DIAGNOSTICUL PARAZITOLOGIC

 Bolile parazitare → apar prin prezenţa şi acţiunea patogenă a unor vieţuitoare care
folosesc organismul uman drept adăpost şi sursă de hrană
 Ectoparaziţii → trăiesc pe/sau în tegumentul gazdei; boala se numeşte infestaţie
 Endoparaziţii → paraziţi ai tractului digesiv, ai organelor şi ai ţesuturilor; ei provoacă
infecţii

DIAGNOSTICUL DE CAZ
 Interogatoriul bolnavului
 Examenul clinic
 Examenele de laborator
 Investigaţii radiologice
 Teste speciale

PRODUSELE PATOLOGICE REPREZENTATIVE PENTRU DETECŢIA DIRECTĂ A

PARAZIŢILOR

 Materiile fecale
 Ale produse din tractul intestinal
 Urina
 Sputa
 Sângele

Indirect:
-RHA directă
-RFC
-RIF indirectă
-ELISA
-RIA

Direct:
-urină
-materii fecale
-spută
-biopsii
-sânge

Molecular:
-PCR
-probe ADN
Examinarea materiilor fecale

Macroscopic
•Consisten
•Culoare
•compoziţie
Preparat directin SF
Sedimentare

Microscopic
Preparat permanent
colorat direct în Lugol

Preparat direct
După concentrarea elementelor parazite

Alte metode
•Medii de cultură
•Ex.amprentei anale
•Metoda Baerman

Flotarea
Formol-eter
Sol.salină
Sucroz ă Sulfat de zinc
NaCl

EXAMENUL COPROPARAZITOLOGIC

 Recoltarea se va face în recipiente curate, cu gura largă

 Se va evita contaminarea produsului patologic cu apă şi urină
 Fiecare probă se etichetează cu datele pacientului
 Recoltarea se va face înaintea ex.radiologic cu sulfat de bariu, întrucât protozoarele
intestinale sunt greu de detectat (10-15zile); alte substanţe care pot interfera cu detecţia
paraziţilor: uleiuri minerale, antibiotice
 Se recomandă recoltarea a minim 3 probe, 2 din scaunul emis spontan şi unul după
administrarea unui laxativ
 În cazul unei amibiaze se recomandă recoltarea a 6 probe, 3 din scaunul emis
spontan şi 3 după laxativ
 După tratament, controlul se va face la 3-4 săpt.(protozoare) sau la 1-2 săpt.(helminţi)
EXAMENUL COPROPARAZITOLOGIC

 În cazul scaunelor moi care pot conţine trofozoiţi de protozoare, se recomandă

examinarea de urgenţă; scaunele formate pot rămâne cîteva ore la temperatura
camerei sau pâna a doua zi în frigider
 Daca probele nu sunt ex. imediat, se folosesc conservanţi:
 PVA (3:1) (polivinil-alcool)
 MIF- conservant – colorant (mertiolat-iod-formol)

Ex.macroscopic al materiilor fecale

 Consistenţa- format, semiformat, moale, lichid:
 trofozoiţii protozoarelor intestinale se găsesc în scaunele moi sau lichide
 Formele chistice apar în scaunele formate
 Ouăle de helminţi- în orice scaun
 Proglotele mobile de tenie- pe/lângă probă
 Adultul de Ascaris- la suprafaţa scaunului
 Prezenţa de sânge

Ex.microscopic al materiilor fecale

 Preparat direct în sol.salină şi sol.Lugol: -trofozoiţii mobili ai protozoarelor intestinale
şi larvelor mobile de Strongyloides strecoralis -chişti de protozoare -ouă de helminţi
 Preparat în strat gros
 Preparat după concentrarea elementelor parazitare
 Preparat permanent colorat

STADIILE DE VIAŢĂ ALE PARAZIŢILOR GĂSIŢI ÎN MF

 PROTOZOARE (chişti/trofozoiţi):
 E. Histolytica
 Giardia lamblia
 Balantidium coli
 Cryptosporidium parvum
 CESTODE (ouă):
 Diphyllobotrium latum
 Taenia saginata
 Taenia solium
 Dyplillidium caninum
 TREMATODE (ouă):
Fasciola hepatica
Clonorchis sinensis
 NEMATODE (ouă):
Ascaris lumbricoides
Trichuris trichura
Enterobius vermicularis
STADIILE DE VIAŢĂ ALE PARAZIŢILOR GĂSIŢI ÎN MF
 CESTODE (viermi adulţi):
T. Solium
T.saginata
Diphyllobotrium latum
 NEMATODE (viermi adulţi):
Ascaris lumbricoides
Enterobius vermicularis
 LARVE:
Strongyloides stercoralis

METODE DE CONCENTRARE
-permit detectarea ouălor atunci când se găsesc în număr redus în probă
-sunt două metode de concentrare, flotarea şi sedimentarea

SEDIMENTAREA
În formol-eter ( Ritchie):
-1 gr.de MF+10-12ml sol.salină→se filtrează prin două straturi de tifon ;
-se centifughează 1min.la 1500 turaţii/min., se înlătură supernatantul şi se resuspendă
în soluţie salină
-se recentrifughează 1 min. la 1500 de turaţii
-peste sediment →10ml formol10%
-la temp. camerei 5 min.
-se adauga 3ml eter, se amestecă viguros
-urmează ultima centrifugare
-1-2 pic. din sediment sunt depuse pe o lamă şi examinate MO

FLOTAREA
În sulfat de zinc:
-330 gr. de sulfat de Zn în 1000 ml AD
-o suspensie de MF în apă, se strecoară printr-un tifon
-se centrifughează 3 min.
-se decantează supernatantul, apoi se adaugă sulfat de zinc până la 1 cm de marginea
tubului
-se amestecă
-se centrifughează la 650xg 1 min.
-cu o ansă se transferă pe o lamă 2 pic.din materialul de la suprafaţă(conţine ouăle de
paraziţi) şi o pic. de sol. salină şi o pic. de Lugol
METODE DE CONCENTRARE
În clorură de sodiu:
-2 gr. de MF se amestecă cu 20 ml de sol saturată de NaCl, se omogenizează
-se aşează pe suprafaţa lichidului o lamelă care se lasă să plutească timp de 30 de min
-se ridică apoi lamela cu o pensetă şi se aşează pe o lamă

COLORAŢII PERMANENTE

 Utilizate în evidenţierea trofozoiţilor şi a chiştilor de protozoare

 Se folosesc trei coloraţii:
-tricrom
-hematoxilină ferică
-Ziehl-Neelsen

EXAMENUL AMPRENTEI ANALE

 Se evidenţiază ouăle de Enterobius vermicularis depuse în pliurile anale şi ouăle de

Tenia saginata eliberate de proglotele care părăsesc activ tractul intestinal
 Se recoltează dimineaţa, înaintea toaletei perineale sau a defecării
 Recoltarea se face cu o baghetă de sticlă pe care este lipită o banda adezivă