VIRUSUL HIV-SIDA

Deaconu Florentina Raluca

AMG IC
2019
 A.Noțiuni generale despre S.I.D.A
Generalități
Infectia cu Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) este o afectiune
contagioasa, specific umana, caracterizata printr- o evolutie stadiala, cu semne
initiale de infectie acuta, clinic reversibile, urmate de o lunga perioada de latenta,
cu o stare de sanatate aparenta si cu reexprimare clinica finala progresiva. HIV este
virulul ce produce Sindromul Imunodeficientei Dobandite .
Totusi a fi infectat cu HIV nu inseamna a avea SIDA.
SIDA este ultimul stadiu si cel mai sever stadiu al infectiei cu HIV. Unii
oameni traiesc cu infectia cu virus HIV multi ani, chiar 10 ani pana a avea SIDA.
Odata cu patrunderea virusului HIV in organism, acesta infecteaza un grup de
celule numite limfocite CD4+. Aceste celule albe sanguine reprezinta o parte
importanta a sistemului imunitar, care ajuta organismul in lupta cu infectiile. Prin
infectarea si distrugerea limfocitelor CD4+ de catre HIV sistemul imunitar devine
mai putin capabil sa se lupte impotriva infectiilor.
a.Etiologie
Infecţia HIV este determinată de Virusul Imunodeficientei Umane. HIV
(HIV - Human Immunodeficiency Virus), care face parte din familia Retroviridae ,
genul Lentivirus. Virusul HIV se subdivizează în două tipuri: HIV-1 şi HIV-2 care
se deosebesc structural şi antigenic.
Istoric: Virusul imunodeficienţei umane a fost izolat şi descoperit în 1983 de
Prof. Luc Montagnier si colaboratorii săi din Institutul „Pasteur” din Franta, de la
pacienţii cu adenopatii axilare, inghinale, cervicale, iar în 1984 Prof. Robert Gallo
si colaboratorii de la Laboratorul din Betsheda (SUA) au izolat acelasi virus din
limfocitele sîngelui periferic de la bolnavii cu SIDA în stadii diferite ale bolii.
Ambele virusuri izolate erau identice şi OMS în 1985 a aprobat denumirea unică
de HIV . HIV-1 – cu repartiţie mondială şi HIV-2 – limitat în Africa de vest.

Viabilitatea virusului HIV:

1. sensibil în mediul exterior;
2. se distruge uşor la aplicarea dezinfectanţilor chimici cunoscuţi
(hipoclorid de sodiu 0,5%, alcool etilic 70%.);
 3. sensibil la iradierea ultravioletă solară şi artificială,
4. la uscarea plasmei la temperatura 23-27°C activitatea virală se
menţine 7 zile;
5. la 30°C – se distruge peste 3 zile; la 55°C – peste 5 ore;
6. în mediul lichid la temperatura camerei activitatea se menţine pînă la
15 zile;
7. în plasma şi spermă congelată este viabil mulţi ani;
8. la 56°C – se inactivează în 30 minute, la 70-80°C – în 10 minute;
9. la prelucrarea cu alcool etilic 70% - se inactivează în 1 minut;

b. Mod de transmitere
HIV se transmite atunci cand o persoana intra in contact cu sangele, sperma
sau secretii vaginale ale unei persoane infectate.
Caile de transmitere sunt:
- contact sexual
- derivate de sange (parenterala)
- transmitere verticala de la mama

1.Contactul sexual
Prin contact sexual virusul poate intra in organism printr –o discontinuitate
a peretului vaginului, rectului, uretrei, cavitatii bucale. 75-80% din totalul cazurilor
de HIV/SIDA au ca model de transmitere contactul sexual.
Sangele infectat cu HIV poate fi transmis atunci cand o persoana:
- Foloseste in comun ace, seringi, materiale folosite la injectarea ilegala
de droguri sau steroizi
- Se inteapa accidental cu un ac sau un obiect ascutit contaminat cu
HIV

Contact sexual neprotejat cu o persoana infectata sau cu cineva al carui status HIV
este necunoscut, prezenta unei alte boli cu transmitere sexuala ca sifilisul, herpesul
genital, infectiile cu gonoreea tind sa creasca susceptibilitatea de achizitionare a
infectiei cu HIV prin contact sexual cu un partener infectat.
2.Transmiterea pe cale parenterala
 Prin acest mod de transmitere sunt afectate in principal trei grupe de risc:
consumatorii de droguri pe cale intravenoasa, hemofilici si recipientii de sange
contaminat. La aceste grupe majore, se adauga grupe secundare de risc cum ar fi
personalul medical, din anumite sectoare. Introducerea screeningului obligatoriu si
a anticorpilor anti- HIV la donatorii de sange ( din 1985 pentru tarile occidentale si
in 1990 pentru Romania) a redus considerabil riscul de infectare prin transfuzii de
sange integral.
3. Transmiterea verticala de la mama infectata cu HIV la produsul de
conceptie este evaluata la 12-30% dintre mame
Riscul de transmitere verticala a fost asociat cu:
- Factori materni : nivelul scazut de celule CD4+ si de anticorpi
neutralizati, incarcatura virala plasmatica mare, transfuzii de sange.
- Factori perinatali :varsta gestationala, tipul nasterii, travaliul. Femeia
infectata poate transmite virulu la fat in timpul nasterii sau in timpul alaptarii
la san.
c. Simptomatologie
Incubatia este variabila, mai scurta dupa transmitere prin sange (1-3
luni), mai lunga dupa transmitere sexuala (10-14 luni), in cazul infectiei
asimptomatice, durata de la stadiul de infectat pana la seropozitivitae , ceea
ce atesta contagiozitatea , este de 6-12 saptamani. Infectia HIV evolueaza in
mai multe satdii. Stadializarea este facuta pe baza unor virusi si pe
inacarcatura virala (cantitatea de virus din sange).
Primele manifestari clinice ale infectiei HIV se instaleaza de obicei
acut, sugerand o boala virala, simptome grupate in asa numitul sindrom
retroviral acut ; adeseori simptomele ale altor infectii virale cum ar fi gripa
sau mononucleoza.
Simptomele sindromului retroviral acut pot fi:
- Colici abdominale, greturi , varsaturi, diaree, febra, dureri musculare
si articulare.
- Marirea de volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilei si
abdomenului, eruptii cutanate, scadere ponderala.

Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar dupa 2-3
saptamani.
d. Stadializarea infectiei HIV/SIDA
1. Perioada de infectie latenta, asimptomatica (starea de purtator sanatos
cronic).
Stadiul initial
Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la
aparitia primelor simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In
acest prim stadiu al infectiei, sunt comune simptome asemanatoare gripei,
simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut. Adeseori simptomele
acestui sindrom sunt gresit catalogate ca simptome ale infectiilor virale, cum ar fi
gripa sau mononucleoza infectiasa (determinata de virusul Ebstein- Barr ).Aceste
prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar spontan dupa 2-3
saptamani.
Perioada de latenta clinica ce urmeaza fazei acute se poate prelungi pana la
aproximativ 10 ani in absenta tratamentului. Infectia este recunoscuta in primul
rand prin examene de laborator, care demonstreaza scaderea limfocitelor TCD4+ si
inversia raportului celulelor TCD4 helper/TCD8 superioare ca prezenta a
seroconversiei. La unii pacienti asimptomatici se poate observa o limfocitopenie
generalizata persistenta.
Ganglionii au diametru de 1 cm., cu localizare preferentiala in zonele
cervicale posterioare. Chiar daca acuza disconfost, infectia HIV progreseaza, i

2. Perioada de stare
Dupa infectia HIVse poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand
simptomele reapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza
oboseala sau dureri cu diverse localizari). Medicul specialist poate suspecta
infectia HIV daca simptomele persista sau daca nu poate fi identificata o cauza a
simptomelor .
De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simprome:
- Stari confuzionale
- Diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree)
- Dificultate de concentrare
- Tuse uscata
- Fatigabilitate
 - Febra
- Lipsa poftei de manare
- Ulceratii la nivelul mucoase bucale
- Modificari ale unghiilor
- Transpiratii nocturne
- Cresterea in volum a ganglionilor la nivelul gatului , axilei si
abdomenului
- Disfagie
- Tulburari de personalitate
- Infectii repetate cu virusul Herpex Simplex
- Respiratie dificila
- Parestezii, amorteala, slabiciune la nivelul pembrelor
- Scadere inexplicabila in greutate
- Afte.

In plus , infectia HIV poate fi suspectata la o femeie atunci cand aceasta prezinta
cel putin unul din urmatoarele simptome:
- Mai mult de trei episoada de infectii vaginale micotice pe an, infectii
care nu au legatura cu folosirea de antibiotice
- Boala inflamatorie pelvina recurenta
- Test Babes-Papanicolau anormal sau cancer de col uterin

ncarcatura virala se amplifica, iar deficientele imune se accentuaza.

3. Stadiul final
Corespunde stadiului de SIDA instalata, iar clinic se inregistreaza:
1. Febra persistenta cu scadere in greutate fara cauze aparente (10%).
2. Aparitia infectiilor oportuniste cu agenti bacterieni, virali, sau paraziti
care la gazdele normale nu determina imbolnaviri sau determina forme de
boala controlabile, manifestarile oportuniste apar cand limfocitele TCD4+
scad sub 200/mm3, unele dintre acestea se asociaza cu infectia HIV in fazele
timpurii de boala (herpesul).
3. Neoplaziile din timpul sarcomului Kaposi, leucoplazia cu celule
paroase survine devreme, fiind uneori primul indicator de infectie HIV.
4. Tulburari neurologice, ca manifestari tarzii ce debuteaza cu : deficite
de concentrare, cognitive, de memorie, disfunctii motorii, agitatie
psihomotorie.
 Evolutia infectiei HIV este constant letala, durata medie a bolii fiind de 10
ani, cu variatii de supravietuire intre pacienti. Intr-un studiu efectuat la San
Francisco, s-a constatat ca unii indivizi infectati cu HIV si monitorizati au ramas
asimptomatici peste 10 ani , iar 12% au prezentat valori ale limfocitelor TCD4+ la
cote normale.
Rolul asistentului medical in efectuarea examenelor clinice si
paraclinice

Asistentul medical este o persoana care a parcurs un program complet de

formare profesionala aprobat de Colegiul Asistententilor Medicali; a trecut cu
success examenul stabilit se asemeni de C.A.M.; este autorizat sa practice aceasta
profesie, conform pregatirii si experientei sale; este autorizat sa execute anumite
procedure si ii este interzisa efectuarea celor pentru care nu este autorizata.
Asistentului medical ii revin 4 responsabilitati descrise de C.A.M.:
- promovarea sanatatii
- prevenirea imbolnavirilor
- restabilirea sanatatii
- inlaturarea suferintei.

Una din sarcinile importante ale asistentului este colaborarea si examinarea

clinica a bolnavului. Pentru aceasta asistentul trebuie sa tina cont de urmatoarele
sarcini:
- sa pregateasca fizic si psihic pacientul
- sa pregateasca materialele si instrumentarul necesar examinarii
- sa asigure conditiile de desfasurare a examinarii
- sa pregateasca documentele ( fisa de consultatii, foaia de observatie)
- asigura linistea necesara desfasurarii examinarii.

Efectuarea pregatirii psihice a pacientului consta in instruirea acestuia

privind comportamentul sau in timpul recoltarii, colaborarea sa pentru reusita
tehnicii.
Pregatirea pacientului:

Psihica: - Se informeaza si se explica necesitatea si se incurajeaza pacientului

- se obtine acordul pacientului
 - se asigura confortul fizic si psihic.
Fizice: - se atentioneaza bolnavul ca in dimineata recoltarii nu mananca.
Pacientul se asaza intr-o pozitie confortabila atat pentru el cat si pentru cel care
executa punctia (in decubit dorsal).
Se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice
circulatia de intoarcere la nivelul bratului.

Educatia pentru sanatate la un pacient cu SIDA

Infectia HIV poate fi prevenita prin evitarea practicilor care ne pot aduce in
contact cu sangele, sperma, secretii infectate, folosirea in comun a acelor,
siringilor, picuratoare pentru ochi, contact sexual neprotejat.
Facand numeroase cercetari pentru a vindeca pacientii infectati cu HIV
recent s-a descoperit un vaccin impotriva acestei boli incurabile.
Cea mai sigura cale de prevenire a infectiei HIV/SIDA pe langa folosirea
prezervativului este limitarea contactului sexual la un singur partener neinfectat.
Intrucat multi dintre cei infectati cu acest virus nu prezinta simptome, nu
exista nicio modalitate de a sti cu certitudine daca partenerul sexual este infectat
sau nu.
Specialistii recomanda fie abtinerea de la relatii sexuale, fie protejarea prin
folosirea prezervativelor ori de cate ori se intretin raporturi sexual cu o persoana
despre care nu se stie cu certitudine daca este sau nu infectat, sau are alte boli cu
transmitere sexual. Este bine de stiut ca prezervativul este o bariera relative eficinta
inpotriva virusului HIV.
Din cauza unor pori care exista in mod natural in latexul de cea mai buna
calitate, exista riscul transmiterii infectiei chiar in conditiile folosirii
prezervativelor.
Protectia personalului medico- sanitar se face prin masuri preventive identice
cu cele folosite in hepatitele virale.
Se va evita contactul cu sangele si secretiile oricarui pacient, in timpul
recoltarii sangelui, injectiilor, a pansamentelor, a preluarii probelor de laborator.
Purtatul manusilor de protective trebuie generalizat, iar evitarea intepaturilor
accidentale cu ace trebuie prevenit .
 Circuitul instrumentarului folosit si dezinfectat sau distriugerea lui trebuiesc
respectate.
La ivirea unui caz, acesta se izoleaza obligatoriu la spital pentru precizarea de
diagnostic si tratament, se amenajeaza spatii special de izolare pentru copii si
adulti.

BIBLIOGRAFIE

1. Anghelescu, Eufemia, Bocsan – Epidemiologie Editura Mitron, Timisoara

1999.
 2. Azoicai Doina – Ancheta Epidemiologica In Practica Medicala, Editura
Polirom 1998.
3. Banea Elisabeta – Managementul Bolnavului Cu Infectia HIV. Bucuresti
2001.
4. Cernescu C. – Virusologia Medicala – Note De Curs, Editura Medicala,
Bucuresti.
5. Ciufecu Elvira Sanziana – Virusologie Medicala, Editura Medicala
Nationala, 2000.
6. Cupsa A. – Infectia Cu Virusul Imunodeficentei Umane, Editura
Medicala, Bucuresti 2000.
7. Constantin Bocarnea – Boli Infectioase si Epidemiologie, Manual Pentru