REFERAT MICROBIOLOGIE

VIRUSUL HIV

ELEV : TOLBARU STEFANIA IOANA

CLASA: AMG1A
 SIDA - Infectia cu Virusul Imunodeficientei Umane (HIV)

Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) este un virus care ataca sistemul imun, si ingreuneaza lupta
organismului cu infectiile si cu bolile. HIV este virusul care produce Sindromul Imunodeficientei
Dobandite (SIDA). Totusi a fi infectat cu virusul HIV nu inseamna a avea SIDA. SIDA este ultimul si cel mai
sever stadiu al infectiei cu virusul HIV. Unii oameni traiesc cu infectia cu virusul HIV multi ani, chiar zeci
de ani pana la a avea SIDA.

Odata cu patrunderea virusului HIV in organism, acesta infecteaza un grup de celule albe din sange,
celule numite limfocite CD4+. Aceste celule albe sanguine reprezinta o parte importanta a sistemului
imunitar, care ajuta organismul in lupta cu infectiile. Prin infectarea si distrugerea limfocitelor CD4+ de
catre HIV, sistemul imunitar devine mai putin capabil sa lupte impotriva infectiilor si a bolilor.

Cauze
Infectia este cauzata de virusul imunodeficientei umane (HIV).Odata ajuns in organism, HIV ataca si
distruge limfocitele CD4+, celule componente ale sistemului imunitar. Prin distrugerea acestor celule de
catre virus, este favorizata aparitia unor boli precum pneumonia sau cancerul, boli care se dezvolta mai
usor intr-un organism al carui sistem imunitar este slabit. Aceste stari patologice sunt semne ca infectia
cu virusul HIV evolueaza inspre SIDA.

Virusul HIV se transmite atunci cand sangele, sperma sau secretia vaginala a unei persoane infectate
intra in organismul altei persoane, de obicei prin contact sexual sau prin folosirea aceluiasi ac la
injectarea drogurilor. Mai rar, HIV se poate transmite prin transfuzii.

1. Stadiul initial
Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la aparitia primelor simptome,
poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In acest prim stadiu al infectiei, sunt comune
simptomele asemanatoare gripei, simptome grupate in asa-numitul sindrom retroviral acut. Adeseori
simptomele acestui sindrom sunt gresit catalogate ca simptome ale altor infectii virale, cum ar fi gripa
sau mononucleoza.

Simptomele sindromului retroviral acut pot fi:

- colici (crampe) abdominale, greturi, varsaturi;

- diaree;

- marirea in volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilelor si abdomenului;

- febra;

- cefalee (durere de cap);

- dureri musculare si articulare;

- eruptii cutanate;

- dureri de gat;

- scadere in greutate.

Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar spontan dupa 2-3 saptamani.

2. Perioada de stare
Dupa infectia cu HIV se poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand simptomele reapar, ele pot
fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza oboseala sau dureri cu diverse localizari). Medicul
specialist poate suspecta infectia HIV daca simptomele persista sau daca nu poate fi identificata o cauza
a simptomelor (cum ar fi gripa).

In plus, infectia HIV poate fi suspectata la o femeie atunci cand aceasta prezinta cel putin unul dintre
urmatoarele simptome:

- mai mult de trei episoade de infectii vaginale micotice pe an, infectii care nu au legatura cu folosirea de
antibiotice;
- boala inflamatorie pelvina recurenta;

- test Babes-Papanicolau anormal sau cancer cervical.

Copii cu HIV prezinta adesea simptome diferite fata de adolescenti sau adulti (de exemplu, intarzieri in
crestere si dezvoltare sau cresterea in volum a splinei)

3. Stadiul final
In stadiul final al infectiei HIV, boala progreseaza spre sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA).
Simptomatologia SIDA include oboseala, scadere in greutate, diaree, febra, transpiratii nocturne, afte
bucale. In acest stadiu bolnavul va fi mai predispus la infectii oportuniste, cum ar fii pneumonia. La
majoritatea oamenilor, infectia HIV netratata evolueaza spre SIDA in 12-13 ani de la contactul infectant.
Cu tratament, progresia spre SIDA poate fii incetinita sau prevenita.

La un numar mic de infectati HIV, boala este rapid progresiva, acestia fac SIDA in aproximativ 3 ani in
cazul in care nu primesc tratament. La aceste cazuri progresia infectiei este mai rapida, deoarece acesti
oameni au avut , anterior infectiei HIV, alte probleme ale sistemului imunitar.

Se cunosc doua tipuri ale virusului imunodeficientei umane (HIV):

- HIV-1, cauza majoritatii cazurilor de SIDA din lume;

- HIV-2, care produce o boala asemanatoare cu SIDA.

Moduri de transmitere:
HIV se transmite atunci cand o persoana intra in contact cu sangele, sperma sau secretiile vaginale ale
unei persoane infectate. Calea de transmitere este de obicei:

- contactul sexual: virusul poate intra in organism printr-o discontinuitate a peretelui rectului, vaginului,
uretrei sau a cavitatii bucale; 75-80% din totalul cazurilor de HIV au ca mod de transmitere contactul
sexual;

- sangele infectat: HIV poate fi transmis atunci cand o persoana:

- foloseste in comun ace, seringi, materiale folosite la injectarea ilegala de droguri sau anabolizante
(steroizi)

- se inteapa accidental cu un ac sau cu un obiect ascutit contaminat cu HIV.

Mai rar HIV poate fii transmis prin transfuzii; la toti donatorii de sange li se fac analize pentru anticorpii
HIV si sunt monitorizati pentru factorii de risc.Personalul sanitar nu mai este considerat a fi la mare risc
pentru infectia HIV, deoarece exista masuri de protectie impotriva expunerii accidentale. Protectia se
face prin depozitarea in siguranta a obiectelor ascutite, a manusilor, a halatelor, a ochelarilor si a mastilor
de protectie. Aceste masuri s-audovedit utile in protejarea personalului medical de infectia HIV.

Mod de transmitere a HIV la copii :

Femeia infectata cu HIV poate transmite virusul la fat in timpul sarcinii, a nasterii sau in timpul
alaptatului la san.Majoritatea copiilor sub 13 ani infectati cu HIV au primit virusul de la mama.Riscul ca o
femeie sa transmita HIV la copilul ei, poate fi semnificativ redus, daca ea este tratata in timpul sarcinii cu
Zidovudina (ZDV, cunoscut si ca AZT) si daca nu va alapta la san. Dupa nastere se poate trata si copilul cu
ZDV.

Cai prin care HIV nu se transmite

Virusul HIV nu supravietuieste in afara organismului, deci HIV nu se transmite prin contact intamplator cu
o persoana infectata (cum ar fii folosirea in comun a veselei sau prin sarut). HIV nu se transmite prin
contactul cu saliva, transpiratia, lacrimile, urina sau materiile fecale ale unei persoane infectate; de
asemenea, HIV nu se transmite prin intepaturi de insecte.

Contagiozitatea si perioada de incubatie

Perioada de incubatie (timpul scurs de la infectia cu HIV pana la aparitia primelor simptome) poate fi de
la cateva zile la cateva saptamani.Timpul scurs de la contactul infectant pana la detectarea anticorpilor in
sange, poate sa dureze intre 2 saptamani si 6 luni. Aceasta perioada este numita perioada de
seroconversie sau perioada "fereastra". In tot acest timp, persoana in cauza este contagioasa si poate
transmite virusul. Daca exista suspiciunea infectarii dar testul HIV este negativ, trebuie facut un nou test
la 6 luni de la contact. Odata cu infectia cu HIV, sangele, sperma sau secretiile vaginale devin intotdeauna
infectate, chiar daca persoana in cauza se afla sub tratament pentru infectia HIV.

Stadiile infectiei cu virusul HIV:

Majoriatea celor infectati HIV trec prin urmatoarele stadii:

- sindromul retroviral acut: care se manifesta ca si gripa; acest sindrom apare intr-un interval de timp
care poate varia intre cateva zile si cateva saptamani de la infectare;

- infectia HIV asimptomatica: exista cazuri in care pot trece mai multi ani fara simptome de infectie HIV;
totusi, desi nu exista simptome, virusul se multiplica in organism in toata aceasta perioada; aceasta
multiplicare se produce cu atat de rapid, incat sistemul imunitar al gazdei nu poate sa distruga virusul;
dupa mai multi ani de lupta impotriva HIV, sistemul imunitar va incepe sa slabeasca;
- infectia HIV simptomatica: odata cu primele semne de slabire a sistemului imunitar, apare
susceptibilitatea la anumite infectii sau boli, cum ar fii pneumonia sau cancerul, boli mult mai frecvente
la persoane cu un sistem imunitar slabit;

- SIDA, boala care apare in ultimul stadiu al infectiei HIV; majoritatea persoanelor cu HIV netratate
dezvolta SIDA dupa 12-13 ani de la infectie; cu tratamentul pentru infectia HIV, evolutia spre SIDA poate
fi intarziata sau chiar prevenita.

Exista un numar mic de persoane infectate cu HIV la care infectia este rapid progresiva. Acestia vor face
SIDA in aproximativ 3 ani de la infectie, daca nu urmeaza tratament. Cauza evolutiei atat de rapide a bolii
la aceste persoane nu este cunoscuta.

Investigatii

Testarea pentru infectia HIV poate inspaimanta; totusi, este importanta aceasta testare daca se
suspecteaza infectia, deoarece se poate incepe tratamentul pentru HIV. Descoperirea in stadiu incipient
si monitorizarea (urmarirea) infectiei HIV, va ajuta medicul in a determina daca boala progreseaza si de
asemenea, in a incepe tratamentul. Medicul poate recomanda consiliere inaintea si dupa testarea HIV,
cosiliere care este de obicei disponibila in spitalul sau in clinica unde se face testarea.

Consilierea ofera urmatoarele posibilitati:

- de a dicuta despre temerile pe care le ridica testarea;

- se poate invata cum se reduce riscul de infectie, in cazul unui test negativ;

- invatarea modului in care se poate impiedica transmiterea HIV, in cazul unui test pozitiv;

- discutii personalizate pe teme, cum ar fi felul in care influenteaza infectia HIV viata socio-economica,
profesionala si emotionala;

- se poate invata ce trebuie facut pentru a avea o stare de sanatate buna cat mai mult timp.

Diagnosticul HIV este pozitiv atunci cand sunt detectati in sange anticorpi anti-HIV. Cele doua teste
primare folosite in detectarea anticorpilor anti-HIV in sange sunt:

- testul ELISA (testul enzimatic imunologic);

- testul Western Blot, folosit pentru confirmarea unui rezultat pozitiv al testului ELISA.

Diagnosticul de infectie HIV este pus doar dupa doua sau mai multe teste ELISA pozitive, confirmate de
un test Western Blot pozitiv.Timpul scurs de la contactul infectant pana la detectarea anticorpilor in
sange, poate varia intre 2 saptamani si 6 luni. Aceasta perioada este numita perioada de seroconversie
sau perioada "fereastra". In tot acest timp, persoana in cauza este contagioasa si poate transmite virusul.
Daca exista suspiciunea infectarii dar testul HIV este negativ, trebuie facut un nou test la 6 luni de la
contact.
Diagnosticul SIDA
SIDA este ultimul si ce mai sever stadiu al infectiei HIV. Diagnosticul SIDA este pozitiv atunci cand
rezultatele testelor arata:

- numarul celulelor CD4+ mai mic de 200 celule/L sange;

- sarcomul Kaposi (afectiune maligna proliferativa angiofibroblastica multifocala, cu atingere

predominant cutanata, caracterizata clinic prin placi infiltrative si noduli rosii-violacei);

- pneumonia cu Pneumocistis.

Acestea din urma sunt boli frecvente la imunosupresati (pacienti cu sistemul imunitar slabit) si reprezinta
un fel de 'indicatori' ai SIDA).