Virusul HIV

Virusul HIV ataca anumite tipuri de globule albe care fac

parte din sistemul imunitar. Pe masura ce sistemul
imunitar incepe sa slabeasca, globulele albe devin incapabile sa
opuna rezistenta impotriva bolilor si de a lupta impotriva
germenilor. Germenii care in mod normal ar fi rapid neutralizati,
raman in organism si se inmultesc.
Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) este un virus
care ataca sistemul imun, si ingreuneaza lupta organismului cu
infectiile si cu bolile. HIV este virusul care produce Sindromul
Imunodeficientei Dobandite (SIDA). Totusi a fi infectat cu virusul
HIV nu inseamna a avea SIDA. SIDA este ultimul si cel mai sever
stadiu al infectiei cu virusul HIV. Unii oameni traiesc cu infectia cu
virusul HIV multi ani, chiar zeci de ani pana la a avea SIDA.

Cauze
Infectia este cauzata de virusul imunodeficientei umane
(HIV).Odata ajuns in organism, HIV ataca si
distrugelimfocitele CD4+, celule componente ale sistemului
imunitar. Prin distrugerea acestor celule de catre virus, este
favorizata aparitia unor boli precum pneumonia sau cancerul, boli
care se dezvolta mai usor intr-un organism al carui sistem
imunitar este slabit. Aceste stari patologice sunt semne ca
infectia cu virusul HIV evolueaza inspre SIDA.
Virusul HIV se transmite atunci cand sangele, sperma sau
secretia vaginala a unei persoane infectate intra in organismul
altei persoane, de obicei prin contact sexual sau prin folosirea
aceluiasi ac la injectarea drogurilor. Mai rar, HIV se poate
transmite prin transfuzii.

Simptome
-febra mai mare de 39.4 grade;
- febra mai mare de 38.3 grade timp de 24 h;
- respiratie dificila;
- tuse productiva, cu expectoratie mucoasa (un fluid
gros produs in plamani si in caile aeriene pulmonare);
- modificari de echilibru sau tulburari ale simturilor
(amorteli, insensibilitate, tiuituri in urechi, dureri)
recent aparute;
- diaree permanenta;
- sangerari neobisnuite din nas sau din gingii, sange in
urina sau in scaun;
- dureri de cap permanente;
- tulburari de vedere;
- pierdere in greutate rapida si inexplicabila;
- transpiratii nocturne;
- fatigabilitate (oboseala);
- marire in volum a ganglionilor de la gat, din axila sau
cei abdominali;
- rani (ulceratii) neobisnuite pe piele sau in gura;
- amorteli sau durere in maini sau picioare;
- tulburari de personalitate sau declin a facultatilor
mentale, cum ar fi confuzie,dezorientare;
- rani, umflaturi, eruptii cutanate, pustule (basici),
verucozitati (negi) aparute la nivel genital sau in zona
anala.
 Mod de transmitere

In comparatie cu alte virusuri, HIV se transmite relativ dificil. El

nu poate supravietui in afara organismului, departe de caldura si
lichide si, prin urmare, nu se gaseste in aer. Aceasta inseamna ca
oamenii nu se pot infecta inspirandu-l. In conditii normale HIV nu
poate fi contactat prin tuse, stranut, insecte, ca muste si tantari
sau prin folosirea colectiva a prosoapelor, tacamurilor sau a altor
obiecte.

HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicand

schimbul de sange sau de lichide din organism. Oamenii pot
contacta virusul atunci cand sangele sau un lichid (de exemplu
sperma) din corpul unei persoane infectate intra in contact cu
propriul lor sange sau lichide in interiorul organismelor lor.

O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual.

Acesta include atat relatiile heterosexuale cat si pe cele
homosexuale. Virusul este transmis de la un partener la celalalt
prin interme lichidelor din corp.

A doua cale prin care se transmite HIV este

cea transplacentara de la mama infectata la copilul aflat inca in
uter. Virusul poate patrunde in sangele copilului inainte ca acesta
sa se nasca, cand se dezvolta in uter sau in timpul nasterii.

A treia cale de contactare a virusului este prin sange sau prin

lichidele corpului, de obicei prin injectare. Inainte ca sangele sa
fie testat pentru HIV, unele persoane au donat sange. Unii dintre
ce care au primit sangele contaminat au fost infectati. In prezent,
sangele donat este examinat cu atentie, in scopul prevenirii
raspandirii virusului HIV printransfuzii. Virusul poate fi transmis si
prin refolosirea unui ac hipodermic nesterilizat sau a unei seringi
nesterile, deja folosita de o persoana infectata.

Mausri de protectie

Folosirea corectă a prezervativului de fiecare dată când ai un

contact sexual este singura cale de te proteja împotriva infecţiei
cu HIV.
Pilula contraceptivă este bună pentru prevenirea sarcinii, dar nu
protejează împotriva transmiterii virusului. Steriletul protejează la
rândul sau doar împotriva sarcinilor nedorite, dar nu şi împotriva
infecţiilor cu transmitere sexuală.
Faptul că îţi cunoşti bine partenerul/partenera nu îţi asigură protecţie
împotriva HIV. După ce întâlneşti o persoană de câteva ori, s-ar putea
să ţi se pară că o cunoşti destul de bine. Însă nu poţi şti dacă
persoana respectivă este infectată doar uitându-te la ea. Uneori ţi se
poate părea dificil să-i spui partenerului/partenerei că vrei să
foloseşti prezervativul. Acest lucru pare şi mai dificil în cazul
cuplurilor căsătorite în care fiecare dintre parteneri este îngrijorat de
faptul că el/ea va interpreta dorinţa de a purta prezervativ ca pe o
lipsă de încredere.

Trebuie să te gândeşti însă că prezervativul vă ajută, pe tine şi pe

partener/parteneră, să fiţi în siguranţă. Simţindu-vă în siguranţă, veţi
fi relaxaţi şi vă veţi putea bucura şi mai mult de experienţa sexuală.

Folosirea prezervativului în timpul actului sexual vă protejează şi de

contractarea altor infecţii decât cea cu HIV. Aşa cum am mai spus,
infecţiile cu transmitere sexuală (ITS) - cele mai frecvente dintre ele
fiind gonoreea, sifilisul, hepatita (B, C) - nu afectează corpul doar la
nivelul organelor genitale. Nedescoperite sau netratate la timp, ele
pot avea efecte extrem de grave asupra stării voastre generale de
sănătate. Ele pot produce infertilitate, impotenţă şi pot cauza chiar
moartea dacă nu sunt tratate corespunzător.

Poţi renunţa la prezervativ doar în momentul în care, în urma unor

analize, te-ai asigurat că atât tu cât şi partenerul/a sunteţi sănătoşi.
Testul HIV este singura modalitate prin care poţi afla dacă eşti
infectat cu HIV. În cazul în care rezultatele sunt negative (fapt care
arată că nu eşti infectat), poţi decide împreună cu partenerul/a să
renunţaţi la prezervativ.

Trebuie însă să ţii cont de faptul că pe parcursul unei relaţii pot

apărea situaţii în care unul dintre parteneri (sau ambii) s-a expus
riscului infectării: intervenţii chirurgicale sau stomatologice, relaţii
sexuale neprotejate în afara cuplului, consum de droguri injectabile
etc. De aceea, este recomandat ca testul HIV să fie repetat de două
ori pe an, ca verificare de rutină, iar prezervativul să nu fie considerat
o piedică în calea plăcerilor, ci singura metodă de protecţie.

Infectii provocate de virusul SIDA

Categoria A reprezintă infecţia simptomatică cu HIV. Categoria

B cuprinde afecţiuni care nu definesc SIDA, care par a fi
dependente de un deficit imun.

• angiomatoză bacilară

• inflamaţii de bazin, mai ales anexite repetate

• herpes zoster repetate sau larg răspândite

• purpură trombocitopenică

• temperatură ( hipertermie ) şi diaree de lungă durată,

peste o lună

• listerioză

• candidoză bucală, cea vaginală cronică sau greu de tratat

• displazie de col uterin

 • carcinoame in situ

• neuropatii periferice.

Categoria C cuprinde acele afecţiuni care definesc SIDA. Sunt de

regulă afecţiuni oportuniste sau maligne care nu apar la
organisme cu un sistem imun intact sau nu apar cu o asemenea
prezentare şi evoluţie.

Infecţii micotice

• candidoze a căilor respiratorii şi esofagului

• histoplasmoză cronică

• coccidoidomicoză extrapulmonară sau diseminată

• Criptococoz extrapulmonară

• pneumonie cu Pneumocistis carinii

Sarcom Kaposi cutanant la un bolnav de SIDA

• infecţie cu virus citomegalic (cu excepţia afectării ficatui, splinei

şi ganglionilor limfatici)

• retinită citomegalovirală

• encefalopatie determinată de HIV.

• herpes simplex cu ulceraţii cronice depăşind 1 lună, bronşite

produse de virusul Herpes simplex

• sarcom Kaposi

• encefalopatie multifocală progresivă virală

Infecţii bacteriene, protozoare

• esofagită

• criptosporidiază cronică intestinală

• pneumonie , pneumonii bacteriene recidivante (peste 1 an)

• salmoneloză septicemică recidivantă

 • tuberculoză

• toxoplasmoza cerebrală

Tumori maligne

• limfoame blastice (imune), primar-cerebrale, limfom Burkitt

• carcinom invaziv de col uterin

• sindromul Wasting (scădere de greutate bruscă fără factor

etiologic)