Universitatea “Dunarea de Jos” Galati – Facultatea de Medicina si Farmacie

CURS 2

Medicina Anul VI-2021

PATOGENIA SI DIAGNOSTICUL
BOLILOR INFECTIOASE
➢Patogenia bolilor infectioase
➢Clasificarea infecţiilor
➢Principii de diagnostic în bolile infecţioase
➢Sindromul febril si bolile infectioase

Prof. Dr. Manuela Arbune

 Clasificarea agentilor infectiosi
Dupa gradul de 1. Patogeni: capabili de a produce boala
patogenitate 2. Comensali: se dezvolta fara a induce
manifestari patologice la gazda
3. Oportunisti: devin patogeni in caz de
imunodepresie
Dupa calea de 1. Respiratorie
transmitere 2. Digestiva
3. Cutanata
4. Sexuala
5. Parenterala
6. Verticala
Dupa structura A. Prioni
B. Virusuri
C. Bacterii
D. Fungi
E. Paraziti
 Agenti etiologici ai bolilor infectioase
• Prioni: proteine transmisibile mici, cu potential infectios, care
nu contin acizi nucleici
– Determina infectii lente ale SN, cu degenerare prgresiva
– Neuronii infectati produc exces PrP(protease resistant
protein) codificata de crs20
– Transmitere digestiva, terapia cu tesuturi umane, contact NC
– Nu s-a decelat un raspuns imun specific (lipsa diagnostic
serologic)
– Exemple: B Kuru, B. Creutzfeld-Yacob, B. Gertsmann-
Straussler-Scheinker, insomnia fatala familala
• Virusuri: microorganisme cu diensiun mici, vizibile prin
microscopie electronica, fara metabolism aerob, care se replica
strict intracelular
– Forme : sfera, baston, “cartus”, paralelipiped
– Structura: nucleocapsida (Proteina + ADN SAU ARN) ±
Anvelopa
 Familia Genuri si specii patogene umane
Parvoviridae Erythro-parvovirus: Parvovirus B 19 (eritem infectios, anemie aplazica
Boca-parvovirus (Bocavirus uman-IR)
C Dependo-parvovirus (virusuri asociate adenovirusurilor – in cercetare)
Porto-parvovirus (Bufavirus-GE)
L
Tetra-parvovirus (Parvovirusuman 4-encefalita)
A Poxviridae Orthopox (V. variolei, V. vaccinia, V. cowpox, V. monkeypox)
S Parapox (V. Orf, V. pseudocowpox)
I Yatapox (V. tanapox, Yaba monkey tumor virus)
F Molluscipox (V. moluscum contagiosum)
I Herpesviridae HHV1-gingivostomatita, herpes facial, panaritiu herpetic, encefalita)
C α-herpesviridae HH2-herpes genital, encefalita, herpes diseminat la nou-nascut
A V A HHV3-VVZ
R I D β-herpesviridae HHV4-CMV
γ-herpesviridae HHV5-VEB – MNI, “harry cell” leucoplazia, cancer nazo-faringian, limfoame
E R N
HH6, HHV7- roseola infantum
A U HHV8- sarcom Kaposi, B. Castelman multicentrica, limfoame
S Adenoviridae Adenovirus A, C, D- adipogeneza obezitate
U Adenovirus B si C –IACRS, pneumonii, crup
R Adenovirus B, D- conjunctivita
I Adenovirus F, G - GE
L Herpadnaviridae VHB
O Papilomviridae Papilomavirusuri cu risc oncogen
Scazut: 6, 11 –papiloame, veruci, condiloame, displazii cervicale, papiloame
R
laringiene
Crescut: 16,18 - cancere genitale (80%), anale, oro-faringiene
Papovaviridae Polyomavirus BK, JC, Merkell-cell (MC)
 Familia Genuri si specii patogene umane
Picornaviridae enterovirusuri (polio, coxackie, ECHO, alte EV neclasificate), rhinovirusuri,
paerechovirusuri, heparnavirus (VHA)
Togaviridae Rubivirus (V. Rubeolic); Alfavirus (V.F. Chikungunia, V. encefalita ecvina de
Est, Vest, venezueleana)
Flaviviridae Vectori tantari (V W.Nile, v febrei galbene, , Denga, Zika); Vectori capuse (V.
Febrei hemoragice Omsk, V. febrei de capuse); Hepacivirus: VHC
Caliciviridae Norovirusuri (v. Norwalk), hepevirusuri (VHE- reclasificat Hepeviridae)
A
Astroviridae Astrovirus
R
Coronaviridae Coronavirus SARS, MERS
N Orthomixoviridae V. Gripale A, B, C
Paramixoviridae Morbilivirus (V. rujeolic); Henipavirus (V. Hendra [suine], V. Nipah [equin]);
V Rubulavirus (V. urlian); Pneumovirus (V. sincitial respirator); Metapneumovirus;
I Paramyxovirus (V. paragripale)
R Rhabdoviridae Lyssavirus: V. Rabic
U Arenaviridae V. F. Lassa, V. Coriomeningitei Limfocitare
S Bunyaviridae Hantavirus (V. Hanta); Nairovirus (V. F. Crimeea, Congo, V. Dugbe);
Orthobunyavirus (V. Bunyawera); Phlebovirus (V. F.H. Rift Valley)
Filoviridae Ebolavirus (V.F.H. Ebola); Marburgvirus (V.F.H. Marburg)
Bornaviridae Bornavirus (EM de la cai, oi)
Reoviridae Rotavirus
Bunyaviridae Arbovirirusuri
Retroviridae Orthoretroviridae (Lentivirusuri - HIV 1, 2); Deltaretroviridae: HTLV 1 si 2
Neclasificat VHD
 Agenti etiologici ai bolilor infectioase
Bacteriile: microorganisme unicelulare, vizibile la microscopul
optic, cu ambii acizi nucleici si aparat enzimatic propriu, care le
permite multiplicarea in mediul exterior si cultivarea pe medii
artificiale; au structura complexa:
a. Peretele celular- alcatuit din peptidoglicani
Asigura forma si protectia bacteriei, participa la diviziunea bacteriei
Contine antigene de suprafata → raspuns imun
Poate lipsi la bacteriile atipice: Chlamidii, Rickettii, Mycoplasme
b. Membrana citoplasmatica – asigura schimburi celulare, participa la diviziune
c. Citoplasma: ribozomi, mezozomi, plasmide (mediaza rezistenta ATB!!!)
d. Nucleoid- ADN
e. Structuri facultative, in functie de bacterie:
➢ Capsula (rol antifagocitar)
➢ Cili, flageli (mobilitate)
➢ Pili si fimbrii (adeziune)
➢ Glicocalix (polizaharid cu rol de fixare de celule)
 G Coci aerobi •Staphylococcus spp: SCP (S. aureus), SCN (S.
C epidermidis, S. Haemolyticus, S. saprophyticus )
R
L •Streptococcus spp: S. pyogenes (grup A), S.
A A agalactiae (grup B), S. dysgalactiae (grup C), S.
S gallolyticus (gr
M
I B •up D), S. pneumoniae, S. negrupabili,
F A •Enterococcus spp: E. faecalis, E. Faecium
I C
C P anaerobi •Peptococcus, Peptostreptococcus
T
A E O
Bacili aerobi •Corynebacterium spp: C. diphteriae, C. non-
R R
Z diphteriae
E I
A •Bacillus spp: B. antracis, B. ceraeus, B. subtillis
I I
L •Listeria monocytogenes
O T •Erysipelothrix rhusiopathie
R I •Nocardia spp

V anaerobi • Clostridii: C. tetani, C. botulinum, C. perfringens, C.

difficile
I •Propionibacterium acnes
•Actynomices spp
 Coci aerobi Neisseria spp:
N. meningitidis, N. gonorrhoe,
G
Moraxella catharallis
C R anaerobi Veillonella spp
L A
Enterobacteriacae:
A M Bacili aerobi ➢E. Coli, Klebsiella spp, Proteus spp, Enterobacter spp, Serratia spp,
S Citrobacter spp
I ➢Yersinia spp
B
F ➢Shigella spp (S. Shiga, Sh. Boydii, Sh. Flexneri, Sh. Sonnei),
A Salmonella spp (S. typhy, S. non-typhi)
I
C NON-ENTERICI:
C N
T ➢Pseudomonas spp (P. aeruginosa)
A E
E ➢Acinetobacter spp (A. baumanii)
R G ➢Haemophyllus spp (H. influenzae)
R
E A ➢Legionella spp (L. pneumophylla)
I
A T ➢Bordetella spp B. pertusis)
I
I ➢Pasteurella spp (P. multocida)
L
V ➢Brucella spp (B. melitensis)
O ➢Vibrio spp (V. cholerae)
R I
➢Helicobacter spp (H pylori)
➢Bartonella spp (B. henselae)
anaerobi Bacteroides spp, Fusobacterium spp, Prevotella spp
Spirochete Treponema palidum
Borrelia spp (B.burgdorferi, B. afzeli, B. garinii)
Leptospira spp: L ictero-hemoragiae, L. pomona, L, canicola, etc.
 Bacili acid- Micobacterii
alcoolo- ➢M. Tuberculosis
rezistenti ➢M. bovis
C ➢M. atipice: M. avium, M. Kansasii
L ➢M. leprae
A Bacterii atipice
S Chlamidiaceae Chlamydia spp:
I ➢C. trachomatis,
B
F ➢C. psittaci,
A
I ➢C. pneumoniae,
C
C ➢C. pecorum
T
A Mycoplasmataceae Mycoplasma spp:
E
R ➢ My. pneumoniae,
R
E ➢My. urealyticum,
I
A ➢My. hominis,
I
L ➢My. genitalium
O Rickettiaceae Rickettiae
R ➢R. prowazekii,
➢R. rickettii,
➢R. tsutugamushi,
➢R. akari
Coxiella
C. burnetii
 Agenti etiologici ai bolilor infectioase
Fungi (Ciuperci):
Patogenitate asociata frecvent imunodepresiei
Pot determna infectii sistemice sau localizate

Principalii fungi din patologia umana:

➢ Candida spp
➢ Cryptococcus spp
➢ Aspergillus spp
➢ Histoplasma spp
➢ Zygomycetes spp
 Ce este infectia?
INFECTIE ≠ BOALA INFECTIOASA

= INTERACTIUNE
MICROORGANISM GAZDA

+ modificari BOALA
anatomo-clinice INFECTIOASA

DETERMINA DA INFECTIE
DA RASPUNSUL
GAZDEI
NU COLONIZARE

NU CONTAMINARE
 Definitii

Contaminare: prezenta agentului patogen fara multiplicare si

fara raspuns al gazdei
Colonizare: prezenta si multiplicarea agentului patogen, fara a
produce un raspuns al gazdei
Infectie: prezenta si multiplicarea agentului patogen in
organismul gazda care induce o reactie a gazdei
• Boala infectioasa: o forma a infectiei in care apar
modificari anatomo-functionale care depasesc un prag
critic, exprimate prin semne, simptome si modificari
biologice, cauzate de conflictul dintre microorganismul
agresor si gazda
Factorii determinanti ai procesului infectios
•Stabilitate/Variabilitate antigenica Agent Gazda
•Imunogenitate
•Infectivitate
•Patogenitate= capacitate de a produce boala
•Virulenta= masura patogenitatii •Varsta
BOALA •Gen
Factori de virulenta:
Adezinele: Fimbrii, pili, proteina F (Streptococ ), proteina S •Factori genetici
Invazina (Y.pestis) •Comportament
Mecanismele antifagocitare: •Status nutritional
capsula (S. pn,. H. infl., N. mn.), AgVi (S. typhi), •Status imunologic
prot. M (SBH), leucocidina (SA) Mediu
Sideroforii: fixeaza Fe necesar cresterii microbului •Fizici
Enzime •Biologici
➢ Exoenzime: hialuronidaza, fibrinolizina, •Economico-sociali
neuraminidaza, colagenaza
➢ Enzime litice celulare: hemolizine, fosfoipaze,
lecitinaze
Exotoxine: difterica, tetanica, botulinica, holerica,
enterotoxine, exfoliatina, T, eritrogena streptococica
Endotoxine: LPZ din peretele BGN, TSST1
Mecanisme de aparare ale organismului
1.” Bariere “ naturale
➢Integritatea tegumentelor si mucoaselor
➢Flora normala: competitia cu microbii patogeni
pentru receptori si factori nutritivi, productia de
bacteriocine, mentinerea “tonusului” sistemului imun
➢Secretiile locale: saliva, suc gastric, mucus
2. Mecanisme nespecifice umorale/ celulare
3. Mecanisme specifice umorale/ celulare
Prima linie de aparare: bariera cutaneo-mucoasa
Tegumente:
➢ structura pluristratificata, cu jonctuni stranse
➢ descuamatia stratului cornos superficial
➢ PH-acizi grasi ai glandelor sebacee, acidul lactic din transpiratie
Mucoase:
➢ structura celulelor cu cili care au miscari retrograde
➢ mucusul protector
➢ reteaua limfatica intraepiteliala si submucoasa – LT γδ
▪ Activate nespecific, rapid
▪ Intervin in clearanceul patogenilor de suprafata,
inflamatia si homeostazia locala
➢ indepartarea microbilor prin reflexul de tuse, stranut, reflex de
voma, accelerarea tranzitului, evacuarea periodica a urinii
➢ PH
➢ Bariere de organ: hemato-oftalmica, placentara, hemato-encefalica,
hemato-lichidiana
Comparatie intre imunitatea nespecifica si cea specifica
Raspuns imun innascut
(nespecifica)
Lipsa memoriei: calitatea si
intensitatea raspunsului nu
variaza
Recunoaste un numar limitat de
structuri moleculare, variante
geneice sau patogeni
Pattern de recunoastere mediat
de un registru limitat de
receptori
Raspuns imediat la prima
expunere
Raspuns imun dobandit
(specific)
Memoria: raspunsul adaptat la
fiecare expunere
Recunoasterea unei mari
varietati de antigene specifice
sau produse de patogeni
Recunoasterea antigenelor
mediata de o mare varietate de
receptori specifici
Raspunsul dupa prima expunere
dureaza 1-2 saptamani, iar dupa
a doua expunere 3-7 zile
 Apararea nespecifica
A. Factori umorali
➢Lizozimul: polipeptid cu activitate enzimatica;
▪ amplifica actiunea sistemului complement;
▪ interfera sinteza peretelui celular: hidrolizeaza peptidoglicanul CGP;
▪ prezent in lacrimi, saliva, secretii nazale, plasma, lapte matern si
granulatiile PMN
➢ Peptide antimicrobiene: defensine, cathelicidine
▪ produse de celule epitelale, endoteliale, celule imune
▪ actiune bactericida directa sau imunomodulatoare
➢ Chemokinele (>150): Citokine, Interferoni, Fibronectina
▪ O celula poate produce mai multe citokine
▪ O citokina poate avea mai multe roluri
➢ Complementul
B. Factori celulari
➢ Celule fagocitare cel mai puternic si rapid mecanism de aparare
➢ Celule “Natural Killer” (NK): actioneaza rapid, fara sensibilizare
anterioara; distruge virusuri si unele bacterii
 Ck Rol
IL-1 Activarea LT, diferentierea LTh17, induce inflamatia prin activarea
C celulelor endoteliale, febra, sinteza proteinelor de faza acuta
IL-2 Activare LT, LB
I
IL-4 Productie IgE
T IL-5 Proliferare si secretie LB
O IL-6 Productie de Ac, protein de faza acuta, diferentierea LTh17
K IL-10 Inhibitia IL-12, reducerea moleculelor MCH-II
I IL-12 Raspuns Th1, productie IL-2, IFN-γ, activarea NK, diferentierea LTh17
N IFN-α Aparare antivirala, activarea NK, cresterea expresiei MCH-I

E IFN-β Aparare antivirala, effect antiproliferative, imunosupresor

IFN-γ Aparare antivirala, activare mcf, cresterea expresiei MCH II
TNF-α Activare cellule endoteliale, neutrofile, febra, sinteza proteinelor de
faza acuta, catabolism, apoptoza
TGF-β Inductie LT-CD4 si LTh17 in functie de context, inhibitia si apoptoza
LB, mcf, ck pro-inflamatorii
G-CSF Factori de crestere mieloida (granulocyte, cellule stem)
GM-CSF Factori de crestere PMN si monocite
Apararea nespecifica umorala:
Cascada
Complementului seric
1. opsonizare, facilitarea
fagocitozei (C3b)
2. liza-cel (complexul litic rupe
membranele bacteriene)
3. chemotactism
4. neutralizeaza Ag prin
legarea in complexe Ag-Ac,
care se elimina din
circulatie
5. initiaza inflamatia prin
actiunea anafilatoxinelor
(C3a, C4a si C5a)
elibereaza histamina 
↑ fluxul sg. local, produce
reactii tisulare locale,
imobilizeaza Ag
 Apararea nespecifica celulara: fagocitoza
Celule fagocitare
➢neutrofile
▪ activate de chemokine (ex. CXCL8), metaboliti ai acidului arachidonic
(leukotriene LTB4), TNF-α, complement
▪ interactioneaza cu bacterii direct sau dupa opsonizare
▪ echipament enzimatic complex (>100 molecule)
▪ granule eliberate intracelular: lizozim, defensine, mieloperoxidaza, proteinase,
elastaze, cathepsine, etc
▪ granule eliberate extracelular: complexul oxidativ producator de radicali liberi
de oxygen, lizozim, lactoferina
➢ Monocite si macrofage:
▪ prelucreaza si distrug bacteriile si fungii
▪ prezinta Ag catre limfocitele Thelper
▪ Elibereaza citokine pro-inflamatorii (IL-1β, IL-18, TNF-α, IL-1, IFN-γ)
▪ Asigura imunitatea patogenilor intracelulari (micobacterii)
▪ Asigura homeostazia tisulara - clearanceul detritusurilor celulare, mai ales dupa
infectii si inflamatii
▪ Influenteaza extinderea leziunilor tisulare si aparitia RIS prin intermediul
inflamazomilor (ansamblu de PRRs care pot activa caspazele si eliberarea de
ck pro-inflamatorii)
▪ Capacitate de autofagie – disfunctia se asociaza cu cancer, boli inflamatorii si
infectii
 Imunitatea
castigata
(adaptativa, specifica)

• Imunitatea umorala
– Limfocite B
➢Exprima un singur tip de receptor
➢Activate direct de Ag microbiene sau indirect de LTh
➢Prolifereaza, se transforma in PLASMOCITE care secreta
glicoproteine=IMUNOGLOBULINE
▪ Neutralizeaza microbi/toxine extracelular
• Imunitatea celulara
– Limfocite T: inactieaza microbii intracelulari
Subpopulatii cu activitate complexa
Imunitatea umorala: Anticorpi (Ig)

IgG (4): 80%Ig (8-16 mg/dl)

IgA (2): 13%Ig (1-4 mg/dl)

IgM: 6%Ig (0.5-2 mg/dl)

IgD: 1% (0.4mg/dl)
IgE: 0.004%
 Imunitatea umorala specifica
• Raspuns imun de tip primar
– Ac apar in sange dupa 5-14 zile de la contactul cu un Ag
nou, sunt in cantitate mica
– IgM (inlocuiti ulterior cu IgG, IgA, IgE)
– Celule cu memorie
• Raspuns imun secundar (anamnestic)
– Durabil, niveluri mai inalte
– IgG (uneori si IgM)
• Rezistenta la infectie – mediata de IgG
– agenti monotipici antigenic– pe viata (rujeola, rubeola,
varicela, oreion)
– Agenti cu mai multe tipuri antigenice – legata de subtip
(polimielita)
 Dinamica dezvoltarii Ac IgM si IgG

pathmicro.med.sc.edu/mayer/ab1-4a.jpg
Imunitatea celulara castigata
Limfocitele T:
• populatie heterogena (LTh, LTs, LTc)
– Limfocite Tc (efectorii, citotoxice)
– Limfocite reglatorii:
• Limfocite Th (CD4) (“helper”)
– Th1-macrofag
– Th2-LB
• Limfocite Ts (CD8) “supressor”)
– Limfocite Tm (cu memorie)
• au origine medulara
• LT recunosc antigene straine cuplate cu
MHC de pe celulele prezentatoare de Ag
• Secreta limfokine, diferentiate dupa
subtip
• Au rol reglator
Imunomodularea
la nivelul sistemului imun
 Imunodeficiente congenitale
CAUZA BOALA GERMENI Frecv
Defecte Sinus dermal cg. BGN
anatomice Malformatii renale
Defecte LB Hipoγglobulinemii S. Pneumoniae 50-60%
Deficienta IgA H. infl, giardia
Defecte LT Sd. DiGeorge, Virus, fung, T.gondi, 10-20%
Sd. limfoproliferativX Mycobacterii
Defect mixt LT si LB ID severa combinata Virus, fungi, S.aureus 20%
Defect fagocitoza B. Granulomatoasa cr. S. aureus, BGN, fungi, 5-10%
sau chemotaxie Sd. Chediak Higashi mycobacterii
Deficiente Angioedem ereditar, S. pneumoniae, H. <2%
complement deficit C sau influenzae, inf
properdina neisseriforme fulminante
Alte deficiente Sd. Job S. aureus, candida, fungi <0,01%
imune oportunisti
Imunodeficiente favorizante pentru boli infectioase
• Fiziologice: nou-nascut si sugar, sarcina, aging
• Iatrogene:
▪ Corticoterapia, chimioterapia citostatica si radioterapia
▪ Tratamentele parenterale, cateterele venoase si urinare,
interventiile chirurgicale invazive
▪ Transplantul
• Neoplaziile diverse si hemopatiile maligne
• Insuficiente de organ: hepatica, renala
• Boli metabolice: diabet zaharat
• Alcoolismul
• Malnutritia
• Bolile de sistem: vasculite, colagenoze
• Bolile infectioase: rujeola, gripa, hepatita acuta, TBC, HIV
•fosti bolnavi sau persoane
sanatoase care detin si
elimina agenti patogeni,
continuu sau intermitent,
temporar sau cronic
(S. tiphy, VHB)
•microbii se multiplica la
poarta de intrare, leziunile
sunt absente sau minime,
fara rasunet general

Modalitati de
expresie
a relatiei intre
Microorganism si
Gazda
 Forme de manifestare a infectiei
1.Infectia inaparenta (polio, gripa, rubeola, HVA):
• Fara manifestari clinice, functionale, biologice
• Se evidentiaza ag. patogen sau modificari imunologice specifice
• Constituie sursa de raspandire a infectiei
2.Infectia subclinica (Str.BHA):
• Manifestari clinice usoare, cu modificari biologice si functionale
• Poate determina cronicizare, complicatii, sechele
3.Infectia localizata (abces, furuncul, rinita)
4.Infectia regionala –extinsa limfatic (TB, LG veneriana)
5.Infectia sistemica
– Acuta ciclica (etiologie specifica) evolutie previzibila:
incubatie, invazie, perioada de stare, declin, convalescenta si
imunitate durabila
– Septicemica: evolutie imprevizibila, grava, imunitate slaba
 Forme de manifestare a infectiei
6. Infectie de focar :
infectie locala cu evolutie cronica (sinuzita, otita, colecistita,
abcese dentare), manifestari locale minime dar cu
manifestari la distanta sau generale: astenie, subfebrilitate,
mialgiii, artralgii, etc
7. Cronica:
leziuni cu evolutie lenta spre agravare si chiar deces;
VHB, VHC, HIV, bruceloza, malaria, toxoplasmoza;
8. Infectia latenta: asimptomatica, cu exacerbari subclinice sau
clinice; echilibru temporar sau definitiv microorg. – gazda
(TB, VHB)
 Etapele infectiei
▪ Patrundere in organismul-gazda
▪ +/-Depasirea barierelor si mijloacelor de aparare
▪ Multiplicare
▪ Afectarea directa a gazdei prin producerea de toxine sau
mecanism inflamator
▪ Producerea indirecta de leziuni imunopatologice (reactii de
hipersensibilizare)
➢ Tip Ib (anafilactic): IgE, mediatori anafilaxie
➢ Tip II: Ac anti-Ag microbian pot liza direct celulele
gazdei sau prin reactii incrucisate
➢ Tip III: CIC produse in exces se depun in tesuturi,
activeaza C si PMN, elibereaza enzime lizozomale cu
leziuni, mai ales ale vaseor mici
➢ Tip IV (mediata celular): limfokinele declanseaza reactii
care produc leziuni directe sau indirect, prin activarea
macrofagelor (granulom TB)
Infectie localizata Etapele infectiei
1. Multiplicarea la poarta de intrare
–Apare raspunsul inflamator local
–Infectia se poate stinge la acest nivel prin mecanisme de
aparare nespecifica, dar nu se dezvolta raspunsul imunologic
sistemic, explicand repetarea acestor infectii (ex: viroze
respiratorii si intestinale, angina streptococica, unele salmonele)
2. Penetrarea membranei bazale si trecerea in tesuturile subepiteliale
3. Diseminarea
– Directa in tesuturile vecine
– Limfatica- adenopatii (streptococi, brucele, ricketii, adenov,)
– Sanguina (S. typhi, B. antracis, stafilococ, VEB, CMV, v.
rujeolic)
– Nervoasa (v. rabic, toxina tetanica, HV, VZV)
Infectie invaziva (sistemica)
Q1. Alegeti afirmatia care defineste infectia (CS):

a. prezenţa pe tegumente sau mucoase a unui microorganism

care nu se multiplică şi nu interacţionează cu gazda
b. prezenta microorganismelor care se multiplica la nivelul
ţesuturilor gazdei, fără ca acesta să interacţioneze cu gazda
c. relatie intre microorganisme patogene sau conditionat
patogene care se multiplică şi interacţionează cu gazda
d. Orice stare febrila care persista > 5 zile
e. Nici una dintre cele de mai sus.
Q2. Cea mai mare cantitate de imunoglobuline din sange este
reprezentata de (CS):

a. IgG
b. IgA
c. IgM
d. IgE
e. IgD
 NOI ABORDARI
PATOGENICE
SI
DIAGNOSTICE
IN BOLILE INFECTIOASE
 Ce este BIOFILMUL?
Sens larg: pelicula la nivelul unei suprafete (solide, lichide, gazoase)
Sens medical: comunitate de microorganisme conglomerata intr-o matrice
rezultata din metabolismul microbian, aderenta la suprafata unei structuri
organice sau anorganice, care poate ingloba imunoglobuline, trombocite, fibrina.
 Biofilm causing tissue infection.
Biofilm of S. aureus in a chronic
wound. The bacteria were
identified by a specific PNA-
FISH probe(green stain) and the
host cells visualised by DAPI
(blue stain). Magnification x
1000
Biofilm causing tissue infection.
Biofilms of P. aeruginosa from
sputum of cystic fibrosis patients.
Gram-staining (a-e), PNA-FISH
staining with a P. aeruginosa
specific probe (f, g).
Formarea biofilmului
1. Aderenta
2. Multiplicarea (cresterea)
3. Maturizarea, adaptarea
4. Dispersia
The bacteria and the matrix
are visible. A diversity of
shapes of the biofilms are
seen,
a: with surrounding
polymorphonuclear
leukocytes (arrows),
b & c: with a few leukocytes
within the alginate matrix,
d: with channel-like holes
(arrow),
e: with liberated planktonic
bakteria (arrow).
Magnification x 1000
Bacteriile din componenta biofilmului sunt de 1000 de ori
Importanta practica a biofilmului
mai rezistente la antibiotice decat bacteriile planctonice
▪ Cauzeaza infectii cronice tisulare sau la nivelul dispozitivelor
medicale
▪ Persistenta si dezvoltarea infectiilor cronice este consecinta
raspunsului inflamator indus de prezenta dispozitivelor medicale.
▪ Majoritatea infectiilor cauzate de biofilm sunt dificil de
diagnosticat si de tratat.
▪ Susceptibilitate scazuta la actiunea antibioticelor si mijloacelor
de aparare nespecifica si specifica a gazdei
➢ Imunotoleranta (microbul persista, dar nu se poate multiplica)
sau rezistenta (microbul persista si se multiplica in prezenta
antibioticelor)
➢ Toleranta fagocitelor
➢ Comunicarea intermicrobiana- transmiterea semnalelor
pentru expresia / modificarea unor gene, secretia citokine
 65%-80% dintre
infectiile tratate
in lume
SUNT
CAUZATE
DE BIOFILM
Biofilm Natural → Patogen
Tegument Sange,
peritoneu
Faringe Bronhii,
plaman
Duoden Tract biliar,
pancreas
Uretra Vezica
urinara
Vagin Uter
Tegumente Materiale
microclimat protetice,
shunturi
 Germeni cu potential de formare BIOFILM
pe substrat artificial
FUNGI Candida spp
Aspergillus spp

BACTERII Staf.aureus,
Staf. epidermidis
Streptococcus viridans
E. Faecalis
E. Coli
Proteus miriabilis
Pseudomonas aeruginosa
Klebsiella pneumoniae
 Domenii de cercetare medicala actuala pentru
BIOFILM
1. Noi antibiotice cu farmacokinetica/farmacodinamie eficienta pentru
biofilm
2. Biomarkeri specifici pentru diagnosticul si monitorizarea infectiilor cu
biofilm
3. Medicamente cu mecanism enzimatic sau chelator cu rol de degradare a
matricei biofilmului si eliberarea bacteriilor planctonice, sensibile la
antibiotice
4. Antimicrobiene pentru tratament topic
5. Strategii antimicrobiene prin metode US, electice sau lumina UV
6. “Leucopatch”– “grefa” autologa de PMN, trombocite si fibrina care sa
interupa vascularizatia la nivelul biofilmului care infecteaza ulcerele
cronice
7. Vaccinarea pentru bacterii generatoare de biofilm
➢ Experinta- eficienta relativa a vaccinarii anti-pseudomonas in fibroza
chistica
8. Durata tratamentului antibiotic necesara pentru eradicarea biofilmului
9. Identificarea unui model animal care sa reproduca biofilmul infectiilor
cronice umane
10. Materiale protetice eficiente pentru prevenirea biofilmului
PRINCIPII DE DIAGNOSTIC
IN BOLILE INFECTIOASE
Principii de diagnostic în bolile infecţioase
Definitii de caz bazate pe
1. Criterii clinice: semne, simptome, sindroame infectioase
!Anamneza completa, atenta
2. Criterii epidemiologice: ancheta epidemiologica
3. Criterii de laborator:
Nespecifice: orienteaza asupra etiologiei
Specifice: Identifica si precizeaza agentul etiologic
! Nu orice izolat microbian are semnificatie etiologica
pentru boala
4. Criterii imagistice: Rx, Echo, CT, RMN
Datele imagistice au o contributie limitata la diagnosticul bolilor
infectioase si sunt utile pentru excluderea altor patologii
5. Criterii terapeutice (diagnostic “ex juvantibus”)
• Discutabile, nerecomandate
• ! Medicina trebuie sa se bazeze pe dovezi
1. Criterii clinice de diagnostic a B. infectioase
Furnizate de semiologia: domeniu medical care studiaza semnele
si simptomele bolilor
Analizate prin identificarea sd. clinice infectioase majore;
sd. clinc:ansamblu de semne si simptome asociate cu
modificari ale analizelor de laborator, care orienteaza asupra
sediului bolii
Sindroame clinice infectioase majore:
➢ Sd. febril
➢ Sd. icteric
➢ Sd. diareic
➢ Sd. meningian
➢ Sd. pneumonic
➢ Sd. eruptiv
➢ Sd. Adenomegalic
 2. Criterii epidemiologice
Ancheta epidemiologica

Factori Socio-economici: Factori naturali

favorizanti: •Ocupatia •Meteo-climatici
•Locuinta •Cosmici
•Alimentatia •Geografici
•Igiena individuala si colectiva •Telurici
•Asistenta medicala
•Cultura si educatia pentru sanatate
•Aglomeratie: nivel micro/macro
•Perturbari economico-sociale

Factori Sursa infectiei: Cale de transmitere Populatie receptiva

Determinanti: OM ➢DIRECTA ➢Susceptibilitate
•Bolnav ➢INDIRECTA: ➢Rezistenta
•Infectat inaparent •Aer •Nespecifica
•Purtator •Apa •Specifica
•Sol
ANIMALE •Alimente
•Domestice •Obiecte
•Salbatice •Mana
•Sinantrope •Vectori
Principii de diagnostic în bolile infecţioase
Criterii biologice nespecifice
• Sd. hematologice (HLG)
• Sd. inflamator
➢ VSH,
➢ P C R (proteina C reactiva)
➢ procalcitonina,
➢ fibrinogen
• Sd. biochimice
➢ Sd. Citolitic
➢ Sd. Retentie azotata
➢ Sd. Metabolic (! Acid Lactic)
➢ Sd. Hormonal (CSR, hipofiza, tiroida, etc)
Principii de diagnostic în bolile infecţioase

3.Criterii microbiologice
Diagnostic indirect (seodiagnostic):
• R. Aglutinare
• R. De fixare a complementului (RFC)
• Imunfluorescenta indirecta (IFI)
• ELISA
• W. Blot
*Infectie recenta: prezenta IgM si/sau cresterea de 4 ori a titrului
Ac totali in interval de 2 saptamani
Principii de diagnostic în bolile infecţioase
3. Criterii microbiologice (specifice)
Diagnostic direct (sange, urina, LCR, scaun, sputa, exudate,
secretii genitale, produse bioptice)
• Examen microscopic: preparat nativ sau colorat
• Izolarea si identificarea bacteriilor si fungilor din culturi, dupa
conditiile de cultura, proprietatile enzimatice si biochimice,
caractere antigenice, de patogenitate, sesibilitatea la
bacteriofagi (lizotipare)
• Vizualizarea efectului citopatic din culturile virale pe medii
celulare, confirmata cu Ac specifici
• Imunfluorescenta directa: evidentierea IF substratului legat de
Ag pentru B. pertusis, Chlamidia, v. gripal, adenov., etc
• Teste rapide POC (“point of care”): evidentierea Ag solubile
din produse biologice (VHB, VHC, gripa, SBH, etc)
• Tehnici de biologie moleculara: hibridizarea genica,
amplificarea genica (PCR)
• Spectrofotometrie de masa -MALDI-TOF
 METODE DE DIAGNOSTIC MICROBIOLOGIC
Singhal N, Kumar M, Kanaujia PK and Virdi JS (2015) MALDI-TOF mass spectrometry: an emerging technology for
microbial identification and diagnosis. Front. Microbiol. 6:791. doi: 10.3389/fmicb.2015.00791
 Sindromul febril
in raport cu bolile infectioase
 Febra: introducere
Definitie: (fr) cresterea temperaturii corporale periferice in
conditii de repaus, peste 380C dimineata/ 38,30C seara
(Harrison’s: 37,50C 37,80C)
• Temperatura centrala este mai ridicata cu 0,50C fata de
temperatura periferica;
• Masurarea temperaturii se face dupa cel putin 20 minute de la
ultima masa
• Febra este un simtom nespecific, comun pentru multe afectiuni
• Febra inalta, persistenta, reprezinta o urgenta medicala

! Febra > 41º C (106º F) afecteaza starea de constienta; daca

persista, conduce la leziuni cerebrale definitive
 Febra: clasificare
• Clasificarea febrei (hiperpirexie) dupa intensitate
– Febra joasa (subfebrilitate): 37.2º - 38º C (99º - 100.4º F)
– Febra moderata: 38º - 40º C (100.5º - 104º F)
– Febra inalta = Hipertermie: >40º C (>104º F)
• Clasificarea febrei dupa evolutia curbei febrile
– Febra remitenta: temperaturi crescute peste valorile normale, cu
variatii zilnice >10C
– Febra intermitenta (septica): variatii zilnice ale temperaturii in
valori crescute si valori normale
– Febra continua: temperatura crescuta permanent, cu variatii
zilnice minore (<10C)
– Febra recurenta: alternante de perioade (zile, saptamani) cu
temperaturi normale si crescute
– Febra ondulanta: crestere treptata a temperaturii, care se mentine
crescuta cateva zile, apoi scade progresiv
• Clasificarea febrei dupa durata
– Febra acuta: < 20 zile (febra acuta recenta < 5 zile)
– Febra prelungita: > 20 zile
Tipuri de febra
 Febra: mecanisme patogenice
1. Termogeneza excesiva (efort fizic)
➢ Asigurata in conditii bazale de metabolismul celular si activitatea
ATP-azei Na/K dependenta
2. Termoliza insuficienta (expunerea la temp. ambientale crescute)
➢ Mecanisme: radiatie, conductie, convectie, evaporare
3. Homeostazia termica:
➢ Conexiuni: HT-ant (T-liza)← S; CA→ HT-post (T-geneza)
➢ Alterarea termoreglarii prin cresterea valorii de referinta la care
este reglat “termostatul” hipotalamic, indusa de substante
▪ pirogene exogene (microbi, toxine) sau
▪ endogene (TNF, IL1, IL6, IFN):
• infectii
• leziuni tisulare periferice
• neoplasme
• leziuni cerebrale
 Febra acuta: date necesare pentru anamneza
Circumstantele Revine din zona endemica malarica?
aparitiei Ce profilaxie a urmat?
(epidemiologie) A intrat in contact cu animale?
Contacte sexuale neprotejate?
Consum de toxice?
Situatii similare in anturaj?
Istoric actual A avut prodrom?
Are semne asociate?
Caracteristicile febrei: Data aparitiei? Mod debut?
Curba termica?
Ce tratamente a urmat de la inceputul febrei
(antipiretice, antibiotice)? Au fost eficiente?
A fost investigat pentru febra?
Antecedente Vaccinari la zi?
Purtator de materiale protetice?
Tratamente curente?
Febra: situatii de urgente infectioase

• Septicemie
• Meningoencefalita
• Meningita bacteriana
• Purpura fulminans
• Endocardita infectioasa
• Febra la pacient imunodeprimat
• Celulita extensiva
• Malarie cu Plasmodium falciparum
 ATITUDINEA IN CAZUL FEBREI ACUTE
1. Aprecierea gradului de urgenta
Insuficienta respiratorie Coma + Teren cu risc
Soc septic +
acuta (FR>24/min, Decompensare b. cr
(TAs<90mmHg) Purpura +
- cianoza, tiraj…) + Deshidratare+ Caz social

+ -
URGENTA NON-URGENTA

2. Diagnostic si tratament
Examen clinic – localizare, orientare
Investigatii tintite: Investigatii uzuale: HLG, PCR, gl, uree,
•Sd. meningian: PL, neuroimagistica TGP, Iono sg, ex. urina, HC, UC, Rg-p
•Purpura fulminanta: PL, HC
•Susp. malarie: picatura groasa Simptomatice +/-AINS x 48 ore
•Lombalgie: UC, HC, eco renal
•Dureri abdominale: evaluare chirurgie Reexaminare si/sau spitalizare

Diagnostic si Diagnostic si
tratament anti-infectios tratament etiologic
dupa criterii de probabilitate tintit
 Febra de etiologie necunoscuta (FON)
Definitie Petersdorf & Beeson (1961):
1. Temperaturi>38,3°C (101°F)
2. Durata febrei > 3 saptamani
3. Nereusita stabilirii diagnosticului dupa investigatii
spitalicesti> 1 saptamana
I. FON clasica: t > 38,3°C timp de 3 saptamani + nereusita stabilirii
diagnosticului
a. dupa 3 vizite in ambulator sau
b. dupa 3 zile de spitalizare sau
c. dupa 1 saptamana de investigatii “inteligente si invazive”
in ambulator
II. FON nosocomiala: temperaturi > 38,3°C la pacientul spitalizat,
care la internare nu avea o infectie manifesta sau in
incubatie, a carei etiologie nu a fost stabilita dupa 3 zile de
investigatii (inclusiv 2 zile pentru incubatia culturilor)
Febra de etiologie necunoscuta (FON)

Clasificarea Durack & Street:

• FON clasica (Petersdorf & Beeson)
• FON nozocomiala: aparuta in spital, este exclusa o infectie
aflata in incubatie la internare, culturi negative/ dg
neclarificat dupa 3 zile
• FON la pacient cu HIV: >4s sau >3z in spital
• FON la pacient neutropenic: N<1000/mm3, culturi
negative/ dg neclarificat dupa 3 zile
• FON la pacientul transplantat: pacient transplantat, culturi
negative/ dg neclarificat dupa 3 zile
 Cauze de FON
1. Tuberculoza extrapulmonara
2. Endocardita infectioasa (HACEK)
3. Osteomielita (!dispozitive, proteze)
4. Infectii cu Bartonella, Legionella, Coxiella, Chlamidia
5. Abcesele intraabdominale (slab localizate), renale,
retroperitoneale si paraspinale
6. Sd. Mononucleozice (VEB, CMV, HIV)-r. imun umoral tardiv
7. Infectii fungice, parazitare (Histoplasma, cryptococcus, malaria)
8. Malacopazia renala (inflamaţie granulomatoasă rară, cu evoluţie
uneori fatală, asociată frecvent cu ITU cronică, b. sistemice
(sarcoidoza) şi ID
9. Neoplasme, limfoame, leucemii, neuroblastom
10. Boli vasculare de colagen (LES, arterita temporala, boala Stil a
adultului, polimialgia reumatica, alte vasculite)
11. Febra medicamentoasa: debuteaza la 1-3 s. dupa initierea
terapiei, dispare dupa oprire; 20% eozinofilie +/- rash
12. Febra factice
13. Neelucidata
 Ponderea infectiilor intre FON

-B. Maligne
-Postmedicamentoasa
-B. tromboembolica-
Hematoame profunde
-B. Endocrine:
hipertiroidie,
feocromocitom
-Leziunile hipotalamice
-Fibroza
retroperitoneala
-Febre postchirurgicale
• Q3: Precizati care este ponderea etiologiei
infectioase in cadrul febrelor prelungite cu etiologie
neprecizata?

• Q4: Identificati care dintre urmatoarele situatii sunt

urgente in cadrul bolilor infectioase:
a. Septicemia
b. Pneumonia
c. Deshidratarea
d. Gripa
e. Febra la un pacient imunodeprimat
 Diagnosticul FON (I)
• Confirmarea febrei : supravegherea termometrizarii, mai multe
termometre, masurarea simultana a T corporale si a urinii
• Reexaminarea HP a tesuturilor indepartate chirurgical
• Reexaminarea radiografiilor anterioare
• Teste serologice pentru “aglutininele febrile”: brucella,
salmonella, yersinia, tularemia
• Teste virusologice (PCR, serologice)
• Hemoculturi ≥ 3, cel putin 2 saptamani
• Alte culturi (UC, CC, sputa, secretii plagi, etc)
• Frotiu de sange pentru Babesia, Trypanosoma, Leishmania
• IDR PPD (screeningul tuberculozei; ! ID)
• Biopsie maduva osoasa, ganglionara si hepatica (!chiar cand t.
hepatice sunt normale) pentru culturi si probe histologice
 Diagnosticul FON (II)
• Evaluare HLG-FL, VSH, fibrinogen, FR, Celule lupice,
CIC, Complement
• Aglutinine la rece (Mycoplasma, VEB, limfoame)
• Markeri tumorali
• Teste imagistice:
– repeta Rgr. pulmonara+/- t. functionale
– Echo abdomen, echocardio transesofagian
– CT torace si abdomen
– RMN (lez. spinale/paraspinale, disectie Ao)
– Scintigrafia (Tc, Ga, In),
– PET-CT
Rapid Diagnostics for Infectious Disease