cu o mine
indeparteaza fesele, iar cu cealalta introduce ansa in rect la o distanta de 3-6 cm si prin citeva miscari de
rotatie va recolta materialul de pe mucoasa rectala. Apoi, extrage ansa din rect si, cu atentie, fara a atinge
gura si peretii eprubetei, o plaseaza in ea. Daca recoltarea se face din plosca, aceasta trebuie sa fie uscata
si sterila. Materialul va fi colectat din diferite parti ale scaunului, in special din partile cu continut mucos si
puroi. Completam documentatia de insotire si materialul recoltat trebuie expediat la laboratorul
bacteriologic nu mai tirziu de 3 ore in conditii urbane si 6 ore in conditii rurale.

Obiectele folosite (plosca, bancheta) sunt supuse dezinfectarii.

7.Colectarea fecalelor pentru determinarea ouălelor de helminți.

 Materiale necesare: Recipient de sticla, lingurita de plastic, spatule sau porttampoane prevazute cu
tampoane de vata pentru reclare, ser fiziologic, manusi sterile, solutii dezinfectante, perie .

Tehnica recoltarii: Pentru examene parazitologice, materiile fecale vor fi recoltate in vase curate, in
cantitate de 15-20 gr. Din produsele eliminate spontan pe scutece sau olite. Cu o lingurita de plastic
materialul trebuie recoltat din doua-trei locuri din fecale de pe scutece sau din olita.Scaunul recoltat va fi
trimis imediat la laborator sau cel mult dupa 12 ore de la eliminare, in acest caz materialul colectat e
necesar a-l pastra la rece. In scopul de a scoate in evidenta protozoarele, materialul trebuie sa ajunga la
laborator in stare calda, ca parazitii sa nu-si piarda motilitatea. Fecalele nu vor fi in nici un caz amestecate
cu urina.

In caz de suspiciune la oxiuraza, recoltarea oualelor se face prin reclarea regiunii perianale. Recoltarea e
acceptata pentru orele de diminiata, inainte de toaleta intima a copilului, din plicile perianale, cu
tampoane inmuiate in glicerina si apa in părti egale.

La depistarea oxiurazei putem folosi si benzi adezive.

Insotit de documentatia medicale, materialul recoltat este expediat la laborator parazitologic.

Obiectele folosite sint supuse dezinfectarii conform ordinelor in vigoare.

8.Realizarea raclajului perianal.

Recoltarea ouălor se face la nivelul marginii anale, de preferință dimineața, după trezire, și înainte de orice toaletă
locală sau a defecării, prin metoda Graham cu banda adezivă transparentă sau celofan. Aplicarea unei fâșii de
bandă adezivă foarte transparente trebuie făcută pe mai multe sectoare ale marginii anale, distanțând pliurile
anale. Această bandă adezivă trebuie să fie apoi lipită pe o lamă de microscopie de sticla, iar apoi observată sub
un microscop la o mărire mică (x 20 sau x 40). Pot fi, de asemenea, aplicate în mod direct pe marginea anală lame
colante din plastic, flexibile, incasabile.

9.Proiectarea convorbirii,,Profilaxia maladiilor sistemului digestiv’’