19.

Recoltarea fecalelor la oua de helmenti

Examenul coproparazitologic (examinarea materiilor fecale) permite evidentierea
prezentei oualor de paraziti, a proglotelor sau a parazitilor insisi, facilitand
diagnosticul pozitiv.

Succesul stabilirii unui diagnostic parazitologic este asigurat de cateva principii de

baza :

a. sa se ia in considerare o posibila etiologie parazitara intr-un diagnostic

diferential al unei suferinte. Sunt importante: istoricul si aspectele
epidemiologice ale bolii, deoarece riscul dobandirii unei infectii parazitare este
legat de ocupatie, atat in cadrul profesional cat si recreational sau de calatoriile
efectuate in zonele endemice
b. cunoasterea biologiei parazitilor, a modului de infectare, a perioadei de
incubatie, a fiziopatologiei, pentru a putea interpreta datele culese din
anamneza, a evalua aspectele clinice si a alege metodele de laborator care
evidentiaza cel mai bine parazitul rerspectiv
c. interpretarea rezultatelor testelor de laborator prin prisma aspectelor clinice

In cele mai multe infectii parazitare, diagnosticul etiologic se bazeaza pe

evidentierea directa a parazitului in produsele biologice, dar si raspunsul gazdei
fata de agresiunea parazitara poate fi un martor indirect al prezentei parazitului:
modificari hematologice, biochimice si imunologice pot orienta diagnosticul sau
chiar sa aduca un diagnostic de certitudine (anticorpi specifici).

Examenul coproparazitologic este recomandat pentru evidentierea unor infectii cu :

 protozoare: amibiaza, giardioza, coccidioze intestinale

 helminti : ascaridioza, tricocefaloza, strongiloidoza, teniaze, anchilostomiaza
 distomatoze hepatice si intestinale, schistosomioze

Pentru majoritatea parazitozelor intestinale se indica efectuarea unui examen de

control dupa 3 saptamani de la terminarea tratamentului pentru infectii cu
protozoare si dupa 1 - 2 saptamani pentru infectiile cu helminti.

Examenul coproparazitologic nu da informatii in urmatoarele situatii :

 cand intestinul nu e calea normala de eliminare a formelor parazitilor sau

parazitoza este tisulara
 cand helmintul se afla in pliurile perianale
 cand parazitul este imatur si nu poate produce oua
Diagnosticul de laborator al parazitozelor intestinale se face in mod obisnuit prin
punerea in evidenta a oualelor de helminti sau a formelor chistice ale protozoarelor
cu localizari intestinale.

Toti parazitii intestinali a caror prezenta o semnalam prin punerea in evidenta a

oualelor, proglotelor sau a formelor chistice in fecale, au perioade de eliminari de
oua / forme chistice si perioade negative.

Un examen coproparazitologic izolat, al carui rezultat este negativ nu are valoare

eliminatorie. Pentru un examen coproparazitologic de rutina se recomanda
minimum 3 probe, la interval de 3 - 4 zile.

Probele sunt autorecoltate de pacienti in recipiente din plastic de unica folosinta,

care se inchid etans. Cea mai simpla posibilitate de a feri proba de alterare este
efectuarea analizelor in cel mult 2 - 3 ore de la recoltare.

Coprorecoltor - recipient colectare materii fecale

1) Cu spatula-dop ; 2) Recipient ; 3) Spatula pentru colectare - este atasata de dop

Examenul macroscopic - helminţii si formatiunile suspecte se trec intr-un

cristalizor cu apa si se examineaza cu ochiul liber si cu lupa, dupa care se
efectueaza examenul microscopic.
 Examenul microscopic - se face prin etalarea materiilor fecale pe o lama de
microscop in amestec cu solutie Lugol si acoperita cu cate o lamela. Preparatul cu
Lugol se examineaza cu obiectivul 40X.

Probele de materii fecale care contin bariu, cadmiu, compusi de bismut, uleiuri
minerale, care creeaza mici picaturi refractibile ingreuneaza examenul morfologic
putand duce la confuzii.

Inaintea unui examen coproparazitologic, pacientul trebuie sa evite :

 medicamente: carbune vegetal, saruri de bismut, magneziu, benzonaftol,

compusi baritati utilizati in radiologie, substante grase (supozitoare, uleiuri
laxative); prezenta acestora in scaun face imposibila examinarea microscopica
 alimentele care produc reziduuri - fructe si legume uscate; legume verzi
(varza, salata); fructe cu pielita rezistenta (piersici, caise, rosii); fructe cu seminte
mici si multe (smochine, capsuni, kiwi)
 consistenta anormala a materiilor fecale :
o in cazul materiilor fecale prea dure : disocierea in lichidele de dilutie
este dificila si de durata, examinarea microscopica devine laborioasa existand
riscul de rezultat fals negativ
o in cazul materiilor fecale prea diluate (diaree) are loc dispersarea
elementelor parazitare intr-o masa mare de materii fecale ce contine cu atat mai
multe resturi prost digerate cu cat tranzitul intestinal este mai accentuat existand
risc de rezultat fals negativ

Rezultatul examenului coproparazitologic mentioneaza absenta sau prezenta

parazitului gasit precum si abundenta lui.

Pentru protozoare, rezultatul examenului coproparazitologic trebuie sa precizeze

genul si specia parazitului gasit si stadiul lui evolutiv - forma vegetativa sau
chistica.

 prelevarea probei se efectueaza din scaun emis spontan, fara utilizare de

purgative sau laxative pe baza de carbune
 se utilizeaza un coprorecoltor (recipient steril cu volum de 30 ml, care poate
fi procurat de la laboratorul nostru)
 recoltarea materiilor fecale se face in recipient fara mediu, cu ajutorul
spatulei, din diferite zone ale bolului fecal, fara a umple insa recipientul
 nu contaminati bolul fecal cu urina, ulei sau bariu
 proba nu trebuie sa fie uscata; in cazul in care nu poate fi dusa imediat la
laborator, proba va fi pastrata la o temperatura de 2 - 8°C
 in cazul examenului de coprocultura (in care recoltarea se face pe mediu de
cultura), proba trebuie sa ajunga in maximum 2 ore la laborator

20.Recoltarea fecalelor la analiza bacteriologica

Coprocultura
Coprocultura înseamnă analiza bacteriologică a materiilor fecale și poate identifica
bacterii patogene implicate în unele gastroenterite: Salmonella, Shigella, EPEC,
etc. Rezultatul analizei se poate obține după încheierea etapelor de cultivare,
izolare, identificare și antibiogramă (maximum 5 zile lucrătoare).
 
Materiale necesare pentru efectuarea testului:
■ Un recipient de colectare (coprorecoltor cu linguriță colectoare)
cu mediu de transport
■ Spatule de lemn
■ Mănuși de latex
Pentru coprocultură trebuie recoltată o probă de materii fecale de 5-10g introdusă
în coprorecoltorul cu mediu de transport. Dacă scaunul este lichid, se vor recolta
5ml. Se recomandă să se aleagă o porțiune lichidă, mucoasă sau sangvinolentă,
dacă există. Nu colectați cantități mai mari de 10g, deoarece vor reduce șansele de
izolare a bacteriilor patogene.
Considerații pre-colectare:
■ Cu 8 zile înainte de recoltarea probei, nu luați antibiotice sau antiparazitare.
■ Dieta nu este necesară.
Colectarea probelor de scaun:
1. Indiferent de recipientul utilizat (cutie de carton, oală de noapte, etc.), evitați
contaminarea probei cu apă sau urină. Folosiți mănuși de latex pentru a evita
autocontaminarea.
2. Deschideți coprorecoltorul. Cu ajutorul spatulei sau al linguriței atașate de
capacul recipientului, colectați proba de scaun. Închideți ferm capacul
recipientului, în așa fel încât proba să fie introdusă în mediul de transport.
3. Recipientul trebuie adus la laborator cât mai rapid după recoltare sau se poate
păstra câteva ore la frigider.
4. Vor fi respinse probele colectate în recipient fără mediu de transport, în cantitate
prea mare, vechi sau recipientele murdărite la exterior.