Examen coproparazitologic

Examenul coproparazitologic

Examenul coproparazitologic este o metoda de lucru utilizata in laboratoarele de microbiologie clinica in scopul
identificarii parazitilor intestinali.

Graviditatea bolii produse de parazit este conditionata atat de virulenta acestuia, de intensitatea infestarii cat si de
capacitatea de aparare a gazdei. Din interactiunea dintre mecanismele de agresiune, respectiv de aparare ale celor
doua categorii de organisme pot aparea fie stari asimptomatice, la asa numitii „purtatori sanatosi―,
fie manifestari clinice minore, la organisme imunocompetente, fie forme foarte grave de boala, la organisme
imunoincompetente.

Putem intalni urmatoarele situatii in care examenul coproparazitologic este recomandat:

• tulburari gastro-intestinale ( inapetenta, greata, voma, eructatii, flatulenta, dureri abdominale, diaree cu sau fara
sange)

• simptome neurologice ( iritabilitate, insomnie, cefalee, ameteala, crize convulsive) si alergice (prurit anal, nazal)
precum si simptomatologie generala (astenie, stagnare pondero-staturala la copii, scadere ponderala uneori
marcata la adulti, subfebrilitate, hipertensiune arteriala).

In etiologia acestora, trebuie avuti in vedere urmatorii paraziti:

• Giardia intestinalis

• Escaris lumbricoides

• Enterobius vermicularis

• Trichuris trichiura

• Taenia solium si T. saginata

• Hymenolepis nana si H. diminuta

Datorita faptului ca o mare varietate de microorganisme folosesc calea enterala pentru patrunderea in organism cu
consecinte patogenice si clinice, examenul coproparazitologic este unul din cele mai solicitate examene de
laborator.

Prelevarea probelor coprologice

Pentru recoltare se folosesc coprocultoare din material plastic de unica intrebuintare. Cele mai multe izolari se obtin
din scaunul proaspat, emis spontan. Cu ajutorul linguritei sau tijei coprocultorului se preleva portiuni din scaun cu
mucus si eventual urme de sange iar cand acestea lipsesc se recolteaza boluri din 2-3 locuri diferite. Cantitatea
necesara este de 10-15 g iar daca scaunul este lichid recoltorul trebuie umplut pe jumatate.

Proba se eticheteaza si se completeaza fisa cu examenul cerut.

La bolnavii cronici, purtatori, persoane spitalizate, scaunul va fi provocat printr-un purgativ salin.

Deoarece in emisia chistilor de Giardia intervin perioade negative, analiza coproparazitologica se repeta de
minimum 3 ori, la interval de 6-10 zile.

Transportul

Prelevatele de materii fecale destinate examenelor parazitologice se transporta la laborator in cel mai scurt timp (2
ore de la prelevare) in coprorecoltoare fara mediu de transport.

Modul de lucru

Inainte de a se analiza proba se noteaza in registru aspectul macroscopic al scaunelor : culoarea si consistenta. O
atentie deosebita cu ocazia acestui examen macroscopic va fi acordata si prezentei eventuale a unor paraziti pe
care bolnavul i-a putut introduce ca atare in masa fecala.

Prima proba de analiza microscopica , daca scaunele sunt proaspete si nefixate, este aceea a examenului
microscopic direct cu ser fiziologic, prin care vom putea constata daca exista sau nu protozoare in forma vegetativa
(amibe, Trichomonas, Chilomastix, Balantidium). Chisturile de Giardia au forma ovalara si uneori sunt grupate in
mici "insule".

Coloratia cu lugol este utila pentru precizarea structurii unor elemente suspecte - nucleele chisturilor de protozoare,
precum si acea linie diagonala a manunchiului de flageli din chisturile de Giardia, ca si membrana de invelis a
acestor din urma chisturi.

Aceste doua examene sunt obligatorii pentru orice analiza coproparazitologica realizata cu material proaspat.

Observatii :

Sunt cazuri in care, in ciuda prezentei unor paraziti in tubul digestiv al unui bolnav, nu se pot gasi ouale sau
chisturile lor in analizele facute.

Anumiti paraziti nu depun in mod obisnuit oua in tubul digestiv, asa cum se intampla in oxiuraza, al carei diagnostic
il punem prin metode speciale de cautare a oualor nu in masa fecala, ci pe pliurile anale sau in jurul lor (amprenta
anala).
Cazurile in care viermii au nevoie de o lunga perioada de timp pentru a ajunge la stadiul de depune oua : astfel,
spre exemplu, ascarizii nu depun oua decat la 2 luni si jumatate dupa infestare. Ei pot provoca intre timp tulburari
importante atat in cursul ciclului perienteric de trecere prin ficat si plamani, cat si mai tarziu, in stadiul intestinal,
pana cand, in cele 2 luni si jumatate au ajuns capabili de a depune oua. La fel este si cazul fasciolei hepatice care
depune oua decat la cel putin 3 luni dupa infestare.

In cazuri in care unii paraziti , Toxocara canis, patrunsi in tubul digestiv sub forma de oua nu-si pot realiza complet
ciclul perienteric si raman ca larve ratacitoare in viscere, acestea nu ajung la maturitate si parazitul nu va produce
oua. Prezenta lui trebuie diagnosticata pe alte cai (hematologice si imunologice).

In cursul perioadelor negative de eliminare a chisturilor la anumite protozoare, cum este Giardia, la care analiza
coproparazitologica se repeta de minimum 3 ori, la interval de 6-10 zile. Recent s-a trecut la depistarea antigenica
prin testul ELISA. Scaunele pastrate cu prea mult timp inainte de analiza care au putut prezenta forme vegetative
ale unor protozoare care nu poseda forma chistica si care au murit intre timp, cum este Trichomonas intestinalis (se
elimina doar in scaunele diareice) sau Dientamoeba fragilis.

Anumite medicamente antiprotozoice sau antihelmintice pot duce la rarirea parazitilor inclusiv a elementelor
parazitare susceptibile a fi gasite la examenul coproparazitologic sau chiar la impiedicarea aparitiei lor.

Interpretarea rezultatelor

Identificarea unui parazit in proba coprologica examinata confirma fie starea de boala fie de purtator si se comunica
urgent celui care a solicitat examenul.

Coprocultura (analiza microbilor din scaun)

De obicei, materiile fecale (scaunul) contin miliarde de microbi saprofiti care ajuta la putrefactia si fermentarea resturilor de

alimente din intestin, deseuri ce nu au fost folosite de catre organism. Alti microbi din intestin sunt necesari la producerea

vitaminelor din grupa B sau a unor antibiotice ce distrug microbii patogeni. Sunt cazuri cand microbii saprofiti din intestin

(stafilococi, bacili, coli, proteus, piocianic etc.) in urma greselilor de alimentatie sau a tratamentului cu antibiotice pot deveni

agresivi, se inmultesc si provoaca infectii ale intestinului subtire (enterita), infectii ale intestinului gros (colita) ori infectii ale
intregului intestin (enterocolita).

In afara de acesti microbi, enterocolitele mai pot fi produse si de microbi patogeni care se iau din apa, alimente, de la omul

bolnav, astfel: bacilul tific al febrei tifoide si microbii inruditi cu acesta (Salmonele), bacilul dizenteriei (Shigella) si microbul

holerei, boala care mai bantuie in unele tari calde si de unde poate fi adusa si in tara noastra de calatorii straini sau indigeni.

Acesti microbi patogeni se gasesc nu numai la bolnavi ci uneori si la fosti bolnavi, care ii raspandesc prin materiile fecale. De

aceea, fostii bolnavi trebuie sa faca coproculturi repetate pentru a fi siguri ca nu sunt purtatori de microbi ai vreunei boli
infectioase.