ȘCOALA POSTLICEALA “HENRI COANDĂ”

GHERLA

REFERAT

SIFILIS
(Treponema pallidum)

Prof. PRODAN ALINA Elev: LUPȘOR EVA CLAUDIA

- 2019 –
 CUPRINS

1. INTRODUCERE

2. CE ESTE VIRUSUL HIV

3. STRUCTURĂ ȘI CICLU REPLICATIV

4. EVOLUȚIA BOLII

5. MODALITĂȚI DE TRANSMITERE A VIRUSULUI HIV

6. DIAGNOSTIC

7. TRATAMENT

8. BIBLIOGRAFIE
 1. INTRODUCERE

2. CE ESTE SIFILISUL?

Sifilisul este o boală infecţioasă, transmisă sexual, cu evoluţie de la subacut la cronic, provocată de
o bacterie - Treponema pallidum.
După contractarea infecției, aceasta poate rămâne în corp și poate fi transmisă înainte ca simptomele să
devină observabile sau după ce acestea au dispărut. Infecția se poate răspândi prin contact sexual vaginal, anal, oral
sau dacă se folosesc aceleași jucării sexuale împreună cu o altă persoană. De asemenea, este posibil ca o femeie
însărcinată să transmită infecția fătului.

Stadiile și evoluția sifilisului

După o perioadă de incubație de 21 de zile, timp în care bacteria se multiplică, urmează o perioadă simptomatică în 4
faze:

SIFILISUL PRIMAR
Sifilisul se poate dezvolta în trei stadii:
În lipsa tratamentului această boală evoluează de la stadiul primar la cel secundar
(ambele infecţioase) şi apoi la cel terţiar. Boala este sistemică de la început, adică
odată ce este inoculată spirocheta ea ajunge în sistemul limfatic şi cel
sanguin. Perioada de incubaţie de la contactul inoculant la apariţia leziunii
primare este de circa 21 de zile (cu limite extreme între 10 şi 90 de zile). Clinic se
observă apariţia unei papule nedureroase, care se ulcerează treptat, devenind un
crater cu bază curată şi margini îndurate. Această leziune persistă 2-6 săptămâni, după
care se vindecă spontan. Apare şi adenopatia nedureroasă, adică creşterea în volum a
ganglionilor. Sancrul sifilitic poate fi uni sau multiplu",

Stadiul al doilea al sifilisului se instalează la aproximativ 4-8 săptămâni de la

debutul stadiului primar.

"În acest caz apare o simptomatologie ce se resimte în întregul organism, apare o stare
generală proastă: febră, cefalee, senzaţie de uscăciune a faringelui, adenopatie
generalizată, leziuni cutanate şi cutaneo-mucoase, un sindrom gripal cu milagii,
atralgii, subfebrilitate. Clinic se constată o erupţie maculară, simetrică,
nepruriginoasă, în special în palme şi plante. Apar leziuni şi la nivel genital şi la nivelul
mucoaselor. Trebuie ştiut că toate aceste leziuni sunt infecţioase. Mai rar apar în acest
stadiu şi afectări hepatice, osoase, renale şi ocular, meningită

n lipsa tratamentului, o persoană infectată cu sifilis va ajunge în stadiul latent (ascuns)

al bolii. Un bolnav care a fost contagios în prima parte a stadiului latent poate fi
contagios și în a doua parte a acestui interval. Mai mult, aproximativ 20-30% dintre
persoanele infectate cu această boală prezintă recăderi în stadiul latent, și anume încep
să aibă din nou simptome. Recăderile pot să apară de mai multe ori, iar când acestea
încetează, pacientul nu mai transmite boala prin contact. Cu toate acestea, o femeie
însărcinată care se află în stadiul latent, poate transmite boala fătului (sifilis congenital),
poate avea un avort sau poate naște un copil mort.

"Sifilisul latent reprezintă boala fără semne clinice şi începe după stingerea
primului atac al sifilisului secundar şi poate dura toată viaţa. Sifilisul latent precoce
descrie primul an de sifilis latent şi este perioada cu cele mai multe recăderi, perioadă
în care boala este infecţioasă. Sifilisul latent tardiv este de regulă neinfecţios,
exceptând gravida, deoarece la aceasta este infectat fătul", a precizat medicul
ginecolog. http://www.seximus.ro/articole/sifilis-treponema-pallidum.php

3. EVOLUȚIA BOLII

6. DIAGNOSTIC
Diagnosticul infecției HIV se pune în urma metodelor serologice. Din momentul infectării
organismului cu HIV sistemul imunitar începe să producă anticorpi anti-HIV. Testul HIV cel mai des folosit
este un test indirect, care indică prezenta în organism a acestor anticorpi și nu a virusului propriu-zis.
Tehnicile se împart în investigații de triaj (imuno-enzimatice ELISA), de confirmare
(imunoamprente, radioimunoprecipitare și imunofluorescențã), de diferențiere (HIV 1/2) și tehnici rapide de
diagnostic.
În prezent, cea mai utilizată metodă de testare este prin testul serologic ELISA (Enzyme-Linked
Immunosorbent Assay). Această tehnică folosește antigene pentru a depista HIV 1 si HIV 2, iar rezultatul se
exprimă în termenii „pozitiv” – prezența virusului HIV în sângele testat sau „negativ” – virusul nu a fost
detectat. Totusi, testul ELISA poate da rezultate false în proporție de până la 5% din cauza unor erori
tehnice. Astfel, confirmarea prezentei virusului HIV, se realizează prin alt test și anume Western Blot
(identificarea în ser a proteinelor antigenice virale și a anticorpilor îndreptați împotriva acestor proteine).
Testul WB nu se foloseste niciodata inaintea unui test ELISA, acesta fiind doar un test de confirmare.
Testele rapide conțin suspensii microscopice de particule (latex, gelatinã, hematii tanate) cuplate cu
antigen viral. Anticorpii din serul testat aglutineazã aceste particule care formeazã un depozit care poate fi
„citit” cu ochiul liber sau la microscop dupã numai 5 minute. Aceste teste sunt utile în zone endemice, dacã
este necesarã rapiditatea în orientarea diagnosticului serologic (nu necesitã echipamente speciale).
Replicarea virală poate fi demonstrată prin evidenţierea şi dozarea antigenului p24, detectarea unor
secvenţe genomice prin tehnici de amplificare genică sau prin izolarea virusului. Aceste tehnici evidentiază
infecția în timpul „ferestrei imunologice” (seroconversiei). Determinarea antigenului p24 se efectuează prin
metode de tip ELISA, este o metodă ieftină şi nu necesită echipamente sau laborator special. Permite
diagnosticul precoce şi este considerat un factor de prognostic nefavorabil, întrucât reflectă replicarea virală
intensă.
Reacția de polimerizare în lanț (PCR) este deosebit de utilă în diagnosticul multor infecții, inclusiv
HIV. Este singurul test care poate fi utilizat dupa 10-15 zile de la expunere. Tehnica constă în amplificarea
ADN existent în cantități foarte mici printr-o serie de cicluri replicative. Pentru HIV se folosesc ADN viral,
ARN genomic și ARNm. Creșterea ADN și ARNm viral reprezintã un marker important de progresie a bolii.

7. TRATAMENT

Până în prezent nu a fost descoperit nici un medicament care să permită vindecarea infecției cu HIV
însă, în ultimii ani cercetările au dus la descoperirea unor medicamnete numite antiretrovirale, care ajută
organismul în lupta cu acest virus. Aplicarea corectă a acestor medicamente pot prelungi viata celui infectat
cu mult. Alături de ele, terapia include administrarea unor medicamnete care previn și tratează infecțiile
oportuniste.
Tratamentul infecţiei vizează scăderea încărcăturii virale la valori cât mai reduse pe perioade
îndelungate şi refacerea sistemului imunitar. Tratamentul specific vizează o schemă complexă care conţine
combinaţii de agenţi antiretrovirali cum ar fi:
- inhibitorii nucleozidici de revers transcriptază;
- inhibitorii non-nucleozidici de revers transcriptază;
- inhibitori de protează;
- inhibitori de fuziune.
Aderenţa la tratament joacă un rol crucial în succesul terapeutic la acest tip de pacienţi şi de cele mai
multe ori motivaţia este şi ea un element cheie. Prognosticul unui pacient compliant la tratament este de cele
mai multe ori unul favorabil.
Cele mai importante măsuri rămân acelea de prevenire și combatere a infecției cu HIV, fiind necesare
acțiuni de educație sanitară în școli, folosirea de instrumentare și material sterile, verificarea probelor de
sânge care urnează a fi transfuzate, supravegherea epidemiologică a persoanelor cu risc.

8. BIBLIOGRAFIE:

 Velica, L., Consilierea pre si post HIV, 2006

 MONICA Moldoveanu, Virusologie, Bacteriologie și Parazitologie pentru Aistenți

Medicali, 2012

 https://newsmed.ro/infectia-hiv-sida-diagnostic-si-tratament

 https://ronedinternational.ro/files/sida/Cercel%20si%20Benea%20HIV%20si%20SIDA.pdf

 https://www.agerpres.ro/documentare/2018/05/20/documentar-35-de-ani-de-la-descoperirea-

virusului-hiv-care-provoaca-sida--111204)

 https://www.mateibals.ro/pnorv/docs/cursMediciFamilie/curriculaHIV.pdf