LP 1 Parazitologie

Examen coproparazitologic
Examenul coproparazitologic reprezintă analiza parazitologică a materiilor fecale în vederea
depistării paraziţilor intestinali. Examenul este indicat pentru diagnosticarea parazitozelor
intestinale şi monitorizarea răspunsului la tratamentul antiparazitar (la 3-4 săptămâni după
finalizarea tratamentului în cazul infestării cu protozoare şi la 1-2 săptămâni în cazul infestării cu
helminţi). Examenul coproparazitologic evidenţiază elementele parazitologice atât macroscopic,
cât şi microscopic.
Examenul coproparazitologic este recomandat:
a. persoanelor cu semne şi simptome sugestive pentru o parazitoză intestinală:
- tulburări gastrointestinale: inapetenţă, greaţă, vărsături, eructaţii (râgâit), flatulenţă,
dureri şi crampe abdominale, diaree, prurit perianal;
- tulburări neurologice, anemie, scădere în greutate sau stagnare staturoponderală la
copii, subfebră;
b. pacienţilor asimptomatici (purtători sănătoşi) care au un context epidemiologic pozitiv.
Principalii paraziţi incriminaţi în apariţia de parazitoze sunt:
- protozoare: Giardia lamblia, Trichomonas intestinalis, Entamoeba histolytica;
- nematode: Ascaris lumbricoides, Enterobius vermicularis (oxiuri), Trichiurius
trichiura, Strongyloides stercoralis;
- trematode: Fasciola hepatica;
- cestode: Taenia solium (porc), Taenia saginata (vită), Bothricephalus (determină
anemia de tip Bierman (pernicioasă), în cazul consumului de peşte răpitor şi icre: ex.
ştiucă, biban).
Material patologic: materii fecale vizând îndeosebi zonele de scaun cu modificări (sânge, mucus,
puroi).
Recoltarea probelor. La un scaun de constipaţie recoltarea se face atât din porţiunea dură, cât şi
din porţiunile mai moi. De obicei, chisturile (elemente de rezistenţă şi de înmulţire ale
parazitului) se găsesc în toate părţile scaunului, dar mai ales în cele dure, pe când elementele
vegetative se găsesc în cele moi.
Se recomandă următoarele:
- scaunul nu trebuie să fie contaminat cu urină (urina poate distruge elementele
parazitare vegetative), cu substanţe de contrast (sulftat de bariu, gastrografin) sau cu
ulei;
- recoltarea trebuie să se facă în condiţii de regim alimentar obişnuit;
- anterior recoltării, pacienţii nu trebuie să fi efectuat o investigaţie radiologică a
tractusului gastrointestinal cu substanţe de contrast baritate (în ultimele 24 de ore); nu
trebuie să fi luat medicamente cu bismut, uleiuri minerale, tetraciclină, metamucil,
magneziu, antiamoebiene, antidiareice, antiacide (în ultima săptămână).
Recoltarea se face într-un recipient steril cu volumul de 30 ml prevăzut cu spatulă/lopăţică
ataşată de capac (coprorecoltor). Se recoltează 5-15 g materii fecale (sau 10-15 ml materii fecale
moi). Probele înainte de transport la laborator pot fi păstrate timp de 2-4 ore la temperatura
camerii sau 24 de ore la temperatura de refrigerare 2-8oC.
Analiza macroscopică a probei de materii fecale. Se urmăreşte aspectul, consistenţa şi prezenţa
elementelor parazitare: proglote de tenie, larve de Ascaris lumbricoides, Enterobius
vermicularis.
– proglote de Taenia spp.

Proglotele (1000-2000) de Taenia saginata (rar vizibile in materiile fecale, deoarece se elimina
prin orificiul anal intre defecatii) sunt dreptunghiulare de 2 cm lungime/0,5 cm latime, au uterul
bine dezvoltat, prevazut cu 20-30 de ramificatii dicotomice, pline cu oua(100.000) si au miscari
periodice caracteristice.

Proglotele (1000) de Taenia solium au dimensiuni de 2 cm lungime/6-8mm latime, uterul lor

prezinta 7-13 ramificatii dentritice (pline de oua -80.000. Se elimina odata cu scaunul fecal.

– viermi adulti de Ascaris lumbricoides.

Au corpul cilindric, de culoare roz-albicioasa si prezinta striuri discrete longitudianle. Se va
preciza sexul viermelui eliminat. Femelele au 20-30 cm lungime/5-6 mm grosime. Masculii sunt
mai mici, au 15-20 cm lungime si extremitatea posterioara incurbata.

Examenul microscopic direct implică examinarea între lamă şi lamelă a unui preparat proaspăt
de materii fecale cu ser fiziologic sau cu soluţie Lugol.
Materiale necesare:
- ser fiziologic, soluţie de clorură de sodiu 8,5o/oo (8,5 g NaCl se dizolvă în 1000 ml
apă distilată);
- soluţie Lugol (10 g iodură de potasiu şi 5 g iod metalic se dizolvă treptat în 100 ml
apă distilată);
- lame microscopice;
- lamele microscopice;
- pipete Pasteur.

Tehnica de examinare în cazul examenului direct în ser fiziologic:

- se pune pe lama microscopului 1 picătură de ser fiziologic;
- cu spatula ataşată de capacul coprorecoltorului (sau cu o baghetă de sticlă) se
recoltează din proba de fecale un mic fragment;
- se disociază şi se omogenizează prin mişcări circulare fragmentul respectiv în
picătura de ser fiziologic de pe lama microscopică;
- se acoperă lama cu probă cu o lamelă;
- se examinează la început cu obiectiv de 10x, 20x si de 40x. Nu se face examinarea cu
obiectiv de imersie (90/100);
Examinarea directă la microscop a lamei se face în vederea detectării chisturilor de protozoare,
ouălelor de helminţi, triofozoiţilor sau larvelor. Pentru detectarea ouălelor de helminţi (Ascaris
lumbricoides, Trichiurius trichiura, Taenia solium, Taenia saginata) este necesar să se aplice un
strat gros de materii fecale.
Prin observare atentă se pot evidenţia eventualele mişcări active ale pseudopodelor amoebelor.
Aceste mişcări pot fi mai bine evidenţiate dacă serul fiziologic şi lama au fost în prealabil
încălzite la 37oC.

Tehnica de examinare (colorare) în cazul examenului direct în soluţie Lugol:

- se pune pe lama microscopului 1 picătură de soluţie Lugol;
 - cu spatula ataşată de capacul coprorecoltorului (sau cu o baghetă de sticlă) se
recoltează din proba de fecale un mic fragment;
- se disociază şi se omogenizează prin mişcări circulare fragmentul respectiv în
picătura de soluţie Lugol de pe lama microscopică;
- se acoperă lama cu probă cu o lamelă;
- se examinează cu obiective uscate de 10, 20 şi de 40 şi nu cu obiective cu imersie de
90/100.
Această tehnică permite evidenţierea unor elemente de structură ale formelor vegetative sau
chistice ale protozoarelor, precum şi ouăle de helminţi, dar nu permite evidenţierea eventualelor
forme de mişcare, de asemenea, se poate observa că amidonul digerat se colorează în roz,
nedigerat în violet.
Se recomandă ca examenul în ser fiziologic sau în soluţie de Lugol să fie efectuat pe 2-3 lame,
materialul fiind recoltat din mai multe zone ale materialului fecal.
Rezultatele obţinute în urma examenului microscopic direct, chiar dacă sunt identificate unele
forme parazitare, nu au decât caracter preliminar (provizoriu). Un rezultat complet nu se poate
obţine decât în urma concentrării probelor.

La examinarea microscopica se pot depista diferite specii de paraziti.

Giardia lamblia
Poate apare sub doua forme: trofozoit (forma vegetativa) si chist. Forma vegetativa se intalneste
exceptional, doar in scaunele apoase, in stadiul acut al bolii, mai ales la copii (in 5-10% din
cazuri). Trofozoitul este piriform de 15 µm lungime/6-10 µm latime. Are corp cu simetrie
bilaterala cu 2 nuclei, 4 perechi de blefaroplasti si 4 perechi de flageli, un disc adeziv si un
axostil.

Fig. 1 chist/ trofozoit de Giardia lamblia (www.dpd.cdc.gov)

Chistul este ovalar are 9-13 µm lungime / 6µm latime. Are o membrana externa fina, dubla, 4
nuclei si un manunchi de flageli. Nucleii au o dispozitie variabila, frecvent sunt grupati la o
extremitate a celulei.
In axul chistului se observa resturi flagelare cu dispozitie sinuoasa, in forma de S.
Fig. 2 Chisturi de Giardia lamblia (preparat nativ in solutie salina )

Fig. 3 Chist de Giardia lamblia (preparat nativ in solutie Lugol, – imagine de

la www.dpd.cdc.gov)

Entamoeba histolytica
Chistul matur este rotund, cu dimensiuni de 10-20 µm si cu un numar constant de 4 nuclei;
continutul chistului este relativ compact, fiind intalnite 1-4 baghete cu capete rotunjite, denumite
corpi siderofili sau cromatoizi.
Fig. 4 Chist de Entamoeba histolytica (preparat nativ – imagine de la www.dpd.cdc.gov)

Entamoeba coli
Chistul matur are dimensiuni variabile (10-30 µm), cu un perete gros, dublu-lamelar si un
continut granular uniform ce îi confera in preparatele proaspete o coloratie gri-cenusie; numarul
nucleilor este constant de 8, asezati in acelasi plan sau in planuri diferite.

Fig. 5 Chist de Entamoeba coli (preparat nativ – imagine de la www.dpd.cdc.gov)

Blastocystis hominis
Forma vacuolara (considerata de unii drept chist) este sferica sau elipsoidala si are in medie 8-10
µm. Poate prezenta o capsula proeminenta; contine o vacuola mare centrala, clara, delimitata de
o banda subtire neregulata din citoplasma, la nivelul careia se gasesc nucleii si granulele dispuse
periferic.
Detine in general un nucleu, dar uneori poate avea 2-4 nuclei sau chiar mai multi. La formele
binucleate, nucleii pot fi dispusi la cei doi poli, iar la formele tetranucleate la periferia celulei.

Fig.6 Blastocystis hominis – forma vacuolara (preparat nativ in solutie salina – imagine de la
www.dpd.cdc.gov)

Ascaris lumbricoides.

Oul este oval, de 65-80 µm/ 50 µm. Prezinta un invelis dublu: un invelis extern, gros, cu aspect
mamelonat caracteristic si un invelis intern de natura chitinoasa, neted, transparent, stratificat.
Oul neembrionat prezinta in interior celula-ou, inconjurata de masa vitelina, retractata, lasand un
spatiu liber intre ea si invelisurile externe. Forma si dimensiunile oului embrionat sunt
asemanatoare cu ale celui neembrionat, dar in interiorul lui se dezvolta o larva cilindrica de 250
µm, rasucita in jurul sau, in forma literei S, ocupand in intregime interiorul oului.
Fig. 7 Ou de Ascaris lumbricoides (preparat nativ in solutie salina )

Trichiuris trichiura (Tricocefalul).

Oul este oval, brun, de 50 / 22 µm. Prezinta un invelis extern gros si in interior celula-ou
inconjurata de masa vitelina. La cei doi poli exista dopuri albuminoase transparente, care confera
oului un aspect caracteristic de lamaie.

Fig. 8 Ou de Trichuris trichiura (preparat nativ in solutie salina )

Strongyloides stercoralis.
Deoarece ouale eclozeaza imediat dupa emisie si elibereaza larve in lumenul intestinal, in
materiile fecale se vor evidentia doar larve.
Larvele rabditoide masoara 250-300 µm, au un esofag “bicameral” (o portiune proximala
cilindrica de calibru redus si un segment distal globulos “in bulb de ceapa”) si o extremitate
posterioara ascutita.

Fig. 21.4.8.9 Larva rabditoida de Strongiloides (preparat nativ in solutie salina)

Fasciola hepatica
Ouale sunt neembrionate, cu dimensiuni de 140/ 80 µm, culoare galben bruna, prezentand la
exterior o coaja subtire, deformabila, cu un opercul la un pol, iar in interior celula ou inconjurata
de masa vitelina.

Fig. 10 Ou de Fasciola hepatica (preparat nativ in solutie salina – imagine de

la www.dpd.cdc.gov)
Taenia solium si Taenia saginata.

Ouale sunt embrionate, rotund-ovalare, avand dimensiuni de 30-50 µm. Prezinta o coroana
periferica striata caracteristica, alcatuita din trei membrane embrionare; contin in interior o
substanta vitelina galben-maronie si un embrion hexacant, cu 6 carlige dispuse in perechi.

Fig.11 Ou de Taenia spp. (preparat nativ in solutie salina )

Hymenolepis nana.

Ouale sunt transparente, avand dimensiuni de 47/37 µm. Prezinta un embrion hexacant (cu trei
perechi de carlige) si un invelis dublu alcatuit dintr-o membrana externa fragila si o membrana
interna densa, cu doua proeminente care-i confera aspect de lamaie si de la nivelul carora
pornesc 4-8 filamente dispuse intre cele doua membrane ale oului.
Fig.12 Ou de Hymenolepis nana (preparat nativ in solutie salina – imagine de
la www.dpd.cdc.gov)

Diphylobothrium latum.

Ouale sunt neembrionate, au aspect oval, culoare bruna si dimensiuni de 70/45 µm. Prezinta un
invelis extern dedublat, cu un opercul la unul din poli si o mica proeminenta (carena) la polul
opus; in interior se gaseste celula-ou inconjurata de masa vitelina.

Fig.13 Oua de Diphylobothrium latum (preparat nativ in solutie salina)

LP 2 PARAZITOLOGIE
Tehnici de concentrare

Tehnica de concentrare prin sedimentare: principiul tehnicii are la bază greutatea specifică a
chisturilor şi oochiştilor protozoarelor mai mare decât cea a mediului în care sunt suspendate
materiile fecale (apă sau ser fiziologic). Din acest motiv, chisturile şi oochiştii protozoarelor au
tendinţa de a se depune.
Separarea şi depunerea elementelor parazitare poate fi accelerată prin tratament chimic şi
centrifugare uşoară, care permit înlăturarea resturilor nedigerate din materia fecală.

Sedimentarea cu formol 10% şi eter/acetat de etil

Materiale necesare:
- formol cu concentraţia de 10% (formalină);
- eter/acetat de etil;
- apă distilată;
- ser fiziologic;
- soluţie Lugol;
- sită din material textil (teflon);
- tuburi de centrifugă cu fund conic;
- pipete Pasteur;
- lame şi lamele microscopice.
Mod de lucru
Prepararea soluţiei de formol 10%: se introduc 100 ml de formol într-un flacon de 1000 ml, se
adaugă 900 ml apă distilată, se agită. Soluţia de formol este uşor de preparat şi poate fi folosită o
perioadă lungă de timp (cel puţin 2 ani). Formolul este un bun fixator, nu interferă cu unele
chituri de diagnostic, nu interferă cu coloraţiile acide; elementele prelevate parazitate sunt
inactivate de formol (formolul nu contaminează).
Tehnica de sedimentare propriu-zisă:
- se recoltează din mai multe zone o cantitate de materie fecală de dimensiunea unei
nuci de mărime medie;
- se omogenizează şi se suspendă în 10 ml ser fiziologic;
- se filtrează printr-o sită din material textil într-un tub de centrifugă cu fund conic;
- se centrifughează filtratul obţinut la o turaţie de 2000 rpm;
- se decantează supernatantul, iar sedimentul se reia tot cu 10 ml ser fiziologic;
- se centrifughează din nou. Spălările se repetă până când supernatantul rămâne
limpede;
- sedimentul rezultat după ultima spălare se reia cu 10 ml formalină (soluţie de formol
10%);
- sedimentul şi soluţia de formol se omogenizează prin agitare, după care se lasă în
repaus câteva minute pentru sedimentare;
- se adaugă 1-2 ml acetat de etil, se închide tubul şi se agită puternic;
- se efectuează ultima centrifugare la 1500 rpm. La sfărşitul centrifugării se observă în
tub 4 straturi:
1. stratul de la suprafaţă format din acetat de etil;
2. un strat închis la culoare care conţine resturi nedigerate;
3. un strat care conţine soluţia de formol 10%;
 4. sedimentul;
- se desprinde cu grijă de pereţii tubului al doilea strat cu ajutorul vârfului unei pipete şi
apoi se înlătură;
- se decantează celelalte straturi;
- se repartizeză cu ajutorul unei pipete Pasteur sediment pe lama microscopică în căte o
picătură de ser fiziologic/soluţie Lugol;
- se acoperă lama cu o lamelă şi se examinează la microscop.
Această tehnică de sedimentare poate fi folosită şi în cazul probelor fixate în PVA (polivinil
alcool). Lamele cu material de examinat trebuie pregătite cel mai târziu într-o oră pentru a evita
uscarea materialului. Totuşi, există o posibilitate de a preîntâmpina uscarea materialului
adăugându-se o picătură de formol 10% peste sediment. Atunci când nu se foloseşte o cantitate
corespunzătoare de materii fecale (cantitate prea mare sau prea mică) pot să apară erori în
rezultatele obţinute.

Alte tehnici de concentrare prin sedimentare

- sedimentare cu HCl şi eter. Principiul de bază şi modul de lucru sunt asemănătore cu
cele descrise la tehnica de sedimentare cu formol 10% şi eter/acetat de etil, cu deosebirea că
formolul este înlocuit cu soluţie de HCl 10%;
- sedimentare cu soluţie aceto-acetică şi eter. Principiul de bază şi modul de lucru sunt
asemănătore cu cele descrise la tehnica de sedimentare cu formol 10% şi eter/acetat de etil, cu
deosebirea că formolul este înlocuit cu soluţie aceto-acetică, preparată din:
- 15 g acetat de sodiu cristalizat;
- 3,5 ml acid acetic;
- 1000 ml apă distilată.

Tehnica de concentrare prin flotare

Principiul de bază constă în faptul că ouăle de helminţi şi chisturile protozoarelor cu greutate

specifică mai mică pot fi recoltate de la suprafaţa unui lichid de suspensie cu greutatea specifică
mai mare.
Materiale necesare:
- soluţie saturată de NaCl 40%;
- recipiente cu deschidere mare pentru a primi o lamelă cu dimensiunile 18/18 mm;
- lame de microscopie şi lamele;
- baghetă de sticlă.
Mod de lucru:
- se introduc câteva mici fragmente din bolul fecal într-un recipient cu deschidere
largă;
- se adaugă o mică cantitate din soluţia saturată de NaCl;
- se disociază bolul fecal cu ajutorul unei baghete de sticlă;
- se adaugă în continuare soluţie de NaCl până la limita superioară a recipientului;
- se depune o lamelă de microscopie cu ajutorul unei pense pe suprafaţa lichidului.
Depunerea se face cu grijă pentru ca lamela să nu se scufunde. După aproximativ 30
minute cu ajutorul unei pense lamela se ridică păstrându-se paralelismul cu suprafaţa
lichidului şi se depune pe lama de examinare;
- se examinează la microscop.
Metoda nu este eficientă în depistarea ouălelor operculate de botriocefal. Depăşirea timpului de
flotare în condiţiile în care are loc un proces de evaporare la suprafaţa lichidului poate favoriza
depunerea cristalelor de NaCl şi îngreunarea ouălelor care se vor scufunda şi astfel nu mai pot fi
vizualizate.