Keratita herpetică

Keratita herpetică este o afecțiune a corneei de etiologie virală, frecvent fiind incriminat herpes
simplex, un adenovirus. Keratita herpetică se prezintă sub două forme, superficială sau profundă,
cea profundă fiind mai rar întâlnită și având consecințe mai grave. Simptome precum ochi roșu,
lăcrimare abundentă, fotofobie, ocazional scăderea acuității vizuale, pot constitui semnale
alarmante pentru pacient, iar în urma consultului oftalmologic, se poate stabili un diagnostic cert
și prescrie o schemă adecvată de tratament.

Etiologie:

Keratita herpetică este cauzată cel mai frecvent de infecția cu herpes simplex 1 sau 2, cele două
tipuri virale fiind deosebite prin regiunile corporale pe care le afectează cu predilecție: dacă
HSV-1 afectează în general regiunea cefalică (herpes facial), HSV-2 este responsabil de
modificări situate inferior de abdomen (herpes genital). Ambele virusuri pot fi generatoare de
afecțiuni oculare: dacă în primul caz, virusul poate intra în organism prin contact direct cu o
persoană cu leziuni herpetice faciale (deci atunci cand virusul se prezintă sub forma
contagioasă), în al doilea caz este specifică transmiterea materno-fetală, atunci când în momentul
nașterii pe cale naturală, mama prezintă leziuni herpetice genitale.

Este de menționat că virusurile herpetice se caracterizează printr-o perioadă de lantență; prin

urmare, odată contactat virusul, acesta va determina o infecție primară care poate fi simptomatică
sau asimptomatică, dar este obligatoriu autolimitată, adică leziunea se vindecă, urmând ca
virusul sa se localizeze la nivelul neuronilor senzitivi de la nivel cranian sau spinal, în această
perioadă nemanifestându-se. Ca urmare a acestei latențe, infecția virală poate recidiva, adică
virusul părăsește situsul (locul) de latență și ajunge la nivel epitelial. Frecvența acestor recidive
este influențată în special de statusul imun al persoanei infectate, stres fizic sau psihic, febră,
expunerea la radiații UV, menstruație, administrarea de steroizi sau alte
substanțeimunosupresive. Diagnosticul keratitei
Grija deosebita pentru integritatea corneei (si a organelor de vedere in ansamblul lor) este
principala masura profilactica de combatere a bolii. Totusi, in cazul aparitiei simptomelor
mentionate anterior, este recomandat sa va prezentati la medicul oftalmolog pentru consult de
specialitate si stabilirea diagnosticului de keratita.
In urma examenului fizic si evaluarea fundului de ochi, doctorul poate stabili conduita
terapeutica, precum si eventualele tratamente adjuvante si recuperatorii. Acesta poate recomanda
utilizarea ochelarilor protectori ori de cate ori este folosit calculatorul, curatirea frecventa a
pleoapelor cu sapunuri antibacteriene speciale sau cu picaturi de ochi lubrifiante (cunoscute in
farmacii ca "lacrimi artificiale").

Infecția primară:

Infecția primară survine la primul contact infecțios, fiind afectați în genere persoanele cu deficit
imun. Trăsăturile clinice pot varia și se pot prezenta sub formă de:
  leziuni cutanate veziculare: periorbital, în jurul pleoapelor;
 conjunctivită foliculară acută: ochi roșu cu senzație de jenă, de nisip în ochi;
 cheratită: în aproape jumătate din cazuri este afectată corneea, iar cheratita poate avea o
aparență punctiformă sau una ramificată, dar de obicei este superficială.

Infecția primară este autolimitată, dar virusul, așa cum am specificat mai sus, ia calea nervului
trigemen și rămâne inactiv în nucleul acestui nerv, urmând să reactiveze după o perioadă
nespecifică de timp și în funcție de diverși factori deja amintiți.
Pacientii cu keratita acuza frecvent: 
-usturimi ale ochilor
-senzatia de uscaciune
-mancarime a globilor oculari
-senzatia de nisip sau de corp strain in ochi
In plus, bolnavii prezinta des vederea incetosata, care conduce la
dificultatea la citit si la aparitia durerilor de cap specifice
afectiunilor oftalmologice necorectate. Dimineata se constata
faptul ca pleoapele sunt lipite, iar deschiderea ochilor se realizeaza
dificil, cu durere sau disconfort.

Recurența infecției herpetice:

Poate lua mai multe forme, în funcție de componenta corneană afectată:

1. keratita epitelială: leziunile pot fi punctiforme, similare infecției primare sau pot fi

dendritice, adică ramificate iar celula epitelială a corneei este tumefiată cu modificări
incluzionale, specific virusului herpes simplex. În acest caz, sensibilitatea corneană este
cu mult diminuată, ochiul se poate înroși, apare senzația de arsură și, rareori, poate evolua
spre keratită geografică (leziunile sunt mai extinse). Cel mai frecvent, aceste forme se
vindecă sub medicația adecvată, însă pot exista și excepții în care corneea este afectată
mai în profunzime.
2. keratita stromală: în acest caz, patogenia nu este determinată în mod direct de prezența
virusului, ci de un răspuns exagerat al sistemului imunitar. Keratita stromală se poate
prezenta sub două forme:
*Non-necrotică: la examinarea oftalmologică, medicul poate remarca apariția
unui edem cornean discoidal (răspuns inflamator), iar în jurul acestui edem se poate
remarca fenomenul inelului imun Wessley (depozite de complexe imune antigen-
anticorp), plieri ale membranei Descement, o creștere a presiunii intraoculare.
Simptomatologic, se menționează o scădere a acuității vizuale, vedere încețoșată, datorită
edemului, durerea oculară fiind absentă.
*Necrotică: mai agresivă, se caracterizează prin distrucții tisulare. Pacientul se poate
plânge de sensibilitate la lumină, durere, roșeață oculară și deterioare bruscă a vederii.
Evoluția poate fi gravă, cu cicatrici sau perforații corneene.
 3. Endotelita herpetică: se caracterizează prin afectarea stratului situat cel mai profund din
constituția corneei, malfuncția sa generând edem cornean care se poate prezenta sub trei
forme: disciform, linear, difuz. Dacă sunt afectate-deci tumefiate- endoteliocitele din
regiunea unghiului camerei anterioare, se poate împiedica drenarea umorii apoase, cu
creșterea consecutivă a presiunii intraoculare. Forma disciformă evoluează în general
bine sub tratament, însă ultimele două forme de endotelită pot progresa rapid, uneori,
necesitand efectuarea transplantului cornean.

Tratament:

Medicul oftalmolog va prescrie tratament medicamentos în concordanță cu nevoile pacientului și

cu stadiul evolutiv al leziunilor. În cazul keratitei epiteliale, leziunile încep să se vindece în
aproximativ 4 zile după aplicarea tratamentului antiviral- Aciclovir unguent, de 5 ori pe zi până
se vindecă, apoi de 3 ori pe zi. Pentru keratita stromală, se prescriu tratament antiviral
(Aciclovir) alături de picături conținând steroizi, pentru a scădea intensitatea răspunsului imun
față de prezența virusului. De obicei, forma necrotică răspunde mai greu la tratament, în
comparație de forma non-necrotică.

În concluzie, este de reținut că odată contactat virusul, acesta rămâne în organism într-o stare
dormantă, urmând să se activeze la intervale variabile, astfel încât statusul imun al pacientului
joacă un rol deloc de neglijat. Fie că apare ca infecție primară, fie că apare după o reactivare,
keratita herpetică este expresia ancorării virusului la nivelul corneei și, în funcție de cât de
profund este afectată aceasta, apar efecte mai mult sau mai puțin invazive. Astfel, simptomele,
riscurile, tratamentul și rata de vindecare vor varia în concordanță cu acestea.
Sindromul ochilor uscati sau keratita nu are pana in prezent nicio terapie specifica, insa
simptomele sale pot fi ameliorate.
Tratamentul keratitei trebuie sa urmareasca doua directii: pe de o parte, tratament etiologic, iar
pe de alta parte, masuri de atenuare a durerii si a spasmului pupilar (efect obtinut prin utilizarea
de atropina, pentru producerea miadriazei sau dilatarea pupilei).
Tratamentele naturiste intervin si ele in tratarea keratitei, medicii recomandand frecvent folosirea
plantelor vederii, care s-au dovedit intotdeauna eficiente in afectiunile ochiului. In principal, se
va urmari aplicarea externa la nivelul ochilor a infuziilor combinate din plante, care reduc
inflamatia, distrug agentii infectiosi si calmeaza alergiile .
Ca remedii eficiente pentru tratarea keratitei se pot utiliza numeroase plante, precum:
-rostopasca
-meiul-pasaresc
-salvia
-nalba
-silurul
-albastrelele
-lamaiul
 Keratita herpetica

Keratitele ulceroase se caracterizează printr-o afectare a straturilor superficiale ale corneei.

Keratitele interstiţiale afecteaza straturile profunde ale corneei.

Keratitele se manifestă prin dureri oculare mari (senzaţie de corp străin în ochi), o jenă la lumină
şi o lăcrimare. Dacă afectarea este centrală se poate adăuga şi o scădere a acuităţii vizuale.

Keratitele ulceroase dupa expunerea la lumină sau conjunctivitelor cu adenovirus produc

microulceraţii foarte dureroase (keratită punctată superficială) si apar la câteva ore după
expunere, în caz de adenovirus, aceste ulceraţii pot evolua lent spre apariţia de noduli pe cornee.

Tratamentul diferă după tipul keratitei. Keratitele ulceroase - extracţia corpului străin, sub
anestezie locală, aplicarea de colire cu antibiotice pentru a evita riscul suprainfecţiei. Keratitele
interstiţiale pot fi tratate cu corticosteroizi (colire, pomezi).     Tratamentul trebuie condus de
medicul oftalmolog şi este dependent de cauza care a produs boala. eratita virală se vindecă de
obicei de la sine, în două-trei săptămâni, uneori rămân sechele care pot persista şi câteva luni.
Pentru această formă de boală se indică coliruri sau unguente oftalmice antivirale. Dacă este o
inflamaţie de cauză bacteriană se tratează cu coliruri cu antibiotice. Tot acestea sunt indicate
pentru formele produse de iritaţia indusă de lentilele de contact sau de radiaţiile ultraviolete.
Sindromul de ochi uscat se tratează cu lacrimi artificiale. Dacă boala este indusă de utilizarea
colirurilor, administrarea acestora trebuie oprită, iar ochii lăsaţi să se vindece. În unele situaţii,
medicul oftalmolog trebuie să îndepărteze cu grijă celulele moarte sau distruse de pe suprafaţa
corneei. Uneori se administrează medicaţie antialgică, iar ochiul se pansează pentru a preveni
iritaţia produsă de lumină şi pentru a accelera vindecarea şi a diminua disconfortul ocular.
    În funcţie de cauza şi severitatea keratitei, riscurile variază de la niciunul până la orbire. Cei
mai mulţi pacienţi se recuperează complet, uneori fiind necesare corecţia chirurgicală sau chiar
transplantul de cornee, acestea în funcţie de gradul de scădere a acuităţii vizuale.

    Astfel, cu cât pacientul se adresează mai repede medicului oftalmolog, cu atât şansele unei
refaceri complete a ochiului sunt mai mari. 

 
Keratite ulceroase nesupurative
GeneralitatiLocalizarea leziunilor este epiteliala sau in stroma superficiala.Acestea evolueazain
doua faze:-de infiltrare-de resorbtie sau organizare cicatriceala.
Keratite virale
Au o frecventa foarte mare si afecteaza in special tinerii adulti.Virusurile cauzalesunt in general
epitelioneurotrope.Cel mai frecvent sunt unilaterale si produc o tulburarede sensibilitate
corneana:obiectiv hipoestezie,iar subiectiv hiperestezie la care se asociazanevralgii
trigeminale(dureri supra- si periorbitare).Debutul episodului pare a fi legat deun factor
determinant(gripa, infectie de focar, menstruatie, emotie, traumatisme oculare,tratament
cortizonic, vaccinoterapie, seroterapie).Keratitele virale sunt adesea recidivantecu evolutie
ciclica la acelasi ochi.Indiferent de tipul virusului, keratitele virale suntsuperficiale sau
profunde.Keratitele superficiale produc fenomene reactionale intense sileziuni corneene
diverse.Keratitele profunde sunt frecvent keratoendotelite, au evolutietorpida si
prelungita.Keratita herpetica(herpesul corneei) Este o afectiune ciclica, cu prima infectie in
general cutaneomucoasa, aparuta incopilarie, de obicei inainte de 5 ani, care lasa stigmate
imunologice.Virusul devine latentsi persista in organism (glande lacrimale,salivare, conjunctiva,
celulele Schwann alenervilor corneei).Sub influenta factorilor favorizanti, el devine virulent si
declanseaza inmod secundar boala.Cel mai frecvent apar leziuni secundare si--intrucat persoana
esteimuna—acestea sunt relativ benigne.Clinic se observa o eruptie
veziculoasa cutaneomucoasa, recidivanta in situ.
Keratoconjunctivita herpetica de prima infectie.
Apare la copil si este rara.Selocalizeaza pe conjunctiva(conjunctivita foliculara acuta,
flictenulara, pseudomembranoasa) sau pe cornee(keratita punctata, stelata, areolara,
dendritica,geografica, disciforma).Se asociaza frecvent cu participare palpebrala.
Keratitele secundare(recidivante)
.Sunt cele mai frecvente si pun cele mai serioase probleme.Apar la barbati tineri, de
obicei unilateral, cu caracter sezonier legat de factoriideclansanti amintiti.Herpesul nu lasa
imunitate la om, fapt ce explica recidivele.Boalaapare izolat sau asociat cu alte
manifestari:labiale, genitale,cutanate.
Forme superficiale.
Ulcerul dendritic este cel mai frecvent.Debutul este cu senzatie dearsura sau de corp strain
cornean.Ulceratie este de forma stelata(unica sau multipla) oriarborescenta.Colorata cu
fluoresceina, leziunea prezinta dubla coloratie, intensa in centrusi palida pe margine, pentru
ca fluoresceina a patruns pe sub epiteliuldecolat(epitelioliza), dar nemobilizat inca.Aspectul se
schimba zilnic prin aparitia de noileziuni.Nu apare vascularizatie.Uneori aspectul poate fi de
harta geografica, cu margini policiclice.Fenomenele reactionale sunt intense.Apare hipoestezie
corneana care, daca seintinde dincolo de leziune, denota un pronostic grav.
Forma profunda
este constituita de keratita disciforma.
Forme atipice
superficiale pot fi keratita punctata superficiala, keratita stelata, keratitastriata superficiala,
keratita filamentoasa, eroziuni recidivante, ulcere marginale.Ca Keratita este o afecţiune
inflamatorie a corneei , porţiunea transparentă, circulară anterioară a globului ocular, de deasupra
pupilei.

     Există mai multe tipuri: keratita punctată superficială , în care celulele de pe suprafaţa corneei
mor; keratita interstiţială, care apare de obicei în prima sau a doua decadă a vieţii şi ale cărei
sechele persistă frecvent toată viaţa; keratita traumatică este rezultatul unui traumatism cornean,
care produce cicatrice la nivelul ţesutului.

    Există o gamă largă de cauze care pot induce inflamaţia corneei, keratita : viruşi (foarte des
întâlnit este virusul herpetic), bacterii, fungi; expunerea intensă la lumina ultravioletă sau alte
surse, lumina reflectată de zăpadă sau apă; iritaţii în urma folosirii îndelungate a lentilelor de
contact; sindromul de ochi uscat; prezenţa unui corp străin; deficitul de vitamina A; reacţie la
coliruri (majoritatea conţin conservanţi), cosmetice, poluare, particule de praf, polen; efectul
secundar al unor medicamente.

    Manifestările clinice se caracterizează prin: ochi foarte dureros, roşu, lăcrimare intensă,
sensibilitate la lumină; deseori, afecţiunea este însoţită de vedere “în ceaţă”, halouri.

    Dacă este produsă de virusul herpetic, se poate observa apariţia unui mic punct alb pe cornee.

Keratita herpetica

Este o patologie foarte raspandita, recidivanta si cu recaderi mai ales primavara si toamna, cand
se reactiveaza toate tipurile de inflamatii (ex: ulcere gastrice etc). Keratita herpetica poate fi
superficiala si profunda. Este o afectiune acuta dar cu evolutie cronica, in sensul aratat mai sus:
virusul persista si apar din cand in cand recidivele la acelasi ochi. Uneori aceste recidive persista
pe tot parcursul vietii insa pot sa apara la intervale diferite de timp, uneori de 2-3 ori intr-un an,
alteori dupa mai multi ani. intotdeauna aceasta afectiune apare la persoane de orice varsta cu
IMUNITATEA SCAZUTA. Aceasta poate fi temporara (dupa cure de slabire, hrana nesanatoasa
sau insuficienta in proteine, evenimente in familie) sau cronica daca pacientul se odihneste
insuficient, fumeaza, are boli cronice care duc la scaderea imunitatii precum anemiile, hepatitele,
HIV, cancere etc.

Din pacate virusul herpetic persista chiar si in urma tratamentului, el fiind raspunzator de aparitia
recidivelor. 
BIBLIOGRAFIE:

1. http://www.academia.edu/31057675/ANATOMIA_FIZIOLOGIA_
%C5%9EI_PATOLOGIA_ANALIZATORULUI_VIZUAL

(COLEGIUL UCECOM „SPIRU HARET”,TEHNICIAN OPTOMETRIST ANUL I

MODULUL V, ANATOMIA, FIZIOLOGIA ŞI PATOLOGIA- ANALIZATORULUI VIZUAL-
SUPORT DE CURS- Profesor ALEXANDRU MILEA)

2. Anatomia şi fiziologia analizatorului vizual, Ghid de lucrări practice în oftalmologie, D.

Chiseliţă, Editura Cermi, Iaşi 2001, pag. 1-19;
3. Diseases of the Conjunctiva, Comprehensive Ophthalmology, Fourth Edition, A. K.
Khurana, New Age International Publishers, pag. 51-89
4. Diseases of the Lens, Comprehensive Ophthalmology, Fourth Edition, A. K. Khurana,
New Age International Publishers, pag. 167-205
5. Diseases of the Retina, Comprehensive Ophthalmology, Fourth Edition, A. K. Khurana,
New Age International Publishers, pag. 249-287
6. https://anatomie.romedic.ro/patologia-oculara