Colegiu de medicina din Orhei 2019

Studiu independent : afectiunile sclerei cu

nursing specific (scleritele si episcleritele)

Elaborat de : Vasilica Ariadna

Profesor : Cornea Maria

Sclerotica
cuprinde 5/6 posterioare ale tunicii extern, este o membrana fibroasa deculoare alba-
sidefie, dura si inextensibila. Ea prezinta la polul posterior o regiune perforata – lama
ciuruita prin care trec fibrele nervului optic si vasele sangvine, la polul anterior – patru
orificii situate inaintea insertiei muschilor drepti prin care intrasi ies arterele si venele ciliare
anterioare si vasele limfatice.
Grosimea sclerei este cuprinsa intre 0,3mm la insertia muschilor drepti, 1 mm sprelimb si
1,3mm la nervul optic. Pe fata externa a scleroticii care vine in contact cucapsula lui Tennon
se insera muschii globului ocular .
Jonctiunea dintre sclerotica si cornee poartadenumirea de limb sclero – cornean.
Sclerotica prezinta trei straturi :
1. Episclera
2. stroma
3. sclerala-lamina fusca
VASCULARIZATIA este asigurata de reteaua episclerala si coroidala.
INERVATIA sclera anterioara este inervata de doua ramuri lungi ciliare ale nervului nazo
ciliar, iar cea posterioara de nervii ciliari scurti

Afectiunile sclerei
Termenul medical pentru inflamaţia scleroticei este “sclerită”. Dacă este de natură
superficială, atunci vorbim despre “episclerită”, care este forma cea mai frecventă şi mai
puţin gravă. Cauzele inflamaţiei sclerei sunt complet necunoscute. Posibil să fie asociate
unor afecţiuni reumatice sau ale ţesutului conjunctiv, în special în cazurile de sclerită
profundă. Episclerita apare în multe cazuri independent de aceste afecţiuni, totuşi se
suprapune adesea cu alte tulburări în organism, ca infecţii sau modificări hormonale.

scleritele
Sclerita este o inflamatie granulomatoasa a sclerei, mult mai rar intalnita decat episclerita.
Scleritele se clasifica in sclerite anterioare si posterioare.
Sclerita anterioara. Prezinta mai multe forme clinice: difuza, nodulara si necrozanta.
Subiectiv, sclerita anterioara se caracterizeaza prin lacrimare, fotofobie, dureri la miscarile
globului ocular. Modificarile obiective specifice scleritelor sunt prezentate in tabel :
Aspectul Modificari ale Modificari  ale Alte modificari

ochiului vaselor sclerei

episclerale
Sclerita  Ochi   rosu Congestie Ingrosata ,
difuza, edematiata difuza
difuza violacee
Sclerita nodulara Ochi   rosu Congestie in Nodul inflamator
sector , violace scleral, ingosata
e la nivelul leziunii
Sclerita necrozant Ochi   alb Arii Subtiata, Vizibilitatea
a ischemice , ava necrozata , uveei
sculare culoare galbuie subiacente la
sau negricioasa la nivelul
nivelul leziunii procesului
inflamator ;
uveite
anterioare

Complicatiile scleritelor anterioare constau din tenonite, uveite, cataracte complicate,

glaucoame secundare (lezarea trabeculului corneoscleral), ectazii sclerale, rupturi sau
perforatii ale globului ocular, panoftalmii, extinderea procesului inflamator la cornee
(sclerokeratita).
Etiologia cea mai frecventa a scleritelor anterioare este poliartrita reumatoida;
urmeaza apoi alte boli de sistem (granulomatoza Wegener, poliarterita nodoasa, lupusul
eritematos sistemic), policondrita. Bolile granulomatoase (luess, TBC, sarcoidoza), virusul
herpes-zoster guta, tireotoxicoza, radiatiile, interventiile chirurgicale pot cauza sclerite.     
Tratamentul general al scleritelor anterioare se adreseaza bolii de baza, fiind in general
bazat pe corticoterapie in doze imunosupresive, sau alti agenti imunosupresivi
(ciclofosfamida, azatioprina, ciclosporina), antialgice. Local se administreaza corticosteroizi
(in instilatii sau injectii locale), midriatice. Uneori este necesar tratament chirurgical
aplicandu-se  grefe de sclera sau fascia lata la nivelul zonelor de sclera subtiate.

Sclerita posterioara. Este mult mai rara decat sclerita anterioara. Subiectiv se manifesta prin dureri
oculare, exacerbate de miscarile globului ocular si de palpare, scaderea acuitatii vizuale, uneori diplopie.
Obiectiv se constata usoara exoftalmie, limitarea miscarilor oculare, chemozis conjunctival, uneori edem
palpebral. La examenul fundului de ochi (indispensabil pentru diagnostic) se observa edem papilar,
exudatie coroidiana si retiniana (sub forma de depozite dense, intinse), flocoane vitreene inflamatorii.
Ecografia oculara sau tomografia computerizata sunt de un real folos pentru diagnosticul pozitiv,
evidentiind ingrosarea peretelui ocular posterior.
Diagnosticul diferential se face cu papilita, dezlipirea de retina primitiva regmatogena, tumori si inflamatii
coroidiene, tenonite.
Complicatiile scleritei posterioare sunt tenonita, corioretinita, cataracta, glaucomul secundar, neuropatia
optica anterioara, dezlipirea de retina secundara exudativa, miopia (ca urmare a alungirii globului ocular).
Tratamentul general al scleritelor se adreseaza bolii de baza, fiind in general bazat pe corticoterapie in
doze imunosupresive, sau alti agenti imunosupresivi (ciclofosfamida, azatioprina, ciclosporina), antialgice.
Local se administreaza corticosteroizi (in instilatii sau injectii locale), midriatice. Uneori este necesar
tratament chirurgical aplicandu-se grefe de sclera sau fascia lata la nivelul zonelor de sclera subtiate.

Episclerita
Episclerita este o afecţiune oculară inflamatorie, neinfecţioasă a episclerei (un ţesut conjunctiv situat între
conjunctivă şi scleră). Este o boală relativ uşoară, autolimitantă, dar, din păcate, cu risc mare de recidivă. Afectează
mai frecvent pacienţii de sex feminin, de vârstă adultă.

Cauze
Episclerita poate fi idiopatică sau poate fi declanşată şi întreţinută de boli sistemice cum ar fi: colagenoze (poliartrită
reumatoidă, spondilita ankilopoietică, lupus, periarterită nodoasă, sindromul Reiter), boli infecţioase (herpes virus,
fungi, sífilis, TBC), teren atopic sau se poate asocia cu insuficienţă corticosuprarenală, sindroame paraneoplazice sau
leucemia cu celule T. De obicei, recidivele apar la acelaşi ochi, factorii declanşatori ai puseului de episclerită putând fi
stresul şi tulburările hormonale.

Tratament : Tratamentul trebuie individualizat în funcţie de forma de episclerită. Unele forme, cele uşoare,
se pot vindeca şi spontan, după 10-21 zile. În formele cu episoade prelungite, recidivate, sau în formele uşoare,
pentru grăbirea vindecării trebuie administrat tratament local (antiinflamatoare nesteroidiene), iar la cei ce nu
răspund la acesta se vor asocia şi antiinflamatoare steroidiene, precum şi tratament general cu antiinflamatoare
nesteroidiene. Vindecarea se realizează fără cicatrizare.

episclerita

simpla nodulara

Episclerita nodulară se caracterizează prin

Episclerita simplă, difuză, este cea mai
frecventă formă de episclerita primară. Boala
poate afecta chiar şi toate cadranele (este
roşu tot ochiul), dar cel mai adesea ochiul este
roşu doar într-un sector. Episclerita simpla se
caracterizeaza clinic prin congestie episclerala
difuza sau sub forma unui sector triunghiular,
cu varful la limbul sclerocorneean.
prezenţa unor episoade mai dureroase şi cu
durată mai lungă. La examenul microscopic se
constată prezenta unui nodul episcleral, roşu,
mobil, situat între limb şi inserţia muşchilor
drepţi oculari. În cursul evoluţiei pot aparea
complicaţii: uveita anterioară şi sclerita.
Episclerita nodulara se caracterizeaza prin
aparitia unui nodul ovalar violaceu, bine
delimitat, de 2 – 5 mm diametru, insotit de
congestie intensa.