Infecția parazitară cu oxiuri (oxiuroză sau

oxiuriază)
Paraziții intestinali

Generalități
Corpul nostru este în permanent contact cu organisme străine: bacterii, viruşi, paraziţi:

 unele sunt benefice organismului uman, participând, de exemplu, la digestia alimentelor

sau la producerea unor vitamine;
 altele sunt aparent inofensive - stau alături de noi până când imunitatea persoanei scade şi
atunci devin periculoase;
 iar altele sunt permanent în conflict cu omul, generând diverse boli, cum sunt paraziţii.

Paraziţii intestinali sunt printre cei mai frecvent diagnosticaţi dintre bolile parazitare. Cele mai
frecvente parazitoze sunt:** giardioza, oxiuroza, ascaridioza**.

Paraziţii intestinali sunt frecvent întâlniţi la copii, vârstnici, adulţi cu probleme imunitare.

Ei se pot dezvolta la diferite nivele în organism, la suprafaţa sau în interiorul corpului. Unii sunt
caracteristici doar omului, alţii pot fi preluaţi de la animale.

Bolile generate pot fi uşoare sau grave şi lasă organismul cu un deficit al rezistenţei şi imunităţii

Oxiurii
Oxiurii sunt viermi paraziți care trăiesc și se înmulțesc în intestinul copiilor și adulților. Boala
provocată de acești viermi se numește enterobiază sau oxiuriază, iar denumirea științifică a
acestor viermi parazitari este Enterobius vermicularis.

Oxiuroza (enterobioza) este o afecțiune parazitară întâlnită mai ales la cei mici, care frecventează
colectivitatea (creșe, grădinițe, școli) și este foarte contagioasă, necesitând tratament pentru
întreaga familie.

Ouăle și larvele oxiurilor au dimensiuni foarte mici și pot fi văzute numai la microscop. Femela
adultă de oxiuri poate atinge 8-13 mm în lungime. Masculul este mai mic: de la 2 mm la 5 mm în
lungime. Oxiurii adulți au culoarea albă. Oxiurul este un vierme cilindric mic, alb gălbui, care
trăiește în cec. Femela matură, cu uterul plin cu ouă migrează noaptea și depune ouăle în
regiunea perianală și perineală provocând un prurit anal nocturn.

Ouăle embrionează în circa 6 ore, devenind infecțioase, și contaminează hainele, lenjeria de pe

pat. Transmiterea se face prin mâini murdare, apa contaminată, vegetale nespălate, dar și prin
atuto-contaminare. Persoana parazitată cu Enterobius vermicularis poate vehicula ouăle din
regiunea perianală în cavitatea bucală, fie direct, prin mâini contaminate din zona perianală
(autoinfecție), fie indirect, contaminând diferite obiecte (pijamale sau lenjerie de pat) sau
alimente. După ingestia ouălor infectante, embrionii eclozează în duoden, năpârlesc și devin
adulți în 36-53 zile. Oxiuriaza apare sub formă de epidemii familiale sau instituționale. Este o
boală cronică, datorită autoinfectării sau reinfectării cu ouă luate de la membrii familiei sau din
surse extrafamiliale.

Ciclu de viață a oxiurilor este strict intraluminal intestinal, provocând simptome gastro-
intestinale, în special pruritus lanal intens. În timpul migrației ectopice a oxiurilor (în tractul
genital, cavitatea abdominală, tractul urinar, ficat, splină, rinichi, plămâni) pot apărea semne
extradigestive.

Simptome
Tipic este mâncărimea anală, din cauza ouălor dintre pliurile anusului, ce apare mai ales seara și
determină leziuni de grataj (zgârieturi ale pielii produse prin scărpinatul intens).

Pe lângă mâncărime, persoanele infestate pot să prezinte tulburări digestive, greață, dureri
abdominale, lipsa poftei de mâncare până la refuzul alimentației și chiar tulburări nervoase,
insomnii, terori nocturne, scrâșnete din dinți în timpul nopții.

Cele mai frecvente complicații sunt: scăderea acută în greutate sau ocluzia intestinală.

Diagnostic
Diagnosticul este ușor și se bazează pe evidențierea femelei adulte și a ouălor prin amprenta
anală luată pe banda adezivă.

 oxiurii adulți sunt ușor de recunoscut în scaun, ouăle fiind dificil de pus în evidență prin
examenul coproparazitologic
 amprenta anală (are cea mai mare rata de precizie)

Amprenta anală (metoda benzii adezive)

Amprenata anală este indicată pentru diagnosticul infestării cu oxiuri (Enterobius vermicularis).
Recoltarea se efectuează numai dimineața, la prima oră, înainte ca pacientul să se mobilizeze din
pat, înainte de a avea scaun și fără igienă locală.

Se va folosi lingurița coprorecoltorului simplu, fără mediu transport, pe care în prealabil s-a fixat
o bandă adezivă transparentă cu partea adezivă către exterior.

Cu această linguriță se badijonează bine regiunea perianală, fesele desfăcându-se foarte bine cu
mâna. După recoltare, lingurița cu bandă adezivă se introduce în coprorecoltor și se aduce în
laborator în maxim 8 ore de la recoltare.
Cum apar infecţiile cu viermi sau paraziţi?
Infestarea are loc prin pătrunderea în organism a ouălor sau larvelor de paraziţi, care sunt
răspândite peste tot. Ouăle, deşi de dimensiuni microscopice, sunt foarte rezistente şi pot trăi
mult în afara organismului, pe sol, fructe, legume, pe suprafaţa obiectelor, alimentelor, pe haine,
pe pielea noastră. De pe mâinile murdare sau insuficient spălate, ouăle paraziţilor ajung în gură,
iar de aici se localizează în intestine, unde se dezvoltă.

Deoarece în prima fază a infecţiei pot lipsi simptomele, persoana poate să nu îşi dea seama că e
infectată. Sugarii şi copiii de vârstă preşcolară sunt mai predispuşi la infestarea cu paraziţi
intestinali, pentru că organismul lor încă nu şi-a creat bariere de protecţie la nivelul tractului
gastro-intestinal.

Semnele şi simptomele depind de tipul infecţiei şi pot include dureri abdominale, greaţă, diaree,
anemie şi oboseală. Unele infecţii pot afecta ficatul, plămânii sau creierul.

Viermii şi paraziţii cu localizare intestinală pot fi trataţi cu uşurinţă. Uneori migrează spre alte
părţi ale corpului, fiind nevoie în acest caz de un tratament rapid. Anumite infecţii pot provoca
leziuni permanente sau vă pot pune viaţa în pericol.

Cum ne protejăm de infecţiile cu viermi şi paraziţi?

Parazitul are un ciclu de viață de aproximativ 6 săptămâni, așadar igiena strictă trebuie să dureze
măcar atât, iar toți cei din casă trebuie să urmeze câteva reguli esențiale.

Este important să urmăm măsuri de igienă riguroasă pentru a preveni infectarea, reinfectarea şi
răspândirea infecţiei:

 Spălăm mâinile cu săpun după utilizatea toaletei, după contactul cu animalele şi înainte
de masă.
 Ne asigurăm ca mâncarea să fie bine gătită, iar fructele şi legumele să fie spălate cu apă
curată.
 Lenjeria şi îmbrăcămintea trebuie spălate frecvent şi temeinic, existând riscul
contaminării altor membrii ai familiei. Temperatura trebuie să fie cât mai ridicată, chiar
fierberea prosoapelor.
 Igiena corespunzătoare a întregii locuinţe.
 Curățarea riguroasă a podelelor, blaturilor, jucăriilor – a tuturor suprafețelor sau
obiectelor cu care persoana infestată a intrat în contact.
 Dacă un singur membru al familiei este infestat, întreaga familie va urma cura
antiparazitară.
 Duș zilnic și unghii tăiate scurt.
 Toate măsurile igienice se aplică și după terminarea tratamentului pentru a preveni
reinfecția.
 Igiena strictă poate preveni reizbucnirea infecției chiar dacă cel mic se infectează din nou
cu oxiuri la școală sau la grădiniță.
Tratament
Tratamentul medicamentos, folosit în asociere cu regulile stricte de igienă, va trata infecția cu
oxiuri.

Infecția cu oxiuri se tratează ușor, tratamentul se face cu derivați de benzimidazol. Se impune o

igienă riguroasă și este necesară tratarea tuturor persoanelor din anturaj, indiferent dacă prezintă
sau nu simptome.