REFERAT BIOLOGIE

SIFILISUL

Sifilisul este una dintre cele mai rspndite boli infectioase cu transmitere sexual, cauzata de patrunderea in organism a unei bacterii n form de spirala ,ca un mic sfredel , denumit Spirocheta pallida sau Treponema pallidum. Este o boal grav prin consecinele pe care le are n timp asupra tuturor organelor, n special asupra sistemelor nervos i cardiovascular. Originea sifilisului nu este foarte cunoscuta; in trecut explicatia fiind aceea ca boala fusese adusa cu ocazia primei calatorii a lui Christophe Colomb. Sifilisul se poate contacta prin contact sexual neprotejat, pe cale sangvina ( transfuzii sau folosirea de instrumente contaminate ), pe cale transplacentara in timpul sarcinii de la mama la fat, prin sarut ( daca persoana infectata are o leziune la nivelul gurii ) sau atingerea unor obiecte contaminate ( instrumentele de la frizerie, instrumente medicale care nu au fost sterilizate, etc ). Bacteria patrunde in organism, de obicei prin membranele mucoase, cel mai frecvent prin cele din jurul organelor genitale si cailor urinare. Ceva mai rar poate patrunde prin eventuale rani sau crapaturi. In cazul femeilor gravide si infectate cu sifilis, bacteria poate traversa placenta si infecta fatul in orice moment al sarcinii sau al nasterii. Atentie! Contrar unor pareri prost formate, sifilisul nu se ia in urma contactului cu manerul usii, scaunelor de toaleta, haine, cazi de baie, pahare sau vesela.

Semne si simptome de sifilis.

Primul semn de sifilis este o ulceratie nedureroasa in locul in care germenul a patruns in organism. Bacteria patrunde prin piele si mucoase si ajunge in sange si limfa. Spirocheta patrunde prin piele , mai ales cea a organelor genital si prin acele membrane subtiri si umede , care captusesc unele organe ale corpului si se numesc mucosae : de pilda mucoasa organelor genital , mucoasa gurii si altele . In ranile sau ulceratiile omului bolnav de sifilis si in secretia pe care aceste leziuni o produc , se afla un numar mare de spirochete .Spirochetele trec de la bolnav la cei sanatosi , de obicei prin contact direct , sau prin contact indirect . Dupa cateva ore de la inoculare treponemele ajung in ganglionii regionali si de aici in circulatia sistemica, producand o spirochetemie precoce, in aceasta perioada putind fi invadat orice organ.

Multiplicarea bacteriilor se produce preferential la nivelul locului de intrare. Perioada de incubatie este in medie de 21 de zile (3 - 90 de zile) de la inoculare. Sifilisul are o evolutie in patru stadii, fiecare stadiu avand simptome aparte.

Evolutia bolii.
- Sifilisul primar : In cadrul stadiului primar un sancru, de obicei nedureros, apare la locul de patrundere al bacteriei in corp. Acesta apare de obicei in 3 saptamani de la expunere (limitele intervalului sunt de 10-90 zile). Persoana infectata este foarte contagioasa in timpul stadiului primar. La barbati sancrul apare frecvent in regiunea genitala, de obicei dar nu intotdeauna, pe penis. Aceste leziuni sunt de obicei nedureroase. La femei sancrul poate apare la nivelul organelor genitale externe sau interne. Sancrul poate trece neobservat atunci cand apare la nivelul vaginului sau a partii inferioare a uterului (cervix) deoarece sunt nedureroase si greu de vizualizat. Cresterea in volum a limfo-ganglionilor (adenopatia) apare de obicei in apropierea zonei unde se gaseste sancrul. Sancrul poate apare si alte parti ale corpului. Cand se intampla acest lucru, sancrul este de obicei inflamat si produce puroi. Sancrul dureaza 28-42 de zile, dupa care se vindeca fara tratament, lasand o cicatrice subtire. Vindecarea sancrului nu inseamna ca persoana respectiva s-a vindecat sau ca nu mai este contagioasa. - Sifilisul secundar : Sifilisul secundar este caracterizat de o eruptie, care apare la 4-10 saptamani dupa aparitia sancrului, uneori inainte ca acesta sa se fi vindecat. Pot apare si alte simptome care arata ca infectia s-a raspandit in organism. Persoana respectiva este foarte contagioasa in stadiul al doilea al sifilisului. Eruptia apare pe intreg corpul si include palmele si plantele. Leziunile au o culoare rosu-maroniu, sunt mici, elevate sau nu, si au mai putin de 2 cm. Acestea pot fi confundate cu alte leziuni tegumentare. Leziuni deschise, mici, pot fi prezente la nivelul mucoaselor. Aceste leziuni pot contine puroi. Leziunile umede au un aspect aparte, fiind numite "condiloma lata". La persoanele cu pielea inchisa la culoare, leziunile pot avea o culoare mai deschisa decat pielea din jur. Eruptia se videca fara tratament si fara a lasa cicatrici in 2 pana la 12 saptamani. Dupa vindecare pielea poate ramane usor decolorata. Vindecarea eruptiei nu inseamna ca persoana respectiva s-a vindecat sau ca nu mai este contagioasa. - Sifilisul latent (ascuns) : In lipsa tratamentului, o persoana infectata cu sifilis va ajunge in stadiul latent (ascuns) al bolii. Stadiul latent apare la un an dupa debutul infectiei. Dupa ce eruptia din stadiul doi dispare, persoana infectata va fi asimptomatica pentru un timp (perioada latenta). Perioada latenta poate fi de un an, dar se poate intinde intre 5 si 40 de ani. De obicei, in acest stadiu, un diagnostic corect poate fi pus numai pe baza analizelor de sange, istoricului bolii sau nasterii unui copil cu sifilis congenital. O persoana este contagioasa in prima parte a stadiului latent si poate fi contagioasa in a doua parte a acestui interval. Recaderile : Aproximativ 20-30% din cei infectati cu sifilis prezinta recaderi ale bolii in stadiul

latent. Recaderea inseamna ca o persoana care era asimptomatica, incepe sa prezinte din nou simptome. Recaderile pot apare de mai multe ori. Cand recaderile nu mai apar, bolnavul nu mai transmite boala prin contact. O femeie insarcinata care se gaseste in stadiul latent, poate transmite boala fatului (sifilis congenital), poate avea un avort sau poate naste un copil mort. - Sifilisul tertiar (stadiul tarziu) : Acesta este cel mai distructiv stadiu al bolii. El poate debuta la un an dupa infectie sau in orice moment al vietii unei persoane infectate cu sifilis si care nu este tratata. O persoana infectata cu sifilis, poate sa nu ajunga niciodata in stadiul tertiar. In cadrul acestui stadiu, boala poate produce afectiuni grave ale vaselor de sange si inimii, tulburari mentale, orbire, afectiuni ale sistemului nervos si chiar moartea. Simptomele sifilisului tertiar depind de complicatiile care apar. Complicatiile din acest stadiu includ: - gomele sifilitice, care sunt leziuni mari, situate pe piele sau in interiorul corpului - sifilisul cardio-vascular, care afecteaza inima si vasele de sange - neuro-sifilisul, care afecteaza creierul si meningele. Sifilisul congenital : Sifilisul congenital se refera la boala transmisa de catre mama copilului, in timpul sarcinii sau nasterii. Se recomanda ca fiecare femeie insarcinata sa fie testata pentru sifilis, din cauza consecintelor severe ale bolii asupra fatului.

Perioada de contagiozitate.
O persoana cu sifilis poate transmite boala (este contagios) partenerilor, atunci cand sunt prezente leziunile primare sau secundare. Persoana infectata poate sa fie contagioasa intermitent ani de zile si este intotdeauna contagioasa cand sunt prezente leziuni deschise sau eruptii cauzate de sifilis.

Factori de risc.
Factorii de risc pentru infectia cu treponema pallidum sunt: Contact sexual neprotejat (sexul fara prezervativ sau folosirea incorecta a prezervativului), mai ales in randul homosexualilor Parteneri sexuali multipli, mai ales in zonele in care este foarte raspandita Contact sexal cu o persoana infectata Contactul sexual cu o persoana care are parteneri multipli Prostitutia Infectia cu virusul HIV

Preventia.
Modul cel mai sigur de a evita transmiterea de boli cu transmitere sexuala, inclusiv sifilisul, este abtinerea de la contacte sexuale sau ramanerea intr-o relatie monogama reciproca pe termen lung cu un partener care a fost testat si se stie ca este neinfectat. Evitarea alcolului si a drogurilor poate de asemenea sa ajute la impiedicarea transmiterii sifilisului deoarece aceste activitati pot conduce la comportamente sexuale de risc. Este important ca partenerii sexuali sa discute unul cu celalalt despre situatia lor privind HIV/SIDA precum si istoria legata de alte boli cu transmitere sexuala astfel incat sa se poata lua masuri preventive. Bolile ulceroase genitale, cum este sifilisul, pot aparea atat in zonele genitale ale barbatilor si femeilor acoperite sau protejate de un prezervativ cat si in zonele care nu sunt acoperite. Folosirea corecta si consecventa a prezervativelor poate reduce riscul de sifilis, precum si de herpes genital numai cand este protejata zona sau locul infectat de posibila expunere. Transmiterea unei boli cu transmitere sexuala, inclusiv sifilisul, nu poate fi prevenita prin spalarea organelor genitale, urinarea si/sau dus dupa contactul sexual. Orice scurgere neobisnuita, rana sau iritatie, in special in zona organului genital, trebuie sa fie un semnal pentru abtinerea de la contact sexual si consultarea imediata a doctorului. Diagnosticul este rapid si usor (binecunoscuta reactie RBW). Deasemenea este obligator inainte de casatorie si in timpul sarcinii datorita efectelor asupra fatului.

Tratament.
Antibioticele sunt un tratament eficient pentru sifilis. Antibioticul recomandat de obicei este penicilin. Doz i modul n care aceasta a dat (ntr-un muchi sau n ven) depind de stadiul de sifilis. Doxiciclina poate fi utilizat c o alternativ de tratament la persoanele care sunt alergice la penicilin. La cteva ore dup tratamentul stadiilor incipiente ale sifilisului, este posibil s avei o reacie advers. Simptomele acestei reacii includ: frisoane, febr, sentimentul general de a fi bolnav, generale dureri articulare, dureri musculare generale, durere de cap, grea, erupii cutanate. Aceste simptome dispar de obicei n termen de 24 de ore. Trebuie s avei este de snge fcute la 3, 6, 12, i 24 de luni pentru a va asigur c infecia a disprut. Trebuie s evitai sexul pn cnd dou teste de monitorizare arat c infecia a fost vindecat. Sifilisul este extrem de contagios, prin contact sexual, n etapele primare i secundare. Sifilisul este o infecie raportabila. Asta nseamn c medicii trebuie s raporteze toate cazurile de sifilis ctre autoritile de sntate public, astfel c partenerii care pot fi infectai pe cale sexual, pot fi identificai i tratai.