Infectia cu virusul inumodeficientei umane ( HIV )

Virusul imunodeficientei umane (HIV) genereaza initial o infectie acuta care apoi se constituie
intr-una cronica, a carei evolutie duce in timp, in absenta tratamentului, la instalarea
sindromului de imunodeficienta dobandia ( SIDA ) cu prognostic rezervat.

Epidemiologie

Principalele cai de transmitere sunt:

 Contact sexual neprotejat

 Transmitere parenterala ( inclusiv consum de droguri cu administrare intravenoasa )
 Transmitere verticala de la mama la fat ( copiii vor face boala in primii ani de viata, cu o
evolutie mai rapida decat la adulti)

Sursa de infectie este umana, iar receptivitatea este generala. Pana in momentul de fata nu a
intrat in uz un vaccin eficace.

La sfarsitul anului 2013, in Romania existau circa 10.000 de pacienti cu infectie HIV in evidenta
activa, majoritatea aflandu-se sub tratament antiretroviral.

In 2018 existau in Romania un număr de pacienţi HIV/SIDA în viaţă de peste 15.000, marea
majoritate in grupa de varsta peste 20 de ani. . In perioda 1.01-30.06. 2018, in judetul Arges s-
au inregistrat 6 cazuri noi.

Istoria infectiei HIV in Romania se diferentiaza de restul tarilor europene printr-o evolutie
epidemiologica in doua faze. Istoric, este descrisa transmiterea infectiei HIV la copiii nascuti in
intervalul 1987-1990 prin manevre asociate ingrijirilor medicale. O mare parte din respectivii
copii se afla si astazi in evidența activă, formand așa-numita “ cohortă HIV”. Cea de-a doua
etapa inregistrata in istoria HIV se refera la transmiterea infectiei in principal la adulti prin
contact sexual neprotejat, dar si prin consumul de droguri cu administrare intravenoasa si, in
procent mai mic, prin transmitere verticala ( de la mama la fat).

Virusul HIV stabileste rezervoare virale in organismul uman, unde ramane pentru termen lung
in stare de latenta, fiind astfel protejat de actiunea medicamentelor antiretrovirale. Asemena
rezervoare de latență sunt: sistemul nervos central, tesutul limfoid, mucoasa tractului intestinal
si genital ( inclusiv lichidul seminal), plamanul etc. Existenta acestor rezervoare duce la
imposibilitatea vindecarii infectiei HIV prin tratamentele disponibile la ora actuala, deoarece in
momentul opririi terapiei se elibereaza noi virioni din rezervoare, reluindu-se procesul de
replicare virala la nivelul intregului organism.

Virion=forma completa, infectiva a virusului care se gaseste in afara celulei gazda.

Manifestari clinice

Tabloul clinic al acestei infectii este foarte variat, de la perioade lungi asimptomatice, cu
evolutie lenta a bolii, pana la o evolutie fulminanta, cu asocierea de infectii oportuniste.

Din momentul contactului infectant pot fi descrise o serie de etape evolutive:

Infectia acuta: simptomatologie nespecifica ce poate aparea pe parcursul primei luni de la

contactul infectant. Infectia HIV este rar diagnosticata in aceasta perioada, existand un tablou
clinic nespecific, ce sugereaza o boala virala:

- Febra care dureaza pana la 2 saptamani

- Eruptii

- Artromialgii

- Poliadenopatii

- Limfocitoza sanguina

- Icter ( uneori)

- Tulburari psihice ( uneori )

Acest prim tablou clinic al infectiei cu HIV se vindeca dupa care infectia devine asimptomatica.
Abia la sfarsitul acestei perioade apar anticorpii, deci pentru diagnostic testele serologice
trebuie repetate ( aparitia anticorpilor nu se produce de la inceput, ceea ce se numeste “
fereastra serologica” cu durata in medie o luna, dar putand ajunge pana la 6 luni).

Etapa asimptomatica ( latenta clinica): durata medie 8-10 ani, dar cu variabilitate individuala
foarte mare. In aceasta perioada, numarul de limfocite CD4 scade treptat, incarcatura virala
( ARN HIV) ramanand stabila.

Etapa simptomatica: progresia infectiei continua. Apare simptomatologia patologiilor asociate

infectiei HIV.

- Adenopatie cronica generalizata: cuprinde cel putin doua grupuri ganglionare ( altele
decat cele inghinale) care dureaza cel putin 3 luni

- Lipsa raspunsului la IDR la tuberculina

- Pierdere ponderala marcata ( 10%) si neexplicabila

- Febra de peste 38 ⁰C, cu durata de cel putin o luna

 - Sindrom diareic persistent

- Manifestari cutanate diverse: herpes perioral, herpes zoster, dermite, piodermite

- Manifestari ale cavitatii bucale: stomatita candidozica

Etapa SIDA: este definita de scaderea numarului celulelor CD4 sub 200 celule/ mm 3 sau de
aparitia unei patologii definitorii SIDA.

- Manifestarile neuropsihice: encefalita cu evolutie spre demența, cu tulburari de

memorie, de afectivitate, de percepție pana la coma terminala

- Manifestari infecțioase provocate de germeni oportuniști: infectii pulmonare

( pneumonii cu pneumocystis carinii, TBC pulmonara, pneumonii fungice), infectii
gastrointestinale ( diaree persistenta cu denutritie prin infectii cu diferite virusuri,
bacteria, fungi, protozoare), infectii hepatice, infectii neurologice ( encefalita,
meningoencefalita)

- Manifestari neoplazice secundare: sarcom Kaposi, limfoame nonhodgkiniene sau

limfom cerebral primitiv

Fără tratament, evolutia infectiei cu HIV se desfasoara in decurs de cel mult 10 ani, finalul
survenind prin SIDA, al carei sfarsit letal apare in cateva luni sau ani de la debutul bolii.

Explorari paraclinice:

- Analize uzuale: hemoleucograma, biochimie, profil lipidic etc

- Radiografie pulmonara

- Incarcatura virala ( ARN HIV ): prin PCR cantitativ

- Numar limfocite CD4

- Teste pentru infectii cu aceeasi cale de transmitere ( sexuala/ parenterala): serologii

pentru hepatite, sifilis etc

- Teste pentru infectii latente, cu risc de reactivare: toxoplasmoza, cytomegalovirus,

tuberculoza etc

- La femei: examen ginecologic cu frotiu Babes-Papanicolau ( pentru e evalua riscul de

cancer de col uterin)

Diagnostic: infectia HIV este diagnosticata printr-un test de screening si printr-un test de
confirmare.
 - Initial se efectueaza un test ELISA: daca ELISA este (+), se efectueaza test Western blot
de confirmare; daca ELISA este negativ si exista suspiciune clinica sau epidemiologica de
infectie HIV recenta fie se efectueza incarcatura virala, fie se repeta testul ELISA dupa 6
luni.

- Testele ELISA si Western blot pot fi negative in primele luni ( maxim 6 luni ) de la
contactul infectant, cat timp organismul nu a inceput sa produca anticorpi ( fereastra
serologica ), motiv pentru care o serologie HIV negativa trebuie repetata dupa 6 luni.

- Diagnosticarea infectiei HIV este extrem de importanta deoarece inceperea unui

tratament inainte de instalarea complicatiilor ( de exemplu a infectiilor oportiniste )
creste speranta de viata si scade rata de transmitere in populatie a infectiei.

- Exista programe de screening: femei insarcinate, personal medical ( expunere

profesionala ), persoane cu comportament sexual la risc, pacienti cu infectii cu
transmitere sexuala sau parenterala.

- In cazul expunerii accidentale la produse potential contaminate (de exemplu in cazul

personalului medical), se recomanda consultarea de urgenta a medicului
infecționist.Acesta va determina riscul de transmitere a infecției in functie de produsul
patologic, calea de inoculare ( piele sanatoasa, mucoase, ințepare, tăiere etc ). In
cazurile cu potential inalt de infectare se poate recomanda inceperea in primele 48 ore
a unei profilaxii pe baza de medicamente antiretrovirale, cu durata de 4 saptamani.

Tratament

- Medicamente antiretrovirale: scheme cu combinatii de medicamente care se continua

toata viața. In prezent există medicamente noi, cu toxicitate mult redusă. Răspunsul la
tratament se urmărește prin nivelul incarcaturii virale (ARN HIV) și numărul
limfocitelor CD4

- Consilierea pacienților și verificarea respectării tratamentului

- Cu tratament eficace, speranța de viață crește, ajungand la valori asemanatoare cu

populația fara HIV