Familia Enterobacteriaceae

Genul Escherichia.
Genul Salmonella.
Genul Shighella.
 Încadrare taxonomică

Familia Enterobacteriaceae constă intr-un mare număr de microorganisme care au

caracterele generale enumerate, divizibile în genuri pe baza relativei stabilităţi a unor
caractere biochimice şi serologice.
Ordin: Enterobacteriales
Familie: Enterobacteriaceae
Din această familie fac parte 7 triburi, 30 de genuri, peste 100 de specii.

Enterobacteriile se izolează din sol, apă, plante, intestinul omului şi animalelor fiind
răspândite cu fecalele pretutindeni în mediul ambiant. .
Majoritatea fac parte din flora normală a organismului şi pot produce infecţii oportuniste.
Unele specii ca, ex. Salmonella typhi - au habitat exclusiv uman.
Genuri:
Din punct de vedere al patogenităţii, distingem:
 Rezistenţa la factori fizici, chimici

Sunt rezistenţi în mediul extern.

• Rezistă 5-6 luni în apele poluate cu materii fecale (genul shigella rezistă doar 2-6
săptămâni).
• Supravieţuiesc şi se multiplică la temperatura camerei în medii umede, în
alimente, în soluţii perfuzabile.
• De aici decurg posibilităţile largi de răspândire a lor în colectivităţi şi în spitale
(enterobacteriile se izolează frecvent din infecţii nosocomiale).

Sunt distruşi de căldură (în 30' la 55-60c şi instantaneu la fierbere), antiseptice şi

dezinfectante.

Din ce în ce mai multe specii sunt rezistente la numeroase antibiotice, în special prin
transfer de plasmide.
 Etiologie
 Bacili Gram negativi, de dimensiuni medii cu capetele rotunjite, cu
dispoziţie în general necaracteristică.

 Pot fi mobili (cili peritrichi) sau imobili.

 Facultativ anaerobe,nu sporulează.

 Majoritatea enterobacteriilor sânt necapsulate.

 Proprietăţile culturale

Enterobacteriile sunt nepretenţioase nutritiv.

 Se dezvoltă bine atât pe mediile uzuale (bulion peptonat, geloză peptonată),
cât şi pe mediile diferenţial-diagnostice lactozate (Endo, Levin, Ploschirev, Mac
Conkey), pe care putem diferenţia enterobacteriile lactozo-pozitive de cele lactozo-
negative.
Tulbură uniform mediile lichide (bulionul).
 Pe medii solide se dezvoltă sub formă de colonii S sau R. Între cele două tipuri
pot exista şi forme intermediare sau uneori colonii mucoase de tip M (Klebsiella).
Proteusul prezintă pe unele medii solide (geloză, geloză-sânge) fenomenul de
invazie.
 Structura antigenică

 Antigenul somatic O (polizaharidul O). Sunt antigene cu specificitate de grup -

împart genul în grupe. Cu anticorpii omologi aglutinează granular (grunji mici, care nu
dispar la agitare).

 Antigenele flagelare H, prezente la bacteriile mobile sunt de natură proteică, pot

prezenta variaţii.

 Antigenul capsular K este de natură polizaharidică sau proteică

-La Salmonella typhi, Salmonella paratyphi C acest antigen de suprafaţă se numeşte

AgVi.

 Studiul antigenic bazat pe determinarea antigenelor somatice O, capsulare K şi

flagelare H permite încadrarea bacteriilor aparţinând unui gen în specii sau serotipuri.
 Patogenitate
Pricipalii factorii de virulenţă ai enterobacteriilor sunt:
 Endotoxina sau lipopolizaharidul (LPZ)
 Capsula, prezentă la enterobacteriile capsulate, este un factor de virulenţă - asigură rezistenţa la fagocitoză.
 Sinteza de exotoxine.

Enterotoxine termolabile au fost evidenţiate la e.Coli şi ocazional la klebsiella, salmonella.

Enterotoxine termostabile au fost evidenţiate la e.Coli şi ocazional la yersinia enterocolitica

şi citrobacter freundii. Ambele tipuri de enterotoxine sunt responsabile de apariţia unor
scaune diareice.

Shigella dysenteriae elaborează o exotoxină cu efect neurotoxic, enterotoxic şi citotoxic.

 Semnificaţie clinică

Enterobacteriile sunt germeni responsabili de producerea a

numeroase infecţii intestinale şi extraintestinale. Foarte rar pot
apărea infecţii generalizate pe un fond de rezistenţă scăzută a
organismului.
Enterobacteriile reprezintă 80 din totalitatea bacililor gram-
negativi izolaţi şi peste 50 din totalul germenilor izolaţi -
implicate în etiologia septicemiilor, în peste 70 din infecţiile
urinare şi în majoritatea toxiinfecţiilor alimentare. Sunt cauza
frecventă a infecţiilor nosocomiale
Sursa de germeni este reprezentată de un rezervor animal
(infecţiile cu Salmonella), un purtător uman (Shigella, Salmonella
typhi) sau flora oportunistă a organismului (E.coli etc.).
 Răspunsul imun, profilaxie şi tratament

Răspunsul imun este în general slab, deoarece infecţiile sunt localizate la poarta de
intrare. În febra tifoidă, care este o infecţie generalizată, răspunsul imun este foarte
puternic.
Profilaxia este nespecifică, dar există şi situaţii în care se efectuează profilaxia
specifică:
vaccinarea antitifoidică, la anumite persoane care lucrează în sectorul alimentar
sau al apelor
vaccinare antidizenterică cu vaccin atenuat, mai ales în colectivităţi
vaccinare antipestoasă - cu germeni inactivaţi, persoanelor care pleacă în zone
endemice.
Tratamentul antiinfecţios se face conform antibiogramei, deoarece foarte multe tulpini
şi mai ales cele izolate din infecţiile nosocomiale au dobândit multirezistenţă.
Testele biochimice primare: (determinarea genului)

1. Utilizarea citratului de sodiu

2. Utilizarea malonatului de sodiu
3. Mobilitatea
4. Testul cu roşu metil
5. Formarea de H2S
6. Testul Voges-Proskauer
7. Producerea de urează
8. Producerea de fenilalanindezaminază
9. Producerea de lizindecarboxilază

Testele biochimice secundare (determinarea speciei şi

biovariantei)
 Genul Escherichia
 Genul escherichia este genul tip al
familiei enterobacteriaceae

 Denumirea genului a fost dată după

numele cercetătorului th. Escherich,
care a izolat specia tip a genului-e.
Coli
Sunt cunoscute
5 specii de
Escherichia
 Habitat
 Constituent permanent al microflorei intestinale normale, unde realizează
concentrații de 2-3x108 UFC/g de fecale. Servește ca indicator microbiologic sanitar
de poluare fecală a mediului ambiant (titrul şi indicele coli).
 Joacă rol important în fiziologia colonului şi ca antagonist al microflorei intestinale.
 E.Coli face parte din flora normală a intestinului la om şi animale. Formează
aproximativ 80 din flora rezidentă a colonului cu rol în sinteza unor vitamine din
grupul B şi k,produce fermenți care contribuie la procesul de digestive şi contribuie la
menţinerea unui echilibru al biocenozei.
 Absența e. Coli în intestinul gros duce la disbacterioză.
 Caractere morfobiologice

Sunt bacili gram-negativi, scurţi 0,5 – 3,0 x 0,8 μm, cu capetele rotunjite,
nesporulaţi, necapsulaţi (rar unele tulpini pot avea o pseudocapsulă), în general
mobili (cu cili peritrichi).
Nu formează spori.
Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi, nepretenţioşi nutritivi.
 Se dezvoltă pe mediile uzuale şi pe mediile lactozate pe care formează colonii
lactozo-pozitive (în proporţie de 95%)-de tip S, iar tulpinile pseudocapsulate
formează colonii cu aspect mucos.
Prezintă caracterele comune enterobacteriilor. Caracterele biochimice se cercetează
pe setul de teste biochimice care permit identificarea genului.
 Factori de virulenţă
Secretă diverse substanţe biologic active, de tipul:
- enterotoxine, hemolizine, enzime care asigură rezistenţa la antibiotice,
- endotoxina, responsabilă de şocul septic;
- capsula (antigenul K1) -de natură polizaharidică, are rol antifagocitar.

Structura antigenică
antigene O, H, şi K
pe baza antigenelor O, bacilii sunt împărţiţi în grupe serologice
 pe baza antigenelor H, grupele sunt împărţite în tipuri serologice

 171 de antigene O
 103 antigene K
 60 antigene H
 Patogenitate

 Sunt germeni condiţionat patogeni (cei mai FRECVENT izolaţi în

laboratorul de bacteriologie).
 În anumite condiţii, mai ales când scade rezistenţa locală sau generală a
organismului sau dacă ajung în zone normal sterile, produc infecţii cu
localizare şi gravitate diferită
 Potenţialul patogen al colibacililor este foarte variat
 E. coli este patogen prin multiplicare şi toxinogeneză (enterotoxină
termostabilă, enterotoxină termolabilă)
 Pe lângă enterotoxină s-au mai pus în evidenţă:
-o exotoxină cu efect neurotoxic pentru animalele de laborator
-o endotoxină cu rol de hemolizină
Produc infecţii cu localizare şi gravitate diferită
grupate în:
 Infecţiile enterale sunt produse de 5 grupe de E.coli:

 E.coli enterotoxigene (ETEC) - secretă enterotoxine termolabile sau termostabile

codificate plasmidic- are capacitatea de a coloniza intestinul subţire prin pilii de
aderenţă. ETEC produce forme uşoare de enterită sau un sindrom diareic holeriform.
 E.coli enteroinvazive (EIEC) - penetrează enterocitele colonului în care se multiplică
şi pe care le distrug, determinând un sindrom diareic dizenteriform, cu scaune
mucopurulente, sangvinolente.
 E.coli enteropatogene (EPEC) - este principalul agent etiologic al sindromului
diareic la copii mici. Factorii de patogenitate sunt pilii de aderenţă şi o toxină Shiga-
like. Aceasta determină distrugerea enterocitelor intestinului subţire.
 E.coli enterohemoragică (EHEC) - produce două toxine Shiga-like. Iniţial apare o
diaree apoasă care devine hemoragică. Febra este mică sau absentă. Boala se
declanşează predominant în sezonul cald şi la copii sub 5 ani, prin consum de carne de
vită insuficient preparată termic şi de lapte nepasteurizat. Aproximativ jumătate din
EHEC aparţin serotipului O157 : H7.
 E.coli enteroaderente, denumit în prezent "Enteroaggregative E.coli" (EAggEC),
este considerat o cauză a diareei persistente la copiii din ţările subdezvoltate.
 Rezervorul de infecţie al tulpinilor de EIEC, ETEC, EPEC este uman, iar al celor
EHEC este bovin.
 Infecţiile extraenterale:

Infecţii ale tractului urinar (ITU) - produce 50-90 din ITU.

Cel mai frecvent se izolează serotipurile O4, O6 şi O75.
meningite neonatale - 75 din tulpinile de E.coli izolate posedă antigenul
capsular K1.
infecţii biliare
infecţii respiratorii
infecţii O.R.L.
suprainfecţii ale plagilor şi arsurilor
infecţii genitale
infecţii nosocomiale (deseori infecţiile enumerate: urinare, ale plăgilor
chirurgicale, etc. pot lua caracter nosocomial
 Metode de diagnostic ,profilaxie şi tratament
Metode de diagnostic: microscopică, microbiologică, serologică
Profilaxie nespecifică:
 Spălarea temeinică a mâinilor cu apă și săpun după folosirea toaletei, după atingerea animalelor, înainte și după prepararea
mâncării (în special după atingerea de carne crudă, ouă în coajă).
 Spălarea sub jet de apă a fructelor și legumelor.
 Tratamentul termic corespunzător al cărnii și al cărnii tocate înainte de consum (cel puțin 700C, timp de 2 minute, în
interiorul cărnii).
 Depozitarea separată a cărnii proaspete de alte alimente, precum și utilizarea de tocătoare diferite de cele folosite pentru
prepararea altor alimente.
 Fierberea laptelui proaspăt (crud) înainte de consum (pasteurizarea).
 Evitarea manipulării în condiții de igienă precară a alimentelor.
 Persoanele care prezintă simptomatologie caracteristică bolilor cu transmitere infecțioasă să evite prepararea și servirea
hranei.
 Examenul medical la angajare în serviciu și sistematic al lucrătorilor instituțiilor infantile,de alimentație publică.

Tratamentul se face în funcţie de rezultatul antibioticogramei şi de localizarea antigenului patogen. Se

administrează biopreparate (auto vaccin coli, colibacterină, lactobacterină, bifidumbacterină). Bacteriofag O
salmonella, set bacteriofagi, vaccin antitifoidic.
•Se întreprind măsuri de dezintoxicare
 GENUL SALMONELLA
Salmonella este un gen de bacterie
patogenă intestinală care cauzează
unele boli infecțioase (febră tifoidă,
paratifos, intoxicații alimentare etc.).
Salmonella este cauza celor mai
răspândite toxiinfecții alimentare,
contaminând omul prin ingestia de
mâncare sau de apă infectată.
Exista peste 2500 de serotipuri de
Salmonella, iar cel mai comun este
Salmonella Enteritidis. Infectiile
cauzate de Salmonella Typhi si
Paratyphi, care provoaca febra
tifoida, sunt excepționale si provin,
de obicei, din tări exotice.

 Genul Salmonella (Daniel Elmer Salmon, veterinar

american, care a descoperit bacteria în 1885).
 Caractere morfobiologice
 Forma de bastonas cu margini rotungite
 gram-negativi
 mobile prin cilii peritrichi (8-20 cili), cu capsule.
 Nu formează spori.
 Neincapsulati
 facultativ anaerobi
 lactozo-negativi
 Cresc pe medii ce contin bila, geloza
 Temperatura de cultivare este 37C,

Structura antigenică:
Antigenul O – 67 varietăți antigenice permite repartizarea salmonelelor în
serogrupe (A, B, C, D, E,...Z, o51,...)
Antigenul H –defineşte serovariante în cadrul grupei.
 Antigenul vi (antifagocitar, inhibă activarea c, rezistenţă la activitatea
bactericidă a serului)ex. Salmonella typhi
Sursa de infectie :
 apa contaminate ,
 oua de rata contaminate insufficient preparate termic .

Transmiterea se face pe cale fecal-orala .

Dupa ingestie , in faza initiala , salmonelele se multiplica active in submucoasa si
formatiunile limfoide ale intestinului ( placi Peyer ) , apoi trec in ganglionii
mezenterici .
Din sistemul limfatic trec in sange determinand bacteriemie , apoi invadarea tuturor
formatiunilor limfatice , splinei , maduvei oasoase hematopoietice , ficatului , si altor
organe . De aici se descarca din nou in sange si se elimina masiv si prin bila si urina .
Ulterior , din foliculii limfatici abcedati in intestine si prin bila , salmonelele se
elimina prin materiile fecale .
 Metode de diagnostic, tratament
Diagnosticul este bacteriologic si serologic:
Diagnosticul bacteriologic - In functie de stadiul evolutiv al bolii se
recolteaza urmatoarele produse patologice:Hemocultura,
Coprocultura,
Urocultura,
Medulocultura.
Bilicultura se efectueaza cu scop de a depista starea de dopaj.
Diagnosticul serologic se efectueaza la a 5-7 zi de boala in cazul
rezultatului negativ la metoda bacteriologica si se repeta peste 7-10 zile. Se
practica la bolnavi si purtatori prin RA- reactii de aglutinare a serului
acestora cu antigene O , H. RHAP – reactie de hemoaglutinare pasiva
Titrul de anticorpi ramine in singe inalt pina la 1-2 luni.

Tratament : Cloramfenicolul , ampicilina , cortimoxazol ( Biseptol )

 Metode de profilaxie şi tratament
Profilaxia nespecifică
Respectarea igienei personale.
Protecția surselor de apă potabilă, dezinfectarea apei.
Inspectarea regimului sanitar-epidemiologic în instituțiile de producție, alimentație
publică, infantile, depozite etc.
Dezinfecția în focare, depistarea precoce a bolnavilor, izolarea, asanarea purtătorilor
convalescenți.
Depistarea purtătorilor de germeni printre lucrătorii de alimentație publică la angajare în
funcție și periodic.
Combaterea muștelor, protecția produselor alimentare și apei contra muștelor.
Vaccinarea selectivă (zone endemice, militari, personal medical, etc)
 Vaccinul chimic TABTe
Vaccinul atenuat Ty2 (administrare orală, imunitate locală sIg A), contraindicat
gravidelor, copiilor, imunodeprimaţilor
Vaccinul subunitar din Ag Vi (areactogen, imunitate 3-5 ani)

Tratament: Fluorochinolone. Cefalosporine de generaţia III; Cloramfenicol

 GENUL SHIGELLA

 Enterobacteriaceae care include specii

obligat patogene , responsabile de dizenteria
bacilara si alte boli diareice .
 Sunt imobile , caracterizate printr-o slaba
activitate metabolica , nu cresc pe mediu de
citrate , nu produc H2S , nu poseda LDC ,
fermenteaza glucoza fara gaz .
 Singurul rezervor de shigelle este tubul
digestiv al omului . shigella nu face parte
din flora intestinala normala , ci sunt
prezente in materiile fecale ale bolnavilor ,
purtatorilor , fosti bolnavi sau personae din
anturajul acestora . transmterea este fecal-
orala , de la persoana la persoana , prin
maini murdare , sau prin apa si alimente
contaminate 10 bacterii sunt suficiente
pentru a provoca boala la om .
Shigelele sunt grupate in 4 subgrupe , pe baza
antigenelor somatice O
 Caractere morfobiologice
 Bacili gram negativi
 Facultativ anaerobi
 Imobili
 Nesporulați
 Este lactozo-negativă.
 La temperatura camerei , rezistă în praf 6 săptămâni
 Sensibili la căldură – inactivați în 10 minute la 47˚c
 Sensibili la substanțe clorinate, detergenți cationici,
diverse antibiotice
 Diagnosticul de laborator
Se efectuează diagnostic bacteriologic (este o coprocultură), care permite
precizarea etiologiei bolii şi depistarea sursei de infecţie.
 Se efectuează antibiograma, iar, când este necesar, şi lizotipia (în cazul
infecțiilor intra spitalicești).
Serologic reacția de aglutinare, se utilizează RHAI. Răspunsul imun al
organismului este slab.
Tratament se face pe baza antibiogramei. Se administrează preparate
antibacteriene (bificol, bifidum-bacterină, infuzii de plasmă, se promovează
măsuri de dezintoxicație, recuperarea metabolismului hidrosalin,
administrarea strict diferențiată a antibioticelor cu spectru larg de acțiune
(vitaciclină, morfociclină), sulfamidelor (ftalazol, sulgină etc.).
 Complicatii

Locale : Generale:
Prolaps rectal Convulsii
Septicemie
Invaginatie intestinala
Glomerulonefrita cu CIC
Rectita, perirectita
Artrita reactiva postinfectioasa
Megacolonul toxic Sdr.Reiter
Hipopotasemia  HLA B 27+ S.flexneri
Opioidele SHU

Anticolinergicele Reactii leucemoide

Loperamidul
 Profilaxia
 Protecția apei, produselor alimentare (în special a lactatelor) de
contaminare cu bacterii dizenterice;
 Internarea sau izolarea bolnavilor la domiciliu, asigurându-se
respectarea unui regim de rigoare ;
 Dezinfectarea minuțioasă a focarelor;
 Diagnosticul precoce de laborator, tratamentul deplin al
bolnavilor ;
 Supravegherea focarelor şi promovarea măsurilor profilactice în
ele ;
 Respectarea regimului sanitar-igienic în colectivitățile de copii,
în locuințe şi instituții, ia întreprinderile alimentare, în cantine şi
magazine.
 Se preconizează vaccinuri anti dizenterice atenuate de
administrare per os