Diagnosticul de laborator in infectiile cu Giardia

duodenalis/ G. lamblia/ G. intestinalis

GIARDIOZA / LAMBLIAZA
Diagnosticul parazitologic.

 De certitudine. Consta in identificarea:

1. Trofozoitilor de giardia in urmatoarele p.p.

a) Materii fecale ( in scaunul diareic) – examen coproparazitologic direct cu ser

fiziologic + examen parazitologic direct cu lugol ( sunt omorati dar se vad
nucleii)
b) In lichidul duodenal obtinut prin :

I. Tubaj duodenal (introducere tub pe gat cu aspirare lichid duodenal)

II. Endoscopia digestiva superioara
III. Capsula enterotest (metoda cea mai usoara pentru pacient)

-examen microscopic direct al preparatului nativ si vedem trofozoitii mobili

-frotiu colorat Giemsa (permite identificarea detaliilor de structura ale
trofozoizilor
-cultivare pe medii special de cultura (pretentioasa)
c) Mucoasa duodenala recoltata pe cale endoscopica ( cand observam un sd.
de malabsorbtie) – examinarea nu se face in laboratorul de analize ci de anatomie
patologica. Fragmentul de biopsie de prelucreaza in 2 modalitati:
a) Amprenta de organ
b) Cupa histologica ( parafina in care avem inglobat fragmentul de organ -> criotom ->
taiere -> aderare de lama + fixare, colorare
Produsele se coloreaza si la examinarea microscopica putem vedea aspectul modificat
al epiteliului intestinului subtire dupa contactul cu discul adeziv al giardiei ( cellule/
vilozitati turtite, deformate mecanic +/- trofozoiti sau fragmente de trofozoiti de giardia)
2. Chistii de giardia

o In fecale de consitenta normala la indivizii in faza cronica a infectiei sau la

persoanele purtatoare
o Examen coproparazitologic direct cu ser fiziologic sau lugol
o Colorare Giemsa
o Coproculturi pe diverse medii
o Putatorii : chistii de giardia nu se elimina zilnic prin materiile fecale. Se
recomanda sa se repete cel putin 3 examene coproparazitologice la interval
de 3-7 zile.
Diagnosticul imunologic
 1. Identificarea in fecalele pacientului a coproantigenelor de giardia ( utilizare ELISA
sau teste imunocromatografice )

2. Identificarea ac-antigiardia in ser pacient : IgA, IgG ( ELISA) nu au importanta clinica

sau diagnostica.

TRICHOMONAS VAGINALIS
TRICHOMONIAZA URO-GENITALA

 Se gaseste doar sub forma de trofozoit

 Doar un nucleu, in partea anterioara avem originea flagelului = kinetoplast.
Diagnostic parazitologic

 Identificarea trofozoitilor in :
1. La femei in secretia vaginala ( leucoree) care se recolteaza in urmatoarele
conditii:

- Recoltarea trebuie sa se faca profund din fundul de sac vaginal

- Se recolteaza in zilele care preced sau succed menstruatia ( pH
vaginal creste si daca sunt paraziti acestia sunt favorizati multiplicarii)
- Fara toaleta locala prealabila
- Fara contact sexual neprotejat prealabil ( pentru a evita incarcatura de
spermatozoizi in caile genitale)
2. La barbati se recolteaza in faza acuta secretia uretrala ( abundenta si usor
accesibila) iar in faza cronica ( parazitul este la nivelul prostatei in aceasta
faza ) se recomanda recoltarea unei secretii uretrale dupa inducerea ei prin:

a) Masajul prostatic prin intermediul tuselului rectal

b) Dupa o proba de efort

3. Se poate recolta si urina ( deoarece parazitul este mobil )

a) Examen direct microscopic al produsului nativ ( poate fi diluat cu ser fiziologic caldut)
b) Efectuare frotiu colorat Giemsa ( recomandat in toate cazurile ) – la examinarea
microscopica permite identificarea detaliilor de structura. Este un preparat permanent
care poate fi pastrat si care reprezinta dovada medico-legala a faptului ca pacientul X
a avut infectia la acel moment .

c) Cultivarea pe diverse medii – mediul Loffler

Diagnostic imunologic
1. Identificarea antigenelor parazitare in secretiile genital sau urina. Se folosesc
teste rapide imunocromatografice ( testul veneris).
2. Diagnosticul de hemaglutinare indirecta- nu se foloseste de rutina
 GENUL LEISHMANIA
LEISHMANIOZELE
A. LEISHMANIOZA CUTANATA , A LUMII VECHI
- L. tropica: Butonul de Orient / Alep – forma uscata/ urbana.
- L. major – forma umeda/ rurala ulcerativa. Da imunitate si pentru
tropica.
B. LEISHMANIOZA
- L. Mexicana : ulcerul chiclero
- L. brasiliensis brasiliensis : Espundia
- L. Brasiliensis guyaensis: pianul de padure
- L. peruviana: uta
C. LEISHMANIOZE CUTANATE DIFUZE – evolutie cu dieminare la imunodeprimati
- L. aethiopica
- L. Mexicana pifanoi
- L. Mexicana amasoniensis .
D. LEISHMANIOZE VISCERALE/ KALA-AZAR/ FEBRA DUM-DUM
- L. Donovani
- L. infantum
- L. chagasi
1. Diagnosticul parazitologic de certitudine ce consta in :

a) Identificarea amastigotilor, neflagelati, intracelulari prin recoltarea urmatoarelor

produse :

 Din leziunea cutanata dupa o dezinfectie riguroasa

 Din cele viscerale se recomanda efectuarea de biopsie coxala sau sternala pentru
recoltarea de MOH
 Se mai poate face biopsie hepatica ( din leziunile viscerale) se mai poate si splenic
dar nu este recomandata .
 In leziunile cutanate in LDPKA : biopsie cutanata.
 Nu se face examen microscopic al produsului nativ ( deoarece se gasesc doar in
celule si sunt de dimensiuni foarte mici )
 Se efectueaza frotiu colorat giemsa : la examinare vom vedea formele amastigote
intracelulare sau aparent extracelulare
 Inoculare la animale de laborator permissive pentru leishmania ( cobaiul ). Animalul
de laborator se va sacrifice si se fac amprente de ficat si plina colorate Giemsa .
Identificam amastigotii intracelulari .
 Identificarea parazitilor in forma flagelata amastigota prin cultivarea produselor
biologice recoltate de la pacient pe medii de cultura propice dezvoltarii leishmaniilor .
Mediul de refetinta pentru leishmanii : NNN (= mediu de cultura lichid care se
 pastreaza in conditii sterile, se tine la termostat la o temperature rece ( 26-28 grade).
Daca exista paraziti acestiva vor flagela -> forma promastigota .

2. Diagnosticul imunologic : identificarea in serul pacientului a ac antiLeishmania spp.

3. Diagnosticul molecular consta in identificarea AND-ului de leishmania in produsele

biologice recoltate folosind tehnica PCR ( este de certitudinne)
ELEMENTE DE CIRCUMSANTA IN KALA-AZAR

 Anemie, trombocitopenie, leocopenie => mimeaza sindrom de aplazie medulara

 Hipergamagloblinemie
 Hipoalbuminemie
 Markeri de evolutie sub tratament .